CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RUȘII AU UN PROVERB ÎNȚELEPT: ”oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită”!

… Cu prilejul Zilei Independenței R.Moldova, Televiziunea M-1 a readus în atenția publicului de peste Prut, Marea Adunare Națională din 27 august 1991.

Jurnalistul Constantin Tănase scrie în prestigioasa publicație de la Chișinău https://timpul.md:

Mi se pare incredibil faptul că, deși de atunci au trecut 31 de ani, încă nu putem spune tot adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă acum cu noi, cu R. Moldova.

Camerele de luat vederi au fixat pentru istorie – iar acest fapt nu mai poate fi negat și speculat politic -, marea de oameni care fremăta în Piața Marii Adunări Naționale și se revărsa în spațiile adiacente.

Când comentatorii de astăzi constată emoționați că în acea zi în Piață se adunase toată Moldova matură, ei nu exagerează prea mult. Un lucru însă nu precizează aceștia și anume care Moldovă se adunase în acea zi în centrul Chișinăului, fiindcă atunci, ca și acum, există mai multe Moldove”…

Măcar în ceasul al doisprezecelea trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în acea zi de 27 august 1991 în centrul Chișinăului ieșise Moldova moldovenească (românească) și democratică (anticomunistă și antisovietică).

Cealaltă Moldovă – Moldova rusească (a minorităților naționale) și comunistă stătea închisă în case, cu obloanele trase, de frică și de ură.

De ură față de ”moldovenii proști” care îndrăzneau să-și ceară niștre drepturi și de frică, frică aproape irațională, că își vor pierde privilegiile și statutul politic special de frate mai mare.

În acea zi (zile) minoritățile naționale, cele care și astăzi își revendică un statut special și îi scriu scrisori lui Putin, ca să le apere drepturile, nu au fost cu noi în Piața Marii Adunări Naționale, nu au strigat împreună cu noi ”Libertate!” și ”Independență!”, nu au cerut statalitate…

Nici până în acea zi minoritățile nu au participat la mitingurile anticomuniste, nu s-au culcat sub tancuri, cerând indpendență.

Dimpotrivă, atunci minoritățile erau împotriva independenței și statalității R. Moldova, ei se adunau sub ”pavilionul” Interfrontului rusesc și încercau să-i blocheze pe moldoveni, să nu iasă în Piață.

Astfel, minoritățile nu au fost alături de noi, de moldoveni, în nici una dintre revendicările înaintate – suveranitate, independență, limbă, alfabet, tricolor, monedă și armată națională, sărbători naționale, stabilirea orei locale etc..

Unii dintre aceia care azi apar pe la unele televiziuni pe post de analiști politici independenți, patrioți și stataliști, în acea zi nu erau cu noi, ci în împotriva noastră, în tabăra adversă.

Cei care atunci ne numeau ”turmă”, ”țipălăi”, ”extremiști” și cereau să fim băgați în pușcării pentru ”manifestări antisovietice”, astăzi ne numesc ”unioniști” și ”antistataliști” și cer, în cel mai bun caz, expulzarea noastră în ”România voastră”.

Mai simplu vorbind, minoritățile, au preluat sub același ”drapel” rusesc și comunist, principalele lozinci de atunci ale moldovenilor, ca să ne închidă gura. Frica și ura foștilor interfrontiști față de noi nu s-au stins. Dimpotivă.

Fostul ambasador al R. Molodva în România, Emilian Ciobu, a constatat o legitate: cozile ”noastre” de topor întotdeauna s-au bucurat de atenția presei rusești, ele întotdeauna au servit intereselor rusești.

Astăzi drumul R. Moldova spre Europa e barat tot de ei. Deși au trecut 21 de ani de atunci, ei nu au devenit parte integrantă a R. Moldova…

Rușii au un proverb înțelept: ”oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită”!

Nu vi se pare că anume asta se întâmplă și cu minoritățile din R. Moldova?

02/05/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DUPĂ DOUĂ LUNI DE RĂZBOI ÎN UCRAINA, multe state ezită să condamne Rusia sau chiar o susțin

Suflă un vânt de război rece: multe state ezită să condamne Rusia sau chiar o susțin

Criza ucraineană a dus la cristalizarea unei opoziții ideologice între două tabere, constată https://www.rfi.ro.

La începutul războiului, o parte a lumii a susținut deschis regimul lui Vladimir Putin, în timp ce alta s-a abținut să-l condamne, refugiindu-se în indiferență sau jenă, iar la două luni de la începerea ofensivei, crimele de război comise de forțele ruse în Ucraina nu au schimbat poziționarea acestor țări”, observă cotidianul francez Le Figaro.

Pe hartă: Țările care sprijină Rusia (https://www.dailymail.co.uk)

Motivele de sprijin, tacite sau explicite, pentru regimul lui Putin sunt diverse.

Unele susțin deschis Kremlinul, deoarece depind de Moscova. Belarus este un satelit al Rusiei. Bashar al-Assad, în Siria, își datorează supraviețuirea politică intervenției militare a Rusiei.

Apoi Venezuela, al cărei președinte Maduro este susținut economic și politic de Moscova.

Este cazul în majoritatea țărilor din Caucaz și Asia Centrală, care sunt încă strâns legate de Moscova în domeniul economic, militar și diplomatic.

Este și cazul majorității țărilor asiatice, cu excepția celor trei aliați tradiționali ai Occidentului – Japonia, Taiwan, Coreea de Sud. Chiar și democrația indiană, pentru care Moscova este principalul furnizor de echipamente militare, își evidențiază statutul de „nealiniat”.

În ceea ce privește China, aceasta consideră Rusia un aliat indispensabil în confruntarea sa cu Statele Unite. Nu numai că a refuzat să condamne agresiunea rusă, dar a asigurat Kremlinul de prietenia sa „nemărginită”.

Aceeași imagine pe continentul african, unde o treime din țări, inclusiv Algeria, Tunisia, Egipt, Mali, Republica Centrafricană și Africa de Sud, refuză să se opună Moscovei.

Unele capitale, precum Bamako sau Bangui, sunt prizoniere ale legăturilor lor cu compania de mercenari rusă Wagner, apropiată Kremlinului. Alții nu vor să pună în pericol legăturile lor economice și militare cu Rusia. În ceea ce privește Orientul Mijlociu, el preferă să denunțe standardele duble ale Europei, care îi întâmpină pe ucraineni cu brațele deschise în timp ce ezită să-și deschidă porțile pentru refugiații afgani și sirieni”.

Un nou impuls pentru ”mișcarea nealiniată”

La rândul său, publicația The Conversation constată că războiul din Ucraina adâncește diviziunile marilor puteri și ar putea apărea o nouă mișcare nealiniată revitalizată.

Conceptul de nealiniere a apărut în anii 1950. Aceasta a presupus un refuz de a se alătura blocurilor rivale din Războiul Rece conduse de Washington și Moscova.

Fotografie de grup cu participanții la ediția a XIX-a a Summitului țărilor nealiniate de la Belgrad, Serbia, 11 octombrie 2021

Pentru multe guverne din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină, nealinierea rămâne atrăgătoare. Majoritatea depind foarte mult de comerț, ajutor și investiții atât din partea puterilor occidentale, cât și din China (dacă nu și din Rusia).

Nealinierea ar putea provoca probleme pentru securitatea internațională. Președintele rus Vladimir Putin a spulberat iluzia că anexările teritoriale și războaiele marilor puteri au rămas în trecut. Or, reticența de a lua poziție într-un caz atât de clar de agresiune poate slăbi normele internaționale și submina securitatea globală.

Europenii trebuie să se pună de acord în privința Rusiei – și încă, repede

Der Spiegel notează că UE se confruntă cu întrebări dificile care trebuie dezbătute acum și nu mai târziu. Europa are nevoie de un factor de descurajare puternic împotriva Moscovei, iar acest lucru va fi posibil doar dacă Franța și Germania se unesc pentru a avansa dezbaterea :

America are un plan și are un scop. În Europa, pe de altă parte, principala îngrijorare pe care o auzi este că am putea cumva să fim atrași în acest război. Europa nu are nici un plan, nici un scop.

Imaginați-vă că președintele SUA ar mai fi fost Donald Trump. Probabil că ar fi părăsit NATO cu mult timp în urmă și ar fi lăsat la latitudinea altora să răspundă agresiunii lui Putin. Acesta ar fi sărbătorit un succes după altul pentru că Europa nu ar fi fost capabilă să acționeze la fel de hotărât precum SUA în acest moment.

Nu există nicio modalitate de a prezice cât timp SUA vor continua să fie dispuse să joace rolul de salvator global. Următoarele alegeri prezidențiale vor avea loc în 2024.

Până atunci, cel mai târziu, Europa va trebui să fi început să construiască un regim puternic de apărare și descurajare împotriva următoarei potențiale agresiuni a lui Vladimir Putin, care ar putea rămâne la putere foarte mult timp”.

02/05/2022 Posted by | analize | , , , , , , | Lasă un comentariu

VLADIMIR FEDOROVSKI, un susținător al democratizării UNIUNII SOVIETICE, a declarat că: ”URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război”și că ” Arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal

Fostul diplomat sovietic Vladimir Fedorovski, un susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, în prezent cetățean francez și scriitor de succes, opinează în https:// http://www.lefigaro.fr., că URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război.

El a ţinut să precizeze că prăbuşirea zidului de la Berlin nu s-ar fi putut produce pe 9 noiembrie 1989, dacă la Moscova nu s-ar fi aflat la putere un lider reformator înconjurat de o echipă reformatoare.

În Germania de Est erau staţionaţi 500 000 de soldaţi sovietici, iar KGB-ul era gata să pună în aplicare un plan de intervenţie în cazul în care germanii ar fi forţat unificarea țării lor.

Vladimir Fedorovski a evocat în interviul său un moment precis, care s-a derulat pe 10 iunie 1989, cînd Gorbaciov şi echipa sa au înţeles că vor deveni ostaticii KGB-ului şi ai armatei dacă vor accepta să recurgă la forţă.

Decizia lui Gorbaciov de a nu folosi forţa a mai avut, conform declarațiilor lui Fedorovski şi alte motivaţii:

 „În realitate, arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal şi că trebuia ieşit din această logică. Zidul a căzut întrucît Gorbaciov a refuzat să ucidă pentru a guverna”.

Iată o concluzie care merită tot respectul, ca şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov (foto) care a pus-o în urmă cu 30 de ani, în aplicare, dar care a devenit între timp, unul dintre cei mai detestaţi oameni din Rusia,arată scriitorul român Matei Vișniec într-o corespondență pentru https://www.rfi.ro.

Într-adevăr, în vreme ce în occident Mihail Gorbaciov, astăzi în vârstă de 91 de ani, este iubit și este ridicat la rangul de erou pentru că a dat jos Zidul Berlinului, punând capăt tiraniei regimurilor comuniste în estul Europei și în Uniunea Sovietică, în Rusia el nu se bucură nici de departe de un asemenea renume și de popularitate.

Mai mult, un sondaj de opinie, publicat în ziua în care fostul lider sovietic împlinea 85 de ani arăta că numai 12% dintre cei intervievați cred că a făcut ce a putut mai bine pentru țara sa, introducând reformele necesare, în timp ce 24% au declarat pur și simplu că este un „infractor“, un criminal, care a distrus URSS.

Pentru mulți ruși, destrămarea Uniunii Sovietice a lăsat un gol imens și un sentiment puternic că viața de atunci era mai bună.

Doar 1% dintre respondenții unui sondaj realizat, în 2021 (când s-au împlinit 30 de ani de la destrămarea URSS) de Centrul independent Levada, au menționat cele mai grave crime ale sistemului, inclusiv lagărele de muncă forțată din Gulag, și că în URSS au avut loc represiuni politice și execuții. 

De altfel, însuși tiranul de la Kremlin, Vladimir Putin, a descris prăbușirea URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.

Fedorovski făcea într-un alt interviu acordat tot pentru „Le Figaro”, o comparaţie cu un eveniment mai recent: imaginaţi-vă o Iugoslavie de o sută de ori mai mare şi cu 30.000 de focoase nucleare”, 

El a respins teoriile precum că Gorbaciov era înconjurat de agenţi mandataţi de CIA să submineze, chiar să distrugă URSS.

Vladimir Fedorovski, a fost un martor al evenimentelor majore ale secolului al XX-lea, susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, oponent al puciului din august 1991.

El este autorul mai multor bestselleruri internationale în care a dezvaluit aspecte necunoscute ale perioadei de tranzit spre Rusia de astazi și este cel mai publicat scriitor de origine rusă din Franta.

Cărțile sale de mare succes, „În slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei” sau „Secolul roșu. De la revoluția bolșevică la Putin”, au fost traduse și în limba română.

Vladimir Fedorovski s-a născut la Moscova la 27 aprilie 1950 și este fiul unei rusoaice și al unui ucrainean erou al celui de-Al Doilea Război Mondial. Deosebit de talentat la limbi străine, a asistat adesea în calitate de translator, la întâlnirile lui Brejnev cu liderii țărilor arabe.  

S-a împrietenit cu Aleksandr Iakovlev, principalul arhitect al perestroikăi, a devenit apoi un colaborator apropiat al lui Gorbaciov, fiind numit consilier diplomatic in Franta, cu misiunea de a explica perestroika (1985-1990). În 1991 a fost unul din fondatorii Mișcării pentru reforme democratice din URSS, al cărei purtător de cuvânt a fost în timpul puciului comunist de la Moscova, din luna august a aceluiași an.

Din această experiență s-a născut cartea „Histoire secrete du coup d’Etat” (1991) care a avut un rol determinant în cariera de scriitor de mare success în Occident. Ultimul său volum, apărut în luna martie 2022, a fost dedicat situației din Ucraina – „Poutine, Ukraine, Faces caches.

02/05/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: