21 decembrie 1989- ziua în care la București s-a vărsat sânge pentru libertate

În urmă cu 32 de ani, o mână de tineri au ieșit cu piepturile goale în bătaia gloanțelor și au strigat: „Vom muri și vom fi liberi!”. Un strigăt neverosimil. Amețitor. 
Nu au cerut Coca-Cola și Johnnie Walker, nu au cerut gumă și blugi. Nu au cerut nici măcar mâncare și căldură. Au cerut Libertate. Sau Moarte.
Ce Duh Sfânt s-a pogorât peste copiii ăia veniți de pe băncile școlilor atee, din bezna comunismului, din frigul tăios al dictaturii, încât să le aducă pe buze un strigăt pe care Europa nu îl mai auzise de 2000 de ani? 
Era strigătul primilor mucenici. Pentru care libertatea lăsată Omului de Dumnezeu, ca dar suprem, era mai presus de orice ispită pământească.
Și copiii aceia au murit, executați cu sânge rece, ca niște jertfe ce trebuiau să ofere un exemplu, să înspăimânte masele și să le readucă la tăcerea în care erau anchilozate.
Copiii aceia au murit ca niște miei duși la tăiere, cu ochii mari privind în Sus, asemenea Sfântului Ștefan și văzând ceea ce noi orbii nu puteam vedea.
Ei au murit pentru ca noi, nefericiții lor supraviețuitori, să ne bucurăm de Libertate. Și să îi pomenim.

Să stingem la răstimpuri câte o lumânare cu o lacrimă. Sfârâitul de acum să nu ne lase să uităm răpăitul de atunci, ne îndeamnă jurnalistul  ADRIAN PĂTRUȘCĂ în publicația online https://www.activenews.ro, istorisită de jurnalistul independent Victor Roncea.

 O descriere a momentului izbucnirii revoltei anticomuniste în București, pe 21 decembrie 1989, după spargerea mitingului organizat de Nicolae Ceaușescu în Piața Revoluției de azi ne oferă jurnalistul Victor Roncea, participant activ la revoluția din acele zile.

El ne istorisește despre cea mai mică protestatară din 21 decembrie 1989 și povestea fotografiei acesteia din mijlocul muțimii revoltate de atunci.

 O mică parte din mulțimea de atunci, cea care a început efectiv protestul anticomunist, s-a defluit în Piața Universității iar o alta a ajuns în zona Pieței Romane, cele două grupuri fiind despărțite pe Bulevardul Magheru de sute de milițieni, militari, trupe USLA și TAB-uri ale Armatei.

Mai mulți fotografi au înregistrat momentele de protest din zona fostei terase populare „Grădinița”, astăzi un restaurant de fast-food, între care Andrei Pandele, Pascal Ilie Virgil și Constantin Titi Calistru. George Roncea, fratele meu, îi ținea în spate, pentru a face poze mai bune, când pe Pascal când pe Titi, deveniți apoi fotografi la „România liberă”. 

 Fotografiile lui Andrei Pandele mi-au răscolit amintirile. Noi luasem bătaie deja de la primii scutieri pe care-i vedeam pe viu în viața mea. Noi îi împingeam, pașnic, prin forța masei de oameni, spre Universitate, cântând din toți rărunchii „Deșteaptă-te, Române!”, ei replicau violent încercând să ne disperseze.

Din când în când încercam să vorbim cu puștanii în uniformă din fața noastră, cu ochii de sub vizeta caștii dilatați. Eram de-o vârstă. În spatele lor se vedeau barosanii din Miliție și Securitate, „civilii”, și, mai departe, restul trupelor, cu armele în mâini, iar printre ele mijloacele speciale de intervenție. Armata, ca să fie foarte clar.

După un du-te–vino între grupul de nebuni din mijlocul străzii – vreo sută de oameni – și scutierii, care păreau mai înspăimântați ca noi, a urmat brusc, atacul de nerespins.

Lângă mine, chiar în primul rând, era un tatic cu o copiliță de trei anișori pe umeri. Omul, fiindcă strigase încontinuu „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!”, a fost printre primii loviți. După ce am luat câteva „bulane” în cap am reușit să mă smulg și să prind copilul aflat pe umerii bărbatuluichiar înainte de a cădea și a se izbi la fel ca tatal lui, de asfaltul de-acum stropit bine cu sânge.

În timp ce tatăl fetiței și prietenii mei erau cam călcați în picioare, eu, cu copilul la piept, am reușit să fug pe străduța care duce spre Piața Amzei, acum Take Ionescu, și-am intrat, pe bâjbâite, în primul magazin întâlnit. Zdrang!, s-a auzit zăvorul după intrarea mea.

Era un magazin „Vânătorul și Pescarul” și vânzătoarele mă stiau, fiind cam amator de efecte militare.

Mi-am lipit fața de geamul rece de la intrare în timp ce doamnele au inceput să-l mângâie pe copilaș. Ca printr-o minune a trecut și tatăl, în goană, prin fața vitrinei. L-am strigat și l-am tras repede în magazin, refugiindu-ne apoi cu toții, pe podea, după tejghea.

Slavă Domnului, controlul făcut rapid de superiorii scutierilor nu ne-a reperat. L-am reîntâlnit zilele și lunile urmatoare pe camaradul de protest, în CC, pe 22 decembrie, unde era cu arma în mână și unde a fost apoi și victima unei acuze de „terorism”, apoi prin structurile de conducere ale „Frontului” și la demonstrațiile din Piața Universității. Ajunsese mare.

Mereu mă îmbrățișa și-mi mulțumea cu un efluviu de recunoștintă pentru ca i-am protejat, atunci, copilașul. La câteva luni, după Mineriada din iunie 1990, ne-am intersectat întamplător pe strada.
 M-a tras deoparte și, rotindu-și ochii în toate părțile, mi-a spus, șoptit: „Victor, plec ‘afara’. Și nu mă mai întorc. E de rau. Am vazut prea multe…”. Și s-a dus.

După aproape trei decenii l-am reîntâlnit pe Facebook. Ovidiu Paulescu a devenit jurnalist și regizor în Italia, iar micuța Laura, puștoaica din fotografie, absolventă de studii internaționale.

I-am găsit și o poză de azi, cu aceeași figură luminoasă ca în 21 decembrie 1989. Zâmbetul ei ne ajută să ne gândim mai puțin la faptul că bolșevicii și comuniștii împotriva cărora ne-am ridicat sunt tot la putere, pe față sau „glazurați”, după cum inspirat a spus episcopul Ignatie de Huși în Pastorala sa de Crăciun.

Să nu uităm.

Publicitate

Remember 21 decembrie 1989: 32 de ani de la ziua în care regimul comunist din țara noastră s-a prăbușit

Pe 21 decembrie  se împlinesc 32 de ani de la evenimentele de la București care au dus, în final, la căderea regimului Ceaușescu.

Pe 21 decembrie, dimineața, Nicolae Ceaușescu ia decizia finală de a se organiza un miting în Piața Palatului (Piața Revoluției de azi) pentru a obține sprijinul popular pentru deciziile sale din zilele anterioare și a denunța, exact cum a făcut și în 1968, o invazie asupra României.

Mai mult, Ceaușescu urma să anunțe și o mărirea salariului minim, dar și creșterea alocației pentru copii, a pensiilor dar și ajutorul social.

Mitingul a început cu discursul reprezentanților muncitorilor, apoi primarul Bucureștilor, Barbu Petrescu, i-a dat cuvântul lui Nicolae Ceaușescu.

De remarcat este faptul că în intervalul de la startul mitingului și până la cel în care a vorbit Nicolae Ceaușescu, (între 12:00 și 12:30), nu s-a înregistrat niciun incident.

După doar 1 minut și 15 secunde de discurs al conducătorului României, apare celebrul vuiet de panică al mulțimii. Reacțiile celor din jurul lui Ceaușescu au fost surprinse de Jurnalul Național, în articolul „Cronologia eșecului”, din 19 aprilie 2004.

Din spate, vine un bărbat care-i șoptește lui Ceaușescu: „Vin în sediu” ( manifestanții care fugeau – n.n.), iar altcineva zice: „A dat unul cu ceva!„. O altă interpretare a vorbelor care se aud este „Trage cineva”. Urmează câteva minute de panică, în care cuplul prezidențial face apel către mulțime să se liniștească. „Stați liniștiți la locurile voastre”, celebrul îndemn al Elenei Ceaușescu.

La aproximativ opt minute de la începutul discursului său, întrerupt pentru câteva minute, Ceaușescu face referire și la evenimentele de la Timișoara. Spune fostul președinte: „În ceea ce privește evenimentele de la Timișoara, apare tot mai clar că este o acțiune conjugată de cercuri care vor să distrugă integritatea și suveranitatea României, să oprească construcția socialismului, să pună sub stăpânire străină, poporul nostru.

De aceea, trebuie să apărăm cu toate forțele, integritatea și independența României”. Apoi, face referințe clare la URSS, aducând în discuție manifestarea din 1968, ocazionată de invazia Cehoslovaciei de către sovietici și aliații lor.  Ceaușescu spune că „acționează diferite forțe care vor să împartă din nou România”.

Mai mult, Ceaușescu citează din cântecul „Deșteaptă-te române”, cel ce va deveni noul imn național peste câteva zile: „Murim mai bine-n luptă/Cu glorie deplină/Decât să fim sclavi iarăși/Pe vechiul nost pământ”. Acesta atacă din nou pe cei pe care-i consideră a se afla în spatele acțiunilor de la Timișoara: „Unii vor să reintroducem șomajul, să scadă nivelul de trai al populației și să dezmembreze România”. Apoi subliniază „și aici”, că „vom face totul” pentru „apărarea suveranității și integrității țării”.

Ceaușescu încheia discursul cu următorul îndemn: „Să se constituie grupe de apărare a bunurilor întregului popor,a orașelor, a socialismului, a independenței și suveranității țării,bazate pe grupe patriotice, dar cuprinzând pe cei mai buni activiști de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile”.

Mitingul se sfârșește la 12:51.Revoltă spontană a poporului sau….?

 După aceasta, teoria lansată după 1989 și proliferată în mass-media,dar și mai grav, în manuale de istorie, este că poporul nemulțumit s-a dus în Piața Universității, unde a încercat să blocheze bulevardul.

Această teorie este falsă și ușor de demontat. În primul rând, după cum notează istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat din România”, oamenii adunați la mitingul din 21 decembrie, erau aceiași cu oamenii care fuseseră strânși în același loc, cu o lună înainte, pentru a aplauda finalul celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. În noiembrie 1989, nu numai că nu s-a produs nicio revoltă, dar Ceaușescu a coborât între oameni pentru o „baie de mulțime”.

 „Este interesant că aceste culoare și zone de protecție, deși atunci apucaseră să fie bine organizate, „căzuseră”, fuseseră dezorganizate și cu ocazia Congresului.

După terminarea lucrărilor Congresului al XIV-lea, Nicolae Ceaușescu a ieșit în Piața Palatului pentru o „baie de mulțime” și a mers pe un astfel de culoar pentru a saluta mulțimea.

Colonelul Nae arată că Direcția V a scăpat de sub control situația, Ceaușescu fiind înghesuit, strivit, busculat de entuziasmul mulțimii și numeroși participanți au ajuns în contact direct, fizic cu el, ceea ce din punctul de vedere al procedurilor serviciilor de gardă însemna „atentat reușit”.

Scena a făcut înconjurul lumii,deoarece principalele canale de televiziune americane o transmiteau în direct. 

Academicianul Dinu C. Giurescu, aflat atunci în Statele Unite, a relatat istoricului Marian Oprea că „pe televiziunile americane vedeam cum, din oră în oră, se întrerupea emisia și se transmiteau secvențe de la mitingul de final al Congresului al XIV-lea”.

Dar și mai interesant este că mulțimea din Piața Palatului din ziua încheierii Congresului al XIV-lea al PCR era aceeași cu mulțimea adusă la miting în 21 decembrie. Oamenii erau aceiași, sectoarele repartizate întreprinderilor, aceleași. La 24 noiembrie, cu numai o lună în urmă, oamenii îl aclamaseră pe Ceaușescu de aproape, dăduseră mâna cu el, i-au vorbit. 

Nimeni din zecile de mii de oameni strânși acolo, după aceleași proceduri, de către Comitetul Municipal al partidului nu a strigat vreo lozincă anticeaușistă” (Istoria loviturilor de stat din România, vol.4, pagina 212).

 Că protestele ulterioare nu au fost o „manifestare spontană a poporului nemulțumit”, o arată chiar și imaginile filmate cu discursul lui Ceaușescu.

Dacă la început vedem o apatie generală (aici), cu lozinci sacadate la care incită activiștii din primele rânduri, după spargerea mitingului se observă un entuziasm masiv pentru măsurile sociale anunțate de Nicolae Ceaușescu.

Scandările sacadate, controlate, sunt înlocuite cu urale de bucurie (aici), cu fluturări entuziaste de steaguri, fapt care-l încurajează pe Nicolae Ceaușescu, liderul comunist înflăcărându-se vizibil pe parcurs ce vorbea. 

Protestele au început în Piața Romană

 Primul grup protestatar s-a format în jurul orei 13:00, lângă Piața Romană, aproape de fostul restaurant Grădinița: „Grupul era format din copii. Vreo 50.Erau copii ai străzii și tineri până în 17 ani”, afirma apoi, Sergiu Nicolaescu despre ce a găsit acolo. Ulterior, a adăugat el, grupului s-au alăturat oameni maturi.

 În Piața Universității, grupul protestatar, format din maxim câteva sute de persoane, s-a format în intervalul 13:00 – 16:00 (MApN afirma că sunt 300!). 

Celebrele imagini filmate de la Intercontinental, în care vedem o mulțime înconjurată de forțele de ordine arată și ora: 15:57.

Analizând la rece, putem observa în comportamentul mulțimii strânse în Piață, comportamente pe care le-am putut observa și recent, în timpul euromaidanului, dar și în România, la anumite manifestații: blocarea carosabilului, așezarea pe jos în fața scutierilor, oferirea de flori forțelor de ordine, gesturi care nu mai fuseseră făcute public în România, ținând cont că ultimele manifestații spontane avuseseră loc în București cu peste 40 de ani în urmă.

De altfel, o manifestație spontană a avut loc la Brașov, în 1987, iar comportamentul muncitorilor revoltați a fost diferit: exasperați de atitudinea conducerii întreprinderilor, aceștia pleacă spre sediul puterii locale, Comitetul Central și ia cu asalt clădirea.

Este greu de crezut că mulțimea furioasă a plecat din Piața Palatului, și conform teoriei oficiale, știind și de măcelul de la Timișoara, ia flori pentru scutieri, nu înainte de a se așeza pe șosea.

 Cine erau tinerii agitatori? 

„Problema acestor secvențe era aceeași ca la Timișoara: populația nu se asocia manifestației, nu se revolta, nu avea curajul să treacă trotuarul și să blocheze bulevardul. Cea mai mare parte a participanților – oricum un număr mic – a stat pe trotuare privindu-i pe tinerii agitatori. 

La fel ca la Timișoara, lipsa de acțiune a oamenilorobișnuiți, neimplicarea într-o revoltă populară care să preseze autoritățile, să forțeze schimbarea lui Ceaușescu, a făcut ca nucleul agitat de tineri entuziaști, dar și de indivizi suspecți

Formele incredibile pe care le pot lua războaiele hibride

Foto: Muzicienii americani MacMiller, Prince și Tom Petty, se numără printre numeroasele victime ale drogului ucigaș numit fentanil.

Aflăm cu stupoare că principala cauză a morții din SUA pentru segmentul de vârstă 18 ani – 45 ani este un drog sintetic, extrem de puternic numit … fentanil, un opioid sintetic de peste 100 de ori mai puternic decât morfina, iar dependența de el se dezvoltă extrem de ușor, scrie publicația https://trenduri.blogspot.com. Și ar mai fi ceva: fentanilul este … mortal, doza limită fiind de doar două miligrame.

Raportul toxicologic în cazul decesului rapperului și producătorului de muzică MacMiller a arătat că rapperul a murit după ce și-a administrat accidental o combinație letală de substanțe, inclusiv fentanil – același opioid care a fost cauza morții faimosului cântăreț Prince și a cunoscutului muzician Tom Petty.

Artista Demi Lovato, care activează în domeniul muzicii, al actoriei și în lumea modei,a fost și ea la un pas de moarte, după ce a luat o supradoză de droguri.

Artista nu a vrut să le spună paramedicilor ce a luat, însă surse implicate în investigație au declarat dezvăluit recent că aceasta ar fi prizat la folie oxicodonă combinată cu fentanil.

Din fericire, ea a a primit ajutor la timp, medicii reușind să o readucă în simțiri.

După ce a fost externată din spitalul de urgență, Demi a petrecut trei luni într-un centru de dezintoxicare,până să revină la o viață socială activă, relatează https://www.unsitedemuzica.ro/special/Totul-despre-fentanil-un-drog-la-moda.

 Medicii susțin că ultilizarea acestui drog a devenit tot mai răspândită în rândul populației americane și în general în Occident.

Pentru a explica cât de puternic și de periculos este fentanilul, Ben Levenson, un expert în adicții, l-a comparat cu alte droguri, mai populare.

„Este de 50 până la 100 de ori mai puternic decât morfina și până la 50 de ori mai puternic decât heroina pură”, a spus medicul. Acesta a explicat că fentanilul este un medicament care se eliberează doar în baza prescripției medicale și este destinat pentru gestionarea durerilor cronice, în cazul intervențiilor chirurgicale și pentru bolnavii de cancer, în stadii terminale.

 „Fentanilul a fost utilizat inițial pentru a alina durerile dinainte de moarte. Nu era destinat pentru managementul durerilor. Se face un mare abuz de prescriere a acestui medicament și de aceea face tot mai multe victime în rândul dependenților de droguri.

Te ia repede, dar efectul se duce rapid. Așa că nu este deloc indicat, spre exemplu, în cazul cuiva care a suferit o operație la genunchi, deși mulți medici îl prescriu cu atâta ușurință”, 

Comercializat în Statele Unite sub denumirile Actiq, Duragesic și Sublimaze, fentanilul a fost sintetizat prima oară de Paul Janssen, în anul 1959, și a fost scos pe piață un am mai târziu, ca o alternativă la petidină, substanță cunoscută mai bine ca Demerol.

În prezent, substanța este utilizată în scop medical medical în moduri foarte variate, inclusiv sub formă de spray oral sau acadele, și a devenit foarte căutat. Acesta mai poate fi administrat intravenos ca soluție ori poate fi făcut pudră și tras pe nas, precum cocaina. 

Pentru piața neagră din SUA, drogul e produs de cartelurile mexicane și, de obicei, este amestecat cu alte droguri pentru a le face mai potente. De asemenea, e foarte vândut sub forma pastilelor de durere, care fac furori pe piața medicală a SUA. 

Abuzul de fentanil în scop recreațional a început prin anii ’70 și a fost introdus pe stradă sub diverse denumiri precum Apache, China Girl, China White, Dance Fever sau TNT. Inițial, acesta era furat din farmacii, însă, cu timpul, dealerii de droguri au învățat să-l prepare și au început să-l amestece în dozele de heroină și cocaină, combinație cunoscută sub denumirile de Bomb, Drop Dead, Flatline și Lethal Injection.

 Este nevoie doar de un singur gram de fentanil pentru a produce 7.000 de doze.

Partea interesantă abia acum urmează: cu toate că drogul e produs în Mexic, chimicalele din care se face sunt aduse din China. Astfel, cerberii americani aruncă bănuială că întreg know how-ul necesar producerii drogului provine tot din China. Altfel e puțin probabil ca chimiștii cu pistolul la chimir din Mexic să viseze ei peste noapte cum se fabrică o asemenea armă de distrugere în masă. Iar intrarea în SUA a drogului nu e deloc îngreunată, având în vedere varza de la frontiera sudică a țării.

Însă nu trebuie ignorat ceea ce am spus, anume că avem de-a face cu un medicament generic, astfel încât, la banii care se învârt pe piața neagră a drogurilor, e puțin probabil să nu găsești la liber schema necesară producerii substanței active.

Pe moment cifrele nu par impresionante deoarece e vorba doar de vreo sută de mii de decese de la supradoza cu fentanil. Treaba însă se află abia la început, iar piața drogului este una care se extinde la majoritatea covârșitoare a americanilor. Dacă v-ați întrebat cum de s-a obținut acolo un popor atât de docil, răspunsul îl aveți în generalizarea consumului de droguri.

Pastilele de durere, pe care le prescrie orice doctor în cantități colosale, sunt de fapt opioide legale. Mai mult, vivacitatea cu care s-a dat drumul la liber consumului de iarbă ne arată cât se poate de limpede radiografia unei societăți dependente. 

Aici vine acuza care poate părea fără sens că fentanilul are capacitatea de a  deveni cel mai mare dușman al Americii, deoarece o națiune drogată este perfect similară unui drogat decăzut: așa cum pe ăla îl atragi în cursa mortală cu un drog mai puternic, la fel poți face la nivel de națiune.

De aceea mulți acuză China că, prin intermediul fentanilului, a dat un nou atac asupra SUA. Atacul anterior fiind, desigur, cel cu COVID-ul. 

Ne întrebăm însă, în ceea ce privește COVID-ul, cum se face că majoritatea covârșitoare a cercetărilor de la laboratorul din Wuhan au fost subvenționate de către americani? Cum de există acea coincidență cu banii americani pompați isteric de ani buni în studiul coronavirușilor? Și nu doar în China, ci, așa cum am arătat, cam peste tot pe unde se află laboratoare biologice legate ombilical de SUA.

„Operațiunea fentanil” pare una de optimizare financiară. Ai un „drog-minune” care-i deosebit de ieftin și numai bun să potențeze efectul drogurilor naturale, dar mult mai scumpe. Ce vă spune asta? Nu vi se pare a fi o operațiune de optimizare similară celor corporatiste?

Este vorba de un atac hibrid în războiul ruso-chinez? Dacă vă grăbiți să negați s-ar putea să greșiți. Asta deoarece nu știm foarte bine în ce tabără joacă CIA. Văzând jocurile făcute de serviciile secrete americane, finalizate cu instalarea în forță a lui Joe Biden – care nu-i nimic altceva decât o păpușă care fragilizează teribil SUA – n-am putea spune că acestea joacă de partea Statelor Unite ci, mai degrabă, de partea păpușarilor globaliști.

Iar globalismul, așa cum am spus-o de mai multe ori, convine de minune Chinei în condițiile în care globalismul înseamnă că toată marfa se fabrică în China. 

Avem de-a face așadar cu încă un episod al mega-războiului hibrid aflat în desfășurare? Trageți singuri concluziile!