CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CÂT DE PERICULOASĂ E DE FAPT RUSIA ȘI CÂTE RĂZBOAIE POATE PURTA ÎN PARALEL ?

Analist militar: „Nici măcar o invadare a Moldovei nu e posibilă”!

Rusia şi-a făcut un obicei din a ameninţa pe oricine, însă mulţi se întreabă dacă are şi forţa să-şi ducă ameninţările până la capăt.

Analistul militar Hari Bucur-Marcu consideră că Rusia nu poate deschide alte fronturi în paralel, după ce a aruncat în lupta cu Ucraina tot ce avea mai bun; (https://timpul.md)

Rusia arată cu degetul spre toată lumea, iar oamenii lui Putin, în frunte cu fostul preşedinte Dmitri Medvedev şi cu liderul Agenţiei spaţiale ruse Roscosmos, Dmitri Rogozin, nu au ezitat să ameninţe ţări membre NATO, din România şi până în Marea Britanie. Ruşii sunt nemulţumiţi de faptul că toate aceste state susţin Ucraina şi nu o dată au ameninţat cu repercusiuni dintre cele mai dure.

Analistul militar Hari Bucur – Marcu nu crede însă că ameninţările Moscovei vor depăşi acest stadiu. În opinia sa, Rusia nu ar fi capabilă să poarte un alt război în paralel cu cel din Ucraina. Mai mult, Rusia ar fi acum vulnerabilă în faţa unui atac din altă parte, după ce Putin a trimis tot ce avea mai bun în Ucraina, inclusiv trupele care staţionau în estul ţării şi asigurau graniţele de acolo. Azi, un atac din partea unei ţări precum China sau Japonia, altfel improbabil, i-ar găsi descoperiţi pe ruşi.

CÂT DE PERICULOASĂ E RUSIA, DE FAPT

„Din punct de vedere militar, nu există riscul ca Rusia să treacă la vreo acţiune militară ofensivă de invadare a altui stat din Europa. Acum, nici măcar o invadare a Moldovei nu este posibilă. Iar în ceea ce priveşte statele membre NATO ar fi cu totul alt tip de război decât ceea ce vedem în Ucraina. Ucrainenii au avut la dispoziţie numai opt ani în care să se pregătească şi s-au pregătit în stil european, euroatlantic. Le-au lipsit însă armele occidentale, pe care au început să le primească doar de când a venit Trump.

Dar vă daţi seama că pentru Rusia un război cu ţările membre NATO ar fi totuşi altceva, iar şansele ruşilor ar fi undeva la zero. Deci nu se pune problema că am putea asista la încă o Ucraina. Dacă ar fi să mai invadeze alte ţări, ruşii s-ar îndrepta eventual spre Asia Centrală, dar acum nici măcar de asta nu e cazul”, spune Marcu.

România este în acest moment în siguranţă, la fel ca toate ţările NATO. Deşi ruşii ameninţă Estul continentului, nu au niciun argument, adaugă analistul. „Ruşii nu au pe unde şi nici cu ce să atace. De pe mare cu ce să atace? Cu ce nave le-au mai rămas pe acolo şi le ascund după Insula Şerpilor să nu le lovească ucrainenii? Nu văd cum ar putea să ameninţe România sau alte ţări din flancul estic”, explică el.

Nici ameninţările cu folosirea armelor nucleare nu vor fi puse în practică vreodată, crede Hari Bucur-Marcu.

„Dacă voia, Putin putea folosi arma nucleară din prima zi şi apoi să declanşeze războiul generalizat nuclear şi să se termine cu civilizaţia umană pe Pământ. Nu a făcut-o. De ce să facem noi ca şi în povestea cu drobul de sare. Da, e adevărat că există descurajare nucleară în sensul în care nimeni nu vrea să supere o putere nucleară care ar putea apela la armamentul său nuclear, mai ales Rusia care are armele capabile să distrugă întreaga planetă fără niciun fel de problemă. Întrebarea este de ce ar face-o, pentru că automat ar fi distrusă şi Rusia”.

NU E TIMPUL NEGOCIERILOR

După aproape cinci luni de război, negocierile de pace dintre cele două părţi sunt ca şi inexistente. Asta deşi în primele săptămâni, delegaţii ale celor două ţări s-au întâlnit şi au purtat câteva discuţii. Acum, spune Hari Bucur Marcu, nimeni nu se gândeşte la negocieri.

