EROUL LUPTEI ANTICOMUNISTE ION GAVRILĂ OGORANU DESPRE CARACTERUL NAȚIONAL,CREȘTIN ȘI MONARHIST AL REZISTENȚEI ARMATE ANTICOMUNISTE DIN ROMÂNIA POSTBELICĂ

Ion Gavrilă Ogoranu (n. 6 ianuarie 1923, Gura Văii, Recea, Brașov, România – d. 1 mai 2006, Sântimbru, Alba, România) a fost un luptător în munți, împotriva comunismului.

S-a angajat în lupta împotriva comunismului în facultate, la Cluj.

S-a încadrat cu întreaga viață fără compromisuri în rezistența armată anticomunistă din România, conducând șapte ani Grupul Carpatin Făgărășan în luptele purtate cu trupele de securitate pe versantul nordic al Munților Făgăraș.

Pentru activitatea sa a fost condamnat la moarte în contumacie, însă timp de 29 de ani, organele comuniste de represiunei nu au putut să-l captureze.

Prins în 1976, a fost salvat de la execuție de soția sa Ana Gavrilă Ogoranu, când aceasta a cerut în scris și a reușit intervenția directă a președintelui american, Richard Nixon.

A fost înmormântat la 4 mai 2006 în cimitirul satului Galțiu din comuna Sântimbru, județul Alba.

Ion Gavrilă Ogoranu spunea referitor la caracterul monarhist al rezistenței armate anticomuniste :

„În general, Rezistenţa anticomunistă a avut trei caracteristici:

1. Caracter naţional. Alcatuita şi iniţiată de studenţi şi militari, încadraţi sau nu în partide politice (ţărănişti, liberali, legionari), ţelul luptei nu era al unui partid sau al unei mişcări, ci al neamului întreg.

O menţiune specială tot o fac. Cele mai multe grupuri de rezistenţă (aşa cum a fost cazul şi în Munţii Făgăraş) au fost iniţiate şi alcătuite de fraţi de cruce, organizaţie a Mişcării Legionare. Tot ei au dat cele mai multe jertfe în munţi sau în închisori.

Unora nu le place acest lucru. Se poate răspunde: Munţii României au fost acolo unde sunt şi astăzi, în mod egal de primitori pentru oricine le-a păşit pragul. Dacă numai unii tineri au ales calea lor, istoria va trebui să ţină seama de aceştia, aşa cum au fost. Şi nimeni nu va putea spune că n-a meritat să intre în codru.

Am avut totdeauna conştiinţa că noi, cei din rezistenţă, reprezentam adevăratul stat român, fiindu-i apărătorul lui. De altfel, aşa ne şi iscăleam: “Armata naţională română”.

2. Al doilea caracter a fost cel creştin.

Am fost totdeauna conştienţi că suntem în acelaşi timp ostaşi ai lui Hristos şi ai neamului nostru. Am căutat să ne încadrăm acţiunile şi faptele noastre în onoarea militară şi în morala creştină.

S-a aruncat atâta murdărie, atâtea minciuni asupra luptei noastre, în ziare, cărţi şi filme, încât tineretul ne vede, în general, într-o lumină falsă. Ca şi în alte rânduri, apelăm la toţi câţi ne-au cunoscut, prieteni şi duşmani, oameni întâlniţi întâmplător sau anume, bărbaţi sau femei, să spună dacă ne-am purtat altfel decât ca luptători creştini şi români.

3. Al treilea caracter a fost cel monarhist. 

Am crescut şi am fost educaţi în spiritul ordinii şi al valorilor noastre naţionale. Neamul nostru a fost de veacuri condus de voievozi, domni, regi.

Monarhia a fost totdeauna steagul în jurul căruia se adunau oştile la vreme de primejdie, era punctul fix al existenţei noastre ca neam: simbol al dăinuirii noastre pe acest pământ.

Când, în 1952, am ajuns la cabana Bâlea, am spus sutelor de turişti:

“- Spuneţi celor din ţară că mai există un colţ din Regatul României ce nu şi-a plecat capul înaintea comunismului. Şi va rămâne liber cât timp capetele ce le vedeţi vor sta pe umerii celor ce le poartă”.”

PROPAGANDA MINCINOASĂ A RUSIEI încearcă să convingă că armata sa de profesioniști, dotată cu arme de precizie, își execută misiunea din Ucraina fără a lovi ținte civile

Foto: La Moscova, în data de 15 martie 2022 angajată prezintă în studioul emisiunii de știri de seară de la postul de televiziune rus Canal Unu un afiș pe care scrie:„Fără război. Opriți războiul. Nu credeți propaganda. Aici sunteți mințiti”.

Războiul purtat de Rusia în Ucraina este însoțit de o propagandă agresivă promovată intens pe canalele oficiale ale Kremlinului încă din prima zi, când Rusia a negat amploarea agresiunii sale spunând că execută o „operațiune specială” în Donbass pentru a „denazifica” Ucraina. Kremlinul a aruncat ulterior un adevărat val de narațiuni pentru a prezenta varianta sa, cosmetizată, a războiului.

Propaganda Kremlinului încearcă să arate, în ciuda dovezilor din teren, că totul merge conform planului, iar o armată profesionistă, dotată cu arme de precizie, își execută misiunea fără a lovi ținte civile.

Au continuat, în paralel, și eforturile propagandistice de a justifica invazia și au fost promovate o serie de narațiuni false, demontate de Veridica, cu privire la Ucraina: că ar fi pregătit o agresiune în Donbass, ar fi avut pe teritoriul său laboratoare americane de arme biologice sau ar fi încercat să producă arme nucleare.

Veridica a identificat, între timp, noi narațiuni ale propagandei rusești. Unele evocă teze și idei prezente de ani de zile în propaganda, dezinformările și chiar și în discursul oficial al Moscovei – obsesia pentru „naziști” inexistenți, catalogarea celor care se opun politicilor Kremlinului drept „trădători” și denunțarea unei-așa zise „ideologii” LGBTQ și a unei presupuse conspirații de a o impune în dauna valorilor tradiționale.

„Naziștii” ucraineni atacă obiectivele civile și folosesc scuturi umane.

Regimul de la Kremlin neagă faptul că armata rusă atacă civili, deși unele orașe ucrainene sunt distruse aproape în întregime și există numeroase mărturii video și foto cu blocuri locative, clădiri, școli, grădinițe, spitale distruse de atacurile cu rachete și bombe și sute de civili uciși. Ministrul rus al apărării susține că armata rusă lovește doar ținte militare, iar propaganda rusă publică numeroase articole că forțele ucrainene și-ar atacă propria populație și folosește civilii în calitate de scut uman.

În cel mai recent caz, Ministerul rus al apărării neagă acuzațiile că ar fi comis un atac aerian asupra Teatrului din Mariupol, și susține că în clădire „civilii erau ținuți ostatici de luptătorii batalionului naționalist „Azov” care au efectuat o nouă provocare sângeroasă aruncând în aer clădirea teatrului pe care au minat-o”, că etajele superioare ale clădirii erau folosite ca puncte de tragere, deși aceasta nu este una dintre cele mai înalte clădiri din oraș. Autoritățile ucrainene au anunțat că asupra clădirii Teatrului a fost aruncată o bombă de mare capacitate, de 1000 de kg. Imaginile din satelit arată că în fața clădirii au fost lăsate inscripții foarte mari și vizibile „Copii”, pentru a preîntâmpina piloții bombardierelor rusești. Adăpostul din subsolul teatrului  a rezistat și oamenii care s-au ascuns acolo au supraviețuit.

La fel, în cazul atacului asupra maternității din Mariupol, presa rusă a relatat inițial că spitalul a fost atacat de naționaliștii ucraineni. Ulterior, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că maternitatea era folosită de extremiști ca o bază a batalionului Azov. De asemenea, propaganda rusă a încercat să demonstreze că imaginile cu femeile gravide din maternitate ar fi fost înscenate de o bloggeriță.

Curățarea societății de trădători va întări Rusia.

„Poporul rus îi poate deosebi pe adevărații patrioți de trădători. […] Sunt sigur că o astfel de curățare firească și necesară a societății doar va întări țara noastră”, a declarat Vladimir Putin în timpul unei întruniri dedicate măsurilor de susținere a regiunilor Federației Ruse. Purtătorul de cuvânt al președintelui, Dmitrii Peskov a explicat ulterior că în vremuri complicate, cei care se dovedesc a fi trădători pleacă din proprie inițiativă din funcții sau părăsesc țara.

După ce Rusia a atacat Ucraina, numeroși ruși au ales să își părăsească țara, printre ei numărându-se jurnaliști, oameni de afaceri, oameni de cultură, savanți, vedete. Presa de opoziție a fost închisă aproape în totalitate. În timpul protestelor organizate în principalele orașe din Rusia în primele zile ale războiului, mii de persoane au fost reținute. Pe ușile locuințelor unor activiștilor ruși au apărut inscripții „Nu trăda patria”.  

Rusia îi va apăra pe cetățenii ruși care sunt discriminați în lume pe motive naționale, lingvistice, culturale.

Această narațiune reiese din anunțurile făcute de Ambasadele Rusiei în diverse țări, inclusiv cele de la Chișinău și București, prin care le cere rușilor care ar fi discriminați sau amenințați să anunțe misiunile diplomatice. Astfel de anunțuri  au apărut și în alte țări, inclusiv Germania, Cehia.  

„Această postare nu contribuie la atmosfera de calm din societatea noastră și rugăm partenerii să se abțină de la astfel de gesturi și să dea dovadă de o mai bună evaluare a situației din țara noastră”, a reacționat Ministerul de Externe de la Chișinău. Toți cetățenii din R. Moldova sunt în siguranță indiferent de limba pe care o vorbesc, a comentat și președinta Maia Sandu.

Rusia nu se va opri în Ucraina, va merge mai departe.

Într-una din cele mai violente ieșiri într-o emisiune TV, Vladimir Soloviov, unul din principalii propagandiști ai Kremlinului, supune că Rusia nu se va opri în Ucraina.

„Putin v-a spus despre structura NATO  – la granița din 1997, armele nucleare – în țările cărora le aparțin. Dacă considerați că ne vom opri în Ucraina, gândiți-vă de 300 de ori. Vă amintesc că Ucraina este doar o etapă intermediară în asigurarea securității strategice a Federației Ruse”, a spus Soloviov în cadrul emisiunii sale „Soloviov Live”.

Războiul are o semnificație metafizică și e cauzat de faptul că se dorește ca în Donbass să fie organizate parade gay.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, a vorbit în timpul predicii din „Duminica Iertării” despre acțiunile armate din Ucraina. „Timp de opt ani au loc încercări de a distruge ceea ce este în Donbass. În Donbassul care respinge valorile promovate în prezent de cei care pretind la puterea mondială. Există un test de loialitate față de această putere, un permis în acea lume „fericită”, a societății de consum excesiv, lumea „libertății”. Ce fel de test este acesta? Un test simplu și în același timp îngrozitor – acesta este parada gay. Cerința de a organiza parade gay este testul de loialitate față de această lume”, a spus patriarhul rus.  El a adăugat că „noi am intrat într-o luptă care nu are o semnificație fizică, dar metafizică”.