BIZARERII ISTORICE: HITLER NOMINALIZAT ÎN 1939 LA PREMIUL NOBEL PENTRU…PACE! VIDEO

În cei 120 de ani de existenţă ai premiului Nobel pentru Pace, au fost nominalizaţi fel de fel de candidaţi mai puţin obişnuiţi sau chiar incompatibili cu acest premiu.

Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, după moartea iniţiatorului lor şi erau reprezentate de o medalie, o diplomă şi o sumă de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 dolari SUA, iar apoi a crescut treptat, ajungând în prezent la suma de circa 800.000 de euro .

Führer-ul Adolf Hitler, cancelarul Germaniei, a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace printr-o scrisoare către Comitetul norvegian al Premiului Nobel, trimisă pe 27 ianuarie 1939, de Erik Gottfrid Christian Brandt, politician suedez, membru al Parlamentului suedez între 1938-1943, din partea Partidului Social Democratic.

Dar Erik Gottfrid Christian Brandt nu a fost vreun suedez oarecare care susţinea nazismul, ci era un antifascist recunoscut, provenit dintr-o familie de prelaţi din sudul Suediei. Propunerea lui Erik Gottfrid Christian Brandt prin care îl nominaliza pe Adolf Hitler a venit ca o contrapondere la cele făcute în favoarea lui Neville Chamberlain, prim-ministrul Marii Britanii.

Scrisoarea de nominalizare e datată 27 ianuarie 1939 şi a fost trimisă Comitetului norvegian al Premiului Nobel, cel care lua decizia finală în privinţa acordării Premiilor Nobel pentru Pace.

Erik Brandt lăuda mai cu seamă „dragostea arzătoare pentru pace” a liderului nazist, în timp ce acesta anexa Austria şi invada regiunea Sudetă a Cehoslovaciei.

Scrisoarea sa către Comitetul Nobel a făcut vâlvă în Suedia, unde nu au fost mulţi cei care au sesizat tonul sarcastic al nominalizării. Ulterior Erik Brandt a explicat că prin această nominalizare a dorit să protesteze împotriva nominalizării premierului britanic Neville Chamberlain, artizan al acordurilor de la Munchen din 1938 prin care o parte din Cehoslovacia era cedată Germaniei.

Propunerea a generat numeroase discuţii, unii susţinând că Erik Brandt şi-ar fi retras-o, lucru neadevărat, aceasta regăsindu-se şi astăzi pe lista nominalizărilor. Scrisoarea oficială există și era. Este arhivată la Comitetul norvegian al Premiului Nobel.

Textul integral al acestei scrisori trimise de Erik Brandt către Comitetul norvegian al Premiului Nobel, în traducerea din limba engleză publicată de https:// Anonimus.ro, este următorul :

„Către Comitetul Norvegian Nobel:

Sugerez cu umilinţă ca Premiul pentru pace din 1939 să i se atribuie Cancelarului german şi Führer Adolf Hitler, un om care, în opinia a milioane de oameni, mai mult decât oricine, merită această recompensă foarte respectată.

Documente autentice arată că în septembrie 1938 pacea mondială era în mare pericol; a fost o chestiune de ore, înainte ca un nou război european să izbucnească. Omul care, în acest răstimp periculos, ne-a salvat partea de lume din această teribilă catastrofă a fost, fără îndoială, marele lider al poporului german. În momentul critic, el nu a lăsat, în mod voit, să vorbească armele, deşi avea puterea să pornească un război mondial.

Prin iubirea sa strălucitoare pentru pace demonstrată anterior în faimoasa carte Mein Kampf – care, alături de Biblie, este probabil cea mai bună şi cea mai populară operă literară din lume – alături de realizarea sa paşnică – anexarea Austriei –, Adolf Hitler a evitat utilizarea forţei, eliberându-i pe concetăţenii săi din Sudetenland şi făcând patria sa mare şi puternică. Probabil că Hitler, dacă nu va fi lovit de către militanţii de război şi lăsat în pace, va pacifica Europa şi, eventual, întreaga lume.

Din păcate, există încă un număr mare de oameni care nu reuşesc să vadă măreaţa luptă pentru pace a lui Adolf Hitler. Pe baza acestui fapt, nu aş fi luat în considerare nominalizarea lui Hitler drept candidat la premiul Nobel pentru Pace, dacă nu ar fi existat un număr de parlamentari suedezi care au nominalizat un alt candidat, şi anume pe prim-ministrul britanic Neville Chamberlain. Această nominalizare pare să fi fost gândită în mod pripit. Deşi este adevărat că Chamberlain, prin înţelegerea generoasă pe care a avut-o pentru lupta lui Hitler pentru pace, a contribuit la salvarea păcii mondiale, ultima decizie a fost a lui Hitler şi nu a lui Chamberlain! Lui Hitler şi nimănui altcuiva trebuie, în primul rând, să i se mulţumească pentru pacea care încă domină în cea mai mare parte a Europei; şi acest om este şi speranţa pentru pace în viitor. Aşa cum, evident, Chamberlain poate pretinde partea lui de pace, el putând avea o parte mai mică din Premiul pentru Pace. Dar cel mai corect lucru pe care trebuie să-l faceţi este să nu puneţi un alt nume alături de numele lui Adolf Hitler, aruncând astfel o umbră asupra lui. Adolf Hitler este, prin toate mijloacele, luptătorul autentic dat de Dumnezeu pentru pace, iar milioane de oameni din întreaga lume şi-au pus speranţele în el ca Prinţ al Păcii pe pământ.

Stockholm, 27 ianuarie 1939”.

Fișa acestei nominalizări, care se găsește în arhiva Comitetului norvegian pentru Nobel, conţine toate elementele de identificare: anul – 1939, numele celui nominalizat – Adolf Hitler („Chancellor and Führer of Germanyˮ) și numele nominalizatorului – E.C.G. Brandt („Member of Swedish parliament”).

Există însă şi un comentariu care, mai degrabă, apare ca o scuză istorică: „nominalizarea a fost retrasă la 1 februarie 1939 de nominalizatorul E.C.G. Brandt, un membru antifascist al Parlamentului suedez, care nu a intenţionat niciodată ca propunerea lui să fie luată în serios”. Evident, acest comentariu a fost adăugat ulterior, pentru a-l scoate pe Erik Brandt de sub acuzaţia de susţinere a fascismului, dar şi pentru a salva imaginea Parlamentului suedez.

Această propunere a fost în cele din urmă retrasă, însă numele lui Hitler a rămas, pentru istorie, în registrul candidaţilor la premiul Nobel pentru Pace.

Premiul Nobel pentru Pace nu s-a acordat deloc în anul 1939, deşi între cei propuşi figurau, alături de Adolf Hitler, nume notorii precum Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru al Marii Britanii, şi Mohandas Karamchand Gandhi, cunoscut sub numele Mahatma Gandhi (nume dat de Rabindranath Tagore), părintele Indiei independente.

Ceea ce rămîne din această poveste este că, în 1939, cuiva i-a trecut prin cap să spună lumii că Adolf Hitler ar fi putut să fie „luptătorul autentic dat de Dumnezeu pentru pace” şi chiar „Prinţul Păcii pe pămînt”. Peste numai şase ani, acelaşi Adolf Hitler avea să se sinucidă, purtînd pe umeri răspunderea declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial și moartea a milioane de oameni!

Publicitate