BASME PROPAGANDISTICE MOSCOVITE cu pretenții de adevăr istoric : „Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei”

Istoricul Dorin Dobrincu a comentat declarațiile recente ale purtătorului de cuvânt al președintelui Rusiei, sub titlul „Basmele de la Kremlin cu pretenții de adevăr istoric”.

Publicația românilor americani Tribuna.US reproduce mai jos  comentariul acestuia:

Istoricul Dorin Dobrincu, despre „basmele Kremlinului”

„Un domn care răspunde la numele de Dmitri Peskov, de profesie purtător de cuvânt al domnului Vladimir Putin, la rândul său de profesie autocrat, instalat la Kremlin acum mai bine de două decenii, a glăsuit astăzi ceva care se voia adevăr istoric:

<Vă reamintim că Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale. Și Rusia, care a supraviețuit atâtor războaie, este ultima țară din Europa care vrea să vorbească, chiar să pronunțe cuvântul «război»>.

Bine ați venit la grădiniță, unde se spun basme despre cât de buni, frumoși, cinstiți, harnici și viteji erau strămoșii. Fiecare trib are asemenea invenții pioase, mereu rearanjate, în funcție de vârstă și imaginație.

Kremlinul, „abia la vârsta adolescentului golan”

Numai că atunci când societățile cu ale lor state și lideri politici se maturizează, istoria de parastas ajunge în pubelă. Kremlinul e însă departe de această fază. E abia la vârsta adolescentului golan care îi terorizează pe alții în cartier. După ce provoacă un kaft, tot el urlă că l-au atacat tocilarii în drum spre școală.

Probabil își imaginează că bibliotecile au fost și ele distruse, iar memoria istorică a umanității pur și simplu nu mai există.

Dacă ar fi așa cum spune dl Peskov, Rusia (în sensul de Moscovia, pentru moldo-români Muscalul) ar fi caz unic în istoria lumii. Adică ar trebuie să credem că un stat s-a întins cu steagul alb pe trei continente.

Rusia ocupă astăzi estul Europei și tot nordul Asiei. Ba până la 1867 a avut și Alaska.

(Foto jos: Harta a expansiunii moscovite publicată de https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/Expansi%C3%B3n_territorial_de_Rusia.svg.)

Un cnezat, undeva între niște păduri

Vă imaginați că un cnezat constituit în jurul orașului Moscova, undeva între niște păduri și la intersecția unor drumuri comerciale, s-a tot întins din secolul XIV încoace ca un râu care curge frumos, liniștit și răcoritor printr-un deșert?

Vă imaginați că au cerut din convingere patriotică toate cnezatele rusești – Novgorod, Tver, Pskov și altele – să se închine de bunăvoie cneazului aflat în Kremlinul Moscovei, moștenitorul unui imaginar politic bizantino-mongol?

Sau că toate triburile siberiene – de la mansi și ostiaci până la iakuți și ciucci – au spus, când au dat cu ochii de cazacii țarului, <Gata, băieți, plătim tribut pentru că nouă oricum ne prisosesc blănurile?>

Sau că mongolii/buriații au zis și ei că fac act de supunere pentru că au nevoie de un stăpân?

Sau că triburile de indieni și eschimoși din Alaska aveau surplus de orice și ardeau de nerăbadare să contribuie la slava țarului aflat la distanță de câteva luni de mers apăsat?

Oare finlandezii au jubilat când au trecut de sub stăpânirea regelui Suediei sub cea a a împăratului de la Sankt Petersburg?

La fel și cazacii ucraineni revoltați sub Mazepa?

Sau lituanienii și polonezii când au rămas fără stat?

„Moldovenii au giucat cumva o horă a bucuriei?”

Iar când Moldova a fost spartă, cu granița pusă în mijlocul țării, pe Prut, pentru că așa s-au înțeles rușii cu otomanii, moldovenii au giucat cumva o horă a bucuriei?

Sau poate toate popoarele și triburile de caucazieni, de kazahi, turkmeni și tadjici – fără excepție – au bătut din palme și au băut vin sau cumâs, potrivit cu religiile și cutumele locale, în onoarele marelui și pașnicului vecin din nord?

Și când s-au împărțit iarăși teritoriile, în 1939 sau 1944-1945, iar granițele au fost redesenate în Europa de Est și popoarele fericite, să credem că toate acestea s-au făcut pașnic?

Și în 1968, purtătorii de ordine de la Kremlin au ajuns la Praga pentru a planta panseluțe?

Istoria este (și) narațiune, dar nu unică. Și oricum ea nu trebuie confundată cu un basm rostit de un purtător de vorbe din apropierea Turnului Spassky.”

Publicitate

CORNELIU COPOSU: “Nici când moare de foame, Rusia nu-şi leapădă uniforma de jandarm”

Epoca devastatoare a comunismului avea să fie nu numai epoca unui sistem totalitar de guvernare, în care cetățenii sunt lipsiți de dreptul de a-și manifesta opinia sau stânjeniți, prin măsuri autoritare, în libertățile lor fundamentale, scrie Ion-Andrei Gherasim în https://podul.ro.

În zbuciumata istorie a poporului nostru, această perioadă s-a distins ca cea mai nocivă și pustiitoare de când românii trăiesc pe acest pământ.

Momentul instaurării ei a coincis cu intrarea pe teritoriul nostru, în 1944, a trupelor sovietice de ocupație, care s-au constituit în suport al abuzurilor făcute de reprezentanții lor, comuniștii români, o grupare lipsită complet de reprezentativitate, care număra la acea dată puțini membri.

România a dovedit istoric, încă de la impunerea comunismului bolșevic în Rusia, o rezistență aproape fără egal la ideile marxiste, în această parte a Europei. Sloganurile internaționaliste vânturate de slujbașii Moscovei nu și-au găsit audiență la un popor păstrător de datini și tradiții, doritor de libertate și bunăstare.

Chiar și în contextul în care țara era epuizată de război și traumatizată de dictaturile ultimilor ani, lozincile comuniste nu au înșelat o populație care dorea să se întoarcă degrabă la valorile unei democrații autentice.

Comunismul a fost impus printr-o teroare fără precedent, cu ajutorul și contribuția armatei roșii “eliberatoare”. Flagelul comunist s-a manifestat de la bun început prin arestări arbitrare din rândul “infractorilor politici” și “contrarevoluționarilor”, prin trucarea alegerilor, prin guverne impuse, prin măsuri abuzive de tot felul, prin dezordine socială programată, toate aceste lucruri cu scopul clar și determinat de a îngenunchea un popor a cărui aspirație spre libertate era incompatibilă cu lanțurile pe care imperiul de la Răsărit i le pregătea.

“Regimul lui Gheorghiu Dej a fost vinovat de asasinarea a cel puțin jumătate de milion de români. Și nu orice fel de români! Noi nu am avut o pierdere de război, când gloanțele inamice nu aleg. Crimele comuniste au fost făcute cu luneta, căutate cu predilecție fiind elitele românești din acele vremuri“. (Corneliu Coposu-Paris, mai 1994)

În ultimii ani au apărut unele voci, la început timide, apoi cu mai mult tupeu, care au început să aducă elogii epocii comuniste prin bălăcărirea și încriminarea eroilor martiri, într-o recrudescență a celui mai autentic stil stalinist, foarte periculos și nociv pentru evoluția societății noastre. 

Evaluarea istorică a dezastrului moral, material, social și politic de care se face vinovat sistemul comunist ar supune oprobiului și interdicției publice orice încercare de reinstaurare a lui.

Din punctul meu de vedere, toți cei care nu văd și, mai grav, nu vor să vadă, ceea ce se întâmplă cu adevărat atât de aproape de noi, sunt responsabili de ceea ce se va întâmpla în viitor cu România și cu bietul nostru popor. 

În fața unui dictator bolnav, care a reușit să destabilizeze și să influențeze Europa și lumea în ultimii 20 de ani, decidenții de la București trebuie să fie fermi, deciși și fără jumătăți de măsură și să se gândească cu toții că UNIREA face puterea.

O rugăciune și un gând special pentru surorile și frații bucovineni și basarabeni!

”Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”

George Damian: „Câteva impresii după prima zi de lupte în Ucraina”

Jurnalistul și istoricul George Damian publică următoarele reflecții în https://gandeste.org.

Lac rusesc și de restul haos. Câteva impresii după prima zi de lupte în Ucraina:

1. Direcțiile principale de atac: Kiev și litoralul Mării Negre. Atacul asupra Insulei Șerpilor și ofensiva pornită din Crimeea indică intenția Rusiei de a prelua controlul asupra întregului litoral nordic al Mării Negre. Anexarea este fezabilă, mare parte din populație este de etnie rusă/ rusofilă, zona ar putea fi administrată pe termen lung de Rusia, fără o opoziție pro-ucraineană semnificativă (vezi exemplul Crimeei). Scoaterea din funcțiune a radarelor controlate de Ucraina în Insula Șerpilor va fi urmată de amplasarea unor radare ruse îndreptate într-o anumită direcție. Rămâne de văzut cât de mult țin rușii la Insula Șerpilor, dacă își instalează trupe și echipamente și când vor face asta. După îndepărtarea Ucrainei Marea Neagră chiar devine lac rusesc.

2. Atacul asupra Kievului e puțin ciudat. Nu cred că Putin chiar speră că va putea controla metropola aceasta. Obiectivul pare mai degrabă înlăturarea de la putere a actualei guvernări, distrugerea sistemului politic din Ucraina. Ocuparea Kievului pare să aibă ca obiectiv distrugerea sistemului nervos central al Ucrainei, după care trupele ruse se vor retrage.

3. Strategia Rusiei în Ucraina se conturează de-a lungul acestor linii: ocuparea și menținerea ocupației în regiunile Donețk și Lugansk în întregime, a litoralului Mării Negre până la Odessa și Transnistria (sau până la Delta Dunării) – întărirea expresiei „Marea Neagră – lac rusesc”. Restul Ucrainei urmează să fie aruncat în haos prin distrugerea infrastructurii și a sistemului politico-administrativ. Aș îndrăzni să avansez ipoteza apariției unor noi regiuni secesioniste, înmulțirea „autonomiilor” locale pe fondul disputelor interne cauzate de derularea luptelor. În orice caz, restul neocupat al Ucrainei va fi lăsat într-un haos permanent cu mesajul „să vă ajute occidentalii pe care îi iubiți”.

4. Înglobarea în Rusia a litoralului Mării Negre și realizarea joncțiunii cu Transnistria pecetluiește soarta Republicii Moldova. Dar noi știm că la Chișinău nimeni nu mai este interesat de geopolitică așa că s-ar putea să fi dezvoltat o oarecare imunitate la probleme de genul acesta. Oricum, după încheierea luptelor din Ucraina cei de la Chișinău vor avea pe masă o ofertă de nerefuzat din partea Moscovei.

5. Din ce a apărut în mass-media prima zi de lupte nu a mers tocmai bine pentru ucraineni, dar nici rușii nu au obținut niște succese răsunătoare. Rușii au nevoie să își atingă obiectivele în mai puțin de 10 zile, prelungirea luptelor peste această perioadă nu cred că îi favorizează. Obiectivul principal al rușilor pare să fie neutralizarea guvernului de la Kiev, sistemul politico-administrativ ucrainean să își înceteze funcționarea. Dacă reușesc asta în mai puțin de 10 zile putem vorbi de o victorie totală. Cum ziceam: lac rusesc și de restul haos.