Declinul istoric al Basarabiei şi Bucovinei

Foto: Conf.dr.Diana Vrabie, Facultatea de Litere a Universității din orașul Bălți, R.Moldova.

Încercată de-a lungul timpului de toate vicisitudinile posibile, fiind fortificată şi vlăguită în acelaşi timp de intemperiile istorice, rezistînd, dar şi cedînd în contexte obscure, înaintînd, dar şi retrăgîndu-se în acelaşi timp, Basarabia şi-a edificat esenţa din acest joc al contrariilor, plămădit din ironie şi absurd, paradox şi legitate, închidere şi deschidere.
Mai mult în retragere decît pe baricade şi aproape niciodată în ofensivă, Basarabia şi-a profilat o imagine de ţinut paşnic, contemplativ, arborînd o tăcere îndurerată, ce curge din pliurile unui mioritism angajat.

Condiţie specifică unei înalte iniţieri, tăcerea această desăvîrşită are valoare ritualică, denunţînd un spaţiu al misterelor.

Conservată în cercul strîmt arhaic, această muţenie asumată este menţinută pentru a nu tulbura sacrul ceremonial la care a fost condamnată. Proiecţie a sferei, cercul existenţial anunţă închiderea protectoare şi tămăduitoare, o „închidere care închide” (Mihai Cimpoi).

Retragerea aceasta instinctivă, care este perpetuată ca un blestem, îşi are sorgintea inclusiv în expresia geografică a suprafeţei plane, care limitează însuşi orizontul;(https://afnews.ro/diana-vrabie)

Acesta se închide în sine, clamînd retractabilitatea, închiderea în sine, însingurarea.

„Ţara aceasta rar s-a bucurat deplin de bunurile ei. Pe pămîntul ei au curs atîta sînge şi lacrimi, a fost atîta încălcare şi silă, încît privirile şi cîntecele urmaşilor au rămas triste”, nota M.Sadoveanu în Drumuri basarabene, surprinzînd, în fapt, esenţa, acestui meleag încercat de toate sinuozităţile istorice.

„Unirea naţional-politică, de la anul 1918 – afirma Nicolae Iorga – nu se cuvine să fie înfăţişată, nici măcar în parte, ca un dar, coborît asupra neamului românesc din încrederea şi simpatia lumii civilizate, nici ca o alcătuire întîmplătoare, răsărită din greşelile duşmanilor de veacuri. Chiar dacă asemenea greşeli nu s-ar fi săvîrşit niciodată împotriva românilor subjugaţi de-a lungul veacurilor de stăpînire ungurească, austriacă sau rusească, stăpînirile acestea nedrepte ar fi trebuit să se dezumfle şi să se micşoreze îndată ce dreptul tuturor popoarelor de a-şi croi soarta după buna lor pricepere a izbutit a se înălţa la treapta de putere hotărîtoare în noua întocmire a aşezămîntului de pace europeană.

De aceea, Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna – potrivit adevărului – ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă “sărăcia şi nevoile şi neamul” (M. Eminescu, Scrisoarea III), rămînînd împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpîniri străine, în cea mai strînsă legătură cu pămîntul strămoşesc în care, ca într-un liman de mîntuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.”

După terminarea celui de-al doilea război mondial, cînd întreaga umanitate deplîngea ororile dramei colective, consecinţele căreia păreau a nu mai putea lăsa loc pentru alte urgii, se deschide o altă pagină istorică antiumană, care va afecta meleagul basarabean. Sovietizarea forţată a Basarabiei se manifestă pe fundalul unor intense campanii de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor, prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate.
Rezistenţa împotriva falselor ideologii va fi sancţionată drastic prin ani grei de detenţie.

Scriitorul basarabean, Nicolae Costenco, spre exemplu, va fi condamnat la 15 ani de exterminare morală şi fizică, dincolo de Cercul Polar, în peninsula Taimîr.

Acesta a fost preţul atitudinii sale antisovietice, reflectată în PROPAGAREA ALFABETULUI LATIN şi ÎNLOCUIREA LIMBII MOLDOVENEŞTI CU CEA „BURGHEZĂ”, nerecunoaşterea metodei realismului socialist etc. La patru ani după ce scriitorul a susţinut că specificul local trebuie promovat „fără a-l rupe din sînul familiei latine româneşti”, în urma unui denunţ anonim, este arestat şi deportat, alături de alţi congeneri, şi dus în Siberia.

Iată ce mărturiseşte Nicolae Costenco în volumul memorialistic, Povestea Vulturului:

„Deşi eram închis, deşi eram despărţit de locurile şi de cei dragi mie, deşi azvîrlit din armonia şi satul casnic în glod şi mizerie, fără pat, fără apă de spălat, în tovărăşia înrăiţilor prin nenorocire, pus la norma de pîine şi apă, eu, care libertăţii nu-i ştiam norma – mie îmi era greu să privesc fără cutremur de neîngăduinţă în faţa acestei scene de nebunie, blagoslovită de oameni culţi, de preoţi, condusă de generali şi ofiţeri cu studii superioare, cu pretenţii de cultură”.

Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de localnici, în mare parte români moldoveni, condamnaţi la drumul urgisirii.

E de remarcat în acest context efortul grupului de intelectuali de la Piteşti, în frunte cu prof. dr.ing. Ilie Popa, care, plecînd de la crimele aşa numitului “Experimentul Piteşti”, produs între 1949-1952, şi avînd drept scop lichidarea unei naţiuni prin distrugerea elitei sale intelectuale, nu uită an de an, prin organizarea simpozionului „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură” să revigoreze memoria societăţii civile, făcînd apel la neuitare.

E un prilej favorabil de a aminti şi efectele deportărilor survenite odată cu comunizarea ţării şi instaurarea „terorii roşii”.

Tortura fizică şi teroarea psihică duse la extrem împotriva deţinutilor era parte constitutivă a unui experiment diabolic conceput de KGB pentru a se urmări care sînt limitele rezistenţei fiinţei umane în faţa celor mai teribile orori imaginate şi care este pragul la care oamenii pot fi dezumanizaţi.

Se pare că însuşi destinul a hărăzit acestui popor un perpetuu ne-somn, condamnîndu-l să fie zdrobit de zbucium, durere şi uitare. Nimic mai contrariant în oscilaţiile istorice ale acestui meleag, nimic mai paradoxal în deciziile politice luate de-a lungul vremii, nimic mai de neînţeles în această supuşenie congenitală.

Şi dacă unii, înfrînţi de bizareriile politice au renunţat la idealuri, depunînd armele, alţii s-au dorit martori şi protagonişti ai evenimentelor istorice decisive.

Asemenea temerari optimişti au existat pe ambele maluri ale Prutului pentru că uitarea uneori poate fi o crimă mult prea mare şi că uitarea nu înseamnă deloc iertare.

„Marea neşansă a noastră este că am uitat prea repede suferinţele prin care am trecut. Am uitat prea repede acele Siberii în care şi-au găsit mormîntul zeci şi chiar sute de mii de basarabeni. Am uitat naţionalizările şi crunţii ani de foamete.

Am reţinut în memoria noastră colectivă şi selectivă „rigla învăţătorului român” de pînă la 1940, şi am uitat spînzurătorile şi subsolurile enkavediste de mai tîrziu.

De asta am ajuns să avem o Basarabie umilită şi îngenuncheată – un pămînt binecuvîntat de Dumnezeu de care oamenii fug.

Poate de aceea că am fugit de memorie? Poate de aceea că am confundat uitarea cu iertarea?” (Oleg Serebrian, Femeia în labirintul istoriei).

Publicitate

MINISTRUL DE EXTERNE RUS amenință Chișinăul cu războiul

„Din Moldova Vor să facă a doua Ucraină”

Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov (foto), a ieșit recent public cu noi declarații halucinante despre Moldova.

Lavrov:

„Desigur, din Moldova vor să facă a doua Ucraină. Și este foarte vizibil, mai ales acțiunile conducerii – când declară haideți să aderăm la UE, apoi să vedem ce ne vor promite acolo, dar poate după asta vom rămâne unde suntem, rușii trebuie să ne dea reduceri la gaz… și tot felul astfel de declarații”.

Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov consideră că s-ar încerca „atragerea” Republicii Moldova în NATO.

„Ei trebuie să își facă griji pentru propriul viitor, pentru că sunt atrași în NATO. Și nu cred că asta va contribui la securitatea Moldovei”, a declarat Lavrov, într-un interviu pentru postul de televiziune Al Arabiya, fiind întrebat dacă este cazul ca Moldova să își facă griji în contextul „operațiunii speciale” desfășurate de Rusia, scrie https://timpul.md.

Interviul a fost publicat pe site-ul MAE-ului rus.

„Scopurile operațiunii militare speciale a Rusiei în Ucraina au fost anunțate. Acestea constau în protecția populației civile din estul Ucrainei.

Trebuie să urmărim să nu existe nicio amenințare de pe teritoriul Ucrainei pentru această populație și pentru Rusia. Asta-i tot”, a mai spus diplomatul rus.

Ce spunea Lavrov în 2017!

„Eu nu cred că poți prevedea un posibil război. Nimeni nu dorește acest lucru cu excepția celor care au votat decretul potrivit cărora pacificatorii ruși trebuie să părăsească Transnistria. Cei care le-au recomandat acest lucru autorităților de la Chișinău își doresc un război între Rusia și Ucraina și altul între Rusia și Republica Moldova,” declara Serghei Lavrov potrivit RIA Novosti.

Maia Sandu, președintele R.Moldova răspunde amenințărilor lui Lavrov

Ziarul https://Timpul md. consemnează că președinta R.Moldova, Maia Sandu, a răspuns atacurilor ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la adresa Chișinăului.

Aceasta a declarat că țara sa achită sume mari și la timp pentru consumul de gaze naturale din Federația Rusă și nu vede nicio legătură între livrările de gaze și intenția Republicii Moldova de a obține statut de țară candidată la UE, potrivit Agora.md.

De asemenea, Maia Sandu a mai amintit că Republica Moldova a anunțat cu mulți ani în urmhttps://timpul.md/ă intenția de aderare la Uniunea Europeană.

„Nu văd nicio legătură între livrările de gaze și intenția noastră de a obține statut de țară candidată. Ne dorim asta demult și am anunțat asta de mulți ani. Am făcut și niște angajamente să depunem cererea de aderare la UE.

Da, nu ne-am imaginat că se v-a întâmpla în așa context. Dar sunt lucruri separate. Contractul cu Gazprom – noi achităm consumul și plătim sume foarte mari. Sunt și țări UE care au contracte. Moldova este țară independentă și suverană, iar cetățenii au spus că vor să trăiască într-o țară liberă, într-un stat care-i respectă, într-un stat în care se poate construi bunăstare”, a declarat Maia Sandu.

Astfel de declarații vin după ce ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că Uniunea Europeană vrea să transforme Republica Moldova într-o „a doua Ucraină”, spunând în același timp că Republica Moldova încearcă să obțină cât mai multe avantaje de la Rusia, sub amenințarea că altfel se va alătura Uniunii Europene.

„Bineînțeles, (Occidentul) e clar că încearcă să facă din (Republica) Moldova o a doua Ucraina. Și o astfel de abordare consumeristă din partea conducerii actuale a Moldovei este foarte, foarte grăitoare, când spun: «Hai să începem acum aderarea la Uniunea Europeană și apoi vom vedea ce promisiuni ne fac ei acolo, poate vom decide să rămânem în Comunitatea Statelor Independente».

Și alte declarații: «Rușii ar trebui să ne facă reducere la gaz, față de contractul semnat, și să ne amâne plățile»”, a declarat Serghei Lavrov în cadrul unui interviu pentru postul rusesc NTV.

Serviciul olandez de informații a prins un spion rus care încerca să se infiltreze în interiorul Curții Penale Internaționale, care investighează crimele de război din Ucraina

Foto: Vederea exterioară a Curții Penale Internaționale de la Haga, Țările de Jos. (AP Foto/Peter Dejong)

Serviciul olandez de informații a anunțat joi că a prins un spion rus care încerca să folosească o identitate braziliană falsă pentru a se infiltra în interiorul Curții Penale Internaționale, care investighează acuzațiile de crime de război în Ucraina, scrie Reuters, reluat de https://timpul.md.

Potrivit serviciului olandez de informații, spionul rus Serghei Vladimirovici Cerkasov își crease o acoperire elaborată, care mergea mai mulți ani în urmă, pentru a încerca să intre ca cetățean brazilian în Olanda, unde a solicitat să facă un stagiu internship la Curtea Penală Internațională din Haga (CPI).Dacă Cherkasov ar fi reuşit, ar fi obţinut acces la sistemele de e-mail ale instanţei şi ar fi putut să copieze, să modifice sau să distrugă documentele sau probele prezentate.

Potrivit Reuters, conform declarației șefului agenției olandeze de informații, Erik Akerboom „a fost o operațiune pe termen lung a GRU (serviciul militar de informații al Rusiei – n.r.), operațiune care necesită mult timp, energie și bani.

Moscova nu a avut deocamdată o reacție, deși în mod obișnuit guvernul rus neagă acuzațiile de spionaj, pe care le cataloghează drept o campanie a Occidentului împotriva Rusiei.

Serviciul General de Informații și Securitate al Olandei a precizat într-un comunicat că bărbatul, care s-a prezentat sub identitatea de Viktor Muller Ferreira,un cetățean brazilian decedat, a fost ridicat de pe un aeroport olandez.

El a fost declarat persoană indezirabilă și urcat în primul avion înapoi spre Brazilia, unde va avea de urmat procedurile judiciare.

„Acest lucru ne arată clar că rușii încearcă să obțină acces ilegal la informații din interiorul CPI. Clasificăm acest (incident) ca pe o amenințare de nivel înalt”, a mai precizat Akerboom, adăugând că CPI îl acceptase pe bărbat pentru un internship.

O acoperire atent construită

Este neobișnuit pentru agenția olandeză de informații să facă publice informații detaliate despre modul de acțiune a serviciilor ruse de informații, mai notează Reuters.

Serviciul olandez a publicat un document de patru pagini în care dezvăluie cum și-a inventat Cerkasov acoperirea.

Aceasta include o poveste despre o familie cu un istoric zbuciumat, detalii dintr-un club unde îi plăcea să asculte muzică electronică, dar și care este restaurantul lui favorit din Brazilia, unde mânca tocăniță de fasole ieftină.

„Cerkasov a folosit o poveste de acoperire a identității bine construită, prin care și-a ascuns toate legăturile cu Rusia în general și cu GRU în particular”, a arătat serviciul olandez de informații.

Curtea Penală Internațională, formată din 123 de state membre, a decis o investigație în Ucraina la doar câteva zile după ce trupele ruse au atacat țara, pe 24 februarie. CPI instrumentează cazuri de crime de război, crime împotriva umanității și genocid.

Olanda a expulzat în ultimii ani mai mult de 20 de ruși acuzați de spionaj.