CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

NAȚIONALISMUL ÎN FAȚA OMULUI DE NICĂIERI


Naționalismul ca fatalitate și omul de nicăieri

Identitatea este ceva de care nu poți scăpa. Te naști român, sau englez, sau francez, sau sârb, sau ungur, ca și cum te-ai naște negru, sau alb, sau înalt, sau scund. Identitatea este, cumva, ca o cocoașă pe care vrei-nu vrei, trebuie să ți-o asumi. Nu este neapărat ceva de rău sau de bine, este pur și simplu o fatalitate. Irevocabilă.
A încerca să nu mai fi român este ca și cum ai încerca să nu mai fii negru. Poți, evident, să asimilezi cultura și civilizația altui popor, poți să-ți vopsești părul și pielea în ce culoare vrei, dar nu poți să-ți răzuiești propria identitate, pentru că aceasta nu este un strat decopertabil, ci o structură genetică. De fapt, se poate, dar rezultatele sunt monstruoase, patologice. Michael Jackson a încercat să fie alb și, pentru moment, chiar a reușit. Ce s-a întâmplat ulterior cu el, se știe. 

Emil Cioran a încercat să nu mai fie român, a devenit chiar cel mai mare stilist al limbii franceze, a refuzat să mai vorbească limba română sau să mai revină vreodată în țara natală, dar, în ultimul an de viață, bolnav fiind de Alzheimer, a uitat… limba franceză.  
A-ți schimba naționalitatea seamănă cu o operație de schimbare de sex. Poți fi trans-național, așa cum poți fi trans-sexual.

La nivel de libertate personală, lipsit de repere axiologice, opțiunea e realizabilă și politicește corectă.  Rezultatele unor asemenea intervenții opționale sunt însă, așa cum am spus,  monstruoase.
Trădarea, de exemplu, este și ea o formă de patologie identitară. Trădătorii sunt nativii români care și-au făcut – ca să păstrăm analogia cu trans-sexualii – o operație de schimbare a identității. Deși vorbesc românește, nu mai sunt români. Dar nu sunt nici altceva, în sensul unei identități definibile. Sunt doar niște anomalii, niște mutanți. Eminescu îi numea „romunculi”.  
A fi european sau cetățean al Universului este o abstracție în care nu te poți plasa nemijlocit. Ești european pentru că te-ai născut în Europa. Dar te-ai născut într-un loc anume din Europa, într-o casă concretă, dintr-o țară concretă, din niște părinți concreți, de la care ai învățat o limbă concretă. Shakespeare este un scriitor universal pentru că a fost englez. Goethe, pentru că a fost german.

Brâncuși este cel mai mare sculptor modern al lumii pentru că a avut inteligența, instinctul sau genialitatea de a rămâne, din punct de vedere etnic, român. Și-a asumat această etnicitate. 

Am folosit comparația cu transsexualii pentru că este mai aproape de limbajul curent. Putem duce însă analogia mai departe, comparând renunțarea la identitate cu lobotomia, spălarea creierului prin intervenții din afară. În cazul de față, avem de-a face cu o lobotomie fără bisturiu, doar prin „toxine” informaționale. Și e vorba de o lobotomie în masă, printr-un asediu uriaș, fără precedent, concentrat și concertat. Efectele sunt cele pe care le constatăm astăzi, în jurul nostru. 
Toate acestea constituie o explicație, nu și o scuză. Chiar dacă abia acum, în aceste condiții, capătă sens cu adevărat cuvintele lui Grigore Vieru: „Ca să fii român, trebuie să poți”. Iar ca să poți ai nevoie de cel puțin trei lucruri: voință, știință și conștiința.

 Există, așadar, un transnaționalism voluntar, axat pe absența conștiinței identitare, prin analogie cu transsexualismul. Este, cum spuneam, o opțiune politicește corectă, dacă nu se poziționează, ca alternativă unică și universală, împotriva naționalismului funciar. 
Numai că lucrurile nu stau deloc „politicește corect”.

Nicolae Iorga sesiza, încă din 1935, apariția unui nou tip de om universal, „omul de nicăieri”: „Se creează acum, pentru o lume neorganică, un tip de om universal, omul care e de nicăieri şi de peste tot, omul în afară de tradiţie, înstrăinat de mediul în care a trăit”. (Nicolae Iorga, „Idei asupra problemelor actuale”, Editura Cugetarea, 1935)
Acest tip de om universal este, de fapt, așa cum îl definea Nichita referindu-se la Mircea Dinescu, un copac fără rădăcini, „un copac pe roți”.

El poate fi o apariție, dar nu un reper. Este omul cosmopolit al lui Eminescu (globalistul de azi) „care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, de cetăţean al universului”. Iar „cosmopolitismul este pretextul de a nu face nimic pentru desvoltarea unei părţi a omenirii, pentru că individul respectiv s’a însărcinat de a nu lucra nimic pentru universul întreg”. (Mihai Eminescu, „Influenţa austriacă asupra românilor din Principate”, Convorbiri literare, 1 august 1876). 

Există, în opinia mea, în raport cu sistemul de valori identitare, o generație pierdută. Poate nu definitiv, dar pierdută. Această generație nu este antiromânească, ci a-națională. O generație inteligentă, performantă și funcțională în orice loc de pe pământ unde există tehnologie. Cei care fac parte din această generație resping valorile identitare, pentru că nu-și simt apartenența și nici nu-i interesează. Nu-i văd rostul. Sunt simple exemplare ale speciei umane, dotate cu creier, dar lipsite de spiritualitate.

Nu au idealuri, nu au obligații, nu au pentru ce să se sacrifice și nu atribuie existenței lor nicio aspirație transcendentă.
Maximum de sens pe care și-l asumă este strict material: confortul și prosperitatea, fie prin job, fie prin antreprenoriat, care devin scop în sine, nu instrumente sau oportunități ale unui scop mai înalt. Într-o ordine strict materială, sunt perfect îndreptățiți să-și configureze astfel existența, dar prin asta nu se mai diferențiază fundamental de celelalte specii de pe Terra. Simpla calitate de a avea conștiință nu te delimitează de regnul animal, dacă această conștiință rămâne captivă în purgatoriul tetraedric al hedonismului: muncă, procreație, consum și plăcere. Între ei și pisici, de exemplu, este o diferență de nuanță și complexitate, nu de esență. 
Aceste considerații nu se referă la o majoritate absolută, ci la una statistică. Și nu este neapărat vina celor în cauză. Sau nu este în totalitate vina lor. Sunt victimele unui context generat artificial, prin haosul din educație, prin pomparea în spațiul public a ideilor globaliste opuse reperelor identitare (și demonizarea acestora din urmă), prin promovarea non-modelelor și pseudovalorilor, prin „monstruoasa coaliție” împotriva meritocrației. 

Mai există două categorii de români „pierduți”: cei cărora le este rușine că sunt români și cei care se urăsc pe sine pentru că sunt români. Se urăsc însă nu direct, ci pe ocolite, extrăgându-se din sistem.

Ei denigrează vehement și furibund tot ce este românesc: originea, istoria, tradiția, valorile, biserica, strămoșii, Miorița și chiar pe Mihai Eminescu. Este, la prima vedere, ceva de neînțeles în această atitudine schizoidă care duce, în ultimă instanță, la desființarea propriei individualități. Însă, la o analiză mai atentă, explicația există: toate nedreptățile, frustrările, dezamăgirea, indignarea survenite în urma prăbușirii orizontului de așteptare al românului revoltat, ricoșează, de la cei cei care au provocat dezamăgirea (în speță oamenii politici din 1990 încoace), spre toți ceilalți care, ca și el, sunt dezamăgiți.

Are loc un fel de transfer al ticăloșiei de la călăi la victime. Totul și toți devin culpabili și complici la haosul și marasmul în care  trăim, la corupția sistemului, la hoția generalizată. În concluzie, toți suntem vinovați, pentru că suntem români. Toți, cu excepția celui în cauză. Aceste două categorii sunt, și ele, victimele aceluiași context creat artificial, al aceluiași haos impecabil organizat, care a dus la depopularea României și la transformarea indivizilor în propriii lor dușmani.

În aceste condiții, resurecția naționalismului devine o consecință logică. De fapt, nici măcar nu este o resurecție. E o manifestare organică naturală, provocată de agresiunea aceluiași context creat artificial.

Iar gradul de manifestare a naționalismului este determinat de amploarea agresiunii care se exercită asupra lui. Este o reacție în oglindă.

În condiții obișnuite, existența naționalismului este insesizabilă, ca funcționarea unui organism sănătos. În momentul în care un virus sau o boală (am numit prin aceasta agresiunea, atacul) au pătruns în organism, acesta intră în stare de luptă și face febră.

Dar febra nu reprezintă boala în sine, care ar trebui tratată, ci efectul luptei organismului cu boala. Boala este, în cazul de față, agresiunea globalismului asupra memoriei identitare.

Cei care o instrumentează și-au însușit bine lecția lui Milan Kundera: „Dacă vrei să ucizi un popor, suprimă-i memoria”.

Miron Manega, Vicepreședinte al Uniuni Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.R.)
Sursa: www.certitudinea.com art-emis.ro

26/06/2022 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , ,

10 comentarii »

  1. D-le Miron Manega, te-aș putea acuza de legionarism și mi-ar fi ușor. Dar nu fac așa ceva. Aș fi vrut o referință biblică în aceste scrieri. Poporul s-a îndepărtat de Dumnezeu și totul merge cât se poate de rău.
    Crează prin influență un grup puternic de inițiativă socială, de autogospodărire, Învață românul să fie harnic și să prețuiască munca sa, să fie responsabil de ceea ce face.. Nu fi prea caustic la trend-ul globalismului, nu vei putea să răstorni nimic din ce se plănuiește, dar poți trage o perdea din fața ochilor celor care nu mai au altă imagine, învățându-i să lucreze pentru sine, în propria țară, Absoarbele timpul cu preocupări reale care să reflecte bunăstarea muncii cinstite remunerate echitabil.
    Sunt prea multe de spus, fereștete să condamni, nu reacționa, ci mai degrabă acționează și vei primi sprijin.
    Urarea mea este să ai parte de răbdare și acțiune și vei fi genial.

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 26/06/2022 | Răspunde

    • Ce înțelegi d-ta prin ”legionarism ”?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 26/06/2022 | Răspunde

      • Ceva asemănător cum a înțeles Noica, Blaga sau Eliade. Este suficientă explicația?

        Apreciază

        Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 27/06/2022

      • Răspunsul e vag. Ce crezi d-ta că au înțeles Noica, Blaga sau Eliade și ce înțelegi d-ta prin legionarism ?

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 27/06/2022

  2. Ce cred eu este altceva, ce au crezut ei nu se știe foarte precis, pentru că nu sunt consemnate mărturii direct pe această temă.
    Dar în publicațiile ”Vremea”, ”Buna Vestire” sau ”Credința” există un discurs secvențial care adoptă problematica creativității native a acestei nații, spiritualitatea creștină care dă forță morală, integrarea tineretului în acțiuni sociale voluntare, inclusiv identificarea unor probleme care stânjenesc evoluția nației cum ar fi pluralismul politic și democrația. Discursuri anticomuniste și multe alte aspecte care vor să scoată în evidență ”Omul” în relațiile sociale și spirituale.
    Eu nu pot cuprinde tot printr-o descriere, tradiția și cultura sunt integrate ca o imagine a neamului românesc spre desăvârșire la Noica, Blaga Eliade.
    Personal cred că sunt valori morale pe care trebuie să le avem în atenție și acum. Nu sunt de acord cu crimele Legiunii. Ei nu au fost singurii ca organizație politico-spirituală care au săvârșit crime pentru ”rezolvări” rapide în acea perioadă. Au mai fost și alte nume importante.din politica românească Dacă vreți ne amintim și de ele
    Eu nu fac apologia acestei mișcări a Legiunii, însă observ subtilități ale gândiri ale legionarilor. Nu sunt toate rele pentru că abordează aspecte nerezolvate încă.
    Contez pe un răspuns la această cerere a dvs. referitor la părerea mea personală

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 28/06/2022 | Răspunde

    • D-ta ai idee că mare parte dintre așa zisele „crime ale Legiunii” nu au aparținut legionarilor?. Există acum probe că multe dintre asasinate au fost executate de comuniștii infiltrați în Legiune.
      Corpul Muncitoresc Legionar a fost calea de pătrundere a comuniştilor în Mişcarea legionară. Comuniştii aveau o infimă bază de susţinere faţă de curentul de extremă dreapta în rândul muncitorilor, astfel că au fost dirijaţi să se folosească de acest „vehicul” care avea şi aderenţă şi forţă de convingere.
      Dovezi concludente vor ieşi la suprafaţă în timpul tentativei de lovitură de stat din ianuarie 1941, când deja se realizare o penetrare consistentă a comuniştilor aflaţi şi ei în căutarea unei răsturnări a ordinii în stat.

      În timpul desfăşurării evenimentelor din ianuarie 1941 grupuri compacte de comunişti travestiţi în legionari au manifestat pentru Internaţionala a III-a şi URSS, au participat după unele surse la asasinarea celor 64 de demnitari reţinuţi la Jilava pentru judecarea lor într-un mare proces, la asasinarea profesorului Nicolae Iorga şi a economistului ţărănist Virgil Madgearu, cât şi la acţiunile de jaf şi distrugere efectuate în cartierele Dudeşti şi Vitan unde locuiau majoritar evrei.

      De ce au făcut toate astea? Păi e foarte simplu, au reușit să demonizeze Mișcarea legio0nară care se revendica de la Ortodoxie și să anihileze cu mâna Statului principalul lor adversar.
      Ar fi bine să vă documentați si de rolul trupelor germane în masacrarea evreilor, în special la Iași si in Basarabia.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 28/06/2022 | Răspunde

  3. Referitor al Corpul Muncitoresc Legionar nu mi-e clar ;i probabil nici altora. E ca o nebuloasă în care nu pătrunde lumina. Am citit și eu informații referitor la infiltrații comuniste în această mișcare. Care a fost reacția Legiunii la aceste provocări discreditante? Nu am găsit materiale și nici nu știu unde să le caut. Apreciez autenticitatea acestei mișcări legionare ca variantă naționalistă cu specific românesc care nu se identifică totuși cu fascismul sau nazismul.
    Ținând cont de regimul autoritarist al lui Carol al II-lea și de principalul și singurul opozant la un moment dat, Legiunea, nu mă mir că au fost încercări semnificative de discreditare. Însă nu am găsit materiale referitoare la o atitudine de îndepărtare a acestor nuclee care au discreditat această structură politică.
    Din câte știu arhiva legionară este în Germania și în general sunt doar păreri, lipsind certitudinile cu privire la evenimente majore atribuite Legiunii

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 29/06/2022 | Răspunde

  4. Mulțumesc pentru link-urile trimise. O să deschid să citesc ce conțin

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 29/06/2022 | Răspunde

  5. Am citit tot, am vizionat filmul. Ce reiiese de aici? Graba de a se extinde cât mai mult a Legiunii a dus la propriul colaps. Alegerea lui Horia Sima în fruntea legionarilor a fost o greșeală de asemeni. Legăturile de prietenie în detrimentul doctrinei a favorizat infiltrări masive și posturi importante de execuție.
    chiar este o părere de rău pentru că este tot o slăbiciune specific românească, de a nu duce ce ai început bine până la capăt.
    Nu cred că România va mai beneficia de o astfel de mișcare de amploare care să vizeze interesele naționale de dezvoltare economică și socială

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 29/06/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: