CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

De ce a capturat Rusia din prima zi a invaziei în Ucraina Insula Şerpilor?

De ce a capturat Rusia din prima zi a invaziei în Ucraina Insula Şerpilor şi încearcă să o transforme într-un „distrugător“ de nescufundat.

Rolul jucat de acest mic teritoriu în dominarea regiunii extinse a Mării Negre împreună cu spaţiul aerian din sudul Ucrainei

Lupta prelungită pentru Insula Şerpilor reflectă rolul vital jucat de acest mic afloriment stâncos în dominarea regiunii extinse a Mării Negre.

Rusia îi recunoaşte în mod clar semnificaţia şi a căutat să captureze Insula Şerpilor în prima zi de război.

Analiştii militari şi experţii în securitate au analizat mai multe imagini realizate din satelit în ultimele zile în zona Insulei Şerpilor şi au constatat o intensificare fără precedent în această zonă a activităţilor armatei ruse, de la începutul invaziei Ucrainei până în prezent, relatează adevarul.ro.

Dacă Rusia va reuşi să-şi consolideze stăpânirea pe Insula Şerpilor, aceasta va servi drept bază pentru sistemele de rachete care ar permite Kremlinului să controleze o mare parte a Mării Negre, împreună cu spaţiul aerian din sudul Ucrainei.

„Gândeşte-te la insulă ca la un distrugător de nescufundat”, a spus Andy Netherwood, expert în apărarea aeriană, citat de The Guardian.

„Dacă plasezi acolo un radar şi sisteme de rachete sol-aer, îţi permite să domini spaţiul aerian din nordul Mării Negre, inclusiv abordarea importantă strategică a Odesei.”

Activitatea din ultimele zile de pe Insula Şerpilor, suprinsă de imagini din satelit, arată că ruşii par să fi mutat cel puţin 10 unităţi de tehnică militară.

image

Stânca Insula Şerpilor din Marea Neagră este situată la aproximativ 45 de kilometri de ţărmurile României şi ale Ucrainei.

Insula este parte a raionului Ismail al regiunii Odessa din Ucraina și reprezintă un punct strategic important, deoarece canalele navigabile din proximitatea insulei asigură legăturile comerciale către oraşele-port Odesa şi Herson, cu impact în planul rezilienţei economice a ţării.

De altfel, o analiză a Centrului Euro-Atlantic pentru Rezilienţă (E-ARC) arată că apropierea Rusiei de România ar trebui să ne îngrijoreze din cel puţin patru motive:

  • Economic- Izolarea economică a Ucrainei prin controlul asupra canalelor navigabile din proximitatea insulei, care pot deveni puncte de intrare pentru aprovizionări; obţinerea controlului asupra resurselor de hidrocarburi pe care le deţine Ucraina în zonă; capacitatea de a întreprinde acţiuni de descurajare a explorării şi exploatării resurselor din zonă;
  • Militar – Poziţionarea pe şi în zona Insulei Şerpilor a unor capabilităţi militare tehnice (în special comunicaţii) şi umane aferente, cu scopul de a obţine avantajul strategic, în principal prin mărirea capacităţii de proiectare a forţei către actori şi/sau ţinte considerate de Rusia drept ostile;
  • Geopolitic şi geostrategic – consolidarea obiectivului consacrat al Rusiei de a „avea ieşire la mare”, prin deţinerea controlului asupra cât mai multor rute de transport maritime în plan regional şi conectarea la principalele rute internaţionale; impactul principal în această situaţie se configurează pe segmentul rezilienţei în domeniul transporturilor în statele afectate de acţiunile agresive ale Moscovei în Regiunea Mării Negre şi în zonele adiacente (Marea Caspică – Canalul Volga-Don, Marea Azov – Strâmtoarea Kerci, Marea Mediterana – Strâmtorile Bosfor şi Dardanele);
  • Politico-diplomatic: pe fondul precedentului privind anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, Rusia poate aborda similar subiectul legat de Insula Şerpilor, cu scopul de a o declara teritoriu rus, cu toate drepturile ce decurg din această situaţie, respectiv implicaţiile pentru actorii regionali şi internaţionali.

Ameninţare deschisă pentru marele port ucrainean Odesa şi Transnistria

O prezenţă consolidată a Rusiei pe această insulă ar putea fi dezastruoasă pentru Ucraina, atât din punct de vedere strategic, cât şi economic, după cum arată o analiza a serviciilor secrete ucrainene din domeniul apărării.

Câştigurile teritoriale ale Rusiei sunt cu siguranţă substanţial mai mici decât sperase Kremlinul, dar zonele pe care acum le controlează în mare parte au o mare importanţă pentru viitorul accesului la mare al Ucrainei şi al puterii navale ruseşti în Marea Neagră.

Rusia a capturat Berdiansk şi a declarat victoria la Mariupol, în ciuda rezistenţei forţelor ucrainene.

Procedând astfel, Ucraina a fost efectiv separată de Marea Azov, care a fost transformată decisiv într-un lac rusesc.

Totodată Ucraina a fost deja nevoită să închidă portul Odesa, suspendându-și exporturile vitale de cereale prin acest port, iar Kievul se teme că insula ar putea fi folosită şi ca o a doua linie de front.

Publicitate

04/06/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 2 comentarii

1810-1812: OCUPAȚIA RUSEASCĂ A BUCUREȘTIULUI

Foto: https://ro.wikipedia.org – Principatele Moldova și Țara Românească în 1786, hartă italiană de G. Pittori, după geograful Giovanni Antonio Rizzi Zanoni.

Ocupația rusească a Bucureștiului de acum două secole

După victoria de la Stănilești din 1711 asupra Rusiei, Turcia a intrat în declin, iar valoarea politică și strategică a Principatelor, a făcut ca Moscova să fie tot mai interesată de aceste teritorii.

Prima interferare a Rusiei în raporturile Principatelor cu Poarta Otomană s-a produs în secolul al XVIII-lea, odată cu semnarea tratatului de la Kuciuk-Kainargi la 10 iulie 1774 în urma căruia Rusia devenea garant al autonomiei românești.

Țările române devin, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cheia întregii politici a Rusiei în sud-estul Europei, iar consulatele deschise în Principate, după 1774 jucau un rol important în aplicarea acestei politici.

Alexandru I, țar al Imperiului Rus 1801-1825

În 1806, armata lui Alexandru I ocupa Principatele Române pentru a pregăti războiul împotriva Porții Otomane.

A urmat armistițiul de la Slobozia, din 24 august 1807, în fapt un răgaz pentru Rusia de a pregăti o nouă ofensivă împotriva turcilor.

În 1808, la Erfurt, Napoleon accepta ca „Finlanda, Țara Românească și Moldova să facă parte din Imperiul rus.

Din anul 1809, țara se găsea sub conducerea generalului rus Engeihardt (foto).

Anexarea forțată a Principatelor în 1810 de către Rusia, n-a fost recunoscută de Franța, Austria, Imperiul Otoman și Anglia, chiar dacă Rusia, în timpul negocierilor cu Austria, din 1810, a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, „Valahia, Moldova și Basarabia”.

Tot în cursul aceluiași an, Rusia a cerut Porții un tratat de pace în care „Principatele Moldova, Valahia Mare și Mică și Basarabia se alipesc pe veci Imperiului rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora și cu averea lor”.

Cronicarul Zilotu Românul, a făcut în lucrarea intitulată „Ultima cronică din epoca fanariotă” următoarea relatare:

„Într-o vinere, la 9 ceasuri dimineața, și-a făcut intrarea triumfală prin Podul Belicului (azi Șerban-Vodă).

Iată traseul urmat de armata imperială rusă ‘De la barieră și până la Mitropole, de aici și până la casele lui Faca de lângă biserica Sf. Apostoli, de pe malul Dâmboviței, unde se pregătea cartierul comandantului general, erau ridicate niște arcuri de triumf făcute din verdeață de brad, lauri și stejar.

Sute de stegulețe și alte podoabe erau atârnate de arcurile de triumf. Din revărsatul zorilor, oastea rusească era înșiruită de o parte și de alta a podului.

În curtea Mitropoliei de la poartă și până la ușa bisericii stăteau înșiruiți toți preoții din București, îmbrăcați în sfintele odăjdii. În biserică erau generalii și demnitarii ruși înaltul cler cu exarhul Gavriil și cu mitropolitul Ignatie și divanul țării. Spre ușa bisericii și-n tindă stăteau boierii mai mici.

Hronograf, Dionisie Eclesiarhul

Generalul Dionisie Eclesiarhul și N. Kamenski era însoțit de 30 de generali, 200 de ofițeri, 800 de dragoni, în strălucitoarele lor haine.

De asemenea erau și 500 de prizonieri, un mare număr de tunuri și alte materiale de război capturate de la turci.

După ce contele N. Kamenski (foto) cu generalii lui intrară în biserică, restul alaiului s-a înșiruit de-a lungul uliței ce duce la Filaret.

Exarhul Gavriil a săvârșit o scurtă slujbă religioasă, iar mitropolitul Ignatie, om foarte învățat grec de obârșie, rosti în limba franceză o cuvântare prin care aduse mulțumiri oastei rusești.

Pe urmă alaiul a mers în casele lui Faca, unde s-a dat de către Divan un mare prânz în cinstea căpeteniilor oastei rusești. Seara s-a dansat și s-a iluminat orașul.’

Deși Kamenski ”mânca puțin, dormea puțin, șirul sărbătorilor a durat o lună’, ceea ce echivalează cu o adevărată jefuire organizată a capitalei Țării Românești.

De altfel generalul N. Kamenski într-un raport înaintat țarului Alexandru consemnează ”puțina iubire de care se bucură din partea poporului”, care-i privea ca pe niște ocupanți; în același raport se menționează ‘starea de slăbiciune a principatelor, a sărăciei până la sleire a acestora

După scurgerea acestei luni de petreceri lucrurile s-au mai liniștit: comandantul armatei rusești a transmis ministrului rus de externe dorința sa de a ”se începe tratativele de pace”.

El argumenta aceasta prin faptul că ‘războiul a ținut prea mult, am câștigat cinci cetăți mari, 30 mici, am câștigat trei biruințe, dar am pierdut 23 de generali, 500 de ofițeri, 20 000 de morți, 60 000 de răniți. S-au cheltuit sute de milioane de ruble’.”

Cu toate acestea țarul rus Alexandru nu a fost de acord cu încheierea păcii. Războiul a mai durat un an și cinci luni. Comandantul armatei ruseși „s-a îmbolnăvit de lingoare” și a murit.

A fost înlocuit de generalul Kutuzov (foto). Abia pe 28 mai 1812, s-a încheiat pacea, chiar în orașul București, la hanul lui Manuc.

Cu acest prilej, pentru Principate, cea mai importantă decizie a fost încorporarea Basarabiei, adică a ținutului dintre Prut și Nistru, la Rusia.

 „Moldova a pierdut cea mai roditoare parte a sa si peste un milion de locuitori.” 

Considerat vinovat că a acceptat aceasta, un dragoman turc (care primise o sumă de bani) a fost decapitat din ordinul sultanului.

Turcia încălcase o străveche înțelegere făcută cu Alexandru cel Bun (1430-1432), prin care se obliga să nu cedeze pământul moldovenesc.

În schimb generalul Kutuzov, a fost înnobilat, devenind „prinț rus”, deoarece l-a învins ulterior, în cursul aceleiași an pe împăratul Napoleon, în încercarea sa de a cuceri Moscova. Pe 27 august 1812, Ioan Caragea (1812-1818), a fost înscăunat domnitor al Munteniei, fiind numit de Turcia, pentru șapte ani.

Surse:

„Ocupația rusească asupra Bucureștiului de acum două sute de ani”, de Gabriel Ciotoran, „București, Materiale de Istorie și Muzeografie vol. XXIV”, pag. 195, editat de Muzeul Municipiului București, 2010.

https://historia.ro/principatele-romane-scapa-de-turci

04/06/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ideea unui referendum privind reunirea României cu Basarabia

Referendum, Nereferendum…

Pe blogul lui Vlad Cubreacov , citim că ideea unui referendum pentru Basarabia a fost lansată pentru prima oară de ruși, mai întâi de albgardiști, iar apoi și de bolșevici, după ce Sfatul Țării decisese Unirea acestui străvechi teritoriu moldovenesc cu Patria mamă, România.

Recursul viclean la o soluție plebiscitară, ca tertip sofistic aruncat de bolșevici în față României, avea drept țintă nu un autentic exercițiu democratic, ci insinuarea faptului că hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 ar fi fost contrară voinței populare și, astfel, nulă.

Bucureștiul a avut înțelepciunea să respingă oferta sovietică otrăvită, calificând-o drept provocare, după cum și era.

De fapt, ce este un referendum? O exprimare clară a voinței populare într-o anumită chestiune. Când peste jumătate dintre opțiuni se concentrează de o anumită parte, se respectă voința majorității.

Aici se exclud simulacrele de referendumuri de tipul celor organizate de Moscova în Transnistria, Crimeea, Donbas (Donețk și Lugansk), Abhazia sau Oseția de Sud, căci avem pe față simple și banale mascarade.

Referindu-ne la chestiunea reunirii cu România, un referendum continuu are loc latent și populația Basarabiei (indiferent de etnie/naționalitate, limbă maternă, apartenență confesională, vârstă, zonă geografică etc.) se pronunță de o manieră cât se poate de clară și imposibil de contestat.

Cunoaștem, în această etapă, rezultatele referendumului nostru continuu și acumulativ în chestiunea Reunirii.

Populația din Basarabia, în cea mai mare parte a sa, a optat deja: peste 1 milion și-a restabilit la cerere și sub jurământ de credință cetățenia română și încă peste 800 de mii au cerut oficial să le fie restabilită tot sub jurământ de credință. Și asta la o populație totală de cca 3 milioane… Într-un proces natural care nu contenește… Este lesne de presupus, observând atent tendințele, că în următorul an numărul acestor optanți va depăși 2 milioane.

Procesul acumulativ de restabilire a cetățeniei trebuie dus la bun sfârșit și nu mai e nevoie de niciun altfel de referendum special (organizat de cine?, validat de cine?, pentru cine?, cum?, în ce bază?, în ce cadru?, pe ce teritoriu? în care scop?), pentru că în sine acest proces liber și natural este mai bun și mai clar decât orice referendum.

Orice cerere de restabilire a cetățeniei române are valoarea unui vot exprimat, care suntem siguri că nu poate fi falsificat și reprezintă o alegere liberă, pe deplin asumată și perfect democratică.

Cheia și secretul Reunirii noastre stă în mecanismul de restabilire a cetățeniei și în viteza cu care funcționează acesta.

Avem atâta Unire (sau Reunire) câți basarabeni sunt deja restabiliți la cerere în cetățenia română.

Procesul natural de Reunificare cu România se va încheia în ziua în care ultimul basarabean va fi restabilit în cetățenia Statului Român, depunându-și în modul cuvenit jurământul de credință. Căci numai în aparență basarabenii își redobândesc doar cetățenia… De fapt, ei își redobândesc definitiv România și România și-i redobândește pe ei.

04/06/2022 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: