CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RUTENII, poporul fără țară din inima Europei


 

Rutenii din Maramureş - U.C.R.R.

Despre ruteni în general

Rusână sau rutenii sunt locuitorii unei zone din inima Europei Central-Răsăritene, la nord și la sud de Carpații nordici, mai numiți și Carpații Păduroși. Teritoriul de baștină, cunoscut și sub denumirea de Rusia Subcarpatică, se întinde în părtile limitrofe al Ucrainei, Slovaciei și Poloniei[1].

Denumirile sub care sunt cunoscuți în istorie sunt acelea de rusână și ruteni, în sensul că ei se autoidentificau ca „rusini” (în slavonă rus + sân = fii ai Rusiei), iar austriecii și mai târziu maghiarii i-au numit „ruteni”.

Kolea Medvid

            Chiar dacă originea rutenilor nu este încă pe deplin elucidată, este clar că este vorba de o populație slavă care a trăit aici de timpuriu și, potrivit propriei lor traditii istoriografice[2], rutenii sunt o populație slavă veche care a locuit în Subcarpatia și Moravia încă de pe vremea creștinării primilor slavi de către Sfinții Kirill și Metodiu (sec. al IX-lea  d. H.), scrie Georgiana Arsene în https://inprimalinie.org.

În Gesta Hungarorum (sec. al XIII-lea) ei sunt numiți ruteni și menționați alături de „ducii valahi” Glad și Menumorut, iar țara lor este numită Rutenia, fără ca această țară să fie delimitată exact. La fel, rutenii mai sunt menționați, alături de români și „greci” ( = populațiile de confesiune ortodoxă) în prima Diplomă Leopoldină, de la anul 1691.   

            Până la Primul Război Mondial, rutenii au rămas răspândiți in spațiile Europei Centrale și Răsăritene, fără a reuși să-și constituie un stat național. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în perioada interbelică, între 1919-1938 arealul principal al rutenilor, cunoscut sub numele de Rusia Subcarpatică a intrat în componența Cehoslovaciei și aici a funcționat o regiune autonomă a rutenilor, numită Rusia Carpaticăo zonă care corespunde aproximativ cu actuala regiune Transcarpatia din Ucraina.

Deci Rusia Subcarpatică, patria de facto a rusinilor, a intrat în componența Ucrainei Sovietice abia după al Doilea Război Mondial, la 30 ianuarie 1946.

            Până la Primul Război Mondial, rutenii au rămas răspândiți in spațiile Europei Centrale și Răsăritene, fără a reuși să-și constituie un stat național. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în perioada interbelică, între 1919-1938 arealul principal al rutenilor, cunoscut sub numele de Rusia Subcarpatică a intrat în componența Cehoslovaciei și aici a funcționat o regiune autonomă a rutenilor, numită Rusia Carpaticăo zonă care corespunde aproximativ cu actuala regiune Transcarpatia din Ucraina. Deci Rusia Subcarpatică, patria de facto a rusinilor, a intrat în componența Ucrainei Sovietice abia după al Doilea Război Mondial, la 30 ianuarie 1946.






Foto: Actul trecerii Rusiei Subcarpatice la Ucraina Sovietică din 30 ianuarie 1946

În regiunea numită Transcarpatia din Ucraina actuală trăiesc aprox. 1.250.000 de locuitori, dintre care sunt 140.000 de maghiari și 40.000 de români.Ceilalți, peste 1.050.000 de locuitori, sunt consideraţi de Ucraina toți ucrainieni, minoritatea ruteană nefiind recunoscută de această ţară, cu toate că aceasta este recunoscută în toate statele din vecinătate, în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Serbia și România.

În România, potrivit recensământului din 2002, trăiesc 61.350 de ucrainieni (de fapt ruteni ucarinizați) majoritatea de 30.786 aflându-se în Maramureș, mulți dintre ei declarându-se ruteni, iar România este singura țară care are în Parlament un deputat din partea minorității rutene.

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruteni

[1] Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Adam_Franti%C5%A1ek_Koll%C3%

De ce Rusia Subcarpatică și nu Transcarpatia?

        Este vorba de Regiunea din dreapta Tisei, cuprinsă între acest râu și Carpații Păduroși, de la izvoarele Tisei și până dincolo de Ujgorod, numită în Ucraina de azi Regiunea Transcarpatia. Are denumiri care au cunoscut o anumită fluctuație istorică.

Kolea Medvidi

Din Evul Mediu și până după Primul Război Mondial, regiunea s-a numit Rusia Subcarpatică și, uneori, Rutenia Subcarpatică. Apoi, sub ocupația maghiară horthystă (1938-1945) i s-a spus Rutenia Carpatică sau Ucraina Carpatică, probabil pentru a estompa sugestia vreunei legături etno-culturale cu Rusia.

La fel, locuitorii regiunii s-au numit pe ei înșiși rusână și erau numiți ruteni de către austrieci, bineînțeles fără ca termenul să aibă ceva peiorativ, tot din Evul Mediu și până în perioada interbelică, pentru ca mai apoi să fie numiți și ruși carpatini, ucrainieni carpatini sau, după al Doilea Război Mondial, pur și simplu ucrainieni.

Scurt istoric al rutenilor - U.C.R.R.

Rusia Subcarpatică

Pentru omogenitatea stilistică și terminologică a textului, vom utiliza noțiunea de Rusia Subcarpatică și etnonimul rusân / rutean pentru a-i numi pe locuitorii ei.

  În mod concret, în textul de față, pentru a preîntâmpina unele neînțelegeri de ordin istoric și geografic,  prin Maramureș vom desemna acea parte a Maramureșului Istoric aflat azi în România, în sud-vestul Munților Maramureșului și în stânga Tisei, de la talvegul Tisei până la aliniamentul Munților Oaș – Gutâi – Țibleș – Munții Rodnei, iar prin Rusia Subcarpatică vom înțelege partea din dreapta Tisei a vechiului Comitat Maramureș de pe vremea Austro-Ungariei, precum și fostele comitate Bereg și Ugocia, de la Pasul Tătarilor și Iasinea în Est și până la Ujgorod și Berezina în Vest. Denumirile de Transcarpatia sau Rusia Subcarpatică se referă la același teritoriu și sunt relative la cei care le utilizează.

Din punctul de vedere al Ucrainei de azi, privind de la nord-est de Carpați, zona se numește regiunea de dincolo de Carpați, adică Transcarpatia, iar din punctul de vedere al fostului Imperiu Austro Ungar, privind dinspre Vest, era vorba de regiunea de la sud-vest de Carpații nordici, o zonă locuită compact de către ruteni sau rusână, care se numea Rusia Subcarpatică.







Harta Transcarpatiei

Religia

În ceea ce privește religia, rutenii sunt o etnie veche ortodoxă, care a fost teritorializată aici prin creștinare încă de pe vremea Sfinților Chiril și Metodiu, în a doua jumătate a secolului al IX-lea, deci cu o sută douăzeci și cinci de ani mai înainte de creștinarea Rusiei Kievene, la anul 988, și mai înainte de creștinarea Ungariei pe la anul 1.000. Ipoteza are în sine un ridicat grad de plauzibilitate, pentru că, după cum se știe, în lucrarea lor misionară, Sfinții Chiril și Metodiu au inventat, în baza majusculului grecesc, un alfabet cu 43 de semne, apt să redea toate sunetele și cifrele limbilor slave, au tradus Biblia în limba slavonă, au transcris-o în acest alfabet și au purces, de la Marea Adriatică la Marea Baltică, la creștinarea și teritorializarea triburilor slave iar, cum era de așteptat, cei dintâi creștinați au fost slavii de pe limesul lor vestic, mult mai la vest de Kiev, de pe zona de contact nemijlocit cu civilizația latină a Europei Apusene, în acest limes intrând Moravia și bazinul Subcarpatic.

Și dacă în bazinul Subcarpatic nu a existat o populație slavă anterioară migrației lui Koriatovici de la anul 1397, atunci cine i-a influențat pe românii din Maramureș să accepte confesiunea Ortodoxă, în locul celei latine, sub ascultarea Haliciului anterioară anului 1387 (anul intrării Haliciului în componența Regatului Poloniei), precum și ridicarea în 1391 a Mănăstirii românești de la Peri la rangul de Stavropighie a Patriarhiei Ortodoxe de la Constantinopol?

De aici decurge că românii și rutenii/ rusână sunt cele mai vechi etnii care viețuiesc și azi în Maramureș și respectiv în Rusia Subcarpatică, mai vechi decât ungurii din Panonia sau slavii din Rusia Kieveană. Serviciul pe care cei doi călugări greci l-au făcut civilizației Europei Occidentale a fost imens :  în urma creștinării de către ei, triburile slave s-au teritorializat, deci și-au oprit ofensiva migratoare către Vest și, în semn de recunoștință, Biserica Romano Catolică i-a trecut pe cei doi în rândul sfinților, ziua lor fiind celebrată la catolici pe data de 14 februarie, iar bisericile ortodoxe îi prăznuiesc pe 11 mai (sau 24 mai stil vechi).

Rusână / Rutenii, un popor fără țară (3)

Harta: Demografia Rusiei Subcarpatice, respectiv a vechiului Comitat Maramureș

Primele recensăminte riguroase și care pot fi luate în seamă au fost făcute pe vremea Austro-Ungariei. La recensământul de referință din anul 1910, pentru întregul Comitat Maramureș, adică atât pentru Maramureșul Istoric aflat azi în România cât pentru cel aflat azi în Ucraina, în Regiunea Transcarpatia, de la izvoarele Tisei până la Dolha și Hust[1], situația statistică era următoarea.  Dintr-o populație totală de 357.535 locuitori, 159.489 locuitori erau ruteni (44,60%), români 84.510 (23,63%) și 59.552 (16,65%) germani (o parte din evrei se declarau germani).

Și atunci, ca și azi, românii erau masați, în cea mai mare parte a lor, în stânga, iar rutenii în dreapta Tisei. Maghiarii erau abia pe locul patru, 52.964 (14,81%), cu toate eforturile lor de maghiarizare a etniilor nemaghiare și cu toate că în numărul lor îi treceau și pe evrei, știut fiind faptul că evreii obișnuiau să se declare ca fiind de limbă maternă maghiară sau germană, iar numai la rubrica religie era trecută confesiunea israelită.

În prezent, în actualul județ Maramureș, cu reședința la Baia Mare, la recensământul din 2011 era consemnată o populație stabilă ucraineană (de fapt sunt ruteni ucrainizați) de 30.786 persoane[2], deci o cifră apropiată cu aceea a românilor din Transcarpatia, de 33.000 de persoane, după recensământul din Ucraina din 2001, lucrurile fiind cumva echilibrate din acest punct de vedere.

            Problema reală și cronicizată este însă alta. După cum am văzut, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea maghiarii erau în minoritate numerică, respectiv pe locul patru în Comitatul Maramureș, dar nu numai în acest comitat, ci erau minoritari pe ansamblul Ungariei.

La momentul formării Austro Ungariei, la anul 1867 maghiarii din Ungaria reprezentau mai puțin de 42% din totalul populației, sau altfel spus, maghiarii erau minoritari în propria lor țară[3].

Pentru a se justifica și a legitima stăpânirea teritoriului Ungariei Mari, ei au recurs la maghiarizarea forțată a etniilor nemaghiare, folosind în acest scop inclusiv Biserica, într-o operațiune care era contrară misiunii sale esențiale ca Biserică creștină. La anul 1910, maghiarii au ajuns majoritari în acest fel (54,5% din totalul populației), dar soluția s-a dovedit a fi greșită și s-a întors împotriva lor.

            În mod similar procedează și ucrainenii astăzi în procesul de ucrainizare forțată a rutenilor.


[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Comitatul_Maramure%C8%99

[2] http://www.recensamantromania.ro/wpcontent/uploads/2012/
08/TS5.pdf

[3] Vezi Robert A. Kann: Die Habsburgermonarchie und das Problem des übernationalen Staates. In: Adam Wandruszka, Die Habsburgermonarchie 1848–1918. Band 2: Verwaltung und Rechtswesen. Wien 1975.#Maramureș#recensământul populației#rusână#ruteniSHARE

23/01/2022 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. Foarte bun articol! Din imaginile de mai sus, se desprinde cu limpezime că portul popular al rutenilor mai vechi era influențat până la copiere totală de portul popular românesc.

    Apreciază

    Comentariu de Viorica Bălteanu | 25/01/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: