AMENINȚĂRI FĂRĂ PRECEDENT venite din regiunea separatistă Transnistria care amenință că va ataca Chișinăul dacă NATO dă armament Moldovei

Dacă Moldova va primi sprijin NATO, va începe războiul, amenință așa zisul ministru de externe al separatiștilor de la Tiraspol.

Ministerul de Externe al autoproclamatei regiuni separatiste Transnistria, o creație rusească, spune că conflictul cu Moldova ar putea escalada brusc după ce armele NATO vor începe să sosească la Chișinău, transmite Știri.md cu referire la newsweek.ro. Acest lucru a fost anunțat de șeful departamentului extern al Transnistriei Vitali Ignatiev (foto).

„Partenerii occidentali ai Chișinăului încearcă să-i înarmeze militar-tehnic. Până acum nu se face publicitate cooperării în această sferă (militară) și nu se dezvăluie ce fel de echipament va fi livrat Moldovei. Dar, fără îndoială, vor fi arme.”

„De îndată ce armele NATO vor apărea la Chișinău, situația stabilă de astăzi se poate transforma într-un conflict imprevizibil”, a spus șeful Ministerului de Externe transnistrean.
Faptul că conflictul transnistrean ar putea escalada într-o ciocnire deschisă a fost afirmat și de alte surse și șefi transnistreni, potrivit pravda.ru.

Istriota, istro-româna și arbănașa – 3 limbi pe moarte în Croația

 Paul Bradbury scrie în  https://www.total-croatia-news.com, că în topul mondial 20 al limbilor pe cale de dispariție, Croația apare de nu mai puțin de 3 ori…

În această țară întâlnim ultimii vorbitori ai limbilor istriotă, arbanașă și istro-română, care reunesc la un loc doar cca.1200 de persoane. 

Este o realitate tristă că în această eră modernă digitală, în întreaga lume multe tradiții și o importantă moștenire culturală sunt pe cale să se stingă.

Printre lucrurile care se pierd, se numără și limbajul.

Globalizarea și-a jucat rolul în creșterea unor limbi precum engleza, în timp ce limbile locale nu mai sunt preluate la fel de generația tînără, astfel încât multe dintre acestea au dispărut sau sînt pe cale de dispariție.

Într-adevăr, în prezent există în întreaga lume aproximativ 7.111 limbi, dar numai 23 dintre acestea au ajuns să fie vorbite de cca. jumătate din populația lumii, în timp ce aproximativ 40% dintre limbile de astăzi sunt pe cale de dispariție, multe dintre ele având rămași mai puțin de 1.000 de vorbitori nativi. 

Pe lista țărilor cu mai multe limbi aflate în stare critică de dispariție, vom fi surprinși să aflăm- Croația, unde nu mai puțin de trei limbi sunt în pericol de dispariție – Istriota, Arbanașa și Istro-româna.

Noi am auzit de istro-română și știm că genialul savant Nikola Tesla nu era deloc sârb, ci avea rădăcini românești și era vorbitor de istro-română… dar ceilalte două limbi ne sunt practic necunoscute.

Dar să nu ne depărtăm de subiect.

Să începem cu limba Istriotă.

Istriota este o limbă romanică vorbită de aproximativ 400 de oameni în partea de sud-vest a peninsulei Istria din Croația, în special în Rovinj și Vodnjan. Nu trebuie confundată cu dialectul istrian al limbii venețiene.

Este o limbă romanică legată de populațiile ladine din Alpi. Clasificarea sa exactă a fost de mult timp neclară, dar în 2017, Institutul Max Planck pentru istoria umană o clasifică în subgrupul romanic dalmat.

Din punct de vedere istoric, vorbitorii săi nu s-au referit niciodată la această limbă drept „Istriotă” deși avea șase denumiri după cele șase orașe în care se vorbea. În Vodnjan a fost numit „Bumbaro”, în Bale „Vallese”, în Rovinj „Rovignese”, în Šišan „Sissanese”, în Fažana „Fasanese” și în Galižana „Gallesanese”.

Termenul Istriot a fost inventat de lingvistul italian din secolul al XIX-lea Graziadio Isaia Ascoli.

Istro-româna, este o limbă romanică balcanică, încă vorbită în câteva sate și cătune din peninsula Istria. Conform UNESCO, istro-româna este unul din dialectele europene pe cale de disparitie (Unesco Red Book on endangered languages – Seriously endangered languages).

În timp ce vorbitorii săi se numesc Rumeri, Rumeni, ei sunt cunoscuți și ca vlahi, Rumunski, Ćići și Ćiribiri.

Ultimele două etnonime, folosite de etnicii croați, au apărut ca o poreclă disprețuitoare, mai degrabă pentru limbă, decât pentru vorbitorii ei.

S-ar putea ca cel mai cunoscut vorbitor de istro-română să fi fost cel mai faimos inventator ?

Omul de știință român Henri Coandă, care îl cunoștea personal pe Tesla, a spus că acesta avea o înfățișare neolatină și nu arăta ca un slav (de fapt, Nicola Tesla din poza de jos arată ca un cetățean tipic venețian, asemănător multora cu aspect din regiunea Veneto).

Coandă a scris chiar că Tesla vorbea în „istro-română”. .Se pune întrebarea cum putea Nicola Tesla să vorbească o limbă (istro-româna) care nu se preda la școală în acei ani și care era vorbită doar de câteva mii de oameni în Istria și în ținutul Lika din apropiere? Bineînțeles, doar dacă ar fi învățat-o de la familia lui în copilărie.

Citiți: https://istro-romanian.com/news/1999_0111tesla-rom.html și http://researchomnia.blogspot.com/2013/02/the-neolatin-genius-of-nicola-tesla_8.html

Istro-româna este alături de daco-română, megleno-română și aromână, unul din cele patru dialecte ale limbii române.

Mai existã doar câteva sute de vorbitori de istro-română, majoritatea în vârstã de peste 60 de ani, în localitãţile Zejane şi Susjnievica, din nordul Croaţiei. Când aceştia vor dispărea, va dispărea şi dialectul.

Cum au ajuns istro-românii în peninsula Istria la graniţa de azi a Sloveniei în urmã cu 700 de ani şi cum s-a format dialectul pe care îl vorbesc, rămâne o enigmã pe care lingviştii şi istoricii încearcă încă să o rezolve.

Italienii şi slavii au avut mai multe tentative de revendicare a dialectului vorbit de această comunitate, iar românii se intereseazã din ce în ce mai puţin de istro-români.

Deplasându-ne mai departe pe coastă până la Zadar ne întâlnim cu o a treia limbă pe cale de dispariție, ale cărei rădăcini sunt albaneze – Arbănașa. 

Originari din regiunea Skhoder, în nordul Albaniei, acești catolici albanezi au fugit în Croația cu ajutorul arhiepiscopului de Bar între anii1726 și 1733, stabilindu-se în cele din urmă în regiunea Zadar, unde au și rămas. Ei nu se mai consideră albanezi, ci arbano- croați. 

Datorită faptului că a existat o lungă istorie de interacțiune a limbii albaneze cu cea a altor națiuni, asupra limbii arbănașe de astăzi, există multe influențe externe.

Inițial limba vorbită de ei se baza pe dialectul albanez Gheg, dar cu timpul aceasta a fost influențata de croată, italiană și venețiană, iar astăzi există multe cuvinte împrumutate din aceste limbi.

În plus, un număr mare de vorbitori ai dialectului slav chakavi s-au stabilit printre arbănași, influențându-le limba . Chakavian sau Čakavian este un dialect slav sudic vorbit în primul rând în Croația de – a lungul coastei Adriatice, în regiunile istorice Dalmația, Istria, Litoralul croat și părți din coastă și în Croația Adriatică).

În 2016, a fost lansată o inițiativă pentru a menține vie limba arbănașă într-o școală din Zadar. 

IPOCRIZIE RUSEASCĂ: Ministerul rus de Externe este ”îngrijorat” că populația rusofonă din Republica Moldova nu mai primește tratament preferențial, dar ”uită” că cei peste 300.000 de români/moldoveni din Rusia nu au nicio școală în limba română

Ministerul rus de Externe a uitat se pare, că R. Moldova nu se mai află sub administrația Moscovei de mai bine de 30 de ani și își exprimă ”îngrijorarea” că populația rusofonă nu mai primește tratament preferențial, cum era cazul în perioada Uniunii Sovietice.

În cadrul unui raport, MID-ul rus descrie situația etnicilor ruși din R. Moldova ca fiind una ”foarte gravă”, numind acțiunile guvernării pro-europene drept ”persecutare a vorbitorilor de limbă rusă”, informează deschide.md. și Romanian Global News
”Remarcăm cu regret că compatrioții noștri ruși (și oamenii vorbitori de limbă rusă în general) care trăiesc în R. Moldova se confruntă adesea cu dificultăți în a-și garanta drepturile de acces la serviciile publice, de a-și alege limba de educație și de a primi liber informații în limba lor maternă. Experții sunt alarmați de acțiunile întreprinse de autorități cu scopul de a revizui legislația lingvistică și de a reduce utilizarea limbii ruse, de a limita difuzarea în limba rusă.” constată cu ”îngrijorare” Ministerul rus de Externe.

Diplomația rusă mai scrie în raport că au fost înregistrate plângeri din partea populației rusofone cu privire la încălcarea drepturilor de utilizare a limbii ruse atunci când se adresează la organele de conducere, inclusiv în instanțele juridice, precum și la cazurile răspândite de vânzări ale medicamentelor care nu au instrucțiuni în limba rusă.

Aceste pretenții ale MAE-ului rus sunt total deplasate, în contextul în care, dacă autoritățile de la Chișinău s-ar conforma acestor cerințe, fiecare funcționar public din R. Moldova ar fi nevoit să vorbească fluent și să fie competent din punct de vedere profesional atât în limba română, cât și în limba rusă, care este o limbă străină în R. Moldova.
În continuare, Ministerul rus de Externe vorbește în raportul său și despre o așa-zisă ”derusificare a educației”, deplângând închiderea școlilor cu predare în limba rusă și ”limitarea accesului la educație în limba maternă pentru populația rusofonă”.
”În actualizarea din 2014 a Codului Educației, limba rusă nici măcar nu este menționată ca limbă de predare și este, de fapt, clasificată ca limba uneia dintre minoritățile naționale din R. Moldova.

O astfel de transformare a legislației educaționale ”încurajează” procesul într-o oarecare măsură obiectiv de reducere a numărului de elevi în școlile cu predare în limba rusă (și, ca urmare, o reducere treptată a numărului școlilor cu predare în limba rusă, care primesc finanțare insuficientă de la stat)” se mai scrie în raport.
Deși Moscova își bate capul ca populația rusofonă din R. Moldova să învețe în limba maternă, informațiile găsite pe internet arată că acest ”drept” invocat de MID nu este respectat în ”Rusia multietnică”.

Astfel, deși în Rusia sunt vorbite cam 100 de limbi și dialecte, într-un articol publicat de RIA Novosti în 2018, profesorul Catedrei de Lingvistică Generală și Rusă al Institutului de Stat al Limbii Ruse ”A. S. Pușkin”, Mihail Osadci, declara că numărul limbilor predate în școli scade în continuu.
”Există aproximativ 100 de limbi în Rusia. Dintre acestea, doar câteva sunt predate în școli. Și numărul lor scade rapid. De exemplu, în 2015 educația se efectua în 18 limbi în Rusia.

În 2016 numărul lor a scăzut la 13. Pentru 2017 nu am date încă, dar bănuiesc că a fost înregistrată din nou o scădere. Probabil, în câțiva ani vor exista doar 4-5 limbi de predare” declara atunci profesorul Osadci, care încerca să explice că, dacă o limbă nu este predată la școală, aceasta dispare în mod natural.
În situația în care Rusia nu le garantează cetățenilor săi educația în limba maternă, pretențiile MID-ului rus față de autoritățile R. Moldova sunt cel puțin ipocrite.
Moscova mai semnalează și ”probleme” cu instituțiile media ruse din R. Moldova, care răspândesc știri false și propagandă.

Moscova se arată iritată de eforturile de combatere a dezinformării ruse întreprinse de guvernarea PAS și notează că în R. Moldova activează 105 instituții media finanțate din Occident.
”Situația din jurul activității presei ruse în R. Moldova este escaladată sub pretextul luptei cu propaganda rusă. Solicitările de monitorizare atentă vin din partea reprezentanților Partidului Acțiune și Solidaritate.

În același timp, există numeroase proiecte ale Statelor Unite, ale mai multor țări europene și ale ONG-urilor pro-occidentale de susținere a libertății de exprimare în Moldova și de combatere a dezinformarii” scrie MID-ul rus.
Faptul că Moscova, care a nimicit practic presa liberă prin interzicerea jurnaliștilor care nu laudă Kremlinul, critică lupta Chișinăului împotriva propagandei și dezinformării dă dovadă, la fel, de ipocrizie.

Asta în contextul în care toată presa și ONG-urile incomode regimului lui Putin sunt calificate drept ”agenți străini” și scoși în afara legii.
Revenind la raportul publicat de Ministerul de Externe de la Moscova, Rusia mai acuză Vestul și de atragerea R. Moldova în grupul statelor rusofobe, după ce a început ”operațiunea de denazificare și demilitarizare a Ucrainei”, și se arată indignată de proteste anti-război din fața ambasadei sale de la Chișinău și a lipsei de măsuri împotriva acestora din partea autorităților moldovenești.
Președintele Parlamentului Igor Grosu menționase anterior că R. Moldova este o țară liberă și că orice cetățean are dreptul democratic să protesteze.

Ministerul rus mai acuză autoritățile de la Chișinău că ar persecuta Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova.
”Se cunoaște și despre presiunele asupra Mitropoliei Moldovei și Chișinălui a Bisericii Ortodoxe Ruse: parohiile acesteia sunt lipsite de subvenții, iar șeful acesteia, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, Vladimir, este persecutat” conchide Ministerul de Externe de la Moscova.
Diplomația rusă nu a prezentat însă nicio dovadă a persecutării Mitropoliei Moldovei sau a Mitropolitului Vladimir.Romanian Global News aduce aminte că pe teritoriu Federației Ruse sunt peste 300.000 de români/moldoveni care nu au nici măcar o clasă cu predare în limba română, ca să nu mai vorbim de școli și alte drepturi culturale de care se bucură cele câteva sute de mii de ruși din R. Moldova.