UCRAINA ȘI POLONIA SE APROPIE DE CONSTITUIREA UNEI CONFEDERAȚII

Harta: Evoluțiile teritoriale ale Ucrainei în ultimele trei secole

„Noi râdem, glumim, dar în jurul nostru lucrurile se schimbă”, scria un autor anglo-saxon. De la o vreme nu prea mai glumim, ba dimpotrivă, dar ele tot se schimbă.

De la începutul invaziei militare ruse din Ucraina, relațiile polono-ucrainene s-au activizat. Varșovia sprijină masiv și cooperează tot mai intens cu Kievul.

Pe fundalul conflictului ruso-ucrainean, Polonia își proiectează o imagine de jucător strategic în regiune, una care se implică în confruntările marilor puteri.

Dar inițiativele enunțate și retorica liderilor polonez și ucrainean depășesc cu mult și chiar temerar, ba poate chiar riscant, cadrul bunelor relații dintre state vecine.

De fapt, asistăm la un fel de prim pas către o viitoare confederație ucraineană-polonă. Pentru Kiev și Varșovia, un astfel de scenariu de „fuziune” atât de creativ imaginat, ar putea ocoli procesul îndelungat de integrare a Ucrainei în UE și blocul euroatlantic.

Analistul Uriel Araujo , scrie în publicația SouthFront că președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat că va înainta Radei supreme un proiect de lege prin care să se acorde un statut special polonezilor din Ucraina.

Acestproiect oglindește și răspunde unui proiect de lege similar aprobat recent de Polonia.

Proiectul de lege fără precedent le acordă ucrainenilor aproape aceleași drepturi ca și cetățenilor polonezi, în ceea ce privește prestațiile sociale, educație, ședere etc.

Anunțul lui Zelensky a fost făcut în timpul vizitei din 22 mai a președintelui polonez Andrzej Duda în Parlamentul ucrainean .

De asemenea în discursul său, Zelensky a anunțat planuri pentru acorduri bilaterale referitoare la controlul comun de frontieră și vamal. Interesant, el a spus despre Polonia că „Națiunile noastre sunt, de asemenea, frați (…) și nu ar trebui să existe granițe sau bariere între noi” și a adăugat: „Unitatea națiunilor noastre trebuie să dureze pentru totdeauna”.

Având în vedere istoria complexă Varșovia-Kiev, aceste declarații dramatice au ridicat cu siguranță sprâncene. Andrzej Duda, la rândul său, a spus în propriul său discurs că „granița polono-ucraineană ar trebui să unească, nu să divizeze”.

Pe 3 mai, Duda își declarase deja speranța că într-o zi „nu va exista graniță” între cele două țări.

Discursul lui Duda din Rada Supremă a fost primul discurs din partea unui președinte străin în fața poporului ucrainean de la începutul războiului ucraineano-rus. Acesta a fost calificat drept istoric, un discurs ce marchează începutul unui capitol special în relațiile polono-ucrainene. 

Ambii președinți ai Poloniei și Ucrainei au accentuat în repetate rânduri că cele două state pe care le reprezintă se află într-un moment al unor oportunități rarisime de a dezvolta relațiile bilaterale.

Conform declarației președintelui polonez Andrzej Duda vizita a marcat oficial oportunitatea formării unei comunități a celor două popoare, în baza unui parteneriat aprofundat, ”o comunitate de peste 80 de milioane de oameni”

Foto: Președinții Andrzej Duda (stânga) și Wołodymyr Zełenski la Kiev, 22 mai 2022

Având în vedere aceste declarații și rapoartele anterioare ale serviciilor secrete rusești, nu este de mirare că Maria Zakharova, reprezentant oficial al Ministerului rus al Afacerilor Externe, a descris planul lui Zelensky drept „legalizarea preluării Ucrainei de către Polonia”.

De la începutul operațiunii militare ruse din Ucraina în februarie, autoritățile poloneze de la Varșovia au oferit sprijin Kievului și a existat multă cooperare.

Conflictul ruso-ucrainean a proiectat Polonia – cel mai mare stat membru al NATO din Europa de Est – ca un jucător strategic în regiune, deoarece nu este străină de confruntările marilor puteri.

Așadar, nu este deloc exagerat să interpretăm inițiativele discutate și retorica folosită de cei doi lideri ca un fel de prim pas către o viitoare confederație ucraineană-polonă.

Un astfel de scenariu de „fuziune”, într-un mod foarte creativ, ar putea astfel accelera procesul îndelungat de aducere a Kievului în UE și în blocul occidental, un obiectiv pe care Occidentul îl urmărește în mod clar prin orice mijloace.

Interesant este că această posibilă dezvoltare viitoare ar echivala cu o „anexare” militară poloneză. Pe 28 aprilie, directorul Serviciului Rus de Informații Externe a susținut că Polonia plănuiește în secret să-și angajeze trupele pentru a prelua parțial Ucraina de Vest , cu sprijinul american. Justificarea pentru aceasta ar fi „apărarea” țării vecine de „agresiunea Rusiei”.

Mai mult, oficialii polonezi ar fi negociat cu membrii elitei ucrainene pentru a schimba politicile Kievului, făcându-le mai „democratice” și pro-Varșovia, astfel încât să fie contrabalansate elementele naționaliste.

Aceste date au fost raportate de presa rusă și o astfel de acoperire a fost adesea etichetată drept „propaganda” și „dezinformare” rusă de către mass-media occidentală. Seerviciile de informații ruse s-au îngrijorat de asemenea că o astfel de dezvoltare, dacă se va realiza, va deschide calea pentru un fel de viitoare „reunificare”.

În trecut, Varșovia a sprijinit Kievul în chestiuni strategice cheie încă de la revoluția de la Maidan din 2014, dar modul în care ambele țări percep și politizează istoria secolului 20 a stânjenit dezvoltarea relațiilor lor bilaterale. În timpul celui de-al doilea război mondial, Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) a cooperat cu naziștii Waffen-SS și a comis crime de război împotriva polonezilor. Ucraina îl glorifică și azi pe liderul UPA, Stepan Bandera, care deranjează Polonia.

Din punct de vedere istoric, Ucraina de Vest a fost condusă de Polonia de mai multe ori, inclusiv după tratatul de pace de la Riga din 1921, iar sentimentele antipolone fac parte până astăzi din naționalismul ucrainean.

Aici, o istorie mai veche este relevantă. O mare parte a Ucrainei de astăzi a fost în Evul Mediu dominată de Uniunea polono-lituaniană de atunci.

După 1349, Rutenia, care corespunde în mare măsură Ucrainei de Vest de astăzi, a fost supusă dominației străine.

Până în 1569, cea mai mare parte a devenit teritoriu polonez. Presiunile pentru polonizare, care au inclus convertirea la romano-catolicism și persecuția Bisericii Ortodoxe i-au înstrăinat pe țăranii și cazacii ucraineni.

În 1648, liderul cazac Bogdan Hmelnițki a condus o revoltă împotriva regelui polonez, a fondat Hatmanatul cazac și a fost socotit un eliberator al poporului.

În 1654, odată cu acordul Pereiaslav, conducătorii acestui nou stat cazac a jurat loialitate față de țarul rus, iar Bogdan Hmelnițki este omagiat până în zilele noastre ca un erou național ucrainean și un precursor al naționalismului ucrainean în lupta dusă împotriva dominației poloneze, chiar dacă unii îl critică pentru alianța sa cu țarul.

Acum, la granițele României, s-ar putea să apară un stat nou, care năzuiește să fie o putere regională. Acest proiectat stat polono-ucrainean ar fi cel mai populat stat de pe continent , un ambițios actor politic european și cel mai virulent adversar al Rusiei.

Maria Zaharova, „vocea” oficială a Ministerului rus al Afacerilor Externe, a descris planul drept „legalizarea preluării Ucrainei de către Polonia”.

Și secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, a declarat că Polonia intenționează sa ocupe teritoriile din vestul Ucrainei. „Nici așa-zișii parteneri occidentali ai regimului de la Kiev nu se opun să profite de situația actuală pentru propriile lor interese egoiste și au planuri speciale pentru pământurile ucrainene”, a mai declarat Patrușev.

Intrebarea e dacă America , dar mai ales principalele puteri europene și în primul rând Germania, ar accepta un asemenea proiect statal. Capitalele occidentale încă nu se pronunță.

Fie că-și pun sau nu astfel de probleme, Kievul și Varșovia par să se angajeze tot mai decis, mai dezinvolt și mai euforic pe calea unei riscante „reîntregiri” cu antecedente istorice nu prea glorioase, constată analistul politic Corneliu Vlad în https://www.activenews.ro.

Publicitate

Un inginer român a brevetat o invenție de interes mondial capabilă să ecologizeze întreaga planetă, oferind energie și produse reutilizabile în valoare de mii de miliarde de dolari, la scară globală. VIDEO

În luna ianuarie 2020, inginerul român Iuliean Horneț a brevetat o invenție excepțională, de interes mondial: O instalație unică de piroliză capabilă să ecologizeze întreaga planetă, oferind energie și produse reutilizabile în valoare de mii de miliarde de dolari, la scară globală.

Invenția de excepție ale inventatorului Iuliean Horneț, invenție care poate, la propriu, să salveze planeta, a primit o finanțare masivă din partea unei corporații elvețiene: 300 sute de milioane de euro într-o primă fază, investiția finală putând ajunge la câteva miliarde de euro.

Prima fabrică care va produce tehnologiile lui Iuliean Horneț (invenții despre care veți afla mai multe urmărind emisiunea de mai jos) se va construi în România, 

Detaliile remarcabile ale acestei instalații de piroliză sunt mai multe, dar voi sublinia trei:

– Este singura instalație de piroliză DIN LUME care poate descompune toate tipurile de deșeuri organice. Celelalte instalații similare sunt dedicate doar pentru plasticuri, doar pentru gunoi menajer, doar pentru paie, etc.

– Este singura instalație de piroliză care poate funcționa NON-STOP, 24 de ore din 24, ani de zile, fără oprire.

– Noxele pe care le emană, prin ardere, sunt extrem de mici, cu mult sub toate normele internaționale.

Poate vă întrebați care a fost rolul statului român în această tranzacție? NICIUNUL, după cum bănuiți deja! Și asta cu toate că Iulian Horneț a vorbit personal cu toți miniștrii energiei din ultimii ani, cu mai toți premierii și cu alți factori politici, prezentându-le soluțiile unice pe plan mondial pe care le are în domeniul energiei, soluții care ar fi asigurat independența energetică a țării și ar fi produs miliarde și miliarde de euro pentru statul român. Asta DACĂ statul român ar fi investit în aceste invenții, spre folosul românilor și a bugetului de stat.

Din fericire, alții au înțeles potențialul imens al unei astfel de investiții și s-au angajat să îl facă. Cu beneficii uriașe pentru ei, dar și pentru România.

Pentru că investiția de 300.000.000 de euro va aduce multe locuri de muncă în țară, contracte uriașe cu exteriorul și, în consecință, mulți bani la bugetul de stat.

Dacă în ceasul al 12-lea, actualul ministru al energiei și guvernul PNL-PSD-UDMR ar înțelege valoarea acestor invenții pentru România și ar face modificări la PNRR pentru a orienta o parte din banii europeni care vor fi primiți de la UE către dezvoltarea tehnologiilor ecologice de produs energie marca Iuliean Horneț, țara noastră ar câștiga enorm.

Pentru mai multe informații inedite despre invenție și performanțele sale, sînteți invitați să vizionați emisiunea în care inginerul și inventatorul Iuliean Hornet,a fost intervievat de publicistul Daniel Roxin redată în publicația https://basarabialiterara.com.md.

P.S. 1 Presa străină vorbește deja despre această investiție de 300 de milioane de euro:https://thefinancialcapital.com.

P.S. 2 Un lucru interesant – Contractul a fost semnat exact în ziua în care inventatorul a împlinit 72 de ani…

ÎNĂLȚAREA DOMNULUI NOSTRU Iisus HRISTOS

Inalțarea Domnului

Inălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Anul acesta o sarbatorim pe 2 iunie. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi creștinii se salută cu „Hristos S-a inăltat!” si „Adevărat S-a inălțat!”.

IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiință, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica.

Si marturiseste ca noi sarbatorim Paștile cu asertiunea „Hristos a inviat!”, la care ni se raspunde cu confirmarea „Adevarat, a inviat!”, pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta, scrie https://www.crestinortodox.ro/inaltarea-domnului.

In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despărtire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim „cu bucurie mare”.

Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista un salut similar cu acela de la Sfintele Paști.

Hristos S-a inălțat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea desparțirii.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9).

Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inălțarea Domnului  era sărbătorită în vechime odată cu Rusaliile

Cea mai veche mențiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332.

Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos.

Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inălțarea Domnului – deplina îndumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui.

Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin.

Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Inaltarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.

Hristos prin Inălțarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajungă omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc.

Asa putem ințelege paradoxul: Hristos este inălțat și în drum spre inălțare cu fiecare dintre noi.

Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor

Prin hotărârile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.