AR TREBUI UITATE CRIMELE COMUNISMULUI ?

De ce nu ar trebui să uităm niciodată crimele comunismului ?

Comunismul și-a impus tirania în diferite țări în momente diferite, iar reacția a fost întotdeauna aceeași: Oamenii s-au opus și au rezistat, adesea cu mari riscuri.

Oamenii din Hong Kong sunt chinezi, dar occidentali în principii. Le pasă de libertatea de exprimare și de statul de drept.

Necesitatea de a ne aminti crimele comunismului de la Berlin la Hong Kong este foarte evidentă, acum când Wikipedia dezbate în prezent dacă să șteargă sau nu un material despre „crimele în masă sub regimurile comuniste”, constată publicația The Heritage.

Cât de absurd și de aistoric…

Lenin, tatăl fondator al comunismului, s-a bazat pe violență pentru a promova țelul său suprem al unei lumi comuniste, scrie publicația românilor americani din Chicago,Tribuna.US.

Comunismul și-a impus tirania în diferite țări în momente diferite, iar reacția a fost întotdeauna aceeași: oamenii se opun, adesea expuși unui mare risc.

„Cartea Neagră a Comunismului”, a Universității Harvard, detaliază rădăcinile ideologice ale utilizării de către comunism a plutonului de execuție, a Gulagului, a KGB-ului, a foametei forțate, a deportării în masă și a suprimării drepturilor fundamentale ale omului pentru a înlătura orice opoziție față de tirania sa.

Autorii cărții de la Harvard au fost martori direcți ai comunismului: la Berlin, în perioada apogeului Războiului Rece și în Hong Kong, la aproape 60 de ani mai târziu.

În septembrie 1961, la o lună după construirea Zidului Berlinului, Berlinul de Est, capitala „paradisului” muncitorilor din Germania comunistă avea încă multe clădiri goale, bombardate, spre deosebire de Berlinul de Vest, unde muncitorii îl reconstruiau constant. Orașul semăna cu o așezare fantomă cenușie și prăfuită.

Puținii oameni de pe străzi erau îmbrăcați în gri și negru și mergeau repede, cu capul plecat. Zidul din beton și sârmă ghimpată, era patrulat de soldați și câini.

Mici grupuri de berlinezi de est priveau spre vest, spre libertate. Câțiva își șopteau unui altuia, dar cei mai mulți erau tăcuți și palizi în lumina care se stingea. Iar atunci când un băiețel curios s-a apropiat de Zid, paznicii înarmați au reacționat brusc, ordonându-i să se întoarcă.

Pe trotuarul dinainte de Bernauer Strasse 48, în sectorul francez, erau ghirlande de flori cu simpla inscripție „In Memoriam”, care onora o femeie din Berlinul de Est care a sărit din apartamentul ei aflat la etajul trei pentru a evada, dar care a ratat salteaua pusă sub fereastră. A murit pe trotuar.

În Berlinul de Est totul era gri: magazinele, hainele, spiritul oamenilor captivi în „cel mai mare lagăr de concentrare din lume” (cum l-a numit un localnic). Stasi – poliția secretă – era mereu în căutarea dizidenților. Oamenii își controlau cuvintele, chiar și acasă.

În week-end și de-a lungul Zidului, berlinezii din vest se adunau pentru a flutura batiste sau pentru a semnala cu umbrelele prietenii și rudele aflate pe cealaltă parte. Un bătrân striga câteva cuvinte de încurajare unui prieten care se apleca peste fereastră.

Aici, berlinezii de est și de vest își atenuau frustrarea sub ochii vigilenți ai poliției est-germane înarmate cu puști.

A trebuit să treacă 28 de ani și 5 luni de dezolare și deprimare până să se prăbușească Zidul Berlinului.

Peste tot în lume, odată cu căderea Zidului, milenialii* se nășteau în prosperitate și libertate. Pentru cea mai mare parte a vieții lor, comunismul și socialismul au fost amenințări teoretice, ideologii care au fost împotriva naturii umane și care au ucis milioane de oameni, dar care păreau rămășițele unei alte lumi.

În urmă cu doi ani Hong Kong era implicat în proteste și mulți tineri luptau pentru libertățile pe care și le-ar fi pierdut dacă acest oraș ar fi absorbit de China comunistă.

Hong Kong este un oraș vibrant, prosper și plin de activitate, cu o bucătărie minunată, trasee pentru drumeții, grădini strălucitoare și plaje frumoase.

La o populație de 7 milioane,el pare un mic New York.

Anterior teritoriu britanic, Hong Kong a fost predat Chinei în 1997. Cei mai mulți locuitori ai acestui oras sunt etnici chinezi, dar occidentali în principiu.

Le pasă de libertatea de exprimare, de dreptul la protest și de statul de drept. Dedicarea față de aceste principii îi deosebește de restul populației chineze de pe continent și îi unește ca popor.

Miza fricțiunilor dintre Hong Kong și China în 2019 nu ar fi putut fi mai mare. A fost, în principiu, o ciocnire de sisteme. Chinezii sunt comuniști, cei din Hong Kong sunt capitaliști și vorbesc mandarina, cantoneză locală.

În China nu există justiție, pentru că Partidul Comunist Chinez dictează cine este nevinovat și cine este vinovat, în timp ce principiul animator al poporului din Hong Kong este statul de drept.

Abolirea acestui principiu este ceea ce a determinat izbucnirea protestelor din 2019. Adoptarea unui proiect de lege de extrădare ar fi permis ca cetățenii din Hong Kong, și posibil și vizitatorii, să fie trimiși în China pentru a fi condamnați.

Ar fi oferit Partidului Comunist Chinez capacitatea de a sechestra oameni în Hong Kong pentru a fi condamnați prin procese- farsă, întrețesând sistemul juridic din Hong Kong cu cel al Chinei. Astfel, Hong Kong ar înceta să mai existe ca refugiu al libertății în Asia.

Tinerii din Hong Kong au luptat împotriva acestei amenințări la adresa libertății cu ferocitatea celor care se tem să-și piardă țara. Adesea cetățenii in Hong Kong pot fi auziți explicând simplu de ce protestează: „Nu vrem să fim China”.

În multe privințe, tinerii din Hong Kong sunt ca milenialii americani. Au crescut în prosperitate, siguranță și libertate. Dar după 1997, amenințarea întunecată a Chinei a fost mereu acolo. China s-a interferat mult timp în alegerile din Hong Kong și a luat măsuri pentru a transforma electoratul însuși.

Marionetele Partidului Comunist Chinez din Hong Kong fac mari eforturi pentru predarea limbii mandarine în școli „pentru a consolida identitatea națională”, adică identitatea chineză.

Până la 150 de „imigranți” din China continentală vin în Hong Kong în fiecare zi.

Tinerii din Hong Kong înțeleg ce înseamnă să trăiești sub comunism. În timpul Revoluției Culturale, care a ucis milioane de oameni, mulți chinezi s-au stabilit în Hong Kong, departe de opresiunea și violența ideologiei maoiste.

Pentru cei aproximativ 3 milioane de chinezi care au fugit în Hong Kong evadarea adesea a însemnat să înoate în ape infestate cu rechini timp de șapte ore. Unii, incapabili să înoate, au folosit mingi de plajă în speranța că vor merge în derivă spre libertate. Mulți au murit, dar alții au încercat de mai multe ori.

Astfel de povești abundă în Hong Kong. Tinerii din Hong Kong le-au auzit de la rude și prieteni și, în interacțiunea cu oamenii de pe continent , au descoperit că studenții din China comunistă nu cunosc fenomenul Pieții Tienanmen.

Partidul Comunist Chinez a fost nemilos în a cenzura toate referirile la vărsarea de sânge din Piața Tienanmen.

La Berlin sau în Hong Kong, dorința de a trăi liber dăinuie. Îi motivează pe oameni să-și părăsească patria și să riște totul, inclusiv viața. Poveștile despre o asemenea îndârjire umană sunt transmise de-a lungul generațiilor, de la Războiul Rece și până astăzi, în Asia și Europa.

Dacă Occidentul nu i se opune Chinei, milenialii americani vor fi cei care le vor spune nepoților despre cum era Hong Kong-ul când era liber.

*Milenialii (denumiți și Generația Y) reprezintă valul demografic apărut la începutul anilor 1980, până la începutul anilor 2000.

Creditați cu inventarea termenului de „mileniali”sunt autorii William Strauss⁠ și Neil Howe care au folosit această expresie în 1987, cam pe când copiii născuți în 1982 intrau la grădiniță și mass-media începuse să identifice legătura lor potențială cu noul mileniu  întrucât urmau să absolve liceul în anul 2000. 

Ei au scris despre aceștia și în cărțile lor Generations: The History of America’s Future, 1584 to 2069 (1991) și Millennials Rising: The Next Great Generation (2000).

Caracteristicile milenialilor variază de la o regiune la alta, în funcție de condițiile economice și sociale. Cu toate acestea generația lor este caracterizată prin gradul de utilizare și familiarizarea sporită cu tehnologiile de comunicație, media și digitale. În cele mai multe părți ale lumii, maturizarea lor a fost marcată de o ascensiune a abordării liberale în politică și economie. 

Publicitate

Regizorul Andrei Șerban avertizează : ” Deși au doar 5-6 ani și sunt cu adevărat puri și inocenți, copiii nu mai sunt lăsați să fie copii”.

Regizorul Andrei Șerban: „Ținta e de a destabiliza puterea omului alb, burghez și heterosexual”

Copiii vin acasă traumatizați. Ideea tradițională a școlii de studiu universal a fost brusc înlocuită de tot felul de polemici: rasism, sexism, transgender, mediu”.

Regizorul Andrei Șerban, fost profesor la Universitatea Columbia SUA,vorbește despre actualul pericol al corectitudinii politice, atrăgând atenția asupra modului în care se pune problema în școlile din Statele Unite ale Americii (SUA) cu privire la rasă, scrie publicistul Ion Motea în bugetul.ro .

„Teoria criticii rasiale, această ultimă invenție a stângii radicale, începe prin a-i separa pe copii din fragedă copilărie în funcție de rasă, îi definește deja în opresori și opresați. Copiii vin acasă traumatizați. Părinții sunt îngroziți și pe bună dreptate. Deși au doar 5-6 ani, copiii nu mai sunt lăsați să fie copii. De ce e nevoie de atâta îndoctrinare a celor mici, care mai sunt cu adevărat puri și inocenți?

Copiii vin de la școală confuzi și întreabă: ‘Mamă, mi s-a spus că am rasismul în sânge și să-mi fie rușine că sunt alb’ sau ‘Tată, doar pentru că bunicul a fost sclavul albilor, eu trebuie să-mi urăsc colegii?’.

E de neimaginat ce se întâmplă: copiii sunt atrași unii spre alții și se împacă natural, de ce sunt hărțuiți să se urască? Suntem în secolul al XXI-lea, nu al XIX-lea”, afirmă regizorul Andrei Șerban într-un interviu acordat Spotmedia.

„America e în schimbare, deși direcția e haotică, neclară.

Biden e un președinte vizibil slab, care se lasă influențat de activiste stângiste ultra-radicale, gen Alexandria Ocasio-Cortez sau Rashida Tlaib.

Corectitudinea politică a ajuns să ceară modificarea vocabularului. Ultima perlă: nu mai e corect să spui ‘femeile menstruează’, ci ‘oamenii menstruează’, ca să nu jignești o anume comunitate.

Cum poți să te mai consideri liberal și să îl anulezi pe însuși Abraham Lincoln, doar pentru că și el, ca mulți alții la acea vreme, a avut sclavi?

Aș putea continua pe această temă, dar nu văd utilitatea! Mă tem ca valul noului tsunami e încă în creștere, departe de a ajunge la vârf”, mai spune Șerban.

„Dar recent s-a produs acest incendiu intelectual, care s-a răspândit fulger în toate universitățile americane. E vorba de același focar care s-a aprins și la Paris în 68, după modelul din Pekin, Moscova sau Havana.

Unii consideră acest virus doar o ‘modă intelectuală’ trecătoare, dar alții prevăd o revoluție culturală. Ținta e de a destabiliza puterea omului alb, burghez și heterosexual.

Ideea tradițională a școlii de studiu universal (în cazul meu, al teatrului) a fost brusc înlocuită de tot felul de polemici, proteste, discuții sociale pe subiectele fierbinți: rasism, sexism, transgender, mediu.

Eu, ca profesor, nu mi-am mai găsit locul. Am decis să mă retrag în mod amical, deși aveam un contract pe viață. Dar nu mai aveam bucuria sa fiu în clasă. Nu am regretat. Am evitat astfel un climat general de intoleranță și cenzură care se răspândise în universitățile țării.

Știu profesori care au fost excluși din cauza unei simple glume, sau a unui email prost înțeles, sau, mai grav, pentru că au o gândire ‘incorectă’ și refuză să se conformeze noii ideologii.

Ne aflăm în plin univers orwelian. E opusul atmosferei de deschidere a spiritului și a libertății individuale pe care am trăit-o când am ajuns prima dată la New York”, descrie situația Andrei Șerban.

NATO a cerut Rusiei din nou să își retragă forțele armate din Republica Moldova, Ucraina și Georgia

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a cerut Rusiei, miercuri seară, să-și retragă forțele din Ucraina, Georgia și Republica Moldova.

În cadrul unei conferințe de presă, oficialul a anunțat că NATO a trimis Moscovei răspunsul scris la cererile de securitate ale Rusiei, relatează Ana Marchitan în https://infoprut.ro , preluat de https://tribuna.us.

„Solicităm încă o dată Rusiei să detensioneze imediat situația. NATO crede cu fermitate că tensiunile și dezacordurile trebuie rezolvate prin dialog și diplomație”, a specificat secretarul general al NATO.

De asemenea, în cadrul intervenției sale, Jens Stoltenberg a spus că NATO este pregătit să asculte „îngrijorările Rusiei” și „să ne angajăm într-o conversație reală despre cum să menținem și să întărim principiile fundamentale ale securității europene la care ne-am înscris cu toții, începând cu Acordurile de la Helsinki”. 

„Aceasta include dreptul ca fiecare națiune să aleagă propriile condiții de securitate. Rusia ar trebui să se abțină de la o poziție de forță coercitivă, retorica agresivă și activitățile maligne direcționate împotriva Aliaților și a altor națiuni.

Rusia ar trebui, de asemenea, să-și retragă forțele din Ucraina, Georgia și Republica Moldova, acolo unde sunt desfășurate fără consimțământul țărilor respective, iar toate părțile ar trebui să se angajeze constructiv în eforturile de a aplana conflictele, inclusiv prin formatul Normandia”, a declarat Jens Stoltenberg.

Totodată, oficialul a reiterat apelul pentru ca Moscova și NATO să-și restabilească reciproc misiuni la Bruxelles și Moscova și să utilizeze pe deplin canalele militare de comunicare pentru a promova transparența și reducerea riscurilor.

Amintim că, acum două săptămâni, NATO a mai cerut Rusiei să-și retragă forțele din Georgia, Republica Moldova și Ucraina.