CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CĂILE DE ÎNCHEIERE A RĂZBOIULUI DIN UCRAINA ÎN SCENARII AMERICANE

Foto: Presedinții Zelensky (Ucraina) și Putin (Rusia)

Cum se poate încheia războiul din Ucraina este în aceste zile tema dominantă cu privire la acest conflict în presa americană.

Occidentul sprijină Ucraina, dar atunci când vine vorba despre cele mai bune căi de a rezolva situația creată, apar din ce în ce mai mult, diferențe.

Scenarii americane pentru sfârșitul războiului din Ucraina

Jurnalistul Valeriu SELA spune la Radio Europa Liberă că, dacă Rusia nu iese clar înfrântă din această confruntare, atunci va ataca la un moment dat din nou.

În revista The Atlantic, Anne Applebaum scrie „nu există niciun acord internațional pe care putem conta că Putin îl va respecta.

Orice încetare a focului, care să-i permită lui Vladimir Putin să aibă impresia unei victorii va provoca instabilitate, pentru că îl va încuraja să încerce din nou”.

Consilier ucrainean: „Orice acord cu Rusia nu valorează doi bani”

Alții cred că o înțelegere negociată și o ieșire onorabilă pentru liderul de la Kremlin reprezintă soluția. În Foreign Policy comentatorul Stephen Walt arată că fie și înfrângeri umilitoare nu reușesc să descurajeze agresori, oferind ca exemple invazia americană în Irak, în ciuda lecțiilor războiului din Vietnam sau agresiunea lui Saddam Husein in Kuweit, în ciuda sângeroasei confruntări dintre Irak și Iran, timp de peste un deceniu.

În publicația Foreign Affairs, Samuel Charap promovează idea garantării internaționale a securității și neutralității Ucrainei, oferind drept model actul independenței Belgiei din 1830, după ce acea regiune fusese disputată de mari puteri europene.

Un război îndelungat în Ucraina, sau o soluție negociată?

Anumiți experți cred că premisele acestei discuții sunt false. Tot în Foreign Policy, Tatiana Stanovaya sugerează că Occidentul continuă să nu-l înțeleagă pe Putin.

„El nu pricepe că pierde” – scrie ea, arătând „o înțelegere negociată cu Ucraina nu va diminua posibilitatea unei confruntări nucleare pentru că Putin privește Ucraina – și o prezintă populației Rusiei – ca o regiune pentru un conflict mai larg cu NATO și cu Occidentul”.

Stanovaya adaugă că Putin se teme și de riscurile interne pentru regimul său. Analista spune că în aceste condiții dilema occidentală – fie de a întări sprijinul pentru Ucraina sau a-i face concesii lui Putin pentru că e disperat și periculos este una greșită.

„Pot exista doar două ieșiri. Fie Occidentul își schimbă abordarea față de Rusia și îi ia temerile care au dus la război în serios, ori regimul Putin se prăbușește și Rusia își revizuiește opțiunile strategice”.

„Oricare ar fi fost calculul strategic al lui Putin” – scriu Michael Kimmage și Maria Lipman în Foreign Affairs , „el nu poate câștiga războiul decât dacă încearcă să mobilizeze părți mari ale societății ruse în efortul implicat de război – dar nu o poate face decât dacă violează un acord tacit cu populația că va avea parte de relativă stabilitate și prosperitate dacă nu face mare zgomot împotriva regimului”.

20/06/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Au fost în conjunctura anului 1940 cedările teritoriale către Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria, singura soluție pentru România ?

De ce a fost cedată Basarabia în 1940?

Pentru simplul motiv că nu a existat nici o altă soluție. România era înconjurată de vecini care îi contestau granițele: Uniunea Sovietică revendica Basarabia, Bulgaria cerea Dobrogea, Ungaria vroia Transilvania.

Doar Serbia nu cerea nimic (cel puțin pe față).

Pentru toți oamenii întregi la cap, era limpede că România nu putea lupta pe trei fronturi în același timp, constată istoricul și jurnalistul George damian pe blogul https://historice.ro.

În perioada interbelică soluția găsită a fost diplomația: participarea intensă la lucrările Ligii Națiunilor (precursoarea ONU, însă mult mai slabă), o serie de tratate și alianțe regionale cu statele prietene (Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia).

Toate astea se petreceau sub patronajul Franței (o țară care mai avea doar renumele de mare putere, în realitate era extrem de slabă) și Marea Britanie (intrată într-o fază de retragere din problemele Europei). Statele Unite priveau cu mirare la nebunia europenilor.

29 septembrie 1938. Munchen. Foto: Înaintea semnării de către premierul britanic Neville Chamberlain, premierul francez Edouard Daladier și regimurile fasciste din Germania și din Italia reprezentate de Fuhrerul Germaniei Adolf Hitler și Ducele Italiei Benito Mussolini, a Acordului prin care Cehoslovacia era silită să cedeze în favoarea Germaniei regiunile locuite de germani. În imagine (de la stânga la dreapta) Chamberlain, Daladier, Hitler și Mussolini.

Din acel moment a devenit clar că nu mai există în realitate nici un fel de garanții pentru granițele României. Franța și Marea Britanie cedaseră în fața Germaniei lui Hitler.

Mai ales după 15 martie 1939, când la nici șase luni de când spunea că nu mai are nici un fel de pretenții Hitler, invada restul Cehoslovaciei și o transforma în protectorat german.

În câteva luni de zile România a rămas fără nici un fel de garanții internaționale. Oricine putea cere orice, depindea doar de armata care era în spatele cererii.

Ungurii, bulgarii și sovieticii au început să se agite, iar diplomația română s-a orientat în timp record spre Germania – dar degeaba.

La Statul Major al armatei române existau planuri pentru diverse ipoteze de război, dar un lucru era clar: nu se putea rezista mai mult de câteva săptămâni în fața unui atac concomitent asupra României dinspre Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică. La toate acestea adăugați lipsa de armament, care era asigurat mai puțin de jumătate din necesarul armatei.

Singura ipoteză favorabilă era rezistența în fața unei invazii sovietice cu două condiții: neutralitatea Bulgariei și Ungariei plus garanții de sprijin material din partea Marii Britanii și Franței cu perspectiva intervenției lor militare într-o perioadă cât mai scurtă.

În plus mai exista tratatul de neagresiune dintre Hitler și Stalin (Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat la 23 august 1939 – foto sus -), deci era exclus orice sprijin german pentru România, ca și experiența polonezilor care s-au bătut cu nemții în septembrie 1939 sperând că vor rezista până la o intervenție franco-britanică (care nu s-a produs, dar pe lângă asta, au fost atacați din spate de sovietici).

În aceste condiții singura decizie rațională era cedarea Basarabiei, cu speranța recuperării ei în viitor (destul de nebuloasă!).

De multe ori apare exemplul Finlandei care nu a cedat în fața sovieticilor și s-au bătut cu ei din 30 noiembrie 1939 până pe 13 martie 1940.

Doar că sunt câteva diferențe între cele două cazuri: Finlanda nu era vecină cu Ungaria și Bulgaria care abia așteptau să atace, terenul pe care s-au bătut finlandezii și lungimea liniei frontului au fost extrem de diferite față de condițiile din România.

De altfel, s-a văzut în 1944 că românii (chiar cu sprijin german!) nu au putut rezista în fața unui atac sovietic.

Și în cazul Finlandei se mai uită ceva: chiar dacă s-au bătut cu sovieticii, la sfârșitul acestui război au cedat 11% din teritoriu, iar sovieticii au obținut mai mult decât ceruseră inițial.

Rămânea ipoteza războiului pentru onoare sau a războiului total. Doar că în afara figurilor retorice nu există așa ceva.

Nu există conducători care să ceară popoarelor să moară fără speranță și să fie urmați – nici Hitler nu a reușit asta, nici împăratul Japoniei. Sinuciderea colectivă nu a fost niciodată o soluție.

20/06/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Putin, care se compară cu Petru cel Mare, nu vrea altceva decât „refacerea URSS”, lucru pe care nici nu-l ascunde!

Citim pe blogul publicistului Ștefan Secăreanu (https://secareanu.wordpress.com) că Putin a lăsat să se înțeleagă, vineri, la summitul economic de la Sankt Petersburg că tot teritoriul statelor ce făceau parte cândva din componența URSS, este de fapt teritoriu al Rusiei!

„Ce este Uniunea Sovietică? Aceasta este, de fapt, Rusia istorică”, a spus Putin.

Asta înseamnă că nu doar Ucraina, invadată deja militar de Moscova, și Bielarus, care au cu Rusia o istorie comună, toate trei constituind teritoriul grupului etnic al slavilor estici, ci și Republica Moldova, și cele trei state baltice – Estonia, Letonia și Lituania, desprinse de fostul imperiu sovietic, ar constitui, după Putin, părți ale „Rusiei istorice”.

Dacă luăm în calcul faptul că acum câteva zile Putin s-a comparat cu țarul Petru cel Mare dezvăluindu-și astfel idealurile sale imperialiste și sugerând o paralelă între invazia de azi din Ucraina și lupta țarului contra Suediei, în Marele Război al Nordului, care a însemnat invazia unei părți a acesteia, precum şi a ceea ce sunt astăzi Finlanda, o parte din Estonia şi Letonia, trebuie să conștientizăm, la modul cel mai serios, că așa-zisa „operațiune militară specială” a actualului țar de la Kremlin nu presupune altceva decât „refacerea URSS”, lucru pe care el, de fapt, nici nu-l ascunde!

„Din câte se pare, ne revine şi nouă să luăm înapoi şi să întărim”, a precizat Putin la summitul de la Sankt Petersburg, făcând referință la războiul din Ucraina.

Sunt departe de a crede că Putin, prin expansionismul său moștenit de la Petru cel Mare, ar pune capăt „lumii unipolare conduse de SUA” și ar genera „noi centre de putere pe Glob”, așa cum se laudă el în discursul de la Sankt Petersburg.

Nu cred că un „imperiu al răului”, refăcut prin forța bombelor, ar putea să se constituie într-un „nou centru de putere pe Glob” capabil a pune capăt „lumii unipolare conduse de SUA”.

Eliminarea unipolarității și instalarea echilibrului în relațiile mondiale vor fi posibile atunci când orice națiune de pe Glob va fi considerată „centru de putere” și atunci când acest statut îi va fi respectat atât de Rusia, cât și de SUA.

Formula cea mai elocventă în acest sens este cea lansată de Donald Trump: „Viitorul aparține națiunilor, și nu globaliștilor!”.

Multipolaritatea înțeleasă de Putin însă este tocmai ceea ce propagă ideologul său, A. Dughin, inclusiv pe cele două maluri de Prut: refacerea fostului „imperiu al răului” URSS și nimic mai mult!

De aceea invazia Ucrainei reprezintă o amenințare și un pericol real și direct și asupra noastră, a celor care ne-am născut și populăm încă aceste teritorii românești înstrăinate în urma ultimei ocupații din 1944 și lăsate de izbeliște încă peste treizeci de ani de la destrămarea URSS de clasa politică de pe cele două maluri de Prut.

Ținta lui Putin nu este Transnistria în sine, ci teritoriul românesc până la (și dincolo de!) Prut și neadmiterea cu orice preț a „reunificării” lui

„De ce nu renuntăm DEFINITIV la Transnistria in schimbul reunificarii cu Romania? Este mai importantă acea fâșie de pământ care nu a fost parte din România Mare si nici din România lui Eminescu, de la Tisa pana la Nistru?”

A renunța oficial acum la „Transnistria”, înseamnă legalizarea prezenței, mai ales militare, a Rusiei în această zonă, o Rusie care consolidată pe Nistru, nu va admite niciodată „reunificarea” noastră!

De fapt, ținta lui Putin nu este Transnistria în sine, ci teritoriul românesc până la (și dincolo de!) Prut și neadmiterea cu orice preț a „reunificării” lui.

Din contră, scopul suprem al lui Putin, al Rusiei dintotdeauna, a fost și a rămas dezmembrarea României, și în primul rând ruperea întregii Moldove istorice de ea!

Trebuie să fii orb sau surd ca să nu vezi și să nu auzi care este mesajul trâmbițat de 30 de ani de batalioanele politice ale Rusiei de la Chișinău: moldovenismul și antiromânismul de factură stalinistă!

Cei care îl așteaptă, acum, pe Putin s-ajungă la Nistru ca un „eliberator” sau ca un mare „binefăcător” al reîntregirii teritoriilor românești, jinduite de secole de Rusia, ori sunt inconștienti, ori reprezintă unelte conștiente ale Rusiei!

20/06/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: