CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DONBAS – o scurtă istorie a perioadei post-sovietice și ofensiva rusă în Ucraina de azi

Donbas este o regiune istorică, economică și geografică în estul Ucrainei, care include regiunile Donețk și Luhansk si este traversat de râul Kalmius.

Regiunea actuală este cea mai dens populată din toate regiunile Ucrainei și se mărginește cu Rusia în est.

Din punct de vedere etnic și lingvistic Donbasul, adică cele două regiuni componente, deține cea mai numeroasă populație rusofonă din Ucraina.

La referendumul din 1991 pentru independența Ucrainei, 83,9% dintre alegătorii din regiunea Donețk și 83,6% din regiunea Lugansk au votat pentru.

Potrivit recensământului ucrainean din 2001, populația regiunii constituia: 7,365,754 dintre care ucraineni 57,24% și, respectiv ruși 38,50%. În același timp, rusa a fost declarată limbă maternă de către 76% din populația totală, iar ucraineana doar de către 23% din locuitori.

Astăzi pe majoritatea teritoriului Donbasului invadatorii ruși au creat republicile „populare” Donețk și Luhansk.

Ofensiva rusă în Ucraina: Donbas – o scurtă istorie a perioadei post-sovietice

Ofensiva rusă în Ucraina: Donbas – o scurtă istorie a perioadei post-sovietice

Donbas este o regiune ucraineană formată din provinciile Donetsk și Louhansk, al cărei nume provine de la râul ce traversează regiunea.

Acest teritoriu rusofon din estul țării, situat la granița cu Rusia, este principala regiune minieră ucraineană și principalul centru industrial al țării (în special în domeniul siderurgiei și metalurgiei), scrie France24, reluat de https://tribuna.us.

Încă înainte ca Ucraina să-și câștige independența în 1991, regiunea, care este mărginită la sud de Marea Azov, era deja unul dintre principalele bastioane industriale ale URSS, în timp ce vestul țării era principalul producător de grâu al acesteia. 

În 2001, aproximativ 600.000 de ucraineni încă mai lucrau în peste 200 de mine, concentrate în principal în Donbas.

Înainte de începerea conflictului, în 2014, această regiune avea o populație de aproape 7,3 milioane de locuitori din cele 45,5 milioane de ucraineni și asigura 16% din PIB-ul național, potrivit datelor citate de AFP. Donețk, cel mai mare oraș din bazinul minier, avea un milion de locuitori.

De ce există în regiunea Donbas vorbitori de limbă rusă?

În prezent, o parte semnificativă a populației din Donbass este de origine rusă, mulți cu rude apropiate în Rusia. Această populație provine în special din muncitorii ruși trimiși în masă de autoritățile sovietice între cele două războaie mondiale și după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a lucra în bazinul minier ucrainean.

 Deși este vorbitoare de limbă rusă de mai multe generații, regiunea Donbas nu este neapărat pro-rusă, dar este într-adevăr ucraineană, deoarece populația sa a votat în mod covârșitor în favoarea independenței la referendumul din decembrie 1991.

Cu toate acestea, la primele alegeri prezidențiale din istorie, alegătorii din Donbas au votat pentru Leonid Kravchuk, un fost apparatcik comunist, mai degrabă decât pentru candidații naționaliști.

Acesta nu a întârziat să întoarcă spatele Moscovei și a impus ucraineana ca limbă națională. Mulți ani mai târziu, când a fost vorba de apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană (UE), vorbitorii de limbă rusă din Donbas au început să privească mai degrabă spre Rusia. 

Prima ofensivă rusească

În noiembrie 2013, președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, susținător al Rusiei, a renunțat brusc la acordul de asociere cu UE și a optat pentru o cooperare mai strânsă cu Moscova. Această decizie declanșează un val de proteste pro-europene la Kiev, unde Piața Maidan devine epicentrul unor proteste uriașe.

Pe 22 februarie 2014, Viktor Ianukovici a fost destituit de Parlament și a fugit în Rusia. Vladimir Putin denunță o lovitură de stat și avertizează că ,,își rezervă dreptul de a folosi toate opțiunile disponibile, inclusiv forța ca ultimă soluție”.

Într-adevăr, în martie 2014, a anexat Crimeea, în timp ce propaganda pro-rusă, încurajată și finanțată de Moscova, s-a extins în regiunile estice ale țării, predominant rusofone.

Pe 7 aprilie 2014, a început războiul din Donbas. Rebelii pro-ruși, susținuți și înarmați de Moscova, deși Federația Rusă nu a recunoscut în mod oficial implicarea în conflict, preiau controlul birourilor guvernamentale regionale din Donețk și proclamă o ,,republică suverană”. La rândul său, Kievul a lansat o operațiune ,,antiteroristă” și și-a desfășurat armata.

La 11 mai, separatiștii au proclamat independența regiunilor Luhansk și Donețk, în urma unui referendum pe care Kievul l-a considerat ilegal, la fel ca pe cel din Crimeea.

Un război interminabil

Din 2014 până în prezent, estul Ucrainei nu a știut ce este pacea. Donbasul rămâne sfâșiat de un război sângeros între separatiști și forțele ucrainene, deși acordurile de la Minsk, semnate în 2014 și 2015, ar fi trebuit să ducă la încetarea focului și la demilitarizarea zonei. Totul a fost în zadar.

În octombrie 2019, reprezentanții ucraineni și ruși reuniți la Minsk au ajuns la un acord privind organizarea de alegeri în regiunile separatiste ucrainene din Donbas, privind acordarea unui statut special acestora. Din nou, o încercare fără succes.

Ales în 2019, președintele Volodymyr Zelensky a adoptat la început o politică de dialog cu Moscova, până să constate eșecul acesteia.

În aprilie 2021, el a declarat că apartenența țării sale la NATO este singura modalitate de a pune capăt războiului din Donbas. Pentru Moscova asta a fost o limită ce nu trebuia depășită

Înainte de recunoașterea unilaterală de către Vladimir Putin a independenței celor două ,,republici” separatiste Luhansk și Donețk și de începerea invaziei rusești, conflictul din Donbas s-a soldat cu peste 14.000 de morți și 1,5 milioane de persoane strămutate.

26/04/2022 Posted by | analize | , , , , , , | Lasă un comentariu

Două atacuri puse la cale în mai puţin de 24 de ore de FSB, serviciul de spionaj al Rusiei, în regiunea separatistă Transnistria

Pericolul cotropirii R.Moldova de către armata rusă este tot mai mare

În mai puțin de 24 de ore, în regiunea separatistă transnistreană din R.Moldova au avut loc mai multe incidente, inclusiv trageri cu aruncătoare de grenade asupra sediului așa-zisului minister de securitate de la Tiraspol, explozii la un centru de radiocomunicații în localitatea Mayak, la aerodromul din Tiraspol și în apropiere de o unitate militară de lângă Parcani.

Marţi dimineaţă, două antene de radiotelecomunicaţii din localitatea Mayak, din stânga Nistrului, au fost distruse în urma a două explozii.

Exploziile s-au produs la câteva ore după atacul cu grenade de luni seară asupra clădirii așa-zisului minister al securității din Transnistria.

Guvernul de la Chişinău declară că este vorba de „crearea pretextelor pentru tensionarea situaţiei”.

Cele două antene din localitat ea Mayak, una cu capacitatea de un megawatt şi alta, de o jumătate de megawatt, au fost construite în anii 60 şi erau folosite după prăbușirea Uniunii Sovietice, la retransmiterea programelor posturilor de radio ruseşti pe teritoriul republicii autoproclamate nistrene.

Centrul de Radio și Televiziune Transnistrean este un mare centru de radiodifuziune , unul dintre puținele care și-au păstrat activitatea pe unde scurte pe teritoriul fostei URSS. Cunoscut și ca Centrul radio „Mayak”, acesta este situat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova pe o suprafață de 850 de hectare.

La începutul anilor 90 „Centrul Transnistrean de Radio și Televiziune” din Mayak era printre cele mai puternice stații radio din Europa.

Principalele dotări de amploare ale centrului radio au fost construite în perioada 1968-1975, dintre care unele au intrat în funcțiune ca centru radio moldovenesc în 1971.

În 1978-1990, perioada de glorie a transmisiilor cu unde scurte și unde medii, emițătoarele lui Mayak erau încărcate 23 de ore pe zi. Datorită puterii sale mari, centrul radio acoperea cu radiații teritorii cu mult dincolo de granițele URSS.

Feedback-ul privind calitatea recepției programelor a venit de la ascultători de radio din SUA, Europa de Vest, Africa, Australia și India . Singurul client a fost Comitetul de Stat al URSS pentru radiodifuziune și televiziune .

În anul 2007, la cererea Rusiei, centrul de televiziune și radio a fost vândut de către Guvernul ”Republicii Moldovenești Transnistrene” către întreprinderea statului federal „ Rețeaua Rusă de Televiziune și Radiodifuziune ” cu sarcina de reconstruire a instalației,iar în 2012 ar fi revenit în proprietatea Transnistriei

La 18 aprilie 2022, Centrul de Radio și Televiziune Pridnestrovian a încetat să mai difuzeze pe unde scurte. Până la acea dată, a fost unul dintre puținele centre HF care au supraviețuit pe teritoriul fostei URSS.

Biroul de reintegrare de la Chişinău a emis luni seara, după atacul cu grenade asupra clădirii securităţii din Tiraspol, un comunicat în care îndeamnă la calm.

Din fericire, atacul nu a produs victime omenești.

„Biroul politici de reintegrare își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentul care s-a produs astăzi în orașul Tiraspol.

Potrivit informației disponibile, persoane neidentificate au efectuat împușcături din aruncător de grenade asupra sediului așa-numitei structuri de securitate din regiune. Conform datelor preliminare nu există victime sau persoane rănite.

Obiectivul urmărit de incidentul de astăzi ține de crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate în regiunea transnistreană, ne-controlată de autoritățile constituționale.

În acest context, Biroul politici de reintegrare cheamă la păstrarea calmului și împreună cu instituțiile naționale competente monitorizează evoluțiile cazului menționat”, se arată în comunicatul instituţiei.

A devenit publică și o altă provocare de proporții în așa-zisa Transnistria, regiune a R.Moldova aflată de 30 de ani sub ocupația trupelor Federației Ruse: autoritățile-fantomă de la Tiraspol au evacuat mai multe instituții de învățământ din stânga Nistrului anunțând că administrațiile școlilor ar fi primit mesaje că sediile acestora ar fi ”minate”.

Separatiștii ruși de la Tiraspol o țin langa cu mizerabila minciună a așa-ziselor ”școli minate”.

Au anunțat că mută activitatea în ”online” (deși la acolo așa ceva nu prea există) ca să prevină, vezi Doamne, atacurile ”teroriștilor” și ”naționaliștilor moldoveni” care cică ar vrea să le arunce copiii în aer (sursa AICI). 

Adică Rusia și-a inventat ”motive” să intervină militar în R.Moldova, dacă scenariile Kremlinului o vor impune.

Această stratagemă ține de specificul casei și e morbidă prin excelență. De asemenea, lansarea unei astfel de narațiuni reprezintă o insultă la adresa oricărui român conștient și lucid. 

Potrivit slugilor Rusiei de la Tiraspol, mesajul în ”limba rusă” ar fi fost transmis de pretinști ”naționaliști moldoveni”. 

Conform ZiarulNational.md, căpetenia numită de Moscova la Tiraspol – Vadim Krasnoselski – a confirmat că mai multe școli au fost evacuate și a acuzat că mesajul (foto jos) ar fi fost trimis din exteriorul așa-zisei Transnistria.

Noi suntem ferm convinși că ”mesajul” a fost scris tot de ei. 

(Captură ZiarulNational.md)

”Noi nu vom mai tolera să fim ocupați de ruși. Cerința noastră este eliberarea Transnistriei de către ocupanții ruși. Slavă Moldovei, moarte rușilor”, se scrie în așa-zisul mesaj, al cărui scop evident este acela de a sugera că așa-zisa Transnistria ar fi amenințată de ”naționaliști”, ”extremiști” eventual ”naziști moldoveni”.

Înțelegeți tactica? 

De remarcat că până și sluga rușilor, Krasnoselski, recunoaște oficial că mesajul este un ”fals”, neexistând școli minate în așa-zisa Transnistria. Oricum așa ceva ar friza orice logică și rațiune: cine și de ce să mineze școli acolo sau oriunde altundeva? 

Avertizăm că aceste provocări mizerabile sunt regizate chiar de oamenii Rusiei de la Tiraspol pentru a presăra panică în R.Moldova și pentru a justifica eventuale mișcări armate în stânga Nistrului, în funcție de ce se va întâmpla cu ofensiva Rusiei îndreptată împotriva Odesei (aflată deloc departe de Tiraspol).

E posibil ca aceste provocări să se intensifice. Toate indiciile arată asta.

Serviciul de Informații și Securitate al R.Moldova (SIS), a venit cu detalii privind situația din regiunea transnistreană în contextul evenimentelor ce au loc pe parcursul ultimelor două zile.

Potrivit unui comunicat de presă, SIS monitorizează și informează în timp real beneficiarii de informații, inclusiv asupra opțiunilor de politici în legătură cu situația în perpetuă schimbare.

Subiectele prezentate factorilor de decizie constituie informații clasificate în baza lor fiind formate poziții oficiale și, la necesitate, comunicate publicului larg. În același timp, instituția și-a intensificat eforturile de culegere de informații relevante pentru prevenirea acțiunilor ce pot afecta climatul de siguranță a Republicii Moldova, inclusiv prin cooperarea proactivă cu instituțiile naționale de forță și ocrotire a normelor de drept”, susțin reprezentanții instituției.

Serviciul de Securitate al Ucrainei a calificat exploziile de la Tiraspol „drept o provocare pusă la cale de FSB-ul rusesc ca să justifice războiul de pe teritoriul Ucrainei sau să implice Transnistria în exerciții contra Ucrainei”. 

Drept argument, instituția a prezentat o scrisoare a serviciului situații excepționale din stânga Nistrului, datată din 22 aprilie, căruia i se indica să se pregătească pentru astfel de situaţii.

Dovada că exploziile din Transnistria au fost o provocare planificată de către serviciile speciale ruse. Documentul secret interceptat de ucraineni

După ce autoritățile separatiste din Transnistria au susținut că așa-numitul Minister al Securității Statului de la Tiraspol a fost atacat cu lansatoare de grenade, Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei a făcut public luni, 25 aprilie, un document secret care indică implicarea Rusiei în exploziile din clădirea așa-numitului Minister al Securității de Stat al Transnistriei, sediu în realitate al direcției de informații dirijate de FSB.

Din document reiese că atacurile au fost o provocare organizată de Serviciul Federal de Securitate al Rusiei pentru a alimenta panica și sentimentul anti-ucrainean.

Serviciul de Informații din Ucraina a intrat în posesia unei scrisori trimise de secretarul Comisiei de Stat pentru Situații de Urgență a Republicii Autonome Transnistrene, Vadim Șmalenko, către șefului raionului rusesc Kamenskii, Volodimir Bychkov, în 22 aprilie, cel mai probabil un om de legătură din partea decidenților ruși.

Oficialul transnistrean cerea furnizarea de urgență de informații privind disponibilitatea și amplasarea „punctului protejat de apărare civilă al orașului”.

În lipsa unui astfel de spațiu, s-a pus problema creării lui urgente, potrivit hromadske.ua

Era vorba, practic, despre un loc cu profil de buncăr în care liderii transnistreni să se adăpostească în eventualitatea unui atac militar.

document transnistria

Potrivit informațiilor, cu trei zile înainte de explozie, liderii „regiunii transnistrene” se pregăteau deja pentru aceasta și s-au ocupat de instalarea unui buncăr confortabil și bine protejat.

„În mod evident, acest caz este una dintre numeroasele măsuri provocatoare organizate de FSB pentru a alimenta panica și sentimentele anti-ucrainene”, a subliniat Ministerul Apărării din Ucraina.

Potrivit sursei citate, provocările au scopul de a justifica războiul din Ucraina sau implicarea regiunii transnistrene în ostilități – ca teritoriu cu o anumită rezervă de mobilizare sau unul din care trupele ruse pot ataca teritoriul ucrainean.

Transnistria este controlată de trupele ruse.

Anunțul privind atacul vine în contextul în care, pe 22 aprilie, comandamentul militar rus a anunțat începutul celei de-a doua etape a războiului din Ucraina, în cadrul căreia va încerca să cucerească complet regiunile Donețk și Lugansk, precum și să anexeze sudul Ucrainei pentru a ajunge în Transnistria nerecunoscută.

Informațiile care ajung la jurnaliști pe canale neoficiale sunt de asemenea îngrijorătoare. Ele arată că Rusia ar avea un plan de război ce implică Transnistria, inclusiv un plan de înrolare a cetățenilor cu pașapoarte rusești din stânga Nistrului. Aceleași informații neoficiale indică o tensionare a situației la Nistru în următoarele două săptămâni.

Cu puțin timp în urmă, regimul separatist de la Tiraspol a instituit cod roșu de alertă teroristă pe teritoriul autoproclamatei republici transnistrene. Ca pretext sunt invocate trei atacuri: cel comis asupra clădirii securității, un atac asupra unei unități militare din Parcani și un alt atac asupra antenelor Rusiei din localitatea Maiak.

La intrarea în orașele din stânga Nistrului vor fi montate blocuri din beton, iar structurile de forță au fost plasate în regim de luptă.

Reacția Chișinăului

Guvernul Republicii Moldova a condamnat luni atacul cu lansatoare de grenade asupra clădirii așa-zisului Minister al Securității din Transnistria și a susținut că scopul lui este „crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate”

”Biroul politici de reintegrare își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentul care s-a produs astăzi în orașul Tiraspol.

Potrivit informației disponibile, persoane neidentificate au efectuat împușcături din aruncător de grenade asupra sediului așa-numitei structuri de securitate din regiune.

Conform datelor preliminare nu există victime sau persoane rănite.

Obiectivul urmărit de incidentul de astăzi ține de crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate în regiunea transnistreană, ne-controlată de autoritățile constituționale.

În acest context, Biroul politici de reintegrare cheamă la păstrarea calmului și împreună cu instituțiile naționale competente monitorizează evoluțiile cazului menționat”, se scrie într-un comunicat executivul de la Chișinău.

Surse:

https://www.activenews.ro/stiri/Provocare-exploziva-in-Transnistria

https://ziare.com/razboi-ucraina/explozii-transnistria-provocare-planificata-servicii-speciale-ruse

https://www.podul.ro/articol/provocare-de-proporții-in-transnistria

https://www.realitatea.net/stiri/politica/eugen-tomac

https://radiochisinau.md/maia-sandu-responsabili-de-incidentele-care-au-avut-loc-in-regiunea-transnistreana

26/04/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ALEKSANDR BOGDANOV, „tovarășul de drum”al lui Lenin care s-a vrut nemuritor

Aleksandr Bogdanov a fost un medic, economist, filosof, om de știință, scriitor de science fiction, poet, profesor, politician și revoluționar comunist, precursor a ceea ce numim acum cibernetică și știință organizațională și fondator al primei instituții din lume dedicată în întregime domeniului transfuziei de sânge. Poate fi numit un adevărat spirit renascentist.

Personalitate controversată a inceputului de secol XX, el a fost unul dintre cei mai de seama „tovarăși de drum” ai lui Lenin, deși ulterior s-a indepărtat de viziunile acestuia privind instaurarea societății comuniste. 

Cu toate acestea, s-a bucurat de respectul lui Lenin și a avut o vreme și sprijinul noului conducător al partidului comunist, Stalin.

Bogdanov s-a opus despotismului „dictaturii proletariatului”, slogan sub care se dezvolta autocrația comunistă.

Cu toate acestea, a fost respectat de bolșevici ca filosof și om de știință.

Numele său real era Alexandr Malinovsky și s-a născut în data de 22 August 1873 la Sokółka, gubernia Grodno, în Imperiul Rus (azi în Belarus), în familia unui dascăl de țară.

Viitorul lider comunist a dovedit de mic o inteligență uluitoare, dublată de o memorie fabuloasă.

Pe când studia medicina la Universitatea Harkov, a inceput sa se implice in mișcarea revoluționară, trezind suspiciunile autorităților țariste, care l-au trimis la inchisoare când nu implinise încă 20 de ani.

La fel ca mulți revoluționari, Bogdanov a încercat să scape supravegherii poliției țarului folosind o varietate de pseudonime, printre care Riadavoy, Werner, Maximov și Bogdanov.

 Dupa eliberare, a absolvit in 1899 facultatea, dar a abandonat cariera medicală preferind lupta politică – luându-si pseudonimul de „Bogdanov” si alaturându-se factiunii bolșevice a Partidului Muncitoresc Social-Democrat Rus, in 1903. 

In urmatorii șase ani, a fost practic nedesparțit de Lenin (in imaginea alaturata cei doi joaca sah sub privirile scriitorului Maxim Gorki) si a publicat trei volume din tratatul filosofic Empiriomonism, in care a încercat sa imbine marxismul cu filosofia lui Ernst Mach, Wilhelm Ostwald si Richard Avenarius.

Dupa esecul Revolutiei ruse din 1905, a condus aripa radicala a bolsevicilor („ultimatiștii”), devenind practic rivalul lui Lenin. 

In replica, Lenin a publicat faimosul tratat filosofic, Materialism si empiriocriticism, în care îl acuza pe Bogdanov de „idealism filosofic”.

Invins de facțiunea lui Lenin, B ogdanov s-a autoexilat in Italia, unde a inceput sa predea cursuri politice pentru rușii veniti la muncă in aceasta țară – Lenin si aliatii sai au infiintat o scoala similara la Paris.

 După un timp, s-a despărtit si de „ultimatiști” si in 1911 a abandonat activitățile revoluționare. Reintorcându-se in Rusia dupa amnistia data de țar in 1913, s-a înrolat in armata rusa ca medic militar, și a rămas pe front pâna in 1917 si nu a participat deloc la Revolutia bolsevică din octombrie acel an, refuzând ofertele de a se reînscrie in partidul comunist bolșevic si acuzand regimul lui Lenin de „despotism”.

 El si-a dedicat toata energia crearii unei noi știinte – tectologia, dedicată organizrii universale a stiintei, anticipând astfel apariția, decenii mai tarziu, a ciberneticii.

In 1918 a devenit profesor la Universitatea din Moscova si director al nou inființatei Academii Socialiste de Stiinte Sociale.

 A fost unul dintre initiatorii si promotorii așa numitei „culturi proletare” – proletkultismul , a pledat pentru distrugerea totala a culturii „burgheze” și, desi inițial ideile sale au fost apreciate de conducerea bolșevică, in 1920 a intrat iarasi in conflict cu aceasta, retrâgandu-se din viata politica. 

In 1923, a fost arestat de politia secretă comunistă, sub banuiala ca ar fi inspirat infiintarea organizatiei clandestine „Adevarul Muncitorilor”, dar dupa cateva interogatorii a fost eliberat. Decis sa nu se mai implice niciodata în politică, s-a dedicat medicinei si a inceput sa efectueze chiar si pe el experimente cu transfuzii de sange, infiintand Institutul pentru Hematologie si Transfuzii care mai tarziu ii va purta numele.

 El era convins ca transferul de „sânge tanar” ar reprezenta cheia nemuririi, iar printre cei care s-au oferit voluntari la experimentele sale s-a numarat și sora lui Lenin, Maria Ulianova.

Dupa ce a efectuat 11 transfuzii, el a remarcat ca se simtea mult mai revigorat, vederea i se imbunatățise, incetase sa mai chelească si avea un moral excelent.

Chiar si colegii si prietenii lui au remarcat schimbarea si „intinerirea” lui Bogdanov. Dar tocmai cautarea nemuririi avea sa-i fie fatala:  in 1928, el a primit sângele unui student care avea malarie. 

Neștiind acest lucru, Bogdanov a ignorat simptomele dezvoltate si a murit inainte sa poata fi tratat , la 7 aprilie 1928, la Moscova. Ca o ironie a sortii, studentul respectiv a supravietuit bolii.

Unii sustin insă că de fapt moartea lui a fost o sinucidere – Bogdanov întelesese ca noul lider sovietic, Stalin, era decis sa-i lichideze pe toti foștii conducatori bolsevici si nu a vrut să-i ofere aceasta satisfacție…

Deși se încadra indiscutabil în categoria intelectualilor revoluționari ruși de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Bogdanov se deosebea de majoritatea dintre ei prin faptul că nu era un diletant. Mai mult decât un simplu teoretician, a fost un om de știință activ.

El credea ferm că educația și îndoctrinarea pot modifica modurile de gândire și de a se comporta ale oamenilor și că umanitatea poate fi perfecționată în socialism.

SURSE:

26/04/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: