CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

2 iulie 1504 – A murit după o domnie de 47 de ani, ȘTEFAN, măritul domn al Moldovei

Foto: Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a domnului moldovean.

Pe 2 iulie 1504 se încheia cea mai lungă domnie din perioada Evului Mediu a ţărilor române – 47 de ani.

Ştefan cel Mare se stingea din viaţă la Suceava după ce aproape tot timpul cât s-a aflat pe tronul Moldovei a suferit de pe urma unei răni netratate corespunzător, căreia i s-a adăugat podagra (guta), o boală întâlnită adesea în rândul seniorilor medievali.

La mai bine de 500 de ani de la dispariţia sa, Ştefan cel Mare rămâne în mentalul colectiv drept unul dintre cei mai importanţi lideri ai acestui spaţiu – iar comemorarea acestuia e un prilej potrivit pentru a-i evidenţia moştenirea.

Domnind aproape o jumătate de secol, Ștefan cel Mare a purtat în cea mai mare parte din acest răstimp urmele rănii suferite la piciorul stâng, din timpul asediului eșuat de la Chilia, din anul 1462.

Documentele interne moldovenești, dar și cele emise de cancelariile altor state amintesc despre prezența pe lângă voievod a mai multor „bărbieri”, adică persoane cu oarecare pricepere și cunoștințe în domeniul medical.

Cel dintâi medic menționat de documente este un anume Ioan (sau Zoan), genovez la origine, care se afla la Suceava în anul 1468. Dar pentru tratarea rănii voievodului au trimis „bărbieri” și venețienii, habsburgii, polonii, chiar și tătarii.

De pildă, venețianul Matteo Muriano, ajuns în Moldova în 1502 și plătit de domn cu suma de 400 de ducați, nu reușește să amelioreze durerile tot mai chinuitoare, deși trimisese să fie cumpărate mai multe medicamente și leacuri din Veneția.

Rănii provocate de sulița de la Chilia i s-a adăugat o altă afecțiune răspândită în acea perioadă, şi anume guta (sau podagra, cum e ea numită în izvoarele contemporane interne), boală care avea să-i afecteze mobilitatea ambelor picioare – astfel încât o cronică lituaniană contemporană cuprinde precizarea că Ștefan cel Mare, cu prilejul bătăliei de la Codrii Cosminului, din octombrie 1497, a fost adus într-o sanie la locul evenimentului, deoarece „era foarte neputincios de picioare”.

Această mărturie are rolul de a exemplifica agravarea gutei și slăbirea accentuată a sănătății voievodului. De altfel, în anii imediat următori, Ștefan cel Mare a trimis mai mulți soli după medici, atât la Veneția, cât și la Curtea împăratului Maximilian de Habsburg, prin mjlocirea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei.

„A răposat robul lui Dumnezeu, domnul Ion Ștefan voievod… ca la 3 ceasuri din zi” 

Unii dintre medicii solicitaţi au ajuns la Suceava și au încercat să-l vindece pe domn, dar niciunul nu a reușit să stopeze avansul rapid al bolii. De altfel, guta era una dintre cele mai întâlnite afecțiuni medicale în rândul seniorilor medievali, agravată de consumul de carne de vânat și de consumul de vin.

Guta a grăbit sfârșitul și altor contemporani de-ai lui Ștefan cel Mare, precum regele Matia Corvinul al Ungariei, regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, sultanul otoman Mehmed al II-lea sau ginerele lui Ștefan cel Mare, cneazul Ivan cel Tânăr.

În vara anului 1504, starea de sănătate a domnului era supravegheată de trei medici: Hieronimo da Cesena, adus din Veneția, un alt medic trimis de la Buda, iar un al treilea era medicul evreu aflat în slujba hanului tătar Mengli Ghirai. Boala cuprinsese de-acum ambele picoare, astfel că doctorii hotărăsc să ardă rănile ca ultimă încercare de salvare a vieții. Fără succes, căci vajnicul domnitor al Moldovei se stinge. În letopisețul țării se menționează: „În anul 7012 [=1504], luna iulie 2, marți, a răposat robul lui Dumnezeu, domnul Ion Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei, ca la 3 ceasuri din zi”. E înmormântat câteva zile mai târziu, într-o criptă de la biserica Mănăstirii Putna. Pe lespedea mormântului a fost inscripționat un text pe care-l hotărâse domnul din timpul vieţii:

„† Binecinstitorul domn, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, ctitor și ziditor al sfântului lăcașului acestuia, care aici zace. Și s-a strămutat la veșnicele lăcașuri în anul 7<…>, luna…, și a domnit ani…”. 

S-a călugărit Ștefan înainte de moarte? 

În ultimii ani, unii dintre istoricii mai mult sau mai puțin familiarizați cu istoria și epoca lui Ștefan au avansat posibilitatea ca, în perioada de grea suferință de la sfârșitul vieții, domnul Moldovei să fi renunțat la domnie pentru haina călugărească, luându-și numele de Simion. Susţinătorii acestei ipoteze trimit mai cu seamă la detalii legate de înmormântarea lui Ștefan cel Mare. Despre aceasta s-au păstrat puţine informaţii în sursele vremii, totuşi, ştim că voievodul a fost înhumat fără sicriu, pe un pat de fier, iar capul i-a fost așezat pe un postament zidit din cărămidă.

Aceste detalii nu susțin în niciun caz ipoteza călugăririi lui Ștefan cel Mare, căci ele sunt practici întâlnite și cunoscute în acele vremuri, neavând nicio legătură cu presupusa trecere în monahism a domnitorului.

Istoricii Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Székely, specialiști incontestabili ai istoriei lui Ștefan cel Mare, au demonstrat în chip convingător că Ștefan cel Mare și-a încheiat domnia în momentul morții, murind ca domn și nu ca monah.

Domnul Moldovei a fost urmat la tron de fiul său, Bogdan al III-lea. 

Asemenea lui Ștefan cel Mare, și Ana, soția lui Alexandru cel Bun, fusese înmormântată pe bare de fier, ceea ce nu înseamnă că fosta doamnă a Moldovei se călugărise înainte de a se stinge din viață.

În realitate, această practică favoriza descompunerea trupurilor înhumate în morminte zidite, aflate în interiorul bisericilor, și nu are nicio legătură cu ipoteticul statut de călugăr al defunctului.

Mai mult decât atât, niciunul dintre izvoarele vremii nu conține nici măcar vreo aluzie la trecerea în monahism a domnului, ori, dacă se întâmpla cu adevărat, călugărirea lui Ștefan cel Mare nu putea fi ocolită de sursele contemporane, mai ales de documentele mănăstirii Putna. De altfel, așa cum am văzut mai sus, pe piatra de mormânt este numele lui „Io Ștefan voievod” și nu vreun nume de călugăr, cum era obligatoriu a se proceda în cazul în care domnul ar fi trecut în monahism.

02/07/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ALIANȚA NATO dorește să stabilească un plan de supremație tehnologică și apărare pe termen lung în vederea combaterii amenințărilor de securitate cibernetică

FRANTA-SECURITATE-TEHNOLOGIE-COMPUTERE-HACKING
Liderii NATO vor să stabilească un plan pentru a câștiga războiul pentru supremația tehnologiei și apărarea cibernetică pe termen lung | Denis Charlet/AFP prin Getty Images

 Jurnaliștii ANTOANETA ROUSSI și LAURENS CERULUS relatează în https://www.politico.eu, că aliații militari occidentali doresc ca firmele de securitate cibernetică și tehnologie de apărare să își intensifice combaterea amenințărilor digitale din Rusia.

Războiul din Ucraina a pus tehnologia pe primul loc și în centrul conflictului armat. Firmele de rețele de satelit precum Starlink de la Elon Musk , producătorii de drone precum DJI din China , aplicațiile de partajare a informațiilor susținute de cetățeni și o luptă acerbă pentru controlul narațiunii online, au modelat războiul încă de la începutul său în luna februarie a.c

Acum, liderii NATO vor să stabilească un plan pentru a câștiga războiul pentru supremația tehnologiei și apărarea cibernetică pe termen lung.

Alianța de apărare s-a reunit pentru un summit la Madrid și va prezenta un „Concept strategic” privitor la modul în care intenționează să protejeze blocul de amenințări și atacuri în următorii câțiva ani, inclusiv în spațiul cibernetic. 

Potrivit mai multor oficiali care au făcut declarații sub condiția anonimatului, acea strategie ar include: 

— Modalități de implicare directă a industriei de securitate cibernetică din sectorul privat în răspunsurile NATO la grupurile rusești de hacking și serviciile de securitate, inclusiv prin crearea unei platforme pentru a partaja informații și informații despre atacurile cibernetice;

— Finanțare de peste 1 miliard de dolari pentru a merge în tehnologii emergente precum calculul cuantic, inteligența artificială și tehnologia spațială, inclusiv printr-o „DARPA transatlantică” numită Defense Innovation Accelerator pentru Atlanticul de Nord , sau DIANA, și printr-un nou fond de investiții care va mergeți către „deep tech și startup-uri” în domeniul tehnologiei de apărare;

— Și înființarea de echipe virtuale comune de securitate cibernetică pentru a se desfășura în cazul unui atac cibernetic la scară largă și pentru a merge în țările membre pentru a ajuta la protejarea rețelelor.

„Conceptul strategic plasează destul de clar cibernetica și în contextul Rusiei ca o amenințare la adresa securității aliaților, iar acel cibernetic este unul dintre mijloacele pe care le folosește pentru a amenința partenerii noștri”, a spus un oficial NATO, adăugând că textul strategiei. este încă de finalizat. 

Ucraina a fost supusă „un atac neîntrerupt, asupra serviciilor guvernamentale, asupra comandării și controlului militar, asupra internetului obișnuit și a comunicațiilor pe internet”, a spus oficialul. „Faptul că nu au reușit să elimine totul nu înseamnă că nu au încercat.”

Ultima iterație a Conceptului strategic a fost convenită în 2010 și a abordat doar cibernetica, subliniind necesitatea ca țările NATO să sporească cooperarea și coordonarea pentru a face față amenințărilor cibernetice în evoluție. De atunci, noua versiune a documentului, care prezintă amenințări la adresa NATO și strategii de abordare a acestor preocupări, va include cu siguranță un limbaj privind descurajarea cibernetică. 

În urma unui summit de la Bruxelles anul trecut, NATO a aprobat o nouă politică de apărare cibernetică care a recunoscut că un atac cibernetic major împotriva unui stat membru va fi considerat un atac împotriva tuturor, „de la caz la caz”. 

Coordonatorii de securitate cibernetică pentru națiunile membre NATO s-au întâlnit la Bruxelles luna trecută pentru o sesiune specială cibernetică a Consiliului Atlanticului de Nord al NATO. Anne Neuberger, consilierul adjunct pentru securitate națională la Casa Albă pentru tehnologie cibernetică și tehnologie emergentă, a reiterat la acea vreme necesitatea unei mai bune coordonări între țările NATO pentru a face față amenințărilor cibernetice.

În zilele premergătoare summit-ului, Lituania, membră a NATO, s-a confruntat cu un val de atacuri din partea grupului hacktivist pro-Kremlin Killnet, care a distrus o serie de site-uri web guvernamentale prin trimiterea unui exces de trafic de internet către serverele lor. 

Pentru a contracara amenințarea online venită din Rusia, alianța vrea să stabilească o „relație mai structurată între lumea civilă și cea militară”, a spus oficialul. 

Înaintea și în urma invaziei Rusiei asupra Ucrainei, serviciile guvernamentale americane și occidentale și giganții de securitate cibernetică precum Microsoft au fost puternic implicați în răspunsul la atacurile cibernetice rusești, inginerii Microsoft din statul Washington detectând primul atac cibernetic lansat împotriva Ucrainei, cu mult înaintea oricăror ca tancurile rusești să treacă granița.

„Cyber-ul este atât de privatizat acum, încât trebuie să aduceți marii jucători împreună”, a spus Pothier, directorul executiv al companiei de consultanță Rasmussen Global, care a fost fondată de fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen. 

Kenneth Lasoen, specialist în securitate și informații la Institutul Clingendael, a declarat că membrii NATO ar putea forma un consorțiu pentru a negocia sprijin cu companii private în strategiile ofensive – fapt sugerat de alianță în trecut .

„Mai multe țări caută să-și consolideze capacitățile cibernetice, iar multe dintre companiile care le ajută au sediul în SUA”, a spus Lasoen. „Desigur, ar fi indicat ca UE să aibă propriul know-how, dar deocamdată centrul este în SUA”

02/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Letonia va demola aproape 300 de monumente sovietice, inclusiv uriașul memorial al victoriei din capitala Riga

De la invadarea Ucrainei de către Rusia, numeroase multe situri care comemorează înfrângerea naziștilor de către Armata Roșie au fost demontate în Europa Centrală și de Est.

Cu toate acestea, nicio țară nu s-a apucat să șteargă aceste urme persistente ale ocupației sovietice în mod atât de sistematic ca Letonia, unde aproape toate monumentele comemorative vor fi demolate în următoarele patru luni. Istoricii au terminat de întocmit lista în această săptămână.

O lege care prevede demolarea şi/sau demontarea tuturor monumentelor şi obiectelor care glorifică regimurile totalitare va intra în vigoare până la 15 noiembrie.

Practic, actul normativ interzice expunerea obiectelor care glorifică regimurile sovietic şi nazist şi demontarea acestora pe teritoriul Republicii Letonia.

Printre acestea, la loc de frunte se află uriaşul Monument al Victoriei Sovietice de la Riga, care are o înălţime de circa 80 de metri. 61 de deputaţi au votat pentru lege, iar 19 au votat împotrivă, scrie Latvia.potsen.com.

Noua lege interzice expunerea în locuri publice a monumentelor, operelor de artă şi a altor obiecte care îndeplinesc cel puţin unul dintre următoarele criterii: monumentul glorifică ocupaţia URSS sau a Germaniei naziste, un eveniment sau o persoană legată de acestea, glorifică ideologia totalitară, violenţa, agresiunea militară şi ideologia războiului şi include simboluri ale puterii sovietice sau ale nazismului.

De departe cel mai mare și cel mai controversat dintre acestea este memorialul din Parcul Victoriei din centrul orașului Riga, format dintr-un obelisc de 79 de metri, o statuie feminină reprezentând patria sovietică și trei soldați triumfători ai Armatei Roșii.

Monumentul este atât de masiv încât se bănuiește că fundațiile sale din beton se întind zeci de metri în solul de dedesubt, ceea ce înseamnă că demontarea sa va fi extrem de dificilă. În 1997, o bandă de ultranaționaliști letoni a încercat, fără succes, să o arunce în aer, doi dintre membrii acesteia murind în timpul tentativei.

Deși monumentul a fost construit abia în 1985 pentru a onora alungarea de către URSS a „invadatorilor fasciști germani” din Letonia, astăzi el întruchipează falia din societatea letonă.

Puțin peste o treime din populația țării vorbește rusă ca limbă maternă și, în multe cazuri, trăiește într-un fel de lume paralelă, cu școli rusești, mass-media rusești și partide politice rusești afiliate la partidul Rusia Unită al președintelui Vladimir Putin.

În timp ce sondajele sugerează că majoritatea vorbitorilor de limbă rusă din Letonia fie se opun războiului din Ucraina, fie s-au abținut să ia atitudine, un număr semnificativ dintre ei îl susțin pe Putin. Partidul Uniunea Rusă din Letonia, puternic pro-Kremlin, a câștigat teren în detrimentul partidului Armonia, un partid rus mai moderat, iar în octombrie vor avea loc alegeri parlamentare.

De la începutul anilor 2010, memorialul din Riga a căpătat o semnificație totemică pentru vorbitorii de limbă rusă, care s-au adunat acolo în mulțimi de până la 250.000 de persoane – aproape jumătate din populația capitalei – pentru a marca aniversarea victoriei sovietice asupra Germaniei naziste la 9 mai.

Cu toate acestea, pentru mulți vorbitori de letonă, în special pentru generațiile care au trăit sub opresiunea comunistă, este o amintire dezagreabilă a regimului sovietic și o emblemă a dezbinării lor actuale. Unele ziare au început să îl numească Monumentul Ocupației, cu referire la anexarea de către URSS a Letoniei în 1940 – 1941 și apoi în 1944 – 1991.

În luna mai, în urma valului de indignare publică provocat de atacul asupra Ucrainei, deputații au adoptat o lege care prevede demolarea tuturor „obiectelor care glorifică regimurile sovietic și nazist” până la 15 noiembrie.

Memorialul din Riga a fost unul dintre primele menționate de pe listă. De asemenea, guvernul orașului a interzis mitingurile tradiționale de Ziua Victoriei din 9 mai și a trimis tractoare pentru a demonta marile omagii florale care fuseseră lăsate acolo.

„Fără îndoială, vor exista oameni care vor fi profund răniți de acest lucru și ar putea exista proteste”, a declarat Daunis Auers, profesor asociat de politică comparată la Universitatea din Letonia. „Dar, pe termen lung, se va scăpa de această diviziune foarte vizibilă în societatea letonă”.

În Letonia există puține temeri că Putin însuși va răspunde cu ceva mai puternic decât propagandă și plângeri, potrivit lui Martins Hirss, un politolog de la Școala de Drept din Riga, care a petrecut aproape un deceniu studiind tacticile de dezinformare rusești în țara sa natală.

Acest lucru se datorează, nu în ultimul rând, faptului că toate cele mai mari posturi de știri pro-Kremlin din țară au fost interzise de la începutul invaziei.

„Rusia este distrasă de războiul din Ucraina și acesta este un lucru mărunt în comparație cu ceea ce se întâmplă acolo”, a declarat Hirss.

Limitele influenței Rusiei asupra statelor baltice au fost expuse luna aceasta, când Lituania a oprit mai multe trenuri rusești care transportau bunuri sancționate, precum cărbune și oțel, către enclava militară a Kremlinului din Kaliningrad, de la Marea Baltică.

Guvernul Lituaniei a rămas pe poziții, deși se așteaptă ca Uniunea Europeană să ridice restricțiile în zilele următoare, în timp ce conducerea de la Bruxelles încearcă să dezamorseze conflictul, scrie https://www.g4media.ro.

02/07/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: