CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Trenduri economice: SITUAȚIA datoriilor în ROMÂNIA ȘI ÎN LUME pe înţelesul tuturor


Foto: Imaginea prezintă grafic situaţia datoriilor ţărilor lumii de la cele mai îndatorate(ruşu aprins) la cele mai puţin îndatorate (verde).

Situaţia datoriilor lumii pe înţelesul tuturor, explicată de https://trenduri.blogspot.com.

Cum stau alte ţări ale lumii din punct de vedere al datoriei şi, mai ales, a capacităţii de a şi-o plăti?

Curiozitatea ar fi trebuit să vă împingă să vedeţi dacă celelalte ţări stau mai bine sau mai rău decât SUA. Vom face acest lucru acum, da nu înainte de a vă prezenta un alt indicator esenţial.

Ieri, când ne-am referit la datorie, am vorbit de fapt despre datoria publică, adică datoria făcută de către stat. Există şi o altă componentă a datoriei, anume cea privată, adică datoriile făcute de entităţile economice din statul respectiv.

Spre exemplu, pentru o investiţie o firmă se împrumută o anumită sumă de bani. Acea datorie nu e a statului, ci a companiei respective.

Dar şi ea, după cum vom vedea, afectează negativ statul şi datoria sa publică, mai ales atunci când apar tot felul de înţelegeri oculte. 

În 2000 România avea o datorie publică de 20% din PIB. În 2021 a sărit de 50%. Cum s-a putut întâmpla asta în condiţiile în care PIB-ul a crescut de la 40 mld. EUR la 240 mld EUR?

Adică la un PIB de şase ori mai mare avem o datorie publică de cincisprezece ori mai mare! Cum se poate întâmpla aşa ceva?

Momentul cheie care ne-a împins pe tăvălugul pe care suntem acum a fost în 2009, atunci când România, pentru a acoperi datoria privată (în mare parte a băncilor străine de la noi) s-a împrumutat cu 20 mld. $ de la FMI.

Practic atunci datoria privată a ţării s-a transferat în datorie public. Mai pe şleau, statul român s-a împrmutat pentru a da business unor companii private, business din care şi-au acoperit datoriile proprii cu datorii ale statului. 

Mulţi dintre cei care mă citesc ştiu povestea, pentru ceilalţi o voi spune pe scurt. Statul român, prin BNR, s-a împrumutat de la FMI cu 20 mld. $ la o dobândă derizorie. Atenţie, aceşti bani au ajuns la BNR, doar o mică parte a mers la Ministerul de Finanţe.

Cu banii respectivi BNR a împrumutat băncile comerciale la o dobândă similară, iar băncile comerciale(în majoritate covârşitoare străine) au împrumutat statul la dobânzi cocoşătoare. Tradus, statul român a făcut rost de finanţare ieftină pentru a permite băncilor să-l împrumute scump. Şi uite-aşa, datoria privată a băncilor(care era datorie către băncile mamă) s-a transformat în datorie a statului român. E important de înţeles acest mecanism pervers care ne-a împins pe o pantă a îndatorării din care ne va fi extrem de greu de ieşit.

Avem acum toate ingredientele pentru a ne uita şi în ograda celorlalte state. Dar, pentru început, să adăugăm la datoria publică a SUA datoria sa privată pentru a vedea cum stăm. Aceasta este de 23 trilioane $, cea mai mare parte a sa – aproximativ 17 trilioane – fiind datorie a instituţiilor financiare şi doar restul datorie a companiilor. Cu alte cuvnte, datoria totală a SUA este de 53 trilioane de $, adică de 2.65 de ori mai mare decât PIB-ul. Cum vi se pare? Ştiu, e imens!

Şi-acum să vedem celelalte state. Cum stă China, a doua cea mai mare economie a lumii? La un buget de 15 trilioane $, China are o datorie publică de 2.4 trilioane $. Asta înseamnă 15% din PIB ceea ce e excelent. Doar că avem o parte întunecată, anume datoria privată a cărei componenţă nu prea o ştim. China are 27 trilioane datorie privată, iar asta înseamnă că avem de-a face cu o datorie totală de două ori mai mare decât PIB-ul. 

A treia economie a lumii e Japonia. Cu un PIB de 5 trilioane $, Japonia are o datorie publică de … 12 trilioane$, fiind cea mai îndatorată ţară dezvoltată a lumii. La datoriile publice de 2.4 ori mai mari decât PIB-ul, ar trebui adăugate datoriile private care, de asemenea, sunt imense, de 2.39 ori mai mari decât PIB-ul. Pur şi simplu, aceste cifre par ireale!

Ajungem la Germania care stă destul de bine: o datorie publică de 60% din PIB şi o datorie privată de 84% din PIB. Faţă de ceea ce am văzut la japonezi pare mărunţiş. Dar chiar şi aşa avem o datorie totală de 1.5 ori mai mare decât PIB-ul. Anglia, următoarea economie a lumii, are o datorie publică de 85% din PIB şi o datorie privată de 215%din PIB. Avem aşadar o datorie totală de trei ori mai mare decât PIB-ul. Franţa are 95% din PIB datorie publică şi aproape 300% datorie privată. India are o datorie publică de 74% din PIB şi o datorie privată de 55% din PIB. Ultima dintre marile economii este Italia a cărei datorie publică este de 134% din PIB, iar datorie privată de 156% din PIB.

Ce înţelegem din aceste cifre ameţitoare? În primul rând că toată lumea este „pe datorie”. Apoi remarcăm că, în afara Germaniei şi a Indiei, „moda” ţărilor dezvoltate este să aibă datorii totale cam de trei ori mai mari decât PIB-ul. 

Dacă am merge în coada clasamentului am vedea altă realitate. Burundi, cu un PIB de 3.2 mld.$ are o datorie publică de 1.5 mld. $, iar Nigerul, la 13 mld.$ PIB are o datorie de 6.12 mld$. Deci cu jumătate din PIB datorie cam toţi suntem datori!

Pun deocamdată punct aici. Aş fi vrut să trag azi concluziile, dar deja m-am întins prea mult, dar cel puţin cred că v-am dat câteva instrumente pentru a putea privi cu obiectivitate realitatea.

 În ’89 România nu avea nicio datorie externă?

E adevărat că în ’89 România nu avea nicio datorie externă?

Mulți dintr români regretă perioada comunistă, iar unul dintre argumentele aduse este acela că Nicolae Ceaușescu reușise să achite întreaga datorie externă a României, scrie publicistul Claudiu Petrișor, pe site-ului shtiu.ro. 

Este oare adevărat că în anul 1989, atunci când dictatorul a fost împușcat, țara noastră nu avea nicio datorie externă?

În luna decembrie a anului 1989, România avea investiţii şi datorii de recuperat în valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari. Ba mai mult, se pare că țara noastră avea în conturi în jur de două miliarde de dolari cash. Cât despre datoria externă, aceasta practic nu exista la acea vreme.

În aprilie 1989, cu 8 luni înainte să fie executat la Târgoviște alături de soția sa, Nicolae Ceaușescu anunţa printr-un discurs rambursarea integrală a creditelor internaţionale.

„Zilele de 12-14 aprilie marchează, se poate spune, o deplină independență economică și politică a României! Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nicio datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă și economic, și politic!”, afirma dictatorul cu mândrie în propria cuvântare.

Acesta continua: „La sfârșitul lunii martie am lichidat datoria externă a țării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari”.

Potrivit experților economici, Nicolae Ceaușescu spunea adevărul în discursul susținut Plenarei Comitetului Central. Așadar, România a fost pentru o scurtă perioadă de timp unul dintre puținele state din lume care și-au achitat INTEGRAL datoria externă.

Totuși, după anul 1989, nu doar că au dispărut cele două miliarde de dolari cash, dar oamenii politici din democrație nu au reușit să recupereze datorii de la partenerii externi în valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari.

Publicitate

29/03/2022 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. Un articol excelent, destul de rar întânit. Felicitări, aștept și celelalte episoade.

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostriceanu | 29/03/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: