16 iunie 1989 – DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura lui Ceauşescu

Începând cu primăvara lui ’89, cine ştia unde să se uite, putea să discearnă desfăşurarea unui spectacol cu adevărat fascinant.

În iunie 1989 la Budapesta, cu prilejul reînhumării lui Imre Nagy, mai mulţi emigranţi români au iscălit împreună cu intelectuali maghiari aşa numita „Declaraţie de la Budapesta” în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura Ceauşescu (mai jos este redat textul integral).

În decembrie 1989 la Timişoara frăţia între diferitele naţionalităţi în lupta împotriva dictaturii s-a putut remarca, exact în spiritul Declaraţiei de la Budapesta, deşi nu neapărat ca o urmare a acesteia.

La Declaraţia de la Budapesta au aderat nume cunoscute ale emigraţiei româneşti, precum Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Mihnea Berindei, Neagu Djuvara.

La o lună de la apariţia ei, Declaraţia a fost aprobată şi de regele Mihai (foto).

În perioada respectivă, Serviciile de informaţii construiau variante, montau scenarii inclusiv de intervenţie, erau încercate diverse variante de putere, erau activate diverse personaje care, într-un fel dau altul, trebuiau să dea identitate şi relevanţă viitoarelor democraţii şi structurilor lor incipiente.

În definitiv, atunci, în 1989, se juca viitorul statelor în formula agreată de existenţă post-comunistă, erau aşezate într-o ordine de valoare şi acceptabilitate, erau îndemnate să prezinte ce-şi doreau ca elemente de identitate naţională.

Cred că este util să începem prin a reaminti Declaraţia de la Budapesta din 16 iunie 1989.

Se vorbeşte acolo despre destinul viitor al Transilvaniei şi doar al Transilvaniei ca „spaţiu de complementaritate”, fără a pomeni numele celeilalte entităţi, entitatea-mamă, „România”.

Textul respectiv a generat imediat o reacţie foarte dură, spre exemplu din partea lui Ion Raţiu, în acel moment cea mai cunoscută voce a exilului românesc, recunoscută şi omagiată ca atare pe plan mondial, scrie adev.ro/qt38xc.

Campaniei de falsificare a istoriei care are ca ţintă Revoluţia din decembrie 1989, i-a căzut victimă şi Declaraţia de la Budapesta, comentează pe blogul său luptătorul anticomunist de atunci https://mariusmioc.wordpress.com.

Hai să vedem totuşi ce conţinea faimoasa Declaraţie de la Budapesta (linc):

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei

DECLARAŢII

Noi, romani si unguri,

Consideram ca libertatea si propasirea celor doua popoare pot fi realizate si garantate numai intr-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. O actiune comuna a fortelor democratice maghiare si romane se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste si in special politica dusa de dictatura ceausista a creat o situatie de criza acuta care impiedica comunicarea dintre romani si maghiari.

Dialogul inceput astazi intre noi doreste sa invinga aceste piedici si sa stabileasca bazele unor relatii normale intre cele doua natiuni care s-au format in acelasi spatiu geografic.

Data fiind configuratia hartii etnice, solutionarea conflictelor nu poate veni in nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor in sensul liberei circulatii a persoanelor, a informatiei si a ideilor, in conformitate cu acordurile de la Helsinki.

Situam deci imbunatatirea relatiilor romano-maghiare in perspectiva procesului de restructurare democratica general-europeana, care singur va fi in stare sa rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei intre popoarele continentului intr-un mod care sa satisfaca interesele legitime ale fiecaruia in parte.

Transilvania a fost si este un spatiu de complementaritate si trebuie sa devina un model de pluralism cultural si religios. Este in folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata.

Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.

Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor.

Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni.

Budapesta, 16 iunie 1989

Semnatari:

Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.

Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2000″, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.

Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar.

Aceasta delegație compusă din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a înmânat Majestății sale textul declarației de la Budapesta.

Majestatea sa a aprobat întrutotul conținutul declarației, care exprima convingerile sale privind relațiile dintre popoarele român si maghiar”.

Pe internet, cine caută „Declaraţia de la Budapesta” găseşte în mare majoritate saituri în care această declaraţie este considerată o trădare, o ameninţare la adresa graniţelor României şi în cîteva locuri se spune că în această declaraţie se preconiza autonomia Transilvaniei (linc). Nimic din toate acestea nu e adevărat, după cum se vede din textul declaraţiei. În general, o declaraţie politică trebuie analizată pe baza textului ei, nu pe baza comentariilor despre acest text aparţinînd unor terţe persoane. Faptul că pe saiturile internet de limbă română declaraţia de la Budapesta este pomenită aproape exclusiv pentru a fi criticată, inclusiv prin afirmarea unor minciuni despre conţinutul acesteia, arată puterea propagandei securiste despre tot ceea ce ţine de anul 1989. Se urmăreşte de fapt aruncarea cu noroi asupra dizidenţilor români, de la Paul Goma la Doina Cornea (prin fiica ei Ariadna Combes), insinuîndu-se că aceştia sînt, dacă nu trădători de ţară atunci cel puţin nişte tîmpiţi care s-au lăsat manipulaţi de duşmanii României.

# # #

REACŢIA EXILULUI ROMANESC LA DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi – Ion Rațiu, Liciniu Faina, Alecsandru Miele, Ion Varlam, Coriolan Brad- 9 septembrie 1989 (integral, aici), în continuare am selectat, din motive de spaţiu, doar poziţia exprimată de Ion Raţiu: Uniunea Mondială a Românilor liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare. „SĂ NE ÎNFRĂŢIM“, a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie.

Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut „solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului“ în Transilvania.

Aşa cum am declarat din nou la BBC şi la „Vocea Americii“, noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică.

Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei – de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă. Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc.

Dar ca să nu rămână nici o umbră de îndoială: ÎNTR-O ROMÂNIE DEMOCRATĂ, UNGURII ŞI CELELALTE MINORITĂŢI VOR AVEA EXACT ACELEAŞI DREPTURI CA ŞI ROMÂNII ÎN MIJLOCUL CĂRORA TRĂIESC. Ion Raţiu

De ce era importantă, esenţială, identitară chiar, discuţia de Transilvania şi despre relaţiile româno-maghiare?

De la Budapesta,pe 13 iulie 1989, pleca această telegramă către centrala CIA:

„Liderii pro-reformă din Ungaria găsesc că atitudinile regimurilor (comunist) ortodoxe din România şi Cehoslovacia amninţă din ce în ce mai atre şi ameninţă interesele naţionale de securitate ale Ungariei”.

Titlu de infarct care prefaţa ştirea propriu-zisă, în care se spunea că „Budapesta crede că Praga şi Bucureştiul au decis să-şi centreze activitatea serviciilor lor de securitate împotriva Ungariei.

Mai mult, oficialii români i-au avertizat pe unguri că nu sunt excluse confruntările armate în cazul în care Budapesta contionuă să facă presiuni împotiva Bucureştiului în ce priveşte modul în care tratează minoritatea maghiară din România. (sursa).

Cehoslovacia şi România au denunţat în modul strident reînhumarea lui Imre Naghy, liderul executat al Revoluţiei din 1958, acuzând Budapesta de tendinţe contrarevoluţionare.

Se spune că Ungaria a cerut Partidului social democrat din Germania de vest să introducă într-o rezoluţie bipartizană privind Ungaria din Bundestag o clauză împotriva destabilizării venite din străinătate”.

Era vorba, așadar, despre ştiri dramatice privind intenţiile mârşave ale securiştilor români care, împreună cu serviciile din Cehoslovacia, erau gata să treacă la acte de violenţă armată.

Foarte importantă este concluzia analistului CIA în telegrama din 27 noiembrie 1989 pe care o puteţi accesa aici, comentariu la realegerea lui Ceauşescu la Congresul PCR.   Comentariul este nemilos şi sună ca o sentinţă:

„Congresul a oferit o dovadă în plus a izolării internaţionale crescânde a lui Ceauşescu. Ambasadorii europeni şi cei din NATO (cu excepţia trimisului turc) au boicotat lucrările, aşa cum au făcut şi cel al Ungariei, Japoniei şi câţiva ambasadori din America Latină. Câteva partide comuniste vest-europene nu numai că nu au participat, dar au criticat cu tărie, în luări de poziţii publice, prestaţia românească în domeniul drepturilor omului.

În ciuda criticilor puternice, este puţin probabil ca Ceauşescu să schimbe în mod semnificativ sensul politicilor sale staliniste sau să facă mai mult în domeniul drepturilor omului.

În loc de asta, e probabil că va intensifica contactele cu alte regimuri dure, mai ales din Asia de est şi poate să caute noi metode – sunt posibile controale de frontieră mai severe şi mai multe restricţii împotriva ziariştilor străini – pentru a izola la şi mai mult România de ritmul schimbării„.

În fine, iată ultimul document din seria de azi, o telegramă din 19 decembrie 1989 a agentului CIA de la Budapesta care analizează implicaţiile condamnării oficiale de către Parlamentul Ungar a persecuţiilor la care era supus Tokes în România.

Se spune în acest document reprodus de  adev.ro/qt38xc că :

„în Ungaria, denigrarea României este un mijloc sigur de a câştiga voturi, iar deschiderea din ce în ce mai mare a politicilor din Ungaria poate să încurajeze competiţia partizană cerând sancţiuni la adresa României. Dacă demonstranţii vor crede zvonurile care vorbesc despre o mare baie de sânge, s-ar putea ca poliţiţiei ungare să-i fie greu să protejeze Ambasada României de atacuri. Moscova nu a comentat oficial în ce priveşte problema Tokes şi prezentarea în presă a demonstraţiilor a fost sumară.

Cu toate astea, ediţia de azi din Izvestia se referă la Tokes ca la un campion al cauzei drepturilor omului şi notează faptul că punerea sa sub arest la domiciliu a atras atenţia comunităţii internaţionale. Pare că Moscova va condamna violenţele, va reitera nevoia de reforme şi va oferi cel puţin un sprijin privat Ungariei în scopul de a ridica această problemă pe plan internaţional”.

  Desigur, ceea ce aţi văzut azi reprezintă o selecţie dintr-o masă impresionantă de documente. Sensul lor profund poate fi înţeles doar prin comparaţie cu rapoartele existente în arhivele KGB, acolo unde secţiunea România este deosebit de bine şi bogat alimentată.

Cu altă ocazie, cred că este esenţial să vedeţi cum, la Moscova, Ceauşescu era ultimul – şi de la un moment dat singurul lider comunist care nu dorea să înţeleagă nimic din lumea care se prăbuşea zgomotos în jurul său.

În 1989, marii actori politici deciseseră soarta jocurilor, dar la Bucureşti liderii politici ai momentului se închideau în propria lume, tăind astfel orice şansă de sincronizare cu restul ţărilor din jur. 

Publicitate

BĂTĂLIA PENTRU INSULA ȘERPILOR poate deveni decisivă pentru viitorul întregului război din Ucraina

Insula Şerpilor are în acest moment o extrem de importantă valoare militară şi strategică pentru Rusia, mai ales după scufundarea crucişătorului Moscova, care asigura inclusiv o umbrelă de protecţie antiaeriană a flotei ruse din Marea Neagră. În lipsa acestei nave, dacă ruşii vor reuşi să-şi instaleze pe Insula Şerpilor sisteme antiaeriene cu rază lungă, dar şi rachete de croazieră, vor putea controla întreaga regiune de nord-vest a Mării Negre şi sudul Ucrainei, se arată într-o analiză BBC, preluată de https://tvrmoldova.md.

Chiar de la începutul invaziei Rusiei asupra Ucrainei, Insula Șerpilor din Marea Neagră a primit un statut vital în război. Ea a fost capturată de Rusia și a devenit un câmp de luptă cu valoare mare valoare strategică.

Insula Şerpilor a revenit în actualitate în ultimele zile, după mai multe raiduri şi atacuri ale ucrainenilor asupra mai multor nave de patrulare sau care asigurau aprovizionarea trupelor ruse aflate în zonă, inclusiv asupra unor obiective aflate pe insulă.

„Ucraina a reuşit să lovească cu succes sistemele antiaeriene ruseşti şi navele de aprovizionare, cu ajutorul dronelor Bayraktar. Vasele ruseşti de aprovizionare beneficiază de o protecţie (antiaeriană) minimă, după retragerea flotei ruse în Crimeea, în urma scufundării crucişătorului Moscova”, se arată într-o analiză de securitate realizată de ministerul britanic al Apărării.

În acelaşi timp, dacă Rusia va reuşi să-şi consolideze poziţia prin instalarea pe insulă de sisteme antiaeriene şi baterii lansatoare de rachete de croazieră, va putea domina întreaga zonă de nord-vest a Mării Negre.

„Dacă trupele ruse vor reuşi să obţină controlul total al Insulei Şerpior şi să-şi instaleze sisteme antiaeriene cu rază lungă, vor putea controla marea, uscatul şi cerul din întreaga regiune de nord-vest a Mării Negre şi sudul Ucrainei”, a declarat pentru BBC expertul militar Oleh Jdanov.

Recent, ministerul rus al Apărării a susţinut că trupele Moscovei au provocat pierderi grele în rândul militarilor ucraineni, în urma unei tentative de recucerire a insulei de către forţele Kievului, care a inclus folosirea de trupe speciale, avioane de luptă, elicoptere şi drone. În schimb, oficialii ucraineni au precizat că s-au limitat doar la atacarea unor nave şi obiective militare de pe insulă

În cazul în care ruşii vor continua să controleze insula, acest lucru ar putea avea efecte dezastruoase asupra Ucrainei, atât din punct de vedere strategic, cât şi economic.

În prezent, comerţul în porturile Ucrainei este blocat, după cum a anunţat preşedintele Zelenski. 

„Niciun port nu funcţionează în Odesa. Probabil că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în Odesa după al Doilea Război Mondial”, a spus preşedintele ucrainean.

Centrul Euro-atlantic pentru Rezilienţă: Insula Şerpilor, obiectiv esenţial pentru Federaţia Rusă

Controlul Insulei Şerpilor, ar permite de asemenea forţelor ruse să-şi protejeze trupele angajate pe coasta de sud a Ucrainei. Iar controlul sudului Ucrainei ar însemna inclusiv crearea unui culoar spre Transnistria, după cum a anunţat deja un important general rus.

În plus, instalarea de către Rusia a unui sistem antiaerian modern S-400 în Insula Şerpilor, ar pune în pericol nu doar portul ucrainean Odesa, ci întregul flancul sudic a NATO.

Insula Şerpilor este considerată conform unei analize realizate de Centrul Euro-atlantic pentru Rezilienţă, a fi un obiectiv esenţial pentru Federaţia Rusă din punct de vedere economic, militar, geopolitic şi geostrategic,  iar o prezenţă permanentă a ruşilor pe acest teritoriu va permite Moscovei să blocheze transporturile comerciale din zonă.

Astfel, prin cucerirea Insulei Șerpilor, Rusia controlează efectiv un obiectiv deosebit de important din vecinătatea României, se arată în documentul Centrului Euro-atlantic pentru Rezilienţă.

Practic, în acest moment Rusia poate izola economic Ucraina, prin controlul canalelor navigabile din proximitatea Insulei Şerpilor. În al doilea rând, Federaţia Rusă ar obţine controlul asupra resurselor de hidrocarburi pe care le deţine Ucraina în zonă.

„Relaţia dintre teritoriul ocupat – Insula Şerpilor – şi situaţia spaţiului economic al exclusiv al României s-ar putea să capete ceva elemente de risc, pentru că Rusia foloseşte asemenea teritorii ocupate ca pretext pentru a impune măsuri, negocieri, acţiuni abuzive unilaterale şi aşa mai departe. Pe partea dreptului internaţional, ea poate oferi pretexte de acţiuni abuzive, pentru a obstrucţiona activitatea economică în zonă”, a precizat Claudiu Degeratu.

În anul 2009 Curtea Internațională de Justiție (CIJ) de la Haga a acordat României 79,34% din platoul continental din apropierea insulei, reprezentând 9.700 de km2 (cu o adâncime medie de peste 50 de metri). Prin aceeași decizie, Ucrainei i s-au acordat 20,26% din platoul continental, reprezentând 2.300 de km2.

În urma deciziei favorabile a Tribunalului Internațional de la Haga, România deține posesia asupra resurselor de hidrocarburi din zonă, cu o importanță majoră pentru securitatea energetică a țării și un impact deosebit în planul rezilienței energetice naționale.

Acum, cu Insula Şerpilor aflată sub control rusesc, nu este sigur dacă Federaţia Rusă va respecta această decizie (deşi în 2009 hotărârea CIJ a fost recunoscută la acea vreme inclusiv de Rusia), sau dacă Moscova va impune cu de la sine putere o nouă zonă de exploatare a resurselor.

08.05.2022 11:11

Două avioane ucrainene au bombardat Insula Şerpilor. Sursa gif: Twitter/Ukraine Weapons Tracker

Două avioane Suhoi Su-27 ale aviaţiei ucrainene au efectuat un raid asupra Insulei Şerpilor din Marea Neagră. Avioanele au atacat la joasă înălţime şi au bombardat mai multe ţinte aflate pe insulă. Imaginile raidului filmate de o dronă Bayraktar, de fabricație turcească, au fost publicate duminică pe reţelele sociale.

UNIREA cu Republica Moldova poate și trebuie inclusă printre opțiunile de viitor ale României

Expertul în economie Petrișor Peiu susține că unirea României cu Republica Moldova „poate și trebuie inclusă în toate scenariile de viitor ca o opțiune, validată prin modele și calcule de susținere financiară”. De asemenea, coordonatorul Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN) este de părere că această opțiune ține de normalitate, de firesc.

Foto: analistul Petrişor Peiu

„Demersul actual se mai dorește și un punct de plecare pentru cei cu adevărat unioniști: haideți să încercăm să construim alternative credibile și fundamentate la paradigma actuală a <încremenirii în proiect>! ”, a precizat Petrișor Peiu pentru Ziare.com.

Specialistul în economie vorbește despre un punct de plecare al foii de parcurs a Unirii: Ministerul Reunificării.

„Acest minister poate oricând să fie un model și un început și pentru noi, în sensul în care se poate creea, la Guvern sau la Președinție, un departament sau o agenție pentru problematica asociată Republicii Moldova, cu două obiective majore: coordonarea asistenței financiare (finanțare de proiecte, ajutor de dezvoltare și ajutor umanitar) acordată Republicii Moldova; elaborarea de modele exhaustive, precum și de ghiduri practice de realizare a Reunificării”, propune Peiu.

O a doua etapă ar viza asumarea de către clasa politică românească a principiilor Reunificării, prin următorii pași:

a) realizarea „reunificării dintr-o bucată”;

b) intrarea Republicii Moldova sub jurisdicția integrală a României, implicit aderarea automată la NATO și UE;

c) validarea parlamentară atât la Chișinău, cât și la București, și convocarea unui Parlament al României reîntregite; stabilirea capitalei la București;

d) înglobarea tuturor minorităților naționale și integrarea lor după modelul de succes parcurs de minoritatea maghiară;

f) salarii pentru funcționarii publici din Republica Moldova la nivelul celor din România încă din prima zi după Reunire;

g) pensiile din Republica Moldova la nivelul celor din România încă din prima zi după Reunire și renunțarea la principiul contributivității pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru o perioadă de 20 ani;

h) dreptul companiilor de utilități și al operatorilor reglementați/licențiați de pe cele două maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul reîntregit;

i) valabilitatea tratatelor internaționale se va menține și pentru România reîntregită;

j) unificarea instituțiilor naționale de tip Curtea Constituțională, Consiliul Concurenței, ANRE, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Naționala de Pensii, etc. și modificarea organismelor de conducere după principiul proportionalității (cinci șesimi pentru actuala Românie și o șesime pentru actuala Republica Moldova);

k) garantarea, pentru o perioadă de 20 ani, a unei reprezentări proporționale în noul Guvern (o șesime) pentru românii din actuala Republica Moldova; garantarea scrutinului parlamentar proporțional pentru o perioadă de minim 20 ani;

l) garantarea alocării a cel puțin o sșsime din fondurile structurale europene puse la dispoziția României pentru infrastructura si proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

m) garantarea alocării, pentru o perioadă de minim 25 ani, a cel puțin o șesime din fondurile de investiții la nivel național pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

n) crearea unui fond de investiții, în valoare de minim 2% din PIB, pentru o perioadă de minim 25 ani, destinat atenuării diferențelor de dezvoltare dintre teritoriul din stânga, respectiv dreapta Prutului;

o) unitatea administrativ-teritorială de bază pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni județul, conform legislației românești în vigoare.

Procesul Reunificarii trebuie sa fie de o mare simplitate legislativa si institutionala pentru a putea avansa intr-un calendar rezonabil; orice incercare de complicare procedurala prin pastrarea/inventarea de paralelisme va prelungi efortul si va genera fisuri instituționale, care ar putea fi exploatate de către neprieteni.

Cele mai sensibile doua puncte pentru asumarea unui proiect unionist sunt, fără indoială, problematica finanțării lui, având ca scop reducerea treptată a decalajelor de dezvoltare între stânga și dreapta Prutului și respectiv chestiunea transnistreană.

Citiți articolul integral pe Ziare.com.