CITATE DIN CRONICI TRANSILVĂNENE privind Unirea Transilvaniei cu Țara Românească și abuzurile la care erau supuși românii în ARDEAL până la venirea lui Mihai Viteazul
O lecție de istorie oferită de prof.univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române: Maghiarii i-au reprosat lui Mihai Viteazul că emite documente în limba română, spunând că niciodată n-a fost așa în Ardeal.
Răspunsul lui Mihai a fost: De azi, VA FI!
Academicianul Ioan Aurel Pop (foto), ne vorbește într-o conferință despre rolul lui Mihai Viteazul în istoria românilor, evocată de https://www.activenews.ro.
Letopisețul Cantacuzinesc, relatează despre evenimente descrise intr-un text aparținând marelui boier cronicar vâlcean Teodosie Rudeanu, autorul unei cronici a domniei lui Mihai Viteazul :
”Și rămaseră creștinii și mai vârtos, Țara Românească, săraci de dânsul. Pentru aceasta se cade să blestemăm toți creștinii pre neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi și vicleni, încă de felul lor.”
Foto: Teodosie Rudeanu, boier și cronicar muntean din vremea domniei lui Mihai Viteazul
Iată două citate semnificative despre realitățile din Transilvania anului 1599.
Unul dintre ele ne vorbește despre conștiința românilor transilvăneni de apartenență la același neam cu românii din Țara Românească, al doilea despre ticăloșia ungurilor și abuzurile la care erau supuși românii în Transilvania până la venirea lui Mihai Viteazul.
Vă dau un citat: ”La vestea nefericitei lupte de la Șelimbăr ( pentru unguri – n.n), care s-a răspândit foarte rapid în întreaga țară, națiunea română, care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei, s-a unit cu poporul venit din Țara Românească și împreună, cât și separat, au prădat în lungul și latul țării.”
Iată acum o frază extraordinară aparținând lui Istvan Szamosközy (1570–1612, un celebru umanist și istoric maghiar, cel care îl prezenta pe Mihai ca pe un posibil eliberator al Constantinopolului:
”Căci încurajați de încrederea că aveau un domn din neamul lor, au ocupat drumurile și i-au ucis pe domni.”
Unul dintre nobilii din Ardeal spunea:
”Să fi fost orice, numai valah să nu fi fost! Pentru că intrând un valah în Ardeal, a ținut mânia valahilor, pe care noi i-am ținut de slugi și din cauză că dinainte de intrarea lui Mihai în Ardeal, furcile, spânzurătorile, locurile de osândă erau pline de valahi, aceștia ne urăsc, și acum au un domn din neamul lor.”
Asta se întâmpla în 1599, 1600.
CITIȚI ȘI:
Niciun comentariu până acum.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
Lasă un comentariu