CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

17 septembrie 1939 – O „operaţiune militară specială”rusească în Polonia


„Dominaţia sovietică este o nenorocire nu numai politică, ci şi socială şi trebuie luptat împotriva acestei dominaţii, pentru ca lumea să facă şi să se conducă după cum gândeşte.”

(I. Gh. Maurer, om politic comunist român)

17 septembrie 1939. Armata Roşie a lui Stalin pătrundea în Polonia, sub pretextul că „vine în ajutorul fraţilor de sânge ucraineni şi bieloruşi”, încorporând un teritoriu de 200.000 km². Era doar începutul perioadei de „recuperare” a unor „teritorii pierdute”, o repetiţie a marilor operaţiuni expansioniste ale ruşilor din perioada 1945-1949 în Europa şi Asia.

Cuceriri teritoriale a căror recunoaştere a fost impusă de Stalin preşedintelui american Th. Roosevelt şi prim-ministrului englez W. Churchill.

Occidentalii nu s-au opus cu adevărat nici în 1940 când Stalin încorpora URSS-ului ţările baltice, Estul Poloniei, Basarabia şi nici mai târziu, când a înaintat spre Vest, scrie https://www.rador.ro.

Ceea ce i-a permis liderului de la Kremlin să spună cu cinism:

Cine ocupă un teritoriu îşi impune propriul sistem social atât de departe cât poate avansa cu armata sa”.

Şi, începând cu 1944, Armata Roşie a tot avansat spre Balcani şi Europa Centrală sub pretextul luptei antihitleriste, instalând „fronturi” şi „guverne de uniune” care permiteau comuniştilor controlul sectoarelor-cheie, eliminând şi intimidând elitele locale prin arestări, ucideri, deportări.

Metodele folosite atunci de sovietici sunt şi astăzi arhicunoscute: forţă, viclenie, demagogie, înscenări pentru ochii opiniei publice, propagandă deşănţată, spionaj, infiltrarea acoliţilor.

Cât despre comportamentul armatei de ocupaţie, acesta a fost brutal, după modelul comandantului suprem. Soldaţii au făcut abuzuri, jafuri şi violenţe extreme asupra populaţiei civile.

„Erau ca nişte sălbatici, nu pot să vă redau ce înfiorător se purtau ei, exact ca nişte sălbatici!”, „Aceşti oameni nu aveau niciun dumnezeu, niciun pic de milă umană, fuseseră transformaţi de regimul comunist în nişte bestii. Totul pare incredibil!..”, spun unele dintre mărturiile vremii.

Foto: Afiș de propagandă sovietică înfățișând înaintarea Armatei Roșii în Ucraina de Vest, ca o eliberare pentru ucraineni.

Textul ucrainean spune: „Le-am strâns mâna fraților noștri pentru a-i scoate din domeniile care îi legaseră de secole”.

Persoana care poartă uniforma poloneză a fi o caricatură a lui Józef Piłsudski .

Dar cine ar mai fi crezut că în secolul al XXI-lea mai putem vedea toate aceste lucruri desfăşurându-se chiar în faţa ochilor noştri?

Cine şi-ar mai fi putut închipui că aceleaşi metode de acum 80 de ani se mai pot folosi şi astăzi?

Sau că Rusia poate avea din nou un tiran la fel de crunt ca Stalin, într-un timp atât de scurt la scara istoriei?

În zilele noastre, invadând Ucraina, Federaţia Rusă a venit în faţa lumii cu aceeaşi temă a „armatei eliberatoare” care „salvează popoarele de nazism/neonazism”, asemeni Rusiei Sovietice în secolul precedent.

Este o întoarcere la vechea critică de acum un veac – pusă pe tapet de lingvistul Nikolai Trubeţkoi în cartea sa Europa şi umanitatea (1920) -, anume critica „europenizării” văzută ca un rău contra căruia „se poate şi este chiar necesar să se lupte din toate puterile”, „este nevoie de eliberarea popoarelor lumii din hipnoza <avantajelor civlizaţiei>”.

Şi tot Trubeţkoi îndemna intelectualitatea rusă să creeze un măreţ stat eurasiatic.

La aceste teorii se raportează şi acum Federaţia Rusă, folosind aceleaşi şi aceleaşi mijloace: cuceriri şi stăpâniri sângeroase.

Scopul este pacea pentru generațiile viitoare de ucraineni și oportunitatea de a construi o Eurasie deschisă, de la Lisabona până la Vladivostok”, scria în 7 aprilie 2022 Dmitri Medvedev, vicepreședinte în Consiliul de Securitate al Rusiei, referindu-se la invadarea Ucrainei.

Ce spune propaganda rusă?

  Potrivit unui vast material publicat de site-ului rusesc  Life.ru,sub titlul „Invazia URSS în Polonia. Lovitura în spate sau necesitate?„ invazia sovietica nu a fost o agresiune, iar„dacă reflectam fără mânie și prejudecata evenimentele din septembrie 1939, vom vedea ca în acțiunile statului sovietic era o logica destul de clară,“ – spune publicația. Teza despre lovitura de cuțit în spate aplicata Poloniei nu rezistă nici celei mai mici critici … nu mai era niciun „spate”.

De fapt, doar inaintarea Armatei Roșii a oprit avansul trupelor germane. URSS putea merge chiar mai adânc în Polonia, dar Stalin și Molotov au preferat să nu facă acest lucru „, încheie textul propagandistic, redat de revista https://historia.ro.

În opinia propagandiștilor, atacul sovietic asupra Poloniei din septembrie 1939 nu a fost agresiune militară, deoarece la vremea respectivă germanii deja rupseseră rezistența armatei poloneze.

Mai mult decât atât, se susține că atacul (în ciuda faptului că a fost prevazut în protocoalele Pactului Molotov-Ribbentrop) a fost o contramasură a URSS împotriva lui Hitler.

„La 16 septembrie germanii au ajun la Bialystok, Brest și Lvov. În acel moment, în Polonia a intrat Armata Roșie. Teza despre lovitura de cuțit în spate aplicata Poloniei nu rezistă nici celei mai mici critici … nu mai era niciun „spate”.

De fapt, doar inaintarea Armatei Roșii a oprit avansul trupelor germane. URSS putea merge chiar mai adânc în Polonia, dar Stalin și Molotov au preferat să nu facă acest lucru „, conchide textul propagandistic.

25/04/2022 - Posted by | ISTORIE | , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: