În SUA neomarxiștii botezați ”progresiști”doresc cu complicitatea unor politicieni o schimbare a structurii demografice prin înlocuirea populației originare din Europa, cu imigranți de culoare

Adevărul despre schimbarea demografică dorită de progresiști
Liga Anti-Defăimare, principala organizație internațională pentru combaterea antisemitismului și a extremismului, a cerut conducerii postului Fox News demiterea realizatorului tv. Tucker Carlson.
La una dintre emisiunile sale, Carslon a susținut că guvernarea democrată din SUA dorește „înlocuirea populației”, cu scopul de a reduce drastic șansele de victorie a republicanilor.
Liga Anti-Defăimare principala organizație internațională pentru combaterea antisemitismului și a extremismului, vorbește despre creșterea numărului adepților teoriei supremației albilor și a teoriei conspiraționiste a înlocuirii populației, apărută în Europa la începutul anilor 2000 și care se manifestă tot mai pregnant – un exemplu este campania guvernului Orban din Ungaria, care susținea că în spatele valurilor de imigranți cărora Comisia Europeană le deschide porțile se află un plan conceput, printre alții, de George Soros, scrie publicația Anonimus.ro
În SUA câștigă teren teoria care afirmă că populațiile din Vest sunt înlocuite treptat cu populații de culoare, conform unui plan pus la cale de politicienii progresiști.
Se susține că guvernarea democrată din SUA dorește „înlocuirea populației”, cu scopul de a reduce drastic șansele de victorie a republicanilor.
Zece ani de progresism au schimbat multe, ierarhiile și valorile s-au schimbat fundamental.
Într-un mic eseu postat pe site-ul Ligii Anti-Defăimare se explică de ce statul Israel nu ar trebui să permită vreodată mai multor arabi sa devină cetățeni cu drept de vot.
„Având în vedere rata natalității mai mare în cazul palestinienilor și posibilul influx al refugiaților palestinieni și al descendenților lor, evreii ar deveni repede o minoritate într-un stat binațional, iar asta ar pune capăt oricărei reprezentări egale.
În această situație, populația evreiască ar fi tot mai vulnerabilă din punct de vedere politic și, potențial, fizic.
Nu este realist și nu este acceptabil ca Statul Israel să își autosubmineze existența suverană și identitatea națională și să devină o minoritate vulnerabilă în ceea ce cândva era propriul teritoriu”, se arată pe site-ul Ligii Anti-Defăimare.
Poate că președintele Ligii Anti-Defăimare va veni să le explice americanilor dacă și în SUA se aplică același principiu.
„Mulți americani consideră că este necesar să se aplice. Din nefericire, majoritatea americanilor nu pot decide în această privință”, a spus Tucker Carlson.
„Schimbarea demografică este cheia ambițiilor politice ale democraților. Ei nu mai încearcă să vă câștige votul prin programul lor politic.
În mod evident, nu încearcă să vă îmbunătățească traiul. Nici măcar nu le mai pasă de votul vostru. Scopul este să vă facă irelevanți. Se poate dovedi că ăsta e adevărul. Iar pentru că este adevărat, asemenea discuții îi înfurie.
Când schimbi voturile, schimbi și câștigătorul alegerilor. Asta nu are nimic a face cu rasa sau etnia. Este vorba despre natura democrației”, a spus Carlson.
„În toată țara pot fi observate schimbări ale rezultatelor electorale. Se stabilesc oameni noi, iar ei votează diferit”.
„Pentru democrați, imigrația nu are de-a face cu compasiunea pentru refugiați și cu atât mai puțin cu îmbunătățirea condițiilor din țară. Nu are deloc de-a face cu justiția rasială. Până la urmă, imigrația în masă îi afectează nefast pe afroamericani mai mult decât orice altă minoritate.
Imigrația înseamnă înainte de toate avantaj electoral. Este vorba despre putere. Mai multe voturi pentru democrați înseamnă mai mulți democrați la putere”.
Între 1948 și 1982, californienii au votat o singură dată pentru un candidat democrat. Erau republicani. Aveau cea mai bună infrastructură, cele mai bune școli, cea mai tare economie. California era un model pentru întreaga lume. În 1980, Ronald Reagan, fost guvernator de California, a fost ales președinte.
Spre finalul celui de-al doilea mandat, a semnat legea pentru controlul și reforma imigrației, o lege care avea să facă imposibilă alegerea unor noi Ronald Reagan.
A fost o amnistie și o cale către cetățenie pentru circa 3 milioane de imigranți ilegali. Alte decrete au sporit această cifră. Restul lumii se uita spre SUA pentru a vedea ce se petrece. Imigranții de aiurea și-au dat seama că nu mai există pedeapsă pentru încălcarea legilor americane.
Reagan a dat un decret pentru asistență medicală gratuită pentru imigranții ilegali, Curtea Supremă le-a acordat drept de școlarizare gratuită. Imediat, toată lumea a venit în America.
Acum, în California , Los Angeles este întrecut doar de Ciudad de Mexico la numărul de hispanici. Niciun republican nu va mai câștiga în California cât va trăi generația noastră.
Nu se vorbește despre asta. Viziunile voastre nu s-au schimbat, însă au devenit irelevante. Puterea voastră politică, controlul asupra vieții voastre au dispărut odată cu venirea celor care v-au diluat votul.
Asta nu este democrație, este înșelăciune. Americanii care au crescut în California și-au pierdut dreptul fundamental într-o democrație, dreptul ca votul lor să conteze.
La fiecare californian care pleacă din acest stat, vin alți câțiva oameni care îi iau locul. Populația a crescut cu zece milioane după 1990.
Standardul de viață al noilor veniți crește odată ajunși în California, însă acum statul are cei mai mulți săraci dintre toate statele americane.
Cum s-a petrecut asta? Într-o țară sănătoasă, una în care onestitatea este la loc de cinste, nu am ajunge să punem astfel de întrebări. Cum a ajuns un loc idilic precum California atât de sărac, încât un număr mare de oameni pleacă de aici, din casele lor? Progresiștii se supără dacă noi arătăm că alegătorii americani sunt înlocuiți cu loialiști ai Partidului Democrat din alte țări. Nu avem voie să spunem asta.
Însă ei au voie să facă asta. Au făcut studii, au scris cărți, vorbesc despre asta la TV, uneori în cei mai urâți termeni rasiali. Nu le este rușine și nu cred că ar fi cazul să le fie rușine.
În toamna anului 2018, The New York Times a publicat un articol intitulat chiar ‹Putem să-i înlocuim› – era vorba despre electoratul republican.
În vara anului 2019, Donald Trump a promis – dar nu s-a ținut de cuvânt – să deporteze un mare număr de imigranți ilegali. Actuala vicepreședintă Kamala Harris a avut un răspuns revelator. Ar fi putut spune că deportarea este o cruzime, că este ceva neamerican. Dar nu a spus asta, ci a spus adevărul:
”Aceasta este o încercare de a reface demografia țării oprimându-i pe imigranți. Este o amenințare din partea președintelui SUA și este un afront la adresa valorilor noastre. Vom lupta împotriva acestei decizii’.
Însă ce a făcut Trump? Nu a spus decât că îi va deporta pe imigranții ilegali, care nu au drept de vot, conform legilor noastre. Nu au nici dreptul de a locui la noi în țară. Cum a devenit deportarea lor ‘o tentativă de a reface demografia țării’? Imigranții ilegali nici nu ar fi cazul să fie luați în calcul. Nu sunt americani”, spune Tucker Carlson.
„Americanilor li se interzice să discute despre asta. Se uită de pe margine cum
chiar de cei care se proclamă gardienii ei. ‘Democracy! Democracy! Democracy!’, urlă gloata de pe Twitter, asta în timp ce voturile oamenilor care s-au născut în America își pierd relevanța – diluate ca și dolarul american. Așa se petrece când întreaga populație – albi și negri, dar cu toții americani – este deposedată de drepturi în mod sistematic.
Clasa de mijloc este tot mai slabă. Are mai puțină forță economică și, din cauza imigrației în masă, mai puțină putere politică.
Liderii care fac aceste schimbări nu au nicio compasiune pentru victimele lor. Ei spun că vinovată de suferințele țării este țara însăși.”
Cronicarul Miron Costin, marele reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII- lea

Miron Costin, cronicar al Moldovei (1633 – 1691)
Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, s-a născut în 1633.
Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze în Polonia, salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor.
Aici ei au obţinut cetăţenia (indigenatul) polonez şi includerea în şleahta poloneză.
În timpul aflării în Polonia, viitorul cronicar, îşi face studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleasă cultură, un adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.
Se întoarce în patrie abia la începutul anilor ’50, unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din activitatea de stat.
Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.
În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani.
După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl principelui cărturar Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.

Foto: Constantin Cantemir, domn al Moldovei în perioada 25 iunie 1685-13 martie 1693.
Uciderea lui Miron Costin
De departe însă, cea mai gravă și mai tragică decizie luată de vreun domnitor la beție a fost cea a lui Constantin Cantemir, tatăl cărturarului Dimitrie Cantemir, voievod al Moldovei (1685-1693) care a decis executarea marelui cronicar Miron Costin în 1691, fără nicio dovadă și în pofida realității, acuzat că ar fi complotat împotriva sa.
Fratele lui Miron, marele vornic Velicico Costin, într-adevăr conspirase împotriva domnului, dar fără știința lui Miron Costin. Rău sfătuit dar și sub influența vinului băut fără măsură, Constantin Cantemir ordonă executarea lui Miron Costin, fără să-i ofere acestuia prilejul să se dezvinovățească.
Faptă cu atât mai lipsită de omenie cu cât unul dintre fiii cronicarului urma să se căsătorească cu fiica domnitorului.
Ridicat de la conacul lui din Bărboși, Miron Costin a fost decapitat la Roman, în decembrie 1691.
Astfel sfârșea unul dintre marii erudiți ai românilor, un diplomat de excepție, cel care îi dăduse marelui vizir Ahmed Koprulu antologicul răspuns la întrebarea înaltului demnitar otoman dacă îi pare bine pentru cucerirea Cameniţei de la polonezi:
„Suntem noi moldovenii bucuroși să se lățască împărăția în toate părțile cât de mult, iar peste țara noastră nu ne pare bine să se lățască”.
Confruntat cu grozăvia faptei sale, Constantin Cantemir a regretat profund uciderea lui Miron Costin, după mărturia altui mare cronicar, Ion Neculce: „Cantemir-vodă dup-aceea mult să căiè ce-au făcut și de multe ori plânge între toată boierimea și blăstăma pe cine l-au îndemnat de-au grăbit de i-au tăiat”.
În afară de această prea neomenoasă faptă, Constantin Cantemir a intrat în folclorul popular grație unui cântecel ale cărui versuri făceau apel la domn să bea cât vrea el, dar să nu mai pună biruri greu de suportat: „Domnul la masă îi poftea/ Și cu cotnar îi cinstea/ Până ce îi îmbăta/ Boierii când închina/ Îi zicea: «Măria-ta, cu paharul îndesește/ Dar cu birul mai rărește»”.
M. Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească.
Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Voda încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.
Letopiseţul este împărţit în 22 de capitole neintitulate, iar acestea în paragrafe, numite “zaciale“, şi cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii 1595-1661, încheindu-se cu relatarea morţii lui Ştefăniţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa.
Înzestrat cu o înaltă măiestrie de povestitor, Miron Costin a rămas în primul rînd istoric, căutînd să-şi întemeieze opera sa istorică pe o largă bază documentară.
La elaborarea cronicii sale cărturarul a apelat pe larg la un şir de lucrări ale istoricilor transilvăneni şi polonezi: L. Topeltin, “Despre originea şi căderea transilvănenilor“, P. Piaseţki “Cronica celor mai mai însemnate evenimente din Europa (1568-1638)“, A. Guagnini, “Descrierea Sarmaţiei europene” etc. Î
Începînd cu evenimentele din 1633, M. Costin apelează frecvent la amintirile şi impresiile proprii, letopiseţul căpătînd într-o măsură oarecare un aspect de memorii, mai cu seamă cînd este vorba de domniile lui Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan.
O altă operă a marelui cărturar este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.
În cîteva mici capitole autorul descrie cuceririle romane în Dacia, precum şi un şir de vestigii ale culturii materiale ce atestă dominaţia romană în Bazinul carpato-dunărean; prezintă date convingătoare cu privire la originea latino-romanică a limbii materne, se opreşte succint la legenda despre Dragoş, la credinţele şi superstiţiile moldovenilor, înşiruie ţinuturile, rîurile şi oraşele Ţării Moldovei.
În timpul prizonieratului în Polonia, M. Costin a scris “Poiema polonă” în versuri (limba poloneză), în care proslăveşte originea romană a poporului său, deplînge soarta grea a contemporanilor săi sub dominaţie turcilor, exprimîndu-şi încrederea că vor fi în stare să izbîndească în lupta pentru libertate cu ajutorul regelui polon.
În ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de largă rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, intitulată “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.
Opera constă din 17 capitole, în care autorul vorbeşte despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetăţile moldovene, despre îmbrăcămintea, obiceiurile şi datinile moldovenilor etc.
Scopul urmărit de autor constă în a artăta originea nobilă romană a poporului său, precum şi originea comună latină a tuturor românilor, comunitatea limbii lor numită limba română, care de asemenea este de origine latină.
Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice, epigrafice, numismatice şi etnografice.
Miron Costin a continuat cronologic nu numai letopiseţul lui Grigore Ureche, ci şi unele dintre ideile de bază ale precursorului său. Dintre acestea face parte şi ideea originii romano-latine a comunităţii şi unităţii de neam a poporului său. Miron Costin a dezvoltat această concepţie în primul rînd în cunoscuta sa operă “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“, scrisă prin anii 70-80 ai secolului XVII, precum şi două lucrări mai mici de limbă poloneză: “Cronica Ţării Moldovei şi a Munteniei” şi “Istoria în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românească“.
Subiectul acestor din urmă două luări este acelaşi ca şi în lucrarea “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“. Autorul încearcă să-i edifice pe vecinii noştri din partea de nord, polonezii, asupra originii moldovenilor şi a tuturor românilor, indiferent de ţara în care locuiesc.
Scopul principal pe care l-a urmărit Miron Costin în aceste lucrări, dar mai cu seamă în lucrarea monografică “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“, era acela de a combate basna interpolatorului Cronicii lui Grigore Ureche, Simion Dascălul, şi de a arăta originea moldovenilor şi tuturor românilor din coloniştii aduşi de împăratul Traian în străvechea Dacie.
După cum demonstrează cu diverse argumente ştiinţifice Miron Costin, chiar numele arată pe descendenţii românilor de astăzi, adică contemporani cu el; ei “nu şi-au schimbat numele său, ce tot Romanus, apoi cu vremea şi după îndelungate veacuri, români pînă azi îşi zic“.
Acest scop este foarte clar formulat chiar în Predislovie:
“Începutul ţărilor acestora şi a neamului moldovenescu şi muntenescu, şi cîţi sunt şi în ţările ungureşti cu acest nume şi români şi pînă astăzi, de unde şuntşi de ce seminţie, de cînd şi cum au descălecat aceste părţi de pămîntu…”
Pentru a ilustra cu cît mai multă convingere concepţia şi viziunea lui Miron Costin referitor la aceată problemă, aducem cîteva dintre cele mai reprezentative fragmente din lucrarea “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor” –
“Şi aşa neamul acesta de carele scriem, al ţărilor acestora (enumărate şi caracterizate de Miron Constin mai sus:
“Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românilor din Ardeal” – A.E.), numele vechiu şi mai direptu iaste rumân, adică râmlean, de la Roma.. tot acest nume au ţinut şi ţin pînă astădzi..“.
“Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vreme, cu vacuri, cu primenele au şi dobînditescu şi alte numere, iară acela carile iaste vechiu nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân.
Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveni, rară nu întrebăm: “ştii moldoveneşte?”, ce “ştii româneşte?” pre limba latinească… Şi aşa iaste acestor ţări şi ţărîi noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti numile cel direptu de moşie, iaste rumân, cum să răspundu şi acum toţi aceia din ţările ungureşti lăcuitori şi muntenii ţara lor şi scriu şi răspundu în graiul: Ţara Românească“
“De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor” reprezintă un adevărat simbol al conştiinţei latine şi al mîndriei originii romane de neam a poporului nostru.
Spiritul şi ideile din această operă au fost dezvoltate, căpătînd dimensiuni cu adevărat monumentale în operele lui Dimitrie Cantemir şi prin intemediul acestuia, în lucrările cărturarilor Şcolii Ardelene de la hotarul secolelor XVIII-XIX.
Miron Costin este considerat în acelaşi timp drept unul din întemeietorii poeziei româneşti din Moldova. Lui îi aparţin asemenea opere poetice ca “Viaţa lumii“, “Stihuri de descălecatul Ţării Moldovei“, etc.
Miron Costin prin întreaga sa operă a adus o mare contribuţie la dezvoltarea culturii, istoriografiei, limbii, şi literaturii româneşti.
”De neamul moldovénilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor. Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul ţărâi cel dintăi şi a neamului moldovenescŭ” de Miron Costin
”Aşa toate neamurile suptŭ multe numere toate suntŭ. Ungurii: huni, maghiari, ugrii, iară sasii: dachii, saţii, goţii, masaghetii.
Şi acéstea nu toate numerile, numai unile dintr-însile ţi le-am însemnatŭ, pentru înţelesul numerilor mai lesne neamului şi acestor ţări, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti şi românilor din Ardeal.
Aşa şi neamul acésta, de carele scriem, al ţărâlor acestora, numele vechiŭ şi mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma.
Acest nume de la discălicatul lor de Traian, şi cât au trăit pănă la pustiirea lor di pre acéste locuri şi cât au trăitŭ în munţi, în Maramoroş şi pe Olt, tot acest nume au ţinut şi ţin pănă astăzi şi încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei şi acum zic şi scriu ţara sa rumânească, ca şi românii cei din Ardeal.
Iară streinii şi ţările împrejur le-au pus acestŭ nume vlah, de pe vloh, cum s-au mai poménit, valios, valascos, olah, voloşin, tot de la streini suntŭ puse acéste numere, de pre Italiia, cărora zic vloh.
Apoi mai târziu, turcii, de pre numere domnului carile au închinat ţara întăi la turci, ne zic bogdani, munténilor cara-vlah, grecii bogdano-vlah, munténilor vlahos.
Că acestŭ nume, moldovan, ieste de pre apa Moldovei, după al doilea discălicatul aceştii ţări de Dragoşu-vodă.
Şi munténilor, ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, că léşii aşa le zic, molteani.
Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere, iară acela carile ieste vechiŭ nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân.
Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă râmlenéşte, puţin nu zicem: sţis romaniţe? pre limba latinească.
Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi alte numere, iară cela din rădăcină nu să mută.
Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie, ieste rumân, cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul: Ţara Românească.
Şi acestŭ nume vlah de la turci şi de la greci ieste, de la némţi vallios, de la franţoji valahos, de la léşi voloşin, de la moscali şi de la rusi tot aşa voloşin şi de la unguri olah; acesta nume tot de pe vloh ieste şi vloh ieste italiianŭ, din care ţări a vlohului, adecă a Italiei, au pornitŭ Traian, împăratul Râmului, fără număr mulţime de norod şi i-au aşezatŭ în aceste ţări a Dachiei cei vechi.
Să fie acest nume vlah de pre Fleac hatmanul Râmului, precum scriu unii, basne suntŭ.
”Rămâne aici rândul a arăta de graiul şi slovele, de unde ieste izvorât, acestor ţări de care pomenim.
Precum dar s-au arătat de-plin neamul acestor ţări aşedzate pe aceste locuri de râmleni, aşè şi graiul totŭ de la râmleni izvorât, cu ciilalţi historici mărturiséşte şi Topeltin, care aşè dzice: Am dovedit mai sus a fi Italiia pricina descălicării valahilor, aşè şi aicè aceiiaş laudă mărturisim, că limba lor ieste limba vechilor romani, amestecată sau mai mult stricată cu sârbască, rusască, dăţască, horvăţască slovenească procâi. graiul de casă a ardelenilor mai mult are în sine însămnarea graiului românescŭ şi lătinescŭ, decât a graiului de acmu a italiianilor.”
Citiți și:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/01/17/romani-sau%e2%80%a6moldovenivlahivalahivolohi-video-asa-i-romanul-2/
Surse:
– Istoria md
– Un fragment din articolul „Vinul și politica”, publicat în numărul 37 al revistei „Historia Special”.
OUG 114/2018, vehement contestată de PNL și USR, ar fi evitat explozia prețurilor la energie și criza în care se zbate acum România

”Ordonanța lui Dragnea” care ar fi salvat România
Această ordonanță, adoptată la sfârșitul anului 2018 de guvernul Dăncilă, cuprindea zeci de măsuri fiscal-bugetare și în domeniul investițiilor publice, toate gândite ca un pas important pentru o politică economică suveranistă.
Ordonanța respectivă prevedea, între altele, plafonarea prețului la energie electrică și taxă de 2% pentru companiile de energie.
Vehement contestată de către PNL și USR, anularea OUG 114 a fost una din măsurile prioritare ale guvernării liberale.
În urmă cu câteva zile, fostul secretar general al PSD, Codrin Ștefănescu, le amintea reziștilor de Ordonanța 114, ”cea pentru care v-ați tăvălit pe asfaltul din Piața Victoriei, pentru care ați urlat și organizat mitinguri de protest”, care fusese dată pe vremea când Liviu Dragnea era președintele PSD și care ar fi evitat explozia prețurilor la energie.
”Ei bine, ordonanța 114 plafona prețurile la energie! PLAFONA și nu permitea bătaia de joc de astăzi! Nu permitea umilirea poporului român! Era o măsură pe care o luasem pentru toți românii și, in același timp, pentru firmele românești!”, explică acum fostul secretar general al PSD.
”Dar voi, reziștii, alături de noul PSD condus de Ciolacu, alături de PNL-ul lui Câțu, ați anulat-o în Parlament! Și asta imediat după condamnarea politică a lui Liviu Dragnea! Voi, trădătorii României, care ați adus țara pe marginea prăpastiei!”.

Într-o postare anterioară, tot pe Facebook, Codrin Ștefănescu le cerea autorităților să înceteze ”naibii cu încălzirea globală!” și să le vorbească oamenilor despre facturi, costul unui litru de benzină, majorările nejustificate de prețuri la tot și la toate!
”Veniți cu măsuri concrete, ca în Polonia sau Ungaria! Adică zero TVA la alimentele de bază, zero TVA la energie, accize reduse major la combustibil, medicamente subvenționate! Nu vă mai bateți joc de poporul român, Ciucă, Klaus și Ciolacu! Luați exemplu vecinilor noștri care au grijă de popoarele lor!”, le spune fostul secretar general al PSD actualilor conducători ai țării cum trebuie să procedeze.