CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

21 decembrie 1989- ziua în care la București s-a vărsat sânge pentru libertate


21 Decembrie 1989 văzut, trăit şi fotografiat de Dinu Lazar. FOTO INEDITE -  Ziaristi Online


În urmă cu 32 de ani, o mână de tineri au ieșit cu piepturile goale în bătaia gloanțelor și au strigat: „Vom muri și vom fi liberi!”. Un strigăt neverosimil. Amețitor. 

Nu au cerut Coca-Cola și Johnnie Walker, nu au cerut gumă și blugi. Nu au cerut nici măcar mâncare și căldură. Au cerut Libertate. Sau Moarte.
Ce Duh Sfânt s-a pogorât peste copiii ăia veniți de pe băncile școlilor atee, din bezna comunismului, din frigul tăios al dictaturii, încât să le aducă pe buze un strigăt pe care Europa nu îl mai auzise de 2000 de ani? 
Era strigătul primilor mucenici. Pentru care libertatea lăsată Omului de Dumnezeu, ca dar suprem, era mai presus de orice ispită pământească.
Și copiii aceia au murit, executați cu sânge rece, ca niște jertfe ce trebuiau să ofere un exemplu, să înspăimânte masele și să le readucă la tăcerea în care erau anchilozate.
Copiii aceia au murit ca niște miei duși la tăiere, cu ochii mari privind în Sus, asemenea Sfântului Ștefan și văzând ceea ce noi orbii nu puteam vedea.

Ei au murit pentru ca noi, nefericiții lor supraviețuitori, să ne bucurăm de Libertate. Și să îi pomenim.

Să stingem la răstimpuri câte o lumânare cu o lacrimă. Sfârâitul de acum să nu ne lase să uităm răpăitul de atunci, ne îndeamnă jurnalistul  ADRIAN PĂTRUȘCĂ în publicația online https://www.activenews.ro, istorisită de jurnalistul independent Victor Roncea.

 O descriere a momentului izbucnirii revoltei anticomuniste în București, pe 21 decembrie 1989, după spargerea mitingului organizat de Nicolae Ceaușescu în Piața Revoluției de azi ne oferă jurnalistul Victor Roncea, participant activ la revoluția din acele zile.

El ne istorisește despre cea mai mică protestatară din 21 decembrie 1989 și povestea fotografiei acesteia din mijlocul muțimii revoltate de atunci.


 O mică parte din mulțimea de atunci, cea care a început efectiv protestul anticomunist, s-a defluit în Piața Universității iar o alta a ajuns în zona Pieței Romane, cele două grupuri fiind despărțite pe Bulevardul Magheru de sute de milițieni, militari, trupe USLA și TAB-uri ale Armatei.

Mai mulți fotografi au înregistrat momentele de protest din zona fostei terase populare „Grădinița”, astăzi un restaurant de fast-food, între care Andrei Pandele, Pascal Ilie Virgil și Constantin Titi Calistru. George Roncea, fratele meu, îi ținea în spate, pentru a face poze mai bune, când pe Pascal când pe Titi, deveniți apoi fotografi la „România liberă”. 

 Fotografiile lui Andrei Pandele mi-au răscolit amintirile. Noi luasem bătaie deja de la primii scutieri pe care-i vedeam pe viu în viața mea. Noi îi împingeam, pașnic, prin forța masei de oameni, spre Universitate, cântând din toți rărunchii „Deșteaptă-te, Române!”, ei replicau violent încercând să ne disperseze.

Din când în când încercam să vorbim cu puștanii în uniformă din fața noastră, cu ochii de sub vizeta caștii dilatați. Eram de-o vârstă. În spatele lor se vedeau barosanii din Miliție și Securitate, „civilii”, și, mai departe, restul trupelor, cu armele în mâini, iar printre ele mijloacele speciale de intervenție. Armata, ca să fie foarte clar.

După un du-te–vino între grupul de nebuni din mijlocul străzii – vreo sută de oameni – și scutierii, care păreau mai înspăimântați ca noi, a urmat brusc, atacul de nerespins.

Lângă mine, chiar în primul rând, era un tatic cu o copiliță de trei anișori pe umeri. Omul, fiindcă strigase încontinuu „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!”, a fost printre primii loviți. După ce am luat câteva „bulane” în cap am reușit să mă smulg și să prind copilul aflat pe umerii bărbatuluichiar înainte de a cădea și a se izbi la fel ca tatal lui, de asfaltul de-acum stropit bine cu sânge.

În timp ce tatăl fetiței și prietenii mei erau cam călcați în picioare, eu, cu copilul la piept, am reușit să fug pe străduța care duce spre Piața Amzei, acum Take Ionescu, și-am intrat, pe bâjbâite, în primul magazin întâlnit. Zdrang!, s-a auzit zăvorul după intrarea mea.

Era un magazin „Vânătorul și Pescarul” și vânzătoarele mă stiau, fiind cam amator de efecte militare.

Mi-am lipit fața de geamul rece de la intrare în timp ce doamnele au inceput să-l mângâie pe copilaș. Ca printr-o minune a trecut și tatăl, în goană, prin fața vitrinei. L-am strigat și l-am tras repede în magazin, refugiindu-ne apoi cu toții, pe podea, după tejghea.

Slavă Domnului, controlul făcut rapid de superiorii scutierilor nu ne-a reperat. L-am reîntâlnit zilele și lunile urmatoare pe camaradul de protest, în CC, pe 22 decembrie, unde era cu arma în mână și unde a fost apoi și victima unei acuze de „terorism”, apoi prin structurile de conducere ale „Frontului” și la demonstrațiile din Piața Universității. Ajunsese mare.

Mereu mă îmbrățișa și-mi mulțumea cu un efluviu de recunoștintă pentru ca i-am protejat, atunci, copilașul. La câteva luni, după Mineriada din iunie 1990, ne-am intersectat întamplător pe strada.
 M-a tras deoparte și, rotindu-și ochii în toate părțile, mi-a spus, șoptit: „Victor, plec ‘afara’. Și nu mă mai întorc. E de rau. Am vazut prea multe…”. Și s-a dus.

După aproape trei decenii l-am reîntâlnit pe Facebook. Ovidiu Paulescu a devenit jurnalist și regizor în Italia, iar micuța Laura, puștoaica din fotografie, absolventă de studii internaționale.

I-am găsit și o poză de azi, cu aceeași figură luminoasă ca în 21 decembrie 1989. Zâmbetul ei ne ajută să ne gândim mai puțin la faptul că bolșevicii și comuniștii împotriva cărora ne-am ridicat sunt tot la putere, pe față sau „glazurați”, după cum inspirat a spus episcopul Ignatie de Huși în Pastorala sa de Crăciun.

Să nu uităm.

Publicitate

21/12/2021 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: