DUPĂ DOUĂ LUNI DE RĂZBOI ÎN UCRAINA, multe state ezită să condamne Rusia sau chiar o susțin

Suflă un vânt de război rece: multe state ezită să condamne Rusia sau chiar o susțin

Criza ucraineană a dus la cristalizarea unei opoziții ideologice între două tabere, constată https://www.rfi.ro.

”La începutul războiului, o parte a lumii a susținut deschis regimul lui Vladimir Putin, în timp ce alta s-a abținut să-l condamne, refugiindu-se în indiferență sau jenă, iar la două luni de la începerea ofensivei, crimele de război comise de forțele ruse în Ucraina nu au schimbat poziționarea acestor țări”, observă cotidianul francez Le Figaro.

Pe hartă: Țările care sprijină Rusia (https://www.dailymail.co.uk)

Motivele de sprijin, tacite sau explicite, pentru regimul lui Putin sunt diverse.

Unele susțin deschis Kremlinul, deoarece depind de Moscova. Belarus este un satelit al Rusiei. Bashar al-Assad, în Siria, își datorează supraviețuirea politică intervenției militare a Rusiei.

Apoi Venezuela, al cărei președinte Maduro este susținut economic și politic de Moscova.

Este cazul în majoritatea țărilor din Caucaz și Asia Centrală, care sunt încă strâns legate de Moscova în domeniul economic, militar și diplomatic.

Este și cazul majorității țărilor asiatice, cu excepția celor trei aliați tradiționali ai Occidentului – Japonia, Taiwan, Coreea de Sud. Chiar și democrația indiană, pentru care Moscova este principalul furnizor de echipamente militare, își evidențiază statutul de „nealiniat”.

În ceea ce privește China, aceasta consideră Rusia un aliat indispensabil în confruntarea sa cu Statele Unite. Nu numai că a refuzat să condamne agresiunea rusă, dar a asigurat Kremlinul de prietenia sa „nemărginită”.

Aceeași imagine pe continentul african, unde o treime din țări, inclusiv Algeria, Tunisia, Egipt, Mali, Republica Centrafricană și Africa de Sud, refuză să se opună Moscovei.

Unele capitale, precum Bamako sau Bangui, sunt prizoniere ale legăturilor lor cu compania de mercenari rusă Wagner, apropiată Kremlinului. Alții nu vor să pună în pericol legăturile lor economice și militare cu Rusia. În ceea ce privește Orientul Mijlociu, el preferă să denunțe standardele duble ale Europei, care îi întâmpină pe ucraineni cu brațele deschise în timp ce ezită să-și deschidă porțile pentru refugiații afgani și sirieni”.

Un nou impuls pentru ”mișcarea nealiniată”

La rândul său, publicația The Conversation constată că războiul din Ucraina adâncește diviziunile marilor puteri și ar putea apărea o nouă mișcare nealiniată revitalizată.

Conceptul de nealiniere a apărut în anii 1950. Aceasta a presupus un refuz de a se alătura blocurilor rivale din Războiul Rece conduse de Washington și Moscova.

Fotografie de grup cu participanții la ediția a XIX-a a Summitului țărilor nealiniate de la Belgrad, Serbia, 11 octombrie 2021

Pentru multe guverne din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină, nealinierea rămâne atrăgătoare. Majoritatea depind foarte mult de comerț, ajutor și investiții atât din partea puterilor occidentale, cât și din China (dacă nu și din Rusia).

Nealinierea ar putea provoca probleme pentru securitatea internațională. Președintele rus Vladimir Putin a spulberat iluzia că anexările teritoriale și războaiele marilor puteri au rămas în trecut. Or, reticența de a lua poziție într-un caz atât de clar de agresiune poate slăbi normele internaționale și submina securitatea globală.

Europenii trebuie să se pună de acord în privința Rusiei – și încă, repede…

Der Spiegel notează că UE se confruntă cu întrebări dificile care trebuie dezbătute acum și nu mai târziu. Europa are nevoie de un factor de descurajare puternic împotriva Moscovei, iar acest lucru va fi posibil doar dacă Franța și Germania se unesc pentru a avansa dezbaterea :

”America are un plan și are un scop. În Europa, pe de altă parte, principala îngrijorare pe care o auzi este că am putea cumva să fim atrași în acest război. Europa nu are nici un plan, nici un scop.

Imaginați-vă că președintele SUA ar mai fi fost Donald Trump. Probabil că ar fi părăsit NATO cu mult timp în urmă și ar fi lăsat la latitudinea altora să răspundă agresiunii lui Putin. Acesta ar fi sărbătorit un succes după altul pentru că Europa nu ar fi fost capabilă să acționeze la fel de hotărât precum SUA în acest moment.

Nu există nicio modalitate de a prezice cât timp SUA vor continua să fie dispuse să joace rolul de salvator global. Următoarele alegeri prezidențiale vor avea loc în 2024.

Până atunci, cel mai târziu, Europa va trebui să fi început să construiască un regim puternic de apărare și descurajare împotriva următoarei potențiale agresiuni a lui Vladimir Putin, care ar putea rămâne la putere foarte mult timp”.

Publicitate