CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Circumstanțele pierderii teritoriilor noastre ca urmare a tertipurilor tâlhărești ale UNIUNII Sovietice

Foto: Molotov (URSS) în Berlin, discutând cu Hitler

Tertipuri rusești (sovietice) pentru acapararea teritoriilor noastre

La finalul lunii martie a anului 1940, ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov a ţinut un discurs incendiar în faţa Sovietului Suprem, privind pretenţiile URSS faţă de România.

Trei luni mai târziu avea să vină ultimatumul din 26 iunie 1940 adresat de Uniunea Sovietică guvernului român, prin care teritoriile istorice Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța trebuiau „să fie smulse din mâinile tâlhăreşti ale României”.

Molotov s-a folosit atunci de ceea ce în zilele noastre poartă denumirea de fake news.

În discursul său, ministrul sovietic a spus că „dacă este cazul să ne ocupăm de această problemă a Basarabiei, atunci trebuie să reamintim rolul dubios pe care l-au avut autorităţile române în anul 1938 în legătura cu ambasadorul Butenko, ambasadorul Uniunii Sovietice în România și este binecunoscut faptul că el a dispărut în împrejurări misterioase din incinta legaţiei din România şi nici până astăzi guvernul sovietic nu a reuşit să obţină vreo informaţie autentică cu privire la dispariţia lui”.

Un diplomat rus dispărut la momentul potrivit

Folosindu-se de tertipuri ordinare, Molotov punea neîncheierea unui tratat cu România nu pe seama ambiţiilor Kremlinului de acaparare a Basarabiei, ci pe un incident diplomatic legat de dispariția subită a ambasadorului sovietic de la București, incident cu care, de fapt, România nu a avut nici o legătură.

Asta pentru că, în 1941, diplomatul sovietic a apărut la Roma, cerând azil politic, el reușind să se salveze prin fugă după ce intrase în dizgrația lui Stalin.

Însă până ca diplomatul sovietic să iasă din ascunzătoare, dispariția sa a fost speculată de către Kremlin, care a trecut la masarea de trupe la granița cu România în apropierea Basarabiei, marcând începutul campaniei de anexare a Basarabiei către U.R.S.S.

Pe lângă acest incident, Molotov s-a mai legat în discurs de faptul că Uniunea Sovietică nu are un tratat de bună vecinătate cu România, deoarece există o chestiune litigioasă cu privire la Basarabia, a cărei anexare de către țara noastră în 1918 nu a fost niciodată recunoscută de sovietici.

S-a cerut „rapida descompunere a armatei române”

La trei luni după discursul lui Molotov din fața parlamentului sovietic, şeful Direcţiei principale politice a Armatei Roşii a transmis regiunilor militare de la Kiev şi Odesa ordinul ca Basarabia „să fie smulsă din mâinile tâlhăreşti ale României”, iar în caz de conflict armat între U.R.S.S. şi România, erau precizate obiectivele ce trebuiau cucerite de către Armata Roşie, pentru „rapida descompunere a armatei române”.

La 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică impune nota ultimativă în care solicită cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, iar acest ultimatum a fost acceptat de România la 28 iunie 1940 şi teritoriile de mai sus au fost cedate, din păcate fără luptă, Uniunii Sovietice.

Deși Nicolae Iorga s-a opus din răsputeri cedării fără rezistență a teritoriilor române la Consiliul de Coroană, Carol al II-lea şi clasa politică românească de atunci au admis pierderea provinciilor fără să tragă un singur foc de armă!

Teritoriile au fost înglobate în RSS Moldovenească și RSS Ucraineană. Au revenit României în 1941, după ce România s-a aliat cu Germania, dar au fost pierdute din nou în 1944.

Felul cum diplomatul sovietic l-a sîcîit pe Hitler să-l lase să ia Bucovina a fost descris amănunțit de Viaceslav Molotov în cartea sa, „Amintirile lui Molotov. În interiorul politicilor Kremlinului”

L-am adus la disperare până a cedat”

În acea perioadă, Rusia și Germania semnaseră tratatul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, care prevedea ca Germania şi Rusia să păstreze linişte la graniţele lor comune atunci, după desfiinţarea Poloniei.

Iată manevra prin care Molotov i-a determinat pe germani să recunoască anexarea teritoriilor românești de Rusia, povestită chiar de ministrul sovietic în cartea sa: „Am cerut să trasăm graniţele în aşa fel încât oraşul Cernăuţi să ne aparţină nouă. Germanii mi-au spus: «Dar voi n-aţi avut niciodată Cernăuţiul, el a aparţinut întotdeauna Austriei. Cum puteţi să-l cereţi?», «Ucrainienii îl cer! Sunt ucrainieni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta!», «Dar Cernăuţi n-a fost niciodată oraş rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei şi apoi a României!», a răspuns Friederich von der Schulenburg, ambasadorul german la Moscova.

«Da, dar ucrainienii trebuie să se unească!», «Nu sunt mulţi ucrainieni acolo… Hai să nu discutăm chestiunea asta!», «Trebuie sa luăm o decizie. Ucrainienii sunt acum în ambele părţi, în Ucraina Trans-Carpatică şi în partea de est; toată asta aparţine Ucrainei şi dumneavoastră vreţi să păstraţi o bucată în afara ei? Imposibil. Cum se poate asta?», «Cum se cheamă asta… Bukovina». Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat şi apoi a zis: «Voi raporta guvernului meu». A raportat şi Hitler a acceptat”.

A fost ideea lui Molotov ca, odată cu Basarabia, să ceară de la Hitler şi Bucovina, băgându-i la înaintare pe ucraineni. Toţi membrii Biroului Politic – scrie Molotov cu satisfacţie – s-au înghesuit să-l felicite ulterior pentru obţinerea Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, pentru că niciunul dintre ei n-a crezut posibilă această manevră.

Fuhrerul, ironizat de Molotov

Molotov descrie și cum a reuşit să-l scoată din sărite pe Hitler cu pretenţiile Rusiei asupra României. În vizita de stat efectuată de Molotov la Berlin în noiembrie 1940, el a purtat tratative directe cu Hitler privind împărţirea lumii între Rusia şi Germania, la 15 luni de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

„«De ce aveţi acele trupe acolo (n.r. – în România)? Cum putem discuta probleme majore dacă nu putem să convenim în coordonarea acţiunilor noastre în aspecte secundare?»

El o ţinea pe a lui («Mofturi, fleacuri») şi eu pe a mea. El a devenit agitat. Eu am persistat. Într-un cuvânt l-am adus la disperare și a cedat”, povestește Molotov.

«Cum se cheamă asta… Bukovina». Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat şi apoi a zis: «Voi raporta guvernului meu». A raportat şi Hitler a acceptat

Hitler: Țările noastre sunt prea mari ca să se certe pentru niște petice de pământ

Jurnalistul american William Shirer, aflat la Berlin în acea perioadă, scrie în cartea sa, Ascensiunea şi prăbuşirea celui de-Al Treilea Reich, că România a avut un aport important în ceea ce privește ruptura dintre Rusia și Germania.

Momentul crucial al întrevederii lui Molotov cu Hitler la Berlin, care a dus la încheierea pactului Ribbentrop-Molotov, a fost povestit de William Shirer:

„La reproşul lui Molotov că Germania a dat garanţii României, Hitler i-ar fi declarat exasperat acestuia că ţările lor sunt prea mari pentru a se certa pentru nişte petece de pământ din România”.

Molotov a justificat nemulţumirea Rusiei faţă de garanţiile date României de Hitler prin faptul că graniţa naturală a Rusiei era pe linia Carpaţilor răsăriteni şi nu pe râul Prut. „Deci acum vreţi toată Moldova!”, a spus Hitler.

În acel moment s-a produs o ruptură serioasă în atmosfera discuţiilor dintre cei doi negociatori, Hitler convingându-se că nu se poate baza pe ruşi.

Imediat după plecarea lui Molotov din Berlin, Hitler a ordonat generalilor săi întocmirea Planului Barbarossa de atacare a URSS-ului.

Molotov, după Lenin şi Stalin, a avut timp de decenii cea mai înaltă funcţie din conducerea URSS. A decedat la 8 noiembrie 1986 la vârsta de 96 de ani, scrie https://www.timpul.md.

Publicitate

31/03/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , | Un comentariu

PESTE 17 000 de militari ruși și-au pierdut viața în Ucraina de la începutul agresiunii Rusiei. Consilierilor lui Putin le este „frică” să-i spună șefului de la Kremlin adevărul

Ministerul ucrainean al Apărării anunță pierderile suferite de ruși. Peste 17 000 de militari și-au pierdut viața

Ministerul Apărării din Ucraina a publicat date actualizate cu privire la pierderile suferite de ruși de la începutul războiului.

Miercuri, 30 martie, Kievul a raportat că în jur de 17.300 de militari din armata rusă inamică au fost uciși. Totodată, ministerul Apărării din Ucraina mai precizează că a distrus câte 131 de avioane și elicoptere rusești.

De asemenea, armata ucraineană a anunțat că au fost nimicite:

  • tancuri – 605 unități
  • vehicule blindate de luptă – 1723 de unități
  • autovehicule – 1184 de unități
  • sisteme de artilerie – 305 unități
  • aeronave – 131 de unități
  • elicoptere – 131 de unități
  • nave / bărci – 7 unități
  • rezervoare cu combustibil – 75 de unități.

Administrația de la Kiev precizează că eventualele inexactități ale datelor anunțate sunt cauzate de luptele care sunt încă în desfășurare, iar informațiile se actualizează, scrie https://realitatea.md.

Serviciile secrete britanice spun despre consilierii lui Putin că le este „frică” să-i spună șefului de la Kremlin adevărul, scrie https://www.politico.eu.

SINGAPORE-Marea Britanie-INTELIGENCE-SECURITATE
Jeremy Fleming, directorul serviciului de informații al Regatului Unit: consilierilor președintelui rus Vladimir Putin le este frică să-i spună adevărul despre starea războiului din Ucraina | Roslan Rahman/AFP prin Getty Images

În timp ce ofensiva militară a Moscovei se prăbușește în Ucraina, potrivit noilor evaluări ale agențiilor de informații din Marea Britanie și SUA, președintele Rusiei, Vladimir Putin, este mințit de consilierii săi cu privire la performanța forțelor ruse în Ucraina.

Adresându-se joi la Universitatea Națională Australiană , Jeremy Fleming, directorul GCHQ, agenția britanică de informații, cibernetică și securitate, a declarat:

„Credem că consilierilor lui Putin le este frică să-i spună adevărul, ce se întâmplă.”

Fleming a adăugat că decizia lui Putin de a invada Ucraina s-a dovedit a fi o imensă greșeală de calcul și că a „supraestimat” capacitatea armatei Rusiei.

Se pare din ce în ce mai mult că Putin a apreciat greșit situația. Este clar că a judecat greșit rezistența poporului ucrainean. El a subestimat puterea coaliției pe care acțiunile sale ar fi galvanizate. El a subestimat consecințele economice ale regimului de sancțiuni. El a supraestimat abilitățile armatei sale de a asigura o victorie rapidă”, a spus Fleming.

Directorul serviciului de informații britanic a continuat spunând că conducerea militară a Rusiei a coborât în haos și că campania lui Putin este „aflată de probleme — moral scăzut, eșecuri logistice și număr mare de victime ale Rusiei. Comanda și controlul lor sunt în haos.”

El a adăugat că soldații ruși s-au revoltat: „Am văzut soldați ruși – lipsiți de arme și moral – refuzând să îndeplinească ordinele, sabotându-și propriile echipamente și chiar doborându-și accidental propriile aeronave”.

Fleming a criticat campania de dezinformare a lui Putin, care vizează libertatea de exprimare în Rusia:

„L-am văzut pe Putin mințindu-și propriul popor în încercarea de a ascunde incompetența militară”, adăugând „și toate acestea înseamnă că el caută controlul brutal al presei și accesul. Pe internet, el caută sugrumarea vocilor din opoziție și face investiții mari în propagandă și agențiile ecrete.”

De cealaltă parte a Atlanticului, directorul de comunicații al Casei Albe, Kate Bedingfield , a împărtășit evaluarea britanică și a spus:

„Noi credem că Putin este dezinformat de consilierii săi despre cât de prost funcționează armata rusă și despre starea în care se află economia rusă, paralizată de sancțiuni, pentru că le este prea teamă consilierilor săi să-i spună adevărul.”

Bedingfield a adăugat că este „din ce în ce mai clar” că războiul a fost o „gafă strategică” care îl va face pe termen lung, mult mai slab pe liderul de la Kremlin .

31/03/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , | 8 comentarii

   Puncte de vedere ale unor personalităţi politice  proeminente din OCCIDENT, care au prevăzut și au avertizat asupra dezastrului geopolitic pe care îl poate provoca criza ucraineană

 Celebrul om politic american Henry Kissinger(foto), spunea într-o opinie publicată în Washington Post în 5 martie 2014.

”Opinia publică este acaparată de subiectul Ucraina, iar lumea se gândeşte la confruntare. Dar știm încotro mergem? În viața mea, am văzut patru războaie începute cu mare entuziasm și sprijin public; pe toate nu am știut cum să le încheiem, iar din trei dintre ele ne-am retras unilateral. Testul suprem al politicii este despre cum se termină, nu cum începe.

Mult prea des problema ucraineană este pusă ca o confruntare: dacă Ucraina se alătură Estului sau Vestului. Însă, dacă Ucraina vrea să supraviețuiască și să prospere, nu trebuie să fie avanpostul uneia dintre părți împotriva celeilalte – ar trebui să funcționeze ca o punte între ele.

Rusia ar trebui să accepte că, dacă încearcă să forțeze Ucraina spre un statut de satelit și, prin urmare, să mute din nou granițele Rusiei, se va auto-condamna să-și repete istoria de cicluri auto-împlinite de presiuni reciproce cu Europa și cu Statele Unite.

Occidentul trebuie să înțeleagă că, pentru Rusia, Ucraina nu poate fi niciodată doar o țară străină. Istoria Rusiei a început în ceea ce se numea Rusia Kieveană. De acolo s-a răspândit religia rusă. Ucraina face parte din Rusia de secole, iar istoriile lor s-au tot împletit de-a lungul timpului.

Unele dintre cele mai importante bătălii pentru libertatea Rusiei, începând cu Bătălia de la Poltava din 1709, s-au purtat pe pământul ucrainean. Flota Mării Negre – mijlocul Rusiei de a-şi proiecta puterea în Marea Mediterană – are la bază închirierea pe termen lung la Sevastopol, în Crimeea. Chiar și dizidenți renumiți precum Aleksandr Soljenițîn și Joseph Brodsky au insistat că Ucraina este o parte integrantă a istoriei Rusiei și, într-adevăr, a Rusiei.

Uniunea Europeană trebuie să recunoască faptul că dilatarea sa birocratică și subordonarea elementului strategic față de politica internă în negocierea relației Ucrainei cu Europa au contribuit la transformarea unei negocieri într-o criză. Politica externă este arta de a stabili priorități.

Ucrainenii sunt elementul decisiv. Ei trăiesc într-o țară cu o istorie complexă și o compoziție poliglotă. Partea vestică a fost încorporată în Uniunea Sovietică în 1939, când Stalin și Hitler au împărțit prada. Crimeea, a cărei populație este rusă în proporție de 60%, a devenit parte a Ucrainei abia în 1954, când Nikita Hrușciov, un ucrainean de naștere, a acordat-o în cadrul sărbătoririi a 300 de ani a acordului rusesc cu cazacii. 

Vestul este în mare parte catolic; estul în mare parte ortodox rus. Vestul vorbește ucraineană; estul vorbește mai ales rusă. 

Orice încercare a unei aripi a Ucrainei de a o domina pe cealaltă – așa cum a fost modelul – ar duce în cele din urmă la război civil sau la destrămare. 

A trata Ucraina ca parte a unei confruntări Est-Vest ar distruge timp de zeci de ani orice posibilitate de a aduce Rusia și Occidentul – în special Rusia și Europa – într-un sistem internațional cooperant.

Ucraina este independentă de doar 23 de ani; a fost anterior sub un fel de stăpânire străină încă din secolul al XIV-lea. Deloc surprinzător, liderii săi nu au învățat arta compromisului, cu atât mai puțin din perspectiva istorică. Politica Ucrainei de după independenţă demonstrează clar că rădăcina problemei se află în eforturile politicienilor ucraineni de a-și impune voința în părțile recalcitrante ale țării, mai întâi de către o facțiune, apoi de către cealaltă.

Aceasta este esența conflictului dintre Viktor Ianukovici și principalul său rival politic, Iulia Timoșenko. Ei reprezintă cele două aripi ale Ucrainei și nu au fost dispuși să împartă puterea. O politică înțeleaptă a SUA față de Ucraina ar căuta o modalitate prin care cele două părți ale țării să coopereze între ele. Ar trebui să căutăm reconcilierea, nu dominația unei facțiuni.

Rusia și Occidentul, și mai puțin diferitele facțiuni din Ucraina, nu au acționat pe acest principiu. Fiecare a înrăutățit situația. Rusia nu ar putea să impună o soluție militară fără a se izola într-un moment în care multe dintre granițele sale sunt deja precare. 

Pentru Occident, demonizarea lui Vladimir Putin nu este o politică; este un alibi pentru lipsa unuia.

Putin ar trebui să realizeze că, oricare ar fi nemulțumirile sale, o politică de impuneri militare ar produce un alt Război Rece. La rândul lor, Statele Unite trebuie să evite să trateze Rusia la modul aberant,  pentru a-i permite, cu răbdare, să înveţe regulile de conduită stabilite de Washington. Putin este un strateg serios – pe premisele istoriei Rusiei. Înțelegerea valorilor și psihologia SUA nu sunt punctele lui forte. Însă înțelegerea istoriei și psihologiei Rusiei nu a reprezentat un punct forte al factorilor de decizie din SUA.

Liderii din toate părțile ar trebui să revină la examinarea rezultatelor, nu să concureze din postura interesului lor. Iată noțiunea mea despre un rezultat compatibil cu valorile și interesele de securitate ale tuturor părților:

1. Ucraina ar trebui să aibă dreptul de a-și alege liber afilierile economice și politice, inclusiv cu Europa.

2. Ucraina nu ar trebui să adere la NATO, o poziție pe care am luat-o acum șapte ani, când a apărut ultima oară.

3. Ucraina ar trebui să fie liberă să creeze orice guvern compatibil cu voința exprimată a poporului său. Liderii ucraineni înțelepți ar opta atunci pentru o politică de reconciliere întrediferitele părți ale țării lor. Pe plan internațional, ei ar trebui să urmeze o postură comparabilă cu cea a Finlandei. Această națiune nu lasă nicio îndoială cu privire la independența sa acerbă și cooperează cu Occidentul în majoritatea domeniilor, dar evită cu grijă ostilitatea instituțională față de Rusia.

4. Este incompatibil cu regulile ordinii mondiale existente ca Rusia să anexeze Crimeea. Dar ar trebui să fie posibil să se pună relația Crimeei cu Ucraina pe o bază mai puțin tensionată. În acest scop, Rusia ar recunoaște suveranitatea Ucrainei asupra Crimeei. Ucraina ar trebui să consolideze autonomia Crimeei în alegerile organizate în prezența observatorilor internaționali. Procesul ar include eliminarea oricăror ambiguități cu privire la statutul flotei Mării Negre la Sevastopol.

Acestea sunt principii, nu prescripții. Oamenii familiarizați cu regiunea vor ști că nu toate vor fi acceptabile pentru toate părțile. Testul nu este satisfacția absolută, ci insatisfacția echilibrată. Dacă nu se ajunge la o soluție bazată pe aceste elemente sau pe elemente comparabile, deriva către confruntare se va accelera. Momentul pentru asta va veni destul de curând.”

Un alt strateg american de o importanţă colosală este George Kennan, probabil cel mai mare expert american în ceea ce priveşte Rusia. A fost ambasador în Uniunea Sovietică până în 1952, iar după aceea a fost unul dintre arhitecţii înfrângerii URSS în Războiul Rece. Iată opiniile sale după votarea în Senatul American din 1997 a extinderii NATO:

„Cred că asistăm la începutul unui nou Război Rece. Ruşii vor reacţiona gradual, iar asta le va afecta politica internă. Cred că extinderea NATO este o eroare tragică. Nu avem niciun motiv pentru această acţiune. Nimeni n-a ameninţat pe nimeni. Această expansiune îi va face pe părinţii fondatori ai naţiunii să se întoarcă în mormânt. (…)

Am semnat să protejăm o serie de ţări în condiţiile în care nu avem nici intenţia şi nici capacitatea de a o face. Votarea extinderii a fost o simplă acţiune uşuratică a unui Senat care nu are niciun interes real în politica externă. Ceea ce mă îngrijorează exte cât de superficială şi de lipsită de informaţii a fost întreaga dezbatere din Senat. M-a deranjat tratarea Rusiei ca pe o ţară care abia aşteaptă să atace Vestul.

Oare oamenii nu înţeleg că diferendul nostru cu Uniunea Sovietică era exclusiv cauzat de regimul comunist? Iar acum noi întoarcem spatele oamenilor care au făcut cea mai paşnică revoluţie din istorie pentru a îndepărta regimul sovietic. Iar democraţia rusească de acum este cu mult mai avansată decât cea a ţărilor pe care noi ne angajăm să le apărăm de Rusia. Desigur, se va ajunge la o reacţie dură din partea Rusiei şi apoi arhitecţii extinderii NATO vor spune „v-am spus noi cum sunt ruşii”, însă va fi ceva absolut greşit.”

John Mearsheimer (foto) e un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Acesta spunea în 2015 următoarele:

„Vestul împinge Ucraina pe calea pierzaniei(a unui hedonism iresponsabil) şi rezultatul final este că Ucraina va fi distrusă. Ceea ce facem acum este de fapt să încurajăm acest rezultat.”(mai multe aici)

Tot despre extinderea NATO din 1997, F. Matlock Jr. ambasador în URSS din 1987 până în 1991 spunea că extinderea NATO „reprezintă cea mai profundă gafă strategică şi se va perpetua într-un lanţ de evenimente care vor avea ca finalitate cea mai gravă ameninţare pentru securitatea mondială de la colapsul URSS”(este vorba despre articolul care-i fotografia acestei postări).

William Perry, Secretarul pentru Apărare al lui Bill Clinton spunea în 1996 că „extinderea NATO va contribui la o ruptură a relaţiilor cu Rusia”.

La fel, Noam Chomsky (foto), avertiza în 2015 că „ideea intrării Ucrainei într-o alianţă militară cu Vestul nu este acceptabilă pentru niciun lider al Rusiei, iar dorinţa Ucrainei de a intra în NATO va conduce la un război major”.

Mă rog, Chomsky vi s-ar putea părea dubios în actualul context deoarece sunt cunoscute poziţiile sale radicale. E totuşi interesant de înţeles exactitatea previziunii pe care-a făcut-o!

Stephen F. Cohen, un expert remarcabil în Rusia şi URSS spunea în 2014 că „mutarea forţelor NATO către graniţa Rusiei va militariza puternic situaţia, iar Rusia nu se va da înapoi deoarece e vorba de existenţa sa”. Clipul îl aveţi aici

Închei cu opiniile lui Sir Roderic Lyne, fost ambasador al Marii Britanii la Moscova, care, în urmă cu un an, avertiza:

Încercarea Vestului de a împinge NATO în Ucraina este o greşeală la toate nivelele: nu are sens strategic, nu există beneficii în condiţiile în care dezavantajele sunt uriaşe. Dacă vrei să începi un război cu Rusia acesta e cel mai uşor mod de a o face.” 

Întrebarea care se pune pentru oamenii serioşi la cap este „cum de anume politicienii occidentali sunt atât de proşti?”.

Eu unul îi văd asemeni unor cretini care scot cuiul grenadei şi-apoi se miră că a explodat. Eventual fac şi-o reclamanţie la ANPC. 

V-am spus de multe ori că Rusia a intrat în „starea de flux”. Retoricile imbecile sunt absolut nejustificate acum şi ne pot costa enorm. Interesul ne indică o singură direcţie: trebuie să tratăm Rusia cu atenţie sporită, să ne cântărim fiecare vorbă.

Nu de alta, dar de-aici înainte orice prostie ne va costa extrem de scump. Şi, credeţi-mă, acum e nevoie de raţiune mai mult decât oricând în istoria noastră, avertizează https://trenduri.blogspot.com.

31/03/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: