Dușmanul dușmanului meu este prietenul meu

Sursă foto: Fototeca online a comunismului românesc. Aspect de la întâlnirea protocolară între Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu cu Pol Pot şi Kien Samphan (1978).

Ceaușescu și Pol Pot – dușmanul dușmanului meu este prietenul meu 

La invitaţia C.C. al P.C. din Kampuchia Democrată şi a Guvernului acestei ţări, o delegaţie de partid şi de stat a României, condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu, a făcut o vizită oficială în Kampuchia, scrie Ionel Copcea în https://www.defenseromania.ro.

Pe 14 ianuarie 1990, așa-numitul „Front al Salvării Naționale” din România a descoperit în arhivele lui Nicolae Ceaușescu un proiect de acord cu Kampuchea lui Pol Pot.

Acest lucru s-a întâmplat la scurt timp după executarea cuplului Ceaușescu. Și nu a produs o senzație specială.

Bucureștiul și Phnom Penh – împreună împotriva Moscovei

Șeful destituit al statului a fost acuzat de crime mult mai cumplite decât de prietenia cu organizatorul genocidului din Kampuchea. Un acord similar privind cooperarea tehnico-militară la scară largă fusese încheiat în 1979, pentru o perioadă de trei ani, potrivit celor de la Topwar.ru.

Acesta prevedea aprovizionarea regimului Khmerilor Roșii cu piese de artilerie și arme de calibru mic, sisteme de apărare antiaeriană, mortare și produse petroliere, în schimbul importului unui anumit număr de mărfuri din Kampuchea.

De la orez, cauciuc natural, cafea, cherestea tropicală și produse din pește, până la pietre semiprețioase și artefacte.

Încă de la sfârșitul anilor 1970, România avea o nevoie extremă de o varietate de bunuri – și nu numai din cauza politicii economice interne a lui Ceaușescu. Acest lucru a fost determinat și de deteriorarea relațiilor cu fosta URSS și alți participanți la Pactul de la Varșovia, exprimându-se și în defalcarea contractelor comerciale cu Republica Socialistă România.

Este clar că acordul menționat anterior ar fi devenit o provocare directă pentru Moscova, în special în contextul conflictului militar de atunci dintre Kampuchea „pro-chineză” (care a fost ajutată și de RPDC) cu Vietnamul (susținut activ de URSS).

Sărutul lui Ogre

Spre deosebire de sângerosul dictator din Kampuchea Democrată, care și-a trăit cu calm zilele în jungla de lângă granița thailandeză până în 1998, Nicolae Ceaușescu a fost arestat și împușcat.

Dar, în 1970, România și Kampuchea au fost aliați, au schimbat vizite și au făcut mai multe tranzacții între ele – în mod firesc, sfidând URSS și Vietnam.

Și niciodată, nici măcar cu un singur cuvânt, Bucureștiul nu a condamnat represiunile monstruoase ale lui Pol Pot … Cu toate acestea, Brejnev i-a sărutat odată și pe dictatorii africani.

Apropierea Bucureștiului de Beijing și aliații săi s-a accelerat după cunoscutele evenimente din Cehoslovacia din 1968 (condamnate oficial la București și Beijing).

Din 1969, China a început să acorde asistență financiară României, iar de la începutul anilor 70, Bucureștiul a început să reexporte arme de calibru mic și rachete antitanc în R.P. Chineză și a trimis specialiști care să le deservească.

Petrolul și produsele petroliere românești erau, după cum se spune, abundente în RPC. Acestea și alte domenii de cooperare au fost convenite în timpul vizitelor „triumfătoare” ale lui Ceaușescu la Beijing în 1971 și 1973.

Apoi (în timpul recepțiilor oficiale în onoarea delegației CPP aproape în toată țara) oficialii chinezi au stigmatizat „Clica renegată a lui Hrușciov-Brejnev, care a trădat învățăturile și faptele lui Lenin-Stalin”, iar partea românească a condamnat „Vechiul și noul hegemonism” și a anunțat „Apărarea căii naționale a construirii socialismului”.

Conducător și dictator

În 1973, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit la Beijing cu Pol Pot, viitorul șef al acelei Kampuchea Democrate din 1975-1978.

Este destul de evident că parteneriatul chino-român implica inițial cooperarea între partenerii de la București și Beijing, inclusiv Kampuchea Democrată.

Adică, autoritățile române au început să se opună efectiv Moscovei și Indochinei.

Dar, Moscova nu s-a opus decisiv acestui lucru, pentru a nu provoca o apropiere mai activă a României de RPC și Occident. Mai mult, deja în 1972-1973, România a primit (singura țară socialistă pro-sovietică) clauza națiunii cele mai favorizate din SUA, Canada și Uniunea Europeană.

Între timp, România și Kampuchea stabiliseră comerțul în regim barter până la sfârșitul anului 1975: cauciuc natural, orez, cherestea tropicală, cafea și fructe de mare erau furnizate românilor. Apropo, o serie de camere din luxoasa reședință a lui Ceaușescu din București au fost decorate cu mahon din Kampuchea.

La rândul său, livrările românești includeau țiței (pentru rafinăria Kampong Chnang), produse petroliere, țesături, îmbrăcăminte, cereale furajere și, din 1977, arme de calibru mic și chiar nave fluviale militare, pentru râul Mekong și afluenții săi. Apropo, armele și navele românești au fost folosite în Kampuchea în războiul cu Vietnamul din 1978-1979.

Beijingul în spate

De obicei, aceste mărfuri erau transportate în ambele direcții, în principal de nave comerciale chineze. Se pare că, ambele părți se temeau de orice acțiune a marinei sovietice împotriva acestor fluxuri comerciale și sub steagul RPC – desigur, acest lucru era mai fiabil …

Din motive evidente, Bucureștiul a evitat de mult timp, în mod oficial, publicitatea deliberată în relațiile cu Phnom Penhul lui Pol Pot. Cu toate acestea, vizitele repetate ale delegațiilor conduse de Pol Pot în RPC și RPDC au permis Bucureștiului să nu își ascundă în mod special cooperarea cu regimul Khmerilor Roșii.

În acest context, acordarea de către autoritățile nord-coreene a titlului de „Erou al RPDC” lui Pol Pot a făcut o impresie specială. Ordinul corespunzător i-a fost prezentat personal de Kim Il Sung, la un miting din Phenian.

Dar Pol Pot și tovarășii săi au înțeles ce, unde și în ce formă ar putea fi declarat oficial.

Prin urmare, dacă la Beijing nu au ezitat în expresii despre URSS și mai ales despre Vietnam, atunci în Phenian nu a existat deloc o astfel de mențiune. Este vorba despre „Pericolele noilor tipuri de hegemonism” și „Concurenți regionali pentru hegemonie”.

Socialism fără comuniști

Între timp, din 1976, Albania a stabilit relații politice și comerciale cu Khmerii Roșii, iar Iugoslavia a stabilit relații comerciale cu aceștia. În perioada 1975-1977, Kampuchea a realizat contracte periodice de mărfuri împreună cu RDG și Cuba.

Mai mult, se pare că, la începutul anilor ’50, Pol Pot a vizitat Iugoslavia. Potrivit șefului agenției centrale de știri DK, Kela Narsala, „În 1953, Pol Pot, ca parte a brigăzii de tineret a comuniștilor francezi, a mers să recolteze culturi și să construiască autostrăzi în Iugoslavia, care a fost blocată de URSS și aliații săi, inclusiv RPC.”

„Faptul că a văzut încurajarea reală a capitalismului în Iugoslavia titoistă nu i-a plăcut viitorului șef al Kampuchea. Dar, a învățat ferm că se poate construi socialismul pe cont propriu, fără ajutorul unor giganți precum URSS și China”.

Privind la Beijing și Phenian, România „a devenit și mai îndrăzneață” în ceea ce privește Phnom Penh-ul. Mai mult decât atât, a fost în perioada în care conflictul militar dintre Kampuchea și Vietnam era în creștere. Iar, în mai 1978 (în timpul vizitei lui Ceaușescu la Phenian), el și Kim Il Sung au vorbit în favoarea acordării asistenței militare-tehnice și financiare comune în Kampuchea.

Pentru a nu irita Moscova, ei au decis să nu includă această teză în comunicatul final. În aceeași lună a anului 1978, cuplul Ceaușescu a făcut o vizită oficială la Phnom Penh.

Nu au existat mitinguri și declarații pompoase, dar părțile au semnat un acord pe 10 ani privind prietenia și cooperarea.

Publicitate

VALERI KUZMIN, ambasadorul Rusiei în România, spune că Tezaurul românesc nu va mai veni de la Moscova…VIDEO

Ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin, s-a referit, miercuri, la situația din Ucraina, din perspectiva Moscovei, făcând ecou declarațiilor de la nivel înalt făcute de superiorii de la Moscova, inclusiv repetând că nu există planuri de invazie.

Cu aceeași ocazie, diplomatul a tratat și două teme locale – vizita rușilor (care nu va exista) la Deveselu, și Tezaurul (care nu va mai veni) de la Moscova, informează Universul.net și http://www.Timpul md.

Cei care nu vor să-l asculte pe ministrul de externe Serghei Lavrov, ajung să-l asculte pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, a declarat, miercuri, ambasadorul Rusiei la București, Valeri Kuzmin, în cadrul unei conferințe de presă.

Diplomatul a răspuns astfel, cu o glumă de rit sovietic, întrebărilor legate de reacția Moscovei dacă cererile de garanții de securitate nu vor fi satisfăcute de către Occident. Kuzmin nu s-a abătut de la retorica din ultimele zile a Kremlinului, reluând punctele principale ale acesteia inclusiv când a venit vorba de mai particulara problemă a scutului anti-rachetă de la Deveselu.

„Nu cred că este o noutate să vă reamintesc faptul că stabilitatea strategică se bazează pe paritatea potențialului militar al celor două tabere”, a punctat responsabilul rus de la București.

Potrivit acestuia, instalația din România diminuează potențialul de ripostă al părții adverse, amestecând aici în discuție faptul că doctrina militară americană prevede lovituri nucleare preventive. Totodată, a mai afirmat oficialul rus, la Deveselu pot fi folosite lansatoare ajustate „ușor” și „repede” în scopuri strategice, inclusiv pentru rachete de croaziere de tip Tomahawk.

Precum superiorii săi de la Moscova, Valeri Kuzmin a respins în bloc asigurările de lung parcurs, date constant de către SUA, NATO și România, privind natura defensivă a instalației anti-rachetă de la Deveselu. Și, decretând că ceea ce spun Bucureștiul și Washingtonul nu au legătură cu realitatea, Valeri Kuzmin a anunțat, miercuri, că nici nu are sens ca Rusia să verifice terenul – instalația de la Deveselu.

Declarația lui Kuzmin poate fi văzută accesând:

https://www.facebook.com/AmbasadaRusa/videos/1014093715981925/?t=493

ROMÂNIA PITOREASCĂ. CEI MAI ÎNALȚI MUNȚI AI ROMÂNIEI. VIDEO

Top 10 cele mai înalte vârfuri muntoase din România – FOTO

 1.Moldoveanu
Aflat în județul Argeș, Moldoveanu este vizibil doar de pe creasta Făgărașului, datorită faptului că majoritatea piscurilor montane din jurul său au peste 2400 de metri.

Supranumit “Acoperisul Romaniei”, vârful Moldoveanu este, firește, visul tuturor celor care iubesc muntele, una dintre cele mai mari provocări pentru pasionații de natură, cățărări și drumeții montane.

Foto: Președintele R. Moldova, Maia Sandu, a urcat pe Vârful Moldoveanu

Vârful Moldoveanu, supranumit Everestul României, a fost măsurat, ultima oară, acum 25 de ani.Oficial, are o altitudine de 2.544 de metri. Nimeni nu știe exact de unde vine numele de Moldoveanu și nici cine a fost primul om care a cucerit acest munte, negăsindu-se în arhive vreo documentare istorică a acestui eveniment.

Mulți spun că numele ar veni de la un cioban din Moldova, care și-ar fi amplasat stâna în apropierea vârfului. O altă variantă ar fi apariția în zonă a unui cioban numit Ion Moldoveanu, originar din Curtea de Argeș, ale cărui oi pășteau în prajma vârfului.

Totuși nu sunt mulți cei care au reușit să ajungă pe “Acoperișul României”, deoarece accesul aici nu este întocmai ușor. Există mai multe trasee, dar mai toate sunt dificile și impun aventurierilor o condiție fizică bună, un program bine stabilit al drumeției, un întreg echipament de munte, provizii de mâncare și apă.

La toate acestea, se adaugă multă ambiție, voință și disponibilitate la efort susținut, potrivit impresiilor de călătorie de pe internet.

2.Negoiu
Vârful Negoiu este al doilea ca înălțime, la 2535 de metri. Pentru că are pante foarte abrupte, este considerat ca fiind greu de cucerit. Ca să ajungi pe acest vârf sunt multe trasee pe care fiecare dintre noi le putem combina.

Totul depinde de forța și disponibilitatea fizică, de dorința, de timpul avut la dispoziție, cu plecare de la Cabana Negoiu, de la Lacul Bâlea, Piscul Negru sau poate din altă parte.

Peisajele cu imensitatea crestelor dantelate din Făgăraș sunt deosebite. Lacul Călțun și cascada Sărații creeaza un spectacol minunat, deși iți dă fiori.

3.Viștea Mare
Cu 2527 de metri se clasează pe locul al treilea. Face parte tot din masivul Făgăraș și reprezintă principala cale de acces către vârful Moldoveanu.

Date fiind diferența mică de înălțime și distanța mică ce le separă, cele două vârfuri Viștea Mare și Moldoveanu formează împreună un trapez muntos uriaș.

4.Parângul Mare
Are 2519 de metri și este al patrulea după inaltime, dar este cel mai înalt vârf care nu se află in Munții Făgăraș, ci în Masivul Parâng.

Aici se găsește cea mai înaltă șosea din România, DN 67C, denumită și Transalpina. În punctul cel mai înalt, în Pasul Urdele, șoseaua este la 2145 de metri.

5.Lespezi
Este un vârf tot din Făgăraș și măsoară 2517 de metri (2522 potrivit altor surse). La poalele lui se află lacul glaciar Bâlea.

6.Călțun
Sau Cornul Călțunului este considerat „geamanul” vârfului Lespezi. La poalele lui se găsește lacul glaciar cu același nume. Sunt surse care consideră cele două vârfuri ca fiind unul singur.

7.Peleaga
Este cel mai înalt vârf din munții Retezat, măsoară 2509 de metri și se află pe locul 7 în lista noastră. Accesul se poate face dinspre lacul Bucura, Șaua Pelegii, sau Curmătura Bucurei.

8.Păpușa
Măsoară 2508 de metri și este al doilea ca înălțime din Retezat. Dinspre vârful Custura, Porțile Închise sau Șaua Pelegii se poate ajunge aici.

9.Vânătoarea lui Buteanu
Măsoară 2507 de metri.

10.Hârtopul Darei
Aparține masivului Făgăraș și are 2506 de metri.

Nu am putea afirma că acest clasament este bătut în cuie. În schimb, în funcție de diferite surse și autori, înălțimile pot varia destul de mult, constată publicația http://www.Timpul md.de la Chișinău.