„Fazele sunt foarte clare. Unu este oprirea focului. În momentul de faţă nu vor ruşii să oprească focul sub nicio formă pentru că nu şi-au atins obiectivele. Ei vor face asta doar dacă vor reuşi să mai ia o parte din teritoriul Ucrainei şi să zică că este al lor. Ori asta nu se poate. A doua, din punct de vedere politic, după 9 mai, asta este intenţia lor, să radă de pe faţă pământului Ucraina. Ei şi-ar dori ca ucrainenii să nu mai aibă niciun loc în lume, iar asta înseamnă distrugere în continuare. De ce s-ar opri dacă vor să-şi distrugă duşmanul? Ori, dacă nu se opreşte focul nu se poate face niciun fel de negociere. Tipul asta de negociere de teritorii contra pace merge în Orientul Mijlociu unde a fost practicat fără succes, nu e o normă internaţională treaba asta. În contextul actual este inacceptabil ca cineva să recunoască un acord de pace în care Ucraina ar fi nevoită să cedeze teritorii că să fie lăsată în pace”, a concluzionat expertul.

În atare situaţie, războiul va mai dura luni bune, dacă nu cumva chiar ani. Asta şi pentru că, deşi unii analişti spuneau că Rusia este deja epuizată, în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Armata rusă nu duce lipsă de muniţie şi chiar dacă ţara începe să fie afectată de sancţiuni, dispune încă de mijloace pentru a purta un război greu şi de lungă durată.

„Când e vorba de muniţie, de artilerie, bănuiesc că ruşii pot să regenereze ani de zile muniţia de artilerie. Până când nu le distrugi fabricile de muniţie nu ai ce să le faci, ori asta e greu pentru ucraineni”, mai spune Hari Bucur-Marcu.

Nici speranţele Occidentului că ruşii vor da înapoi din cauza pierderilor suferite pe câmpul de luptă sau din cauza sancţiunilor nu sunt întemeiate, crede analistul.

CÂT ÎŞI MAI PERMITE PUTIN RĂZBOIUL DIN UCRAINA ?

Pe de altă parte, Marcu a răspuns şi la întrebarea cât ar mai putea Rusia să continue acest război. În opinia sa, deşi are probleme economice, Rusia dispune de suficientă muniţie şi poate continua ostilităţile fără să-şi epuizeze resursele.

„Pe ruşi nu îi interesează pierderile. Ăsta este eroismul, în opinia lor, ei spun că luptă pentru patria-mamă. E un comentariu greu de înţeles. Mentalitatea rusului este cea de supunere faţă de conducătorii lor. A, că mai moare câte unul dintre ei, asta este! Nimeni nu se aşteaptă la vreo revigorare a vreunui patriotism rusesc anti Putin. Să fim serioşi nu sunt condiţii pentru aşa ceva. Nici de schimbare politică, nici de mişcare de mase de oameni care sunt împotriva războiului. Până şi în America mişcările anti război în anii 70 au apărut la ani de zile după ce începuse războiul din Vietnam. Nu au apărut imediat, la câteva luni de zile. Iar noi suntem totuşi în patru luni de zile de război, a cincea lună acum. Realist, nu sunt condiţii de a prefigura vreo încetare a războiului sub presiune populară din partea populaţiei sau naţiunii ruse”, subliniază Hari Bucur-Marcu.

Nici sancţiunile, în actuala formă, nu îi obligă pe ruşi să dea înapoi. Din acest motiv, Hari Bucur-Marcu consideră că sancţiunile ar trebui să fie mult mai dure şi să izoleze practic Rusia, până la sufocare.

„Sancţiunile au fost date cu scopul de a provoca pierderi economiei Rusiei şi de a-i determina să-şi schimbe opţiunile. Sigur, în subsidiar, toată lumea se aşteaptă ca efecte colaterale ale sancţiunilor să fie şi deznădejdea populaţiei. Doar că în realitate ruşii o duc oricum rău, nu e ca şi cum acum începe să le meargă rău pentru că sunt sancţionaţi. Mai repede au probleme occidentalii, pentru că aceste măsuri au un cost economic şi pentru cei care le-au dat. Însă chiar şi aşa, trebuie mers înainte şi merită făcut orice în acest sens. După părerea mea, Occidentul a făcut până acum prea puţine pentru Ucraina”.

01/07/2022 Posted by | analize | , , , , | 4 comentarii

Raportul summit-ului NATO de la MADRID. De ce Putin este considerat inamicul numărul unu al Alianței NORD- ATLANTICE

De ce Putin este inamicul numărul unu al NATO

Nu era de așteptat nicio surpriză de la summitul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), care sa încheiat la Madrid joi, 30 iunie, scrie https://www.blick.ch/fr/news/monde/le-bilan-du-sommet-pourquoi-poutine-est-lennemi-n-1-de-lotan-

NATO a devenit din nou o alianță anti-rusă, al cărei obiectiv prioritar astăzi este să contracareze această țară „care constituie cea mai importantă și directă amenințare la adresa securității Aliaților și a păcii și stabilității în zona euro-atlantică”.

Suedia și Finlanda, care au ales să renunțe la neutralitatea lor pentru a se alătura Alianței, au fost acceptate. Turcia, care a cerut concesii de la acești doi nou-veniți cu privire la primirea refugiaților kurzi, a obținut promisiuni și și-a ridicat dreptul de veto asupra aderării lor.

Trei țări au fost în centrul tuturor discuțiilor: Ucraina, Rusia și China.

Ucraina: lacrimi, promisiuni și arme

Dacă promisiunile îi angajează cu adevărat pe cei care le fac, cele treizeci de țări membre ale NATO (în curând vor fi 32 cu Finlanda și Suedia) sunt acum atașate inseparabil de soarta Ucrainei.

„Patronul” celei mai puternice coaliții militare din lume, președintele american Joe Biden, a reiterat: „Acest război nu se va încheia cu o victorie a Rusiei în Ucraina”. Și toți liderii Alianței au cântat același refren: sprijinul lor pentru această țară asediată va dura „atât cât va fi nevoie”, cu scopul, pe măsură ce luptele progresează, de „reconstruire a armatei ucrainene” și dotarea acesteia cu arme grele. esenţială pentru a se opune armatei ruse. Nicio referire, însă, la trimiterea de trupe terestre.
În intervenția sa de la distanță la summitul de la Madrid, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a insistat asupra distrugerilor masive comise de bombele și rachetele rusești. Prezenți la fața locului, cei doi frați Vitali și Wladimir Klitschko au emoționat publicul vorbind despre mama lor care este rusoaică și care rămâne în Ucraina cu riscul vieții.

„Vom face totul pentru ca Ucraina să nu fie învinsă”, a repetat Joe Biden. Rămân trei subiecte: viitoarea reconstrucție a țării care va fi dezbătută la conferința de la Lugano din 4 și 5 iulie; capabilitățile reale ale armatei ucrainene și pierderile umane.

In prezent,Ucraina și NATO au un destin comun chiar dacă această țară nu este membră a Alianței și, așa cum ne-a amintit președintele francez Macron, „articolul 5 privitor la asistența reciprocă a statelor membre nu i se aplică”.

Rusia: cea mai importantă și directă amenințare pentru Occident

Nu mai este un război rece SUA-URSS și nu este un război deschis, dar este un duel de cea mai mare intensitate care poate degenera în orice moment.

NATO a devenit din nou o alianță anti-rusă, al cărei obiectiv prioritar este astăzi să contracareze această țară „care constituie cea mai importantă și directă amenințare la adresa securității Aliaților și a păcii și stabilității în zona euro-atlantică”.

Președintele francez a amintit, în cadrul conferinței de presă, că „NATO este și o alianță nucleară”, dovadă că această confruntare se poate transforma într-un incendiu. În termeni mai simpli, inamicul numărul unu al celor 30 de șefi de stat sau de guvern ai țărilor membre ale Alianței se numește Vladimir Putin.

Această postură este foarte riscantă. De asemenea, promite să fie foarte costisitoare, având în vedere angajamentele țărilor membre de a cheltui mai mult pentru apărarea lor și planul NATO de a înființa o forță de reacție rapidă de 300.000 de soldați în loc de 40.000 câți erau până acum.

De asemenea, aceasta îi privează pe europeni de o autonomie strategică reală în raport cu Statele Unite, chiar dacă Aliații neagă acest lucru și dacă declarația finală recunoaște că „NATO și UE joacă roluri complementare, coerente, care se întăresc reciproc în sprijinul păcii și securității internaționale. […] pentru că valoarea unei apărări europene mai puternice și mai performante contribuie pozitiv la securitatea transatlantică și globală și care este complementară și interoperabilă cu NATO”.

Următorul summit este deja un program în sine: va avea loc în 2023 în Lituania, mai aproape de amenințarea rusă.

O enigmă, o preocupare și o provocare: China

„China își arată ambițiile și urmează politici care sunt împotriva intereselor noastre, a securității și a valorilor noastre. Aliații vor lucra împreună pentru a aborda provocările sistemice pe care le pune China pentru securitatea euro-atlantică, rămânând în același timp pregătiți să lucreze cu China în mod constructiv pentru a obține o mai mare transparență reciprocă.”

Această propoziție preluată din noul concept strategic 2022 adoptat de NATO, este un avertisment care va irita cu siguranță chinezii, piața naturală a materiilor prime rusești.

Pentru NATO, axa Moscova-Beijing există într-adevăr.

Dovada, este această altă propoziție a conceptului strategic:

„Rusia și China stabilesc acum un parteneriat strategic și conduc o ofensivă autoritară împotriva ordinii internaționale bazate pe reguli.”

Prin urmare, întrebarea este dacă cea mai puternică coaliție militară din lume are mijloacele pentru a-și susține afirmațiile. Mai ales că țările emergente importante, precum India sau Indonezia (unde summitul G20 se va întruni pe 15 și 16 noiembrie în prezența lui Vladimir Putin) își arată dezaprobarea față de acest război din Ucraina, pe care îl văd drept un „conflict european”.

NATO nu-și mai ascunde teama față de Rusia și China. Problemă este că în viața reală, frica este rareori un bun sfătuitor.

01/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: