CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DIFERENȚELE MAJORE existente între situațiile geopolitice și geostrategice în care se aflau în anii 1939-1940, România, Polonia si Finlanda


Germany and the Soviet Union shock the world with a non-aggression pact

Sunt numeroase publicațiile – așa zis „civile” – unde abundă textele care gargarisesc despre felul cum în 1940 România a cedat chipurile în mod laș fără luptă în fața agresorilor, pe când Polonia si Finlanda s-au opus pline de demnitate, cu armele, constată publicația online https://www.rumaniamilitary.ro/1939-1940

Asa că…

Fara a contesta eroismul polonezilor sau al finlandezilor, trebuie să spunem că totuși situațiile nu sunt comparabile decat în mințile de oaie ale unora și altora…

In primul rând sa revedem care era situatia strategica a Poloniei, României si Finalndei în anii 1939-1940.

Polonia avea 2 vecini care o puteau pereclita: Germania si URSS. Insă după 1934 ce linsitea Polonia era adâncul conflict ideologic între cei 2 vecini. Practic daca unul ataca Polonia, dupa ce o invingea trebuia sa-l infrunte pe celalalt vecin puternic…

Așa că Polonia a putut să faca un  pact de neagresiune cu fiecare dintre aceste țări, care teoretic îi oferea o garantie.

În plus, în cazul unui atac german, Polonia se putea baza pe reacția Franței si Angliei. Armata franceza era considerata cea  mai buna si mai bine dotată din Europa … și era înzestrată cu 10.700 piese de artilerie, 5.800 tancuri (din care peste 1500 FT 17 ), și destulă aviație care se putea presupune ca va profita de ocazie si va „cadea” in  spatele Germaniei. Si nici Anglia nu statea prea rău …

Mai bine (sau mai rau pentru Polonia) aceasta primise garantii franco-britanice! Astfel, Lordul Halifax preciza: “Se poate spune cu siguranta că nici guvernul polon, nici guvernul român nu și-au facut nici o iluzie in privinta masurilor concrete de ajutorare la care ele se puteau astepta de la Marea Britanie in cazul cand Hitler ar vrea razboi”, este vorba despre altceva.

Deci pe scurt  in fatidicul august 1939 Polonia se baza  :

  ca va lupta pe un singur front

–  ca va primi ajutor masiv in timp util.

Numai că, Polonia a fost atacata pe doua fronturi, iar ajutorul occidental a fost doar declarativ.

Se ridică așadar o întrebare fără răspuns. Oare Polonia ar mai fi refuzat cererile hitleriste daca i-ar fi trecut prin cap ca refuzul  se poate lasa cu o alianta germano-rusă îndreptată impotriva Poloniei?! Credem că nu!

(Cat de sigura a fost Polonia se vede si din faptul că avioanele de vânătoare pe care le producea :PZL 11!! PZL 24 au fost livrate Bulgariei, Greciei si României, dar ea însăși nu s-a dotat cu asa ceva!! )

Finlanda : avea un vecin pe care il bănuia de intenții sa zicem pidosnice, anume URSS.

S-a pregatit cat a putut de bine si printre altele si-a construit o linie fortificata in Karelia, fiindca prin nordul masiv împădurit se presupunea că rușii nu pot defasura masiv trupe.…

Finlandezii presupuneau ca vor primi imediat, în cazul că vor fi atacați de sovietici, ajutoare masive în trupe și tehnică militară, mai ales că dupa 1934 contau pe faptul că Germania va fi prima care le va sări în ajutor.

Nu a fost  chiar așa

Pactul sovieto-nazist Ribentrop Molotov și-a facut datoria, iar Germania nu i-a ajutat pe polonezi. Aceștia au primit voluntari din  Suedia si Norvegia, iar englezii si francezii au încercat sa trimita niște ajutoare, însă dominația germană în Marea Baltică a îngrenat mult materializarea intenției lor. Totuși vreo 30 de avioane  MS 406 au ajuns la finlandezi, înainte de încheierea razboiului .

România Mare - Wikipedia

Cât despre România, ei bine ea statea cel mai prost. În Est avea o lungă graniță cu URSS care pretindea Basarabia și nu doar acest teritoriu, la  vest era Ungaria care dorea Transilvania,, iar la sud Bulgaria jinduia la Cadrilater…

Prin urmare, România trebuia să apere aproape toate granițele sale, fiind practic inconjurata de țări ostile, care pretindeau deschis părți din teritoriul său…

In plus in 1940 dupa impărțirea Poloniei granița cu URSS s-a lungit și mai mult!

Inainte de 1938 „problemul strategic romanesc” se rezolvase cumva prin alianțele locale:

Mica Antantă – România, Iugoslavia și Cehoslovacia care asigura ca Ungaria nu va mișca in front și,

Antanta Balcanică – România, Iugoslavia, Grecia si Turcia sileau Bulgaria să își tempereze poziția.

In fine, un  acord cu Polonia asigura cât de cât frontiera  de Est. Cele  2 țări trebuiau sa se sprijine reciproc în caz de agresiune soviectică (adica sa intre in război) și luptând să aștepte ajutoarele occidentale.

De fapt România era sceptică si se presupunea  că în caz de agresiune sovietică armata se va retrage (luptând) pe aliniamentul Focșani-Nămoloasa-Galați unde trebuia sa rămână pe pozitii în asteptarea ajutoarelor occidentale.

Ori, in 1940, ajutoarele occidentale era clar ca nu vor mai veni. Franța era distrusă, Anglia avea ea nevoie de ajutor, Germania era în relații apropiate cu URSS, Italia facea parte din aranjamentul cu Germania, Belgia era ocupată, Olanda ocupată, Luxemburgul ocupat șamd. Cine sa ajute ? Suedia? Elveția?!

Ocuparea Cehoslovaciei distrusese Mica Antantă. Interventia iugoslava impotriva Ungariei nu mai era sigură fiindcă în spatele Ungariei statea Reichul German. În plus, în caz de agresiune sovietică, era de presupus ca Ungaria va profita…

Poate ca dacă Bulgaria ar fi incercat ceva , Turcia si Grecia (probabil și Iugoslavia) ar fi intervenit pentru a „rezolva” neintelegerile cu această țară… Poate.

Asa ca în momentul ultimatumului muscalesc dat României la 26 iunie 1940, țara noastră nu prea avea de ales. Confruntată cu o forță mult superioară și fără aliați, armata româna  nu avea  nici o sansă.

In plus, România mai trebuia să se astepte și la o agresiune dinspre vest și sud.

Că Ungaria nu dispunea de forțe considerabile este adevarat, însa asta însemna ori că Romania păstra forțe în vest și era rapid zdrobită de URSS, ori că, aruncand toate forțele sale în est, oferea Ungariei o ocazie de vis.

Deci, desi situațiile în care se aflau in acea perioadă România, Polonia și Finlanda nu erau deloc comparabile.

In primul rând, România  nu putea sa spere un ajutor extern în fața amenințărilor venite din partea URSS, iar Germania a punctat scurt : supuneți-vă!

În al doilea rând, România se aștepta sa fie atacată pe 2, dacă nu pe 3 fronturi.

Poate spune cineva ce șanse de supraviețuire ar fi avut atunci Statul Român?

Nu cumva românii s-ar fi întors la situația existentă înainte de 1859?

Publicitate

01/02/2022 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: