CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

OAMENII DE ȘTIINȚĂ AU RECONSTITUIT CHIPUL SFÂNTULUI NICOLAE

Sfantul Ierarh Nicolae s-a născut in localitatea Patara din Asia Mica, in a doua jumatate a secolului al III lea. A participat în calitate de episcop la Primul sinod ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

La acest sinod biericesc Nicolae, pe atunci episcop de Myra, a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. 

Atât de puternic a argumentat el si atât de încapățânat a fost Arie, încât, ingrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului în timpul Sinodului o palmă.

Astfel a rămas în tradiție ca, celor neascultători, Moș Nicolae să nu le lase daruri în ghetuțe, ci o nuielușă din ramuri de măr.

Așa a ramas obiceiul ca în 5 decembrie, celor neascultatori sa li se aplice o joardă în semn de avertisment. 
 

In colindele românesti se cânta, in plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Dacă ne intrebam de ce de măr, trebuie sa stim ca bătrânii nostri cunoșteau ca acea joardă a Sfântului Nicolae trebuia sa fie una de măr, iar dacă aceasta, pusa în apă, inflorea până la Nasterea Domnului, insemna ca sfântul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguța apariția acelor flori albe.

Sfantul Nicolae a avut masura lucrurilor atat de buna, incat a stiut ca dupa mustrare se cere mangaiere si ca incercarile vietii pot fi pentru unii prea apasatoare.

A daruit mult saracilor, a linistit pe intristati, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, aratand lumii slava Tatalui ceresc.

A ramas in seama ierarhului Nicolae o poveste adevarata, dureroasa si miscatoare. Zic cei vechi ca, intr-o zi, a aflat Sfantul Nicolae despre un tata din cetatea Mira care, de durere ca nu are zestre suficienta sa-si marite cu cinste fiicele, planuia sa le ia zilele si apoi sa se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite sa ajunga batjocura barbatilor avuti.

Miscat de durerea tatalui si ingrijorat de soarta fetelor si a batranului, Sfantul Nicolae a poruncit slugilor sale sa ia cateva pungi cu galbeni si sa le strecoare in casa familiei aceleia.

A murit în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei.

Oamenii de știință au reconstruit chipul marelui Sfânt Nicolae, după moaștele sale. Pentru efectuarea acestui studiu, a fost nevoie de deschiderea mormântului Sfântului Nicolae din Bari.

Cercetătorii ruși s-au folosit de tehnologii informatice moderne, în recrearea feței sfantului Nicolae (foto).

Astfel, pe baza cercetărilor arheologice, anatomice și antropologice, cercetatorii rusi au descris imaginea reală a Sfântului Ierarh Nicolae: talia, tenul și chiar caracteristicile faciale.

Studiul antropologic al relicvelor rămase a demonstrat ca marele Sfânt IIerarh nu a mâncat carne, ci doar mancaruri vegetale.

De asemenea,cercetătorii au putut să constate și bolile de care Sfantul Nicolae suferise.

Evaluarea expertizei a fost realizata de catre profesorul Luigi Martino. Fața sfântului a fost reconstruita după craniu, iar înălțimea sa era de 1.67 m.Profesorul a tras, de asemenea, mai multe concluzii despre bolile de care suferise Sfantul Nicolae: Articulațiile Sfîntului Nicolae erau deteriorate.

Urmele de pe coloana vertebrală și oasele de la piept au demonstrat tortura de care Sfantul Ierarh Nicolae a avut parte în închisoare.

Examinarea radiologica a craniului a demonstrat o usoara modificare interna craniană, profesorul Martino considerând ca aceasta ar fi fost cauzata de mai mulți ani de frig și umezeală petrecuti in inchisoare (sfântul a petrecut în închisoare aproape doi ani), mai informeaza Agenția de stiri Lăcașuri Ortodoxe.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este sf-ierarh-nicolae.jpg

Profesorul Luigi Martino a concluzionat, pe baza studiului sfintelor moaște ale Sfântului Nicolae, că reprezentarile din icoane corespund pe deplin aspectului exterior al persoanei îngropate in acest mormânt.

„Dupa construcția craniului și schelet, Sfântul Nicolae aparținea tipului mediteranean caucazian, cu o statura medie și un ten inchis.

Acesta avea o frunte înaltă, un nas acvilin, pometi si o bărbie proeminente, o osatura de duritate medie”.

31/12/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

STRĂVECHI TRADIȚII ȘI OBICEIURI ROMÂNEȘTI DE ANUL NOU

MESAJE CU IMAGINI DE ANUL NOU 2021. Cele mai emoționante urări și  felicitări de Revelion FOTO - WOWBiz

Anul Nou – tradiţii şi obiceiuri româneşti străvechi

Calendarul Roman Timpuriu avea ca reper de trecere într-un nou an, ziua de 1 martie .

Sărbătoarea romană a Noului An purta numele de Ianus și era sărbătorită în momentul echinocțiului de primăvară. Calendarul roman timpuriu era format din 10 luni și doar 304 zile și fusese creat de fondatorul Romei, Romulus.

Zeul Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție.

Sărbătorirea Noului An pe 1 ianuarie este un fenomen relativ nou. În ianuarie se începe marcarea unui nou an după anul 153 înaintea erei noastre. 

Abia în momentul în care calendarul iulian a fost introdus de Iulius Caesar a stabilit ca prima zi a unui an nouă să fie sărbătorită în Imperiul Roman pe 1 ianuarie.

La 46 d.H., Iulius Caesar introduce calendarul pe care îl folosim şi noi astăzi, în forma modificată de Papa Grigore al XIII-lea, în 1582 d.H.

Romanii sărbătoreau aducând zeilor ofrande și sacrificii.. 

Abia în anul 153 î.H. se fixează la Roma oficial data anului nou la 1 ianuarie.

După o săptămâna de la Saturnalii, urma cea mai vestita sărbătoare a lumii romane: Calendele lui Ianuarie. Sărbătoarea era dedicata lui Ianus, cel cu doua feţe, una spre trecut şi alta spre viitor, zeul luminii şi deschizătorul anului.

Romanii petreceau în fiecare zi diferit. Prima zi era încărcată cu numeroase practici rituale şi ceremoniale: se trimeteau daruri, petreceau sărbătoarea cu jocuri, cântece şi glume.

A doua zi era dedicata petrecerilor în cadrul restrâns al familiei. Se jucau zaruri, se consumau multe dulciuri, se făceau pronosticuri meteorologice. A treia zi era dedicata alergărilor de cai şi continuau ospeţele. A patra zi entuziasmul şi plăcerile scădeau treptat, iar în a cincia zi se relua activitatea obişnuita.

Sărbătoarea legată de Calendele lui Ianuarie a fost foarte cunoscută în Dacia romană şi nu poate fi pusa sub semnul îndoielii, de vreme ce aceasta se desfăşura sub directa supraveghere a autorităţilor civile şi militare, Anul Nou fiind sărbătorit în întregul imperiul.

Trebuie precizat că, ajunul, noaptea şi cele trei zile ale Crăciunului cuprind numeroase elemente saturnalice: ospeţe îmbelşugate, de unde zicala: „Crăciunul sătulului şi Paştele fudulului”, tăierea porcilor la Ignat, data apropiata de începerea saturnaliilor romane, abundenţa darurilor; identificarea principalei măşti care apare în cetele de colindat (ţurca, capra, cerbul, brezaia) cu regele Saturnaliilor. Numeroase motive de tipul Calendele lui Ianuarie au fost transmise până spre zilele noastre.

Deprinderea de a saluta cu mare bucurie venirea anului nou, de a-l întimpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche şi cunoscuta tuturor popoarelor europene.

Esenţia sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întimpina trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a sătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.

Sărbătoarea anului nou nu a fost celebrată de primii creştini .

Creatorul a poruncit poporului Său din vechime: Israelului ca luna nisan să fie prima lună a anului.

În Exodul 12:2, Dumnezeu le spune evreilor următoarele: „Luna aceasta [Nisan] va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului”. 1 Nisan = martie-aprilie (Anul Nou menţionat în Tora), era prima zi cu lună nouă după echinocţiu de primăvară (22 martie). 

De ce au ales data de 1 ianuarie ca zi de început al noilor ani, popoarele ce se consideră „creştine de două mii de ani”, ne spune The World Book Encyclopedia:

Împăratul roman Iulius Cezar a decis în anul 46 e.n. ca ziua de 1 ianuarie să devină cea dintâi zi a anului. Romanii i-au dedicat această zi lui Ianus, zeul porţilor, al intrărilor şi al începuturilor. Ianuarie provine de la Ianus, care avea două feţe, una îndreptată înainte, iar alta înapoi”.

Primii creştini erau separaţi de religiile şi sărbătorile păgâne, şi deoarece anul nou era legat de zeul Ianus, un zeu fals, creştinii în primele secole nu au celebrat o astfel de sărbătoare.

Ce s-a întâmplat ulterior, aflăm din The World Book Encyclopedia (1982), unde se spune, cu privire la data când s-a introdus în creştinism anul nou că : „În Roma antică, prima zi a anului era dedicată onorării lui Ianus, zeul porţilor şi al uşilor, al începuturilor şi al sfîrşiturilor (. . .) Ziua de Anul Nou a devenit în Biserica creştină o zi sfîntă în anul 487 e.n.”  

Însă chiar şi atunci, Anul Nou era celebrat pe 25 decembrie, doar ulterior s-a trecut la data de 1 ianuarie.

Evul Mediu și sărbătoarea Anului Nou

Chiar dacă pare ciudat, în Evul Mediu, pentru mai bine de 1000 de ani nu a existat o sărbătoarea a Noului An. Anul Nou,  a devenit zi de sărbătoare recunoscută de biserică în 487, când se celebra Circumcizia pruncului Isus, însă în 567, Conciliul de la Tours a desființat  sărbătoarea zilei de 1 ianuarie considerând-o păgână.

  Anul Nou era serbat pe 25 Decembrie, de naşterea lui Isus, sau în martie, când se serba Paştele, Învierea Domnului.

Oricine avea curajul să nu se supună legilor Bisericii era aspru pedepsit până la 1582 când a avut loc reforma calendarului  după ce Papa Grigore al XIII-lea a aprobat modificarea calendarul lui Iulius Caesar.

În anul 1691, Papa Inochentie al XII-lea a stabilit data de 1 ianuarie ca început de an religios, momentul fiind precedat mai întâi de Solstiţiul de iarnă, şi mai apoi de Crăciun, ca început de An Nou calendaristic. 

 În liturghia romano-catolică, 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun, astfel această zi este dedicată Fecioarei Maria.

În acelaşi timp în a opta zi de la naştere sunt amintite în Evanghelie (Luca :2,Luca :21) Circumcizia şi denumirea pruncului Isus – la fel şi în bisericile evanghelice.

În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus abia în anul 1919. Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919.

În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus încă din anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

Această măsură nu a fost adoptată şi de bisericile ortodoxe răsăriteneÎn loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an şi adopta o nouă regulă pentru anii bisecţi care făcea ca să nu fie nici o diferenţă între cele două calendare până în anul 2800.

Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia şi altele din zona est-mediteraniană (Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Cipru) au adoptat calendarul iulian revizuit.

Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Ierusalim şi câţiva episcopi din Grecia nu au acceptat calendarul iulian revizuit şi vor continua să sărbătorească Naşterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian – 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100.

Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă şi armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare.

În biserica ortodoxă la 1 ianuarie este ziua Sfântului Vasile, episcop de Cesareea.

Perioada cuprinsă între Crăciun şi Bobotează a amestecat vechi sărbători păgâne (Dionisiacele câmpeneşti, Brumulia, Saturnalia, Dies natalis Salis invictis) reinterpretate în perspectivă creştină, ţărănească şi teologală.
Între Crăciun şi Bobotează (în unele zone numai în cele trei zile de Crăciun), copiii umblă cu Steaua. 


 În Muntenia flăcăiandrii umblă în noaptea din ajun şi în ziua de Sânt Ion cu un soi de urături speciale.

Li se spune Iordănitori şi sunt conduşi de un popă.
Acesta poartă o căldăruşă cu aghiazmă, în care ceilalţi înmoaie motocoalele şi iordănesc pe cei vizitaţi. Un flăcău din ceată duce o ţepuşă de lemn în care se înfige carnea dăruită.
Ceata umblă prin sat, din casă în casă, mimând slujba de Bobotează. Gospodarii sunt stropiţi, apoi sunt ridicaţi pe braţe de trei ori în sus. În unele locuri, stăpânul casei se luptă cu un iordănitor şi, dacă îl învinge, îi face un dar.
Alţi gospodari, mai glumeţi, se aşază pe un buştean sau un car şi iordănitorii trebuie să-i ridice cu tot cu ele. În cele din urmă le dăruiesc bani, carne şi băutură.

Ceata caută mai ales Ioni şi Ioane, pe care-i pornesc cu sila la gârlă ca să-i boteze şi nu-i iartă decât dacă primesc ceva în schimb. La horă sunt iordănite în special fetele.
În „Calendarul săteanului pe anul comun 1918”, gospodarii erau sfătuiţi că „sălata şi alte legumi, dacă e neaua puţină, se acoperă cu frunză ori cotori de buruieni”.
„Anul se sfârşeşte şi gazda trebuie să se îngrijească de toate, să vadă dacă nu s-a adunat apa pe sămănături, dacă nu trebuie să tăie copaci şi tufiş, să vadă dacă vitele sunt bine îngrijite, curăţite, nutrite, bine aşternute, duse la aer, dacă, pe lângă nutreţul uscat, nu trebuie să se dea şi rădăcini, dacă nu se poate folosi de vreo verdeaţă pe afară, dacă nu se îngheaţă apa pusă pentru vite şi pentru păsările din curte, dacă pomii acoperiţi au destul aer.
Pivniţa, de mucezeşte câte ceva în ea, trebuie afumată cu piatră pucioasă şi aerisită din când în când. Sălata şi alte legumi, dacă e neaua puţină, se acoperă cu frunză ori cotori de buruieni. Iarna nu e ca omul să se lenevească, ci să se odihnească după munca cea grea de peste an. Vitele trebuiesc ţinute în curăţenie deosebită şi sarea să nu le-o tragem. Să se care gunoi.
Când gerul e mare, ferestrile pivniţelor să se înfunde. Grajdurile să fie călduroase, căci atunci vitele mănâncă mai puţin. Pleava se opăreşte şi, amestecată cu napi de nutreţ ori cartofi, astfel se dă la vite. În chipul acesta se curăţă nutreţul”.

În zilele noastre, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „veghe”, aici cu sensul de ospăţ la miezul nopţii) – cu petarde şi artificii; la rude, prieteni şi cunoştinţe se fac urări de noroc şi sănătate, se urează „La mulţi ani!” »

Anul Nou, denumit şi Sânvasâiu sau Crăciunul Mic este pentru români o sărbătoare laică, cu foarte puţine conotaţii religioase, care marchează noul an civil – fiindcă anul nou bisericesc începe la 1 septembrie.

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la români „Îngropatul Anului”, denumirea de „Revelion” aparţinând timpurilor moderne.
În ultima zi a anului vechi şi în prima a celui nou, datina românească este marcată de simboluri, colinde şi obiceiuri păgâne.

În noaptea dintre ani se pun vâsc, struguri şi smochine pe masă, pentru belşug.  

Trebuie remarcat că în perioada sărbătorilor de iarnă, se face trecerea de la vechi la nou, de la sărbătorirea unor moşi – Andrei, Nicolae, Crăciun – la cei care sunt serbaţi în noul an – Sfântul Vasile.

De aici şi ideea împletirii perfecţiunii începuturilor, cu beatitudinea vârstei de aur. În această perioadă se întâlnesc la români cele mai multe tradiţii şi obiceiuri populare, un amestec de vechi şi nou, extrem de preţuite la noi în ţară.

Anul Nou, prin întreg complexul de tradiţii asociate, este perceput ca moment de renovare a timpului dar şi a lumii, de alungare a spiritelor rele, un moment ce face trecerea între două cicluri de vegetaţie şi de munci.

După perioada Crăciunului, dominată de colinde, răspândite mai larg la nivelul ţării, Anul Nou este marcat anumite tradiţii generale dar şi de obiceiuri locale sau zonale foarte puternice, care încă se mai păstrează şi în zilele noastre.

Anul Nou prilejuieşte o multitudine de tradiţii extrem de preţuite: pluguşorul, sorcova, buhaiul, vasilca, jocurile mimice cu măşti de animale sau personaje ţărăneşti, Vergelul, Capra, Ursul, Căiuţii, Cerbul, Berea, Ţurca, Brezaia sau Caledarul de ceapă, pentru a prezenta o enumerare succintă.

Mai mult, fetele nemăritate încearcă, urmare a unor credinţe sau superstiţii, să vadă, la cumpăna dintre ani, cum ar putea arăta alesul.

În toate tradiţiile prezentate sub formă de joc, coregrafia este asigurată de măşti diferite în funcţie de zonă. Spre exemplu, în Moldova se întâlnesc cele mai multe datini la această sărbătoare, întruchipate de cete de feciori, care prezintă fel şi fel de jocuri şi costumaţii din cele mai variate, colindând, în mod uzual, din casă în casă, şi jucând în ritmul fluierăturilor şi strigăturilor, sau al muzicii.

În Bucovina, are loc un obicei unic în ţară, de Anul Nou: bungherii, costumaţi în uniforme militare asemănătoare generalilor austrieci, jocă în cerc şi produc diferite strigături, fiind acompaniaţi de instrumente de suflat şi tobe. În cele ce urmează vă prezentăm pe scurt câteva din tradiţiile româneşti de Anul Nou.

De ce e bine să mergi cu "Sorcova": semnificațiile acestui obicei
  • Sorcova – este unul dintre cele mai des întâlnite obiceiuri de Anul Nou, practicat mai ales de copii, care se adună în cete şi, în prima zi a anului, pleacă, mai ales pe la casele cunoscuţilor. La origini, sorcova era o nuia îmbrăcată în hârtie colorată, tăiată şuviţe, împodobită uneori cu flori, tot din hârtie colorată şi ciucuri. După „sorcovire” – care este în esenţă o urare pentru un an mai bun, copiii sunt recompensaţi cu colaci, dulciuri şi bani.
  • Îngropatul Anului – este un ceremonial de înnoire simbolică a timpului, practicat în noaptea dintre ani – în fapt denumirea care a precedat actualul Revelion. Corespunzător divinităţii, şi credinţei că timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte după încă 365 de zile, prin obiceiuri şi credinţe care exprimă teama, dezordinea şi haosul, iar după miezul nopţii de Revelion optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul, oamenii acordă diverse semnificaţii unor fenomene naturale care evoluează distinct de voinţa fiecăruia.

Capra de Anul Nou. Versuri vechi pentru Jocul Caprei
  • Capra – sau jocul caprei, este întruchiparea unui animal care a simbolizat personificarea prolificităţii zoologice şi fertilităţii telurice. Capra, îşi subordonează în timpul desfăşurării jocului, toate celelalte personaje, iar în unele zone, jocul apare sub forma unor cete de mai multe capre (Ostra), în altele animalul fiind singur, însoţit doar de cioban, moş şi babă.

Capra este întruchipată de o mască sculptată în lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a fi tras cu o sfoară, pentru a clămpăni în timpul dansului. Masca mai conţine două corniţe cu oglinzi, panglici multicolore, hurmuz şi flori şi este fixat într-un băţ-suport care se sprijină pe pământ. Persoana care joacă capra este acoperita cu o ţesătură – scoarţă sau laicer – acoperită de năframe de mătase, sau, cum se întâmpla la origini, era îmbrăcată în stuf.

Tradiţii şi superstiţii. Mersul cu capra şi umblatul cu ursul

    Ursul – este un joc bazat pe cultul ursului, moştenit de la geto-daci, care îl venerau ca pe un animal sacru. Forma capului de urs se obţine întinzând o piele de viţel sau de miel peste o găleată metalică, iar de la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos, deşi la origini se folosea chiar o blană de urs.

În zona Humorului s-a păstrat obiceiul ursului de paie – cea mai arhaică formă de întruchipare a animalului, costumaţie pentru care se răsucesc frânghii din paie de ovăz care în dimineaţa ajunului de An Nou, sunt cusute pe hainele purtătorului. Jocul ursului, pregnant prezent în Bucovina – locul în care ursul este foarte venerat – este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu măşti întâlnite în cete.

Urşii, constituiţi în cete speciale de câte 10-15 personaje sau incluşi în grupurile complexe cu mai multe personaje, joacă la comanda ursarilor, tineri chipeşi, îmbrăcaţi în veşminte colorate, care dau ritmul jocului cu ajutorul unor ciururi  (tobe).

  • Căiuţii – Jocul calului are la bază cultul cailor practicat la solstiţiul de iarnă, la echinocţiul de primăvară precum şi la solstiţiul de vară, pornind de la întruchiparea plastică a unor simboluri mitice din tradiţia bucovineană, căci în credinţele arhaice, calul avea o funcţie de protejare a gospodăriilor şi bisericilor de spiritele rele. Căiuţii (căluţii) sunt mai larg răspândiţi în Bucovina, mai ales în zonele Dolheşti, Zvoriştea, Zamostea, Hârtop şi Fântânele, impresionând prin fast şi eleganţă.

Tinerii aleşi pentru grupurile de căiuţi trebuie să fie excelenţi dansatori, exprimând prin joc vitalitatea şi forţa exuberantă a tinereţii. În mod tradiţional, jucătorii de căiuţi sunt echipaţi cu capete de cal, lucrate din lemn şi îmbrăcate în pânză roşie, albă sau neagră, la care se adaugă oglinzi, mirt sau panglici. Capul de cal este fixat într-un suport de lemn, care se acoperă cu un covor sau o bucată de pânză albă sau colorată, peste care se cos elemente decorative.

Există zone în care, similar alaiului caprei sau ursului, se întâlneşte alaiul calului însoţit de turc, babă, moşneag şi negustor.

  • Jocul Cerbului – Pornind de la simbolizarea, în mitologia populară românească, a purităţii şi dreptăţii, masca de cerb se compune tot din cap sculptat în lemn, cu un un maxilar mobil – clămpănitor, şi trup realizat dintr-un covor ornat cu năframe. Jocul cerbului este structurat după modelul caprei, cu o mişcare exuberantă şi plină de vivacitate.
Obiceiuri și tradiții de Anul Nou: Ce este Cerbul și cine merge cu el -  Kanal D Romania
  • Cerbul este înconjurat de moşnegi şi babe, de muzicieni şi dansatori, îmbrăcaţi în costume populare. Obiceiul cerbului are predominanţă tot în Bucovina, iar în satul Corlata se întâlneşte cel mai fastuos alai, care încîntă prin eleganţa jocului dar şi prin colindul de cerb care îl însoţeşte, fiind cea mai veche formă de colind din zona Bucovinei.

Plugușorul, o colinda agrară

Plugușorul este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o colinda; o colinda agrara declamată, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. Acum este mai mult o prezenta simbolica in cadrul urăturilor care li se adreseaza oficialitatilor.

Jocul măștilor simbolizează moartea anului vechi şi naşterea celui nou.

Peste tot se aud tobele şi urşii în blană naturală jucând. Anul Nou se mai identifică şi printr- o anulare a ordinii obişnuite, spun specialiştii. Moartea anului vechi, pentru a primi anul nou este simbolizată de aceaste jocuri cu măşti care şi ele au scopul de purificare a atmosferei, a comunităţii. De regulă, ele sunt cele care purifică exteriorul, uliţa, vatra satului, bătătura casei, dar şi străzile oraşului atunci când este cazul. 

Tot acest alai de mascaţi gravitează în jurul unei măşti centrale care fie că este capră, cal sau urs, fie că se adună toate la o laltă fiind vorba de persoane care sunt conduse de o calfă, staroste, un vătaf, deci un personaj cu multă autoritate. „Acest lider este un flăcău voinic, frumos, destoinic care le bagă pe rând în scenă. Aceste personaje sunt destul de zgubilitice şi greu de stăpânit, simbol că omul face şi ce trebuie şi ce nu trebuie“, explic Işfănoni.

Faţi români,

Acum, în prag de an nou 2022, vă urăm după obiceiul strămoșesc, la mulți ani fericiți, multă sănătate, bucurii şi împliniri !

La mulţi ani România !

SURSE: 

http://www.caleacrestina.ro/index.php/alte-erezii/661-sarbatoarea-anului-nou-o-sarbatoare-pagana

https://www.news.ro/cultura-media/obiceiuri-si-superstitii-de-anul-nou-la-romani-vasc-struguri-si-smochine-pe-masa-pentru-belsug-si-noroc-1922403031002016121216459301

http://www.gandul.info/magazin/istoria-sarbatoririi-noului-an-cand-se-serba-anul-nou-in-evul-mediu-si-de-ce-a-fost-interzisa-data-de-1-ianuarie-16044724

https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-anul-nou

31/12/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ANUL 2022 VA FI UN AN AL CONTRASTELOR ȘI AL SĂRĂCIEI


2022 va fi un an al contrastelor

Inflația, pandemia și criza forței de muncă sunt elementele care vor defini, cu siguranță, anul economic 2022. Va fi anul reformelor, al implementării PNRR?

Potrivit analiștilor de la https://framesmedia.ro perspectivele nu sunt din păcate atât de încurajatoare.

La final de 2021, autoritățile nu reușiseră să îndeplinească nici măcar jumătate din pentru Trimestrul 4, 2021.

Criza politică, modul lent de acțiune al instituțiilor statului implicate în PNRR, lipsa unor mecanisme foarte clare de penalizare a vinovaților pentru întârzierea proiectelor fac ca perspectivele implementării eficiente a PNRR, în 2022, să fie încă sub semnul întrebării.

Potrivit unui barometru realizat recent de Frames la comanda Sierra Quadrant, marea majoritate a oamenilor de afaceri chestionați estimau că gradul de implementare a PNRR nu va trece de 30%.

,,Așteptările sunt mari, însă distanța dintre promisiuni și realitate, dintre planurile de pe hârtie și implementarea acestora generează acest sentiment de reticență. Să sperăm că autoritățile vor recupera acest decalaj, iar cele 500 de targeturi asumate în PNRR vor fi atinse la timp pentru a primi cei 30 mld.euro care reprezintă o gură de oxigen uriașă pentru economie’’, arată analiza.

În aceste condiții, dincolo de așteptările optimiste, anul 2022 ar putea fi definit cel mai bine drept anul contrastelor.

,,Dacă te uiți numai la premizele pe baza cărora a fost construit bugetul, realizezi că perspectivele sunt cel puțin volatile.

Această culegere de bune intenții, cum poate fi definit planul statului pentru 2022, pleacă de la ideea unei creșteri economice de 4,6%, puțin probabilă în actualul context, a unei inflații în scădere față de 2021, a unui deficit de 5,84% și a unui curs euro de 4,98 lei.

La cum arată perspectivele în acest moment, ne așteaptă mai multe rectificări bugetare pentru că, din păcate, motorul economic dă semne de încetinire, iar inflația în creștere combinată cu o posibilă înghețare a economiei ar putea genera stagflație, un scenariu extrem de dăunător’’, arată analiza.

Dincolo de accentuarea diferenței dintre prețuri și salarii, anul contrastelor se va simți în evoluția diferită a ramurilor economice. Vom avea industrii pe plus, precum sectorul IT, tot ce înseamnă curierat, afaceri din zona medicală, comerț online și construcții, dar și multe sectoare pe minus, precum cele asociate industriei prelucrătoare și exporturilor.

Vestea bună este că, după doi ani de convulsii, lanțurile de aprovizionare ar putea reveni la normal, iar crize precum cea a semiconductorilor sau a costurilor legate de transporturile internaționale, mai ales din China, vor fi depășite, cel mai probabil în a doua parte a anului.

Anul contrastelor va aduce, din păcate, și la o acutizare a percepției legate de mediul public vs. cel privat, mai ales în contextul lipsei forței de muncă.

,,Mediul bugetar a fost ferit în mare parte, în ultimii 2 ani, de efectele economice ale pandemiei. Salariile au fost înghețate la un nivel mai mare decît cel din sectorul privat, iar din 2022 vor reveni pe creștere. În plus, vor fi acordate din nou sporuri, bonuri de vacanță etc. Pentru marea majoritate a celor care lucrează la privat, ideea unei creșteri salariale în 2022 rămâne, din păcate, doar la nivel aspirațional chiar dacă inflația a erodat puternic câștigurile acestora’..

Pe ansamblu, perspectivele lui 2022 indică o accentuare a polarizării sociale. Diferențele dintre bogați și săraci vor crește, iar clasa de mijloc va continua să reprezintă doar un subiect de dezbatere.

,,Să nu uităm că avem numai 560.000 de români care căștigă peste 1000 de euro/lună și numai 50.000 cu salarii mai mari de 3000 euro. Restrângerea accesului la creditare și scumpirea finanțărilor bancare vor tăia, din păcate, și mai mult din apetitul românilor pentru investiții, fapt care va influența evoluția economică’’, mai arată analiza.

Cu o inflație în creștere, cu credite mai scumpe și mai greu de luat, cu o pandemie care continuă cu valul 5, premizele lui 2022 nu sunt deloc pozitive.

Dacă majoritatea managerilor le-au luat în calcul atunci când și-au construit bugetul pentru anul viitor, rămâne ca și statul să își asume realitatea și să își construiască guvernarea pe baze reale, cu măsuri care să stimuleze mediul de afaceri și să evite să-l transforme, din nou, în calul de bătaie.

,,Măsurile de temperare a inflației sunt absolut esențiale în următoarele luni, alături de cele privind reducerea evaziunii fiscale și optimizarea cheltuielilor publice.

Analiză: Anul 2022 va fi unul al contrastelor. Diferențele între prețuri și  salarii vor determina scăderea nivelului de trai - Alba24

2022 va fi un an NEGRU, cu sărăcire accentuată în România

Perspectivele noului an indică o accentuare a diferenţei dintre preţuri şi salarii – fapt ce va determina o scădere a nivelului de trai, o discrepanţă tot mai mare între mediul public şi cel privat, între promisiuni şi realitate, între bogaţi şi săraci.

Vor exista sectoare economice pe plus dar şi multe domenii în care inflaţia, blocajul financiar şi criza forţei de muncă vor continua să facă victime, precizează consultanţii companiei.

Deşi anul 2021 ar fi trebuit să fie anul reformelor structurale în administraţie, în companiile de stat, în mediul bugetar în general dar şi în sectorul pensiilor, în sănătate, în educaţie etc., din varii motive, calendarul reformelor a fost amânat, soluţia fiind includerea majorităţii acestora în PNRR, ca o condiţionalitate esenţială a obţinerii banilor europeni, subliniază sursa citată.

Singura ,,reformă” cu impact a fost

(gaze şi curent electric), fapt care a adus, din păcate, la o accentuare semnificativă a problemelor din economie.

„Liberalizarea pieţelor a fost făcută cu ochii închişi, fără să ia în calcul niciunul dintre avertismentele lansate la nivel internaţional dar şi local, inclusiv de către Frames, privind posibila creştere a preţurilor la energie.

Momentul liberalizării putea fi amânat cu încă un an sau putea fi pregătit mai bine, cu reguli mai stricte şi mecanisme de temperare a elanului inflaţionist, având în vedere cât de vulnerabilă este economia mai ales în contextul pandemiei şi cât de fragil este nivelul de trai”, arată analiza.

Creşterea preţurilor la energie a generat un adevărat şoc în economie, iar impactul inflaţionist va fi simţit şi mai puternic în 2022. Potrivit estimărilor Frames, valul de scumpiri va afecta atât companiile cât şi populaţia, cel mai puternic din al doilea trimestru.

„Compensările oferite de statul român sunt precum un algocalmin oferit unui bolnav ajuns la terapie intensivă. Îi mai taie din dureri, însă nu îi rezolvă problema. Odată cu ridicarea facilităţilor, în T2 2022, ne aşteptăm la un val inflaţionist chiar mai puternic decât în 2021.

Fără măsuri concrete pe lanţurile de producţie şi distribuţie, statul va fi condamnat, în luna martie, să extindă mecanismele de protecţie (plafonări/compensări etc.) până ce preţurile energiei vor reintra pe o traiectorie predictibilă.

Altfel spus, vom lua de la investiţii, de la sănătate, din alte sectoare pentru a acoperi efectele economice puternice generate de iureşul scumpirilor din energie”, a afirmat Adrian Negrescu, managerul Frames.

Potrivit analizei, chiar şi în aceste condiţii, inflaţia reală generată de creşterile de preţuri la energie electrică şi gaze riscă să treacă de 10%. Asta pentru că, chiar dacă facturile populaţiei vulnerabile vor fi compensate, costurile vor fi resimţite în celelalte bunuri şi servicii.

„Este incontestabil faptul că românii vor plăti mai mult pentru alimente, pentru celelalte bunuri şi servicii în 2022. Anticipata creştere a cursului euro peste nivelul de 5 lei şi posibila scumpire a carburanţilor vor pune, din păcate, gaz pe focul inflaţiei. Astfel că nivelul de trai va continua să se deprecieze în 2022”, arată analiza.

Dincolo de creşterea inflaţiei, pandemia COVID va continua să afecteze economia în 2022. Potrivit estimărilor analiştilor, nu este exclus ca valul 5 să determine autorităţile să impună noi restricţii, care vor afecta în principal consumul, principalul motor al economiei, dar şi apetitul pentru investiţii.

Incertitudinea legată de evoluţia pandemiei şi efectele impredictibile ale inflaţiei vor continua să guverneze deciziile de business, mare parte din planurile de investiţii urmând să fie amânate.

Temerile privind scăderea semnificativă a consumului, mai ales în primele luni ale anului, vor determina oamenii de afaceri să privească cu ezitare relaţiile de business, neîncrederea fiind, din păcate, cuvântul la ordinea zilei în economie.

„Neîncrederea se simte în modul în care se derulează mai nou afacerile. Creditul furnizor s-a restrâns tot mai mult, plăţile se fac tot mai greu. Oamenii îşi privesc cu tot mai multă reticenţă furnizorii, partenerii, de teamă că aceştia ar putea intra în blocaj, le-ar putea crea probleme. Aşa s-a ajuns ca livrările de bunuri şi servicii să se facă doar cu avansuri tot mai mari, iar blocajul financiar să se acutizeze”, afirmă analiştii.

Lipsa de predictibilitate a deciziilor guvernamentale asociate pandemiei, ezitările privind implementarea certificatului verde vin să accentueze acest fenomen al neîncrederii în economie.

„Vestea bună, în toată această situaţie instabilă, este că mare parte dintre firmele româneşti au învăţat lecţia pandemiei, şi-au restructurat afacerile şi întâmpină 2022 cu planuri mai bine calibrate pe realitatea economică”, a mai arătat Adrian Negrescu.

În plus, 2021 a adus o accentuare a crizei forţei de muncă, dovadă numărul foarte mare de joburi pentru care firmele nu şi-au găsit angajaţi.

Lipsa muncitorilor a tăiat din potenţialul de dezvoltare a multor afaceri, mai ales din sectoarele dinamice în contextul pandemiei precum construcţiile, IT, clinici medicale, transporturi şi curierat, fenomen care va continua şi în 2022.

Potrivit analiştilor de la Frames, principalele provocări pentru mediul de afaceri, în acest context, vor fi generate de recrutarea angajaţilor calificaţi şi de oferirea unor salarii competitive.

„Cum mare parte dintre firmele româneşti sunt slab capitalizate, creşterea salariilor va fi o provocare pe care multe nu o vor putea îndeplini. Şi aşa, odată cu creşterea salariului minim de la 1 ianuarie, multe companii şi-au pus problema optimizării costurilor, fapt care se va traduce, din păcate, în disponibilizări de personal.

Dincolo de această situaţie, marea problemă este că a ajuns o adevărată misiune imposibilă să găseşti angajaţi buni, cu experienţă, pe piaţa forţei de muncă”, arată analiza.

Sperăm că 2022 nu va fi anul creșterilor de taxe, în care provocările crizei să fie rezolvate din pix, prin decizii administrative menite să aducă mai mulți bani la buget.

Consecințele ar fi dezastruoase pentru mediul de afaceri’’, se mai spune în analiza companiei de consultanță Frames.

31/12/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: