CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DEZINFORMĂRI ALE PROPAGANDEI RUSE camuflate în narațiuni aparent românești


Cum sunt camuflate dezinformările Kremlinului în narațiuni aparent românești

©EPA/MAXIM SHIPENKOV  |   Păpuși tradiționale rusești „matrioșka” cu fostul președinte american, Donald Trump și președintele rus, Vladimir Putin.

Narațiunile endemice și promotorii lor în România

România, se spune, este o cetate infiltrată de Statul paralel, pe care Bruxellul a transformat-o într-o colonie a Uniunii Europene, o țară unde valorile tradiționale ale familiei sunt amenințate iar multinaționalele și Soros conspiră împotriva puterii alese legitim de popor. 

După aderarea la UE, românii au sărăcit și s-au îndatorat, fabricile și resursele naturalale au fost vândute străinilor pe sume de nimic. Românii trăiau mai bine pe vremea lui Ceaușescu.

Narațiunea semănă izbitor cu cea de la începutul anilor 1990: dușmanul extern (ungurii și sovieticii atunci, străinii și multinaționalele acum), apelul la unitate în fața „provocărilor” externe, străinii sau românii care s-au înstrăinat și vândut Occidentului în emigrație și care la revenirea în țară le servesc interesele, constată https://www.veridica.ro/ro/analize/cum-sunt-camuflate-dezinformarile-kremlinului-in-naratiuni-aparent-romanesti

Cultivarea premeditată a euroscepticismului în ultimii 3 ani a dat roade – Eurobarometrul realizat de Parlamentul European în 2021 arată că 19% din români, văd apartenența la UE ca pe un lucru rău, cel mai mare procent din Uniune, iar 49% ca pe un lucru bun, a 24 poziție în UE, (media UE fiind de 63%).

Suveranismul. Revenirea lui Nicolae Ceaușescu

Vladislav Surkov, fostul adjunct al șefului Administrație Prezidențiale a Rusiei, arhitectul „politicii post-adevăr”, este creditat ca fiind autorul teoriei „democrației suverane”.

De acum înainte, scrie Masha Lipman, orice punere la îndoială a democrației în Rusia va fi interpretată ca neprietenoasă și un amestec în treburile interne. Inițial calificată de Occident ca oximoron, sintagma „democrația suverană” a fost reevaluată după anexarea Crimeii.

Modelul nu era doar de uz intern ci și pentru export în statele fragile, fiind văzut ca un stil de guvernare care corespunde nevoilor și intereselor cleptocrației aflate la putere. Moscova legitima astfel abuzul în numele „democrației suverane”.

În România, narațiunea s-a resemantizat prin revendicarea figurii lui Nicolae Ceaușescu și a limbajului național-comunist, devenind una autonomă, cuplată cu narațiunile privind statul paralel și transformarea țării în colonie europeană. Ancora este nostalgia – Nicolae Ceaușescu a fost un lider puternic în timpul căruia România a fost un stat independent, suveran, prosper și influent în politica externă.

Narațiunea este propagată nu numai de social-democrații postcomuniști, care reclamă egalitarismul, ci și de dreapta unionistă, care admiră presupusa disidență a lui Ceaușescu față de sovietici, de grupările religioase, care apreciază politică pro-viață și pro-familie a comuniștilor, dar și de eurosceptici sau presa din Republica Moldova afiliată Kremlinului.

Statul paralel. ONG-urile sunt vândute Occidentului

Narațiunea „Statului paralel” a fost importată de partidele aflate la putere în România încă din toamna anului 2016 și amplificată de Sputnik.md, de presa proguvernamentală și pro-PSD, fiind legitimată prin rezoluții de partidul de guvarnământ. Acuzațiile sunt lansate de politicieni inculpați sau condamnați pentru corupție împotriva procurorilor anticorupție, serviciilor secrete, unor ONG-uri, organizații media și politicieni rivali.

Cuplarea acestei narațiuni cu cea privind transformarea României în „colonie UE” aduce în prim plan discursul autoritarist privind statul înconjurat și infiltrat de dușmani, făcându-se apel la patrioții adevărați pentru salvarea ființei naționale.

 Deși importată, narațiunea a devenit autonomă, printr-o confuzie totală între „stat paralel„ și „stat profund”.[1]

Din 2017, Sputnik.md în limba română avea să promoveze intens această narațiune, vectorii de influență fiind militanții neo-ortodocși, activiștii anti-avort și anti-LGBT. Pericolul pentru România nu îl reprezinta corupția, ci entitatea numită „Stat paralel”, în spatele căruia ar sta Soros și statul norvegian.

 Eșecul referendumului pentru modificarea Constituției este pus pe seama statului paralel, „totalitar”. Corupția este un rău care poate fi ținut sub control, spre deosebire de statul paralel.

Similitudinile între campania anti-ONG-uri din România și Rusia sunt izbitoare: demonizarea ONG-urilor „anti-naționale”, a „sponsorilor” acestora, proiectele de  modificarea legislației ONG-urilor, folosirea instituțiilor de forță împotriva acestora, acțiuni de kompromat împotriva magistraților și celor mai proeminenți lideri ai societății civile. Șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, avea să fie ținta unei acțiuni de kompromat planificată de foști ofițeri de informații din România și Israel.

Aceștia aveau să declare că România este „prizoniera unor structuri de putere ocultă, nelegitime, subordonate unor interese străine„, cerând ca toate ONG-urile să prezinte situații trimestriale ale surselor de finanțare.

Narațiunea „statului paralel” a fost propagată intens în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2016. În 6 decembrie 2016, cu cinci zile înaintea alegerilor parlamentare, România TV difuza o înregistrare atribuită grupului Anonymous, în care se spunea că George Soros a finanțat incendiul de la clubul Colectiv, urmând protestele care au condus apoi la căderea guvernului Ponta.

„Anonymous” dădea guvernului un termen de 10 zile pentru a spune adevărul despre „ce s-a întâmplat în realitate” în clubul Colectiv, amenințând că noi informații vor fi publicate după alegeri.

Dictatura medicală

Narațiunile au fost recontextualizate în timpul pandemiei, fiind convertite în narațiuni endemice, cu o ancoră puternică – abuzurile din perioada comunistă. În România, grupările naționaliste, pro-ortodoxe, eurosceptice și antivacciniștii au organizat mitinguri și proteste în București, acuzând guvernul liberal că a instalat o „dictatură medicală„. 

Protestatarii au acuzat că libertatea de circulație și de exprimare era îngrădită, bunurile erau confiscate abuziv, se dădea o lupta gigantică între suveraniști, cum sunt Putin și Trump, și globaliști, între guvernul mondial și guvernele legitime, între neomarxiști și patrioți. Dictatura era una de esență satanistă pentru că s-ar fi ordonat închiderea bisericilor și interzicerea pelerinajelor.

Protestatarii au făcut apel la patriotismul românilor. Mesajele au fost puternic amplificate în media și pe rețelele sociale. Pentru prima oară, s-au produs scenete tv fake, prezentate ca fapte reale de emisiunile de știri. În opoziție, măsurile Rusiei au fost lăudate ca omenești, firești, democratice.

Figurile centrale ale protestelor erau cunoscute ca apropiate de ambasada Federației Ruse, fiind antrenate în proteste similare cu alte ocazii.

Tensiunea între cele două drepturi garantate de Constituție, la sănătate publică și libertatea religioasă, a fost instrumentalizată cu ocazia pelerinajului la moaștele Cuvioasei Parascheva, cel mai mare din România, unde se adunau înaintea pandemiei până la un milion de oameni. Cu ocazia pelerinajului a fost organizat și un protest, care a fost filmat și viralizat pe rețelele sociale, arătând jandarmi care abuzau pelerinii.

Scena a fost intens mediatizată și pe posturile de televiziune, fiind și momentul ieșirii la rampă a Dianei Șoșoacă. Ancora de care a fost prins acest protest erau abuzurile jandarmilor împotriva românilor din diaspora la protestele din 10 august 2019. Narațiunea endemică a fost cea privind abuzul statului totalitar, antiromânesc, neomarxist, neocomunist.

România a făcut parte din Lumea rusă prin ortodoxie, prin limba liturgică, slavona, prin relațiile de rudenie între principi, prin cultură; viitorul va apropia din nou cele două țări, despărțite acum temporar de interesele egoiste și violente ale Occidentului. Unirea României cu Moldova este legitimă, ca și revenirea Crimeii la Mama Rusie.

Vechea idee că misiunea Rusiei este cea de a salva spiritual lumea a fost revalorizată prin ceea ce Alain Besançon numea un melanj de istoriozofie, idei împrumutate din fascism și gândire ocultă de început de secolul XX.   „Poporul rus aparţine, fără îndoială, popoarelor mesianice”, scria Dughin.[2] Pentru el, interesele strategice ale poporului rus trebuie să fie antioccidentale. Acesta este mediul intelectual în care domnește Putin, singurele repere stabile fiind ura sa față de Occident și gustul puterii absolute.

Slavofilia, eurasianismul, Lumea rusă, A Treia Romă,  sunt versiuni ale aceleași narațiuni despre Imperiul Rus ca forță mesianică, protector al valorilor tradiționale creștine. Biserica Ortodoxă Rusă a devenit persuasivă la nivel global, generând un lobby influent, dezvoltând conexiuni cu mari corporații și grupări conservatoare americane.

 Biserica Ortodoxă Rusă este aliatul principal al Kremlinului în consolidarea autocrației neosovietice a lui Putin, alături de cleptocrație. Dacă cea din urmă finanțează operațiunile precum fabricile de troli sau presa prorusă din Vest, Biserica livrează ideologia. Antoine Arjakovsky arăta că asistăm la „conjugarea obiectivelor celei de-a Treia Rome cu cele ale Internaţionalei a III-a.”[3] Securitatea națională, notează Robert Blitt, a fost conexată cu securitatea spirituală.

Aleksandr Dughin îi găsește un rol și României, după plecarea americanilor din Europa – „o punte între Est și Vest„, binecuvântând unirea cu Republica Moldova. Chiar dacă nu fac parte organic din Lumea rusă, precum moldovenii, românii nu își pot nega trecutul. În România, narațiunea este instrumentalizată prin opunerea ortodoxiei Occidentului și rescrierea istoriei. În primul caz, paleta este largă – de la cooptarea preoților ortodocși în fruntea mișcării anti-fracking, până la validarea discursului anti-LGBT, anti-vaccin, anti-5G și eurosceptic. În cel de-al doilea, Rusia a arătat că România îi datorează momentele cheie din dezvoltarea statului modern.

Românii își riscă viață, pentru ca cei de la putere să facă pe plac americanilor. Un război va începe în curând iar românii vor plăti inutil prețul subordonării. Riposta rusă va fi neiertătoare. România nu își poate permite cheltuielile militare la care e obligată. Americanii se comportă că niște stăpâni în România. 

În mentalul românesc, SUA reprezintă puterea care ar fi putut salva România de comunism la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Partizanii anticomuniști, intelectualii, oamenii politici care aveau să între în curând în pușcărie dar și marea masă a populației au continuat să spere în venirea americanilor chiar și atunci când comunizarea României era evidentă.

În antiteză, rușii au reprezentat armata de ocupație, care a impus o conducere străină de aspirațiile românilor, care a spoliat țara și i-a controlat destinul cel puțin până la retragerea Armatei Roșii, în 1958. Această percepție s-a menținut până în ziua de azi în ceea ce privește forțele armate ale celor două țări.

Intrarea României în NATO s-a bucurat așadar de susținerea largă a populației. Nici măcar post-comuniștii nu au văzut vreo alternativă, dimpotrivă, și-au dat concursul, înțelegând că este și o condiție a accesului în UE.

În acest context, narațiunea antiamericană a fost amorsată mai târziu decât celelalte, odată cu instalarea bazelor militare NATO în România. I s-au subordonat știri false despre satele transformate în bordeluri pentru militarii americani, obligația de a cumpăra tehnică militară scumpă și învechită, riscul inutil la care se supun românii adăpostind bazele, străini fiind de cauza americanilor.

Chiar dacă narațiunea secundară apare în toate statele foste comuniste din flancul estic al NATO, în România a apărut și una endemică.

Se speculează în special slugărnicia de care ar da dovadă unii politicieni de la București față de americani – o putere coruptă, străină de valorile românești. „Slugile americanilor” amintește de sintagma „slugile rușilor” cu care național-comunismul își legitima intern represiunea.

Românii și moldovenii ar trebui să urmeze exemplul Crimeii și să decidă prin referendum unirea cu Republica Moldova. Nu Moscova se opune unirii ci Bruxellesul.

După anexarea Crimeii, unionismul a fost revalorizat de propaganda rusă. Kremlinul sprijină oficial ideea unirii României cu Moldova iar narațiunile false s-au schimbat, asemenea celor privind referendemurile pentru independența ale Scoției și Cataluniei. Ca și în cazul acestora din urmă, Bruxellul se opune oricăror aspirații legitime de autodeterminare.

Narațiunea privind unirea României cu Moldova a fost declinată diferit în stânga și dreapta Prutului: o singură națiune, unirea fiind legitimă – în România; două națiuni distincte, cu limbă și istorie diferite, unirea fiind planul revizionist al României de a sugruma statalitatea moldovenească – în Republica Moldova. Deși opuse, cele două narațiuni endemice sunt intreținute simultan de Kremlin.

România, se spune, a ratat șansa unirii cu Republica Moldova atunci când a refuzat planul Kremlinului de a „sparge Ucraina„, după „lovitură de stat dată de americani„. După anexarea Crimeii, unionismul devine astfel subiectul unei dezinformări endemice, conform căreia aspirațiile moldovenilor sunt la fel de legitime ca și cele ale rușilor din Crimeea.

Unionismul este asumat politic de un singur partid în România, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care se autodefinește ca „partid național” având că valori centrale „familia, națiunea, credință creștină și libertatea” și este definit de ceilalati actori politici ca partid de extremă dreapta. Scorul obținut la scrutinul parlamentar din 2020 i-a uimit chiar și pe liderii AUR și este unul din cele mai mari obținute de un partid cu un trecut atât de recent.

După desființarea PRM, AUR este primul partid care coagulează electoratul de extremă dreapta, naționalist, eurosceptic, fundamentalist ortodox .

Idiolectul dezinformării endemice

Termeni: stat paralel, stat antihrist, colonie europeană, suveranism, dictatură medicală, neomarxism, presă mincinoasă.

Idiolectul narațiunilor fake endemice este, în mare parte, original. Faptul că puținele importuri lexicale sunt de natură occidentală, nu răsăriteană, are două explicații: rusofobia notorie a românilor, care nu a încurajat importurile din rusă, și evidența că România este cuplată mai degrabă la spațiul civilizațional occidental decât la cel balcanic sau central-est-european. 

Cuvintele cheie care au resemantizat narațiunile primare au devenit adevărate slogane, cu o eficacitate similară celor ale reclamelor publicitare.

Statul antihrist

Pandemia a recontextualizat vechile narațiuni privind atacul statului paralel asupra valorilor tradiționale. Statul a trebuit să administreze în timpul pelerinajelor religioase două obligații constituționale care păreau a se exclude reciproc – dreptul la sănătate publică și libertatea religioasă. Zecile de mii de oameni care voiau să atingă racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva încălcau legea stării de alertă, care impunea distanțarea socială. Narațiunea ranforsată a fost cea privind statul care se folosește de organele de forță pentru a interzice libertatea religioasă. Statul antihrist amintea astfel de perioada comunistă, în care libertatea cultelor era îngrădită, bisericile închise sau demolate, preoții arestați. A apărut astfel o narațiune endemică, care coagula doi termeni pe care românii ii asociasera deja de zeci de ani cu dictatură.

Colonie europeană

Deși România nu a avut colonii și nici nu a fost colonie de-a lungul istoriei sale, aflându-se în schimb în raporturi de vasalitate sute de ani față de marile puteri ale vremii – Imperiul Țarist, cel Otoman sau cel Habsburgic, sintagma a devenit sloganul de succes al unei narațiuni endemice. Cele trei imperii nu fuseseră puteri coloniale, „Europa” însă, așa cum o înțelegem acum, da. Narațiunea era verosimilă – era vorba de puterile occidentale, cu un trecut colonial rușinos, care se întoarceau la această practică într-o formă modernă și cu acordul țărilor supuse. Exportul forței de muncă, vânzarea pe nimic a resurselor naturale și activelor, transformarea în piață de desfacere erau principalele argumente folosite de cei care promovează această narațiune. „Europa” nesătulă și egoistă își păstrase reflexele imperialiste și coloniale și oferise României iluzia că va fi tratată ca partener egal în Uniunea Europeană; de fapt, UE nu era interesată decât de transformarea sa în colonie.

Suveranism

Semantizarea acestui termen ca pivot al idiolectului fake a fost făcută de Surkov. Termenul a fost importat în România în 2020, devenind un vehicul pentru promovarea narațiunilor endemice. Suveranismul este soluția pe care o au la îndemână patrioții, cei care se află de partea Binelui, în luptă cu neomarxiștii, statul paralel, globaliștii, statul antihrist. Suveranismul este cuplat și cu narațiunea liderului puternic, a despotului luminat.

Românii sunt sensibili la figurile istorice puternice din istoria lor. Multe au fost revalorizate de propaganda comunistă, în special prin cinematografie. Rescrierea istoriei și revizionismul istoric au creat figuri care îl legitimau pe Nicolae Ceaușescu ca suveran. Sceptrul din mâna președintelui comunist la învestirea sa, un anacronism pentru marxism-leninism, anticipa acest curent. Termenul a fost unul central în propaganda comunistă, fiind acum reinvestit odată cu importul ideologic din Rusia. Suveraniștii nu se mai luptă astăzi cu URSS-ul ci cu Uniunea Europeană, „Noul URSS”.

Dictatura medicală

Ancora acestei expresii este una puternică – dictaturile succesive sub care s-au aflat românii în secolul XX, cea comunistă fiind cea recentă. Restricțiile impuse de guvernul liberal în timpul crizei sanitare au reprezentat o oportunitate pentru promovarea unei noi narațiuni endemice. Statul voia să restricționeze libertatea de exprimare și de mișcare, să confiște averile cetățenilor după bunul plac, să îi interneze în spitale împotriva voinței lor, să închidă bisericile. Blindatele scoase din cazărmi în timpul stării de urgență erau cea mai bună dovadă. Protestele organizate de asociații care se legitimau ca pro-ortodoxe au fost intens mediatizate atât de stațiile de televiziune naționale cât și în rețelele sociale. Medicii erau exponenții acestei dictaturi pentru că obligau familiile decedatilor să afirme că moartea fusese cauzată de Covid. Tot medicii erau cei care întrețineau această conspirație, făcând zilnic declarații mincinoase privind numărul tot mai mare de decese cauzate de virus.

Neomarxiștii

Dacă în urmă cu câțiva ani, neomarxismul era contestat polemic de intelectualii de dreapta, termenul a fost resemantizat în 2021, fără a mai avea vreo legătură cu școala de gândire din secolul XX. Neomarxiștii sunt antiromâni, anticreștini, vor să închidă bisericile, să interzică pelerinajele religioase, să schimbe ritualul botezului și să interzică predarea religiei în școli, atacă familia tradițională, vor să îngrădească libertatea de exprimare în numele corectitudinii politice. Termenul este acum o adevărată injurie și face parte din arsenalul kompromatului. El este folosit în special de urmașii național-comunismului, de extremă dreapta, și de ultraortodocși, prin amorsarea narațiunii neomarxismului autohtonizat.

Presa mincinoasă

Apărută în România în timpul crizei sanitare, narațiunea amintește de cea promovată intens de Trump, a presei corporatiste care răspândește fake news. Ancora specifică este însă tot perioada comunistă și începutul anilor 1990, când presa a fost principalul instrument de propagandă al comuniștilor și neocomuniștilor. Presa este vinovată de colportarea minciunilor privind existența virusului și dimensiunea crizei sanitare, de ascunderea originii pandemiei și propagandă în folosul celor care vor să instaureze dictatură medicală. Presa mainstream este una mincinoasă, antiromânească, vândută, propagandistică. Adevărul îl poți afla doar din presa patriotică, echivalentul presei alternative din Occident.

Concluzii

Strategiile Kremlinului de a produce și propaga campanii de fake news și dezinformare se rafinează prin apariția unor narațiuni endemice în România, fără nicio legătură aparentă cu narațiunile primare ale Kremlinului. Acestea sunt validate ca teme legitime și autohtone de dezbatere publică.

Obiectivele sunt astfel mai ușor definite: ieșirea României din UE și din NATO, dezincriminarea corupției, a violenței domestice, resetarea relațiilor cu Ucraina și îndepărtarea de obiectivul comun de a securiza Marea Neagră.

Sursele și canalalele de propagare și amplificare sunt și ele autohtone, dată fiind rusofobia recunoscută a românilor.

Pandemia a constituit un mediu propice pentru recontextualizarea și resemantizarea narațiunilor și îmbogățirea idiolectului minciunii. Aceasta a fost dovadă că o societate este mult mai vulnerabilă în fața unor campanii de fake news în momente de cumpănă decât în perioadele de stabilitate. Panica și lipsa informațiilor au fost mediul propice de propagare a dezinformării.

România poate dezvolta reziliența față de aceste interferențe. Primul pas ar fi identificarea vulnerabilităților și anticiparea consecințelor. Este extrem de dificil de imaginat un răspuns la aceste campanii fără a aduce atingere libertății de exprimare; cu toate astea, coordonarea instituțională și abordarea multidisciplinară este vitală.

Note:

[1] Dacă plecăm de la definiția dată de Robert Paxton statului paralel – o caracteristică a regimurilor fasciste, care „păstrau atât structurile paralele cât și cele tradiționale ale statului într-o tensiune permanentă” și cea a statului profund, dată de M. Lofgrey – „un sistem compus din șefi ai serviciilor de informații, armatei, sistemului de securitate, din justiție și crimă organizată”, pare că cele două noțiuni au produs confuzie la București. Etichetele au fost schimbate pur și simplu. Narațiunea PSD-ALDE viza mai degrabă statul profund, descriind un complot al șefilor serviciilor de informații, armatei și justiției. Pe de altă parte, definiția statului paralel descria, paradoxal, chiar regimul PSD un adevărat partid-stat, al cărui președinte, Liviu Dragnea,  conducea, de fapt, România, nu prim-miniștrii PSD. În România, narațiunea  „statului paralel” are, mai degrabă, izul unei narațiuni paranoide autohtonizate.

[2] Aleksandr Dugin, The Foundations of Geopolitics, vol. 1, Bucharest, Ed. Eurasiatică, 2011, p.125.

[3] “The Mythology of the Second World War and its Dramatic Consequences Today” in: Stéphane Courtois and Galia Ackerman (coord.), Discursul politic rus de la al Doilea Război Mondial la conflictul ruso-ucrainean, Iași, Polirom, 2017.https://web.facebook.com/v8.0/plugins/comments.php?app_idDe la SM-3 la SMR: Cum pun americanii România sub umbrela de securitate energetică

De la SM-3 la SMR: Cum pun americanii România sub umbrela de securitate energetică

Parteneriatul strategic dintre România și SUA va intra într-o nouă etapă, după semnarea de joia trecută a unui acord foarte important între compania de stat Nuclearelectrica și NuScale Power din SUA privind amplasarea în România a reactoarelor nucleare modulare, denumite pe scurt SMR, ce vor oferi accesul la o nouă sursă de energie nepoluantă.

Pionii propagandei. Mirajul șahului în perioada sovietică

Pionii propagandei. Mirajul șahului în perioada sovietică

De la Lenin încoace, o mulțime de lideri comuniști au încercat să practice și să promoveze șahul. De cele mai multe ori, acești lideri erau jucători patetici, care nu erau în stare să facă față unui turneu de șahiști de forță medie sau chiar de amatori; cu excepția, poate, a unuia organizat numai între ei, eveniment care însă n-a avut loc niciodată, cu toată prietenia socialistă dintre popoare. Ceea ce însă nu i-a împiedicat pe aceiași lideri comuniști ca în timpul Războiului Rece să facă din șah un puternic instrument de propagandă.

27/01/2022 - Posted by | analize | , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: