CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un specialist în probleme ruse și sovietice declară că ”Ucraina este imposibil de apărat, inclusiv pentru NATO și că pretextul unui posibil război este direct proporțional cu inventivitatea propagandiștilor ruși”


Economia Rusiei arată mult mai rău decât și-a dorit-o Putin, dar asta nu-l va opri pe acesta să ducă un război la scară largă, susține istoricul Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” și specialist în probleme ruse și sovietice, într-un interviu acordat G4Media și Info Sud-Est, preluat de Romanian Global News.

Liderul de la Kremlin vrea să arate că Rusia nu va permite oferirea unei perspective certe Ucrainei de integrare în NATO și UE și, de asemenea, vrea să arate Occidentului foarte clar că Rusia are într-adevăr o sferă de influență.
Nu în ultimul rând, Vladimir Putin vrea să-și consolideze societatea rusă în jurul său, mai explică istoricul Cosmin Popa într-un interviu acordat G4Media și Info Sud-Est, în contextul tensionat de la granița dintre cele două țări.
Își permite Rusia un război? Care va fi pretextul lui Vladimir Putin în eventualitatea invadării Ucrainei? Are nevoie Putin de o stare permanentă de încordare pe plan extern pentru a-și păstra puterea în Rusia? Cât de vulnerabilă e Ucraina într-un posibil război?

Cum va arăta un eventual război ruso-ucrainean pentru România? Și, mai ales, este susținut Putin de poporul său într-un viitor conflict? – sunt întrebări la care ne-a răspuns cercetătorul de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”.


Principalele declarații:
• Economia Rusiei arată mult mai rău decât și-a dorit-o Putin (…) dar este o economie capabilă să ducă un război pe scară largă;

Pe scurt, finanțele și economia Rusiei arată mult mai rău decât și-a dorit-o Putin. Niciunul dintre celebrele programe prezidențiale din ultimul deceniu nu a fost îndeplinit cantitativ sau calitativ. Este desigur o economie care se bazează în bună măsură, dar nu numai, pe comerțul cu resurse energetice și armament și de asemenea cu resurse naturale, dar este o economie capabilă să ducă un război pe scară largă.

Mai ales că această capacitate este o chestiune care ține și de resurse, dar în egală măsură și de capacitatea politică a unei autorități de a mobiliza o societate.

Tot în cazul Rusiei, sigur, nu războiul este ceea ce îi trebuie acum, însă își permite iar dacă situația politică o va impune sau felul în care înțelege ea situația politică va impune războiul, Rusia îl va duce.
• În realitate popularitatea lui Putin este extrem de scăzută, Rusia este o țară divizată care menține aparența coerenței politice, menține aparența sprijinului unanim dat dictaturii printr-o politică de manipulare a opiniei publice, dar nu numai de manipulare, de control polițienesc.

Primul obiectiv politic al lui Putin este fără îndoială să arate foarte clar că Rusia nu va permite oferirea unei perspective certe Ucrainei de integrare în NATO și apoi în Uniunea Europeană. Ăsta este primul obiectiv.

Al doilea obiectiv este să creeze în societatea ucraineană, o societate destul de divizată pe criterii politice, culturale, intelectuale, lingvistice și așa mai departe, să creeze o tensiune, practic să coaguleze două tabere care să aducă țara în pragul unui război civil adevărat, așa cum își dorește ca lumea să creadă că se întâmplă în Donbas, în tot sud-estul Ucrainei.

Al treilea obiectiv este să arate Occcidentului de o manieră foarte clară, că Rusia are într-adevăr o sferă de influență în care nu-i va permite nimănui să intervină, indiferent de pretextele sau motivele pe care le invocă partea adversă. Și un al partulea motiv este o consolidare a societății ruse în jurul lui Putin.
• Politica externă rusă în bună măsură, tradițional vorbind, se dovedește a fi viabilă pe fundalul unei stări conflictuale.

Atunci când lipsește cu adevărat acest conflict, el este mimat printr-o politică internă care sugerează ideea unui conflict ireductibil între Rusia și Occident.

Politica externă rusă în bună măsură, tradițional vorbind, se dovedește a fi viabilă pe fundalul unei stări conflictuale. Atunci când lipsește cu adevărat acest conflict, el este mimat printr-o politică internă care sugerează ideea unui conflict ireductibil între Rusia și Occident.

Pentru că ideea politică fundamentală care străbate ca un fir roșu politica externă rusă este cea a conflictului civilizațional între Rusia și Occident.

Desigur că Rusia știe foarte bine că marile pericole la adresa existenței sale ca stat unitar nu vin din Occident, dar această idee istorică a conflictului civilizațional dintre Rusia și Occident este în continuare mai ușor perceptibilă de către unele straturi din populația rusă, astfel încât regimul alege cea mai eficientă cale, cea mai simplă pentru a obține consolidarea națională.
• Felul în care va arăta pretextul unui posibil război este direct proporțional cu inventivitatea propagandiștilor ruși și nu are nimic de-a face cu realitatea.

Un casus belli e greu de spus care ar putea să fie acesta. Ar putea fi un eventual bombardament, un eventual atentat și așa mai departe.

Însă motivul, legitimizarea unui eventual conflict între Rusia și ceea ce numesc Ucraina confiscată de către Occident,a fost deja anunțat, pentru că ei încearcă să evite lăsând aceste porți de scăpare pentru o eventuală, ulterioară împăcare istorică între ucraineni și ruși.

Celebrele linii roșii care tot apar în discursul politic, fie că vorbim de Putin, Lavrov sau alți oficiali. Este foarte posibil să fie acesta pretextul. Pentru că Rusia deja a anunțat că are un motiv pentru a se împotrivi, spune ea, pe toate căile împotriva ofensivei occidentale.
• Practic Ucraina este imposibil de apărat cu resursele de care dispune NATO sau resursele de care dispune chiar Ucraina în momentul de față.

Din punct de vedere tehnic noi știm cu toții că, unu, Ucraina este un teritoriu de neapărat, inclusiv pentru NATO. Practic Ucraina este imposibil de apărat cu resursele de care dispune NATO sau resursele de care dispune chiar Ucraina în momentul de față. Construirea întregului dispozitiv militar, sigur, că el este comunicat ca fiind un dispozitiv defensiv, cel organizat în Crimeea, împiedică orice reacție militară oportună astfel încât să permită apărarea întregii regiuni a Mării Negre.

Practic în aceeași situație se află și zona de litoral a României, care în cazul unui atac rusesc, foarte multe dintre capacitățile militare românești sau ale alianței ar fi distruse în primele minute de război, de altfel în planurile strategice ale NATO prima linie de apărare, dacă vorbim de teritoriul românesc, este pe undeva în Transilvania, aproape de granița cu Ungaria.
Deci din acest punct de vedere Ucraina este o țară imposibil de apărat în fața unei eventuale agresiuni rusești pe scară largă.

Sigur că echipamentele furnizate de țările vestice și prezența militară furnizată de țările vestice au dus la o modernizare relativ rapidă a armatei Ucrainei, dar capacitățile sale defensive și ofensive sunt mult sub cele ale Rusiei.

De altfel temerea fundamentală a țărilor occidentale a fost ca prin o înarmare, să spunem considerată de către autoritățile ruse ca fiind agresivă, să nu potențeze conflictul astfel încât Ucraina a fost menținută așa într-un fel de purgatoriu al capacităților militare, în care li s-a dat atât cât i s-a permis să supraviețuiască dar nu mai mult de atât.

Din acest punct de vedere e foarte greu de apărat Ucraina și costurile, sau de fapt capacitățile de retorsiune ale Occidentului în fața unei astfel de agresiuni sunt prin excelență politice și economice. Nu militare.
• În cazul unui atac rusesc în zona de litoral a României, foarte multe dintre capacitățile militare românești sau ale Alianței ar fi distruse în primele minute de război.

Declarațiile președintelui american au arătat ceva foarte clar.

Președinții SUA și Rusiei au discutat în 7 decembrie timp de două ore.

Foto: Președinții SUA și Rusiei au discutat în 7 decembrie timp de două ore.

NATO nu va interveni militar în mod direct în cazul unei acțiuni militare a Rusiei împotriva Ucrainei. Sigur că NATO va lua măsuri de retorsiune care se vor traduce mai degrabă printr-o serie de demersuri politice și sancțiuni economice.

Însă asta nu înseamnă că o eventuală agresiune a Rusiei în Ucraina ar avea efecte de ordin militar sau politic în privința României.

În primul rând se traduce printr-o stare extremă de încordare politică, desigur că, să spunem, o reformulare teritorială a Ucrainei în viziunea rusă, deși aici este mult de discutat cu privire la planurile politice rusești referitoare la Ucraina.

Rusia va încerca, așa cum a încercat în 2014, să cointereseze, cel puțin aparent, o parte din vecinii Ucrainei, și aici am în vedere, în primul rând, Polonia, Ungaria și România în slăbirea coeziunii teritoriale a Ucrainei.

Desigur că niciuna din aceste țări nu a luat, nu a primit cadoul otrăvit din partea Rusiei, însă un eventual atac rusesc împotriva Ucrainei va avea urmări politice și militare extrem de importante inclusiv pentru România.
• Un eventual atac rusesc împotriva Ucrainei va avea urmări politice și militare extrem de importante inclusiv pentru România. E foarte greu de speculat, dar un astfel de eveniment nu poate să nu ducă la o reevaluare a regiunii Mării Negre în planurile strategice ale NATO. Un prim efect cu siguranță va fi, deși acest lucru a fost și anunțat, o creștere, o sporire a prezenței militare occidentale, în primul rând americane, în această zonă.

Sigur că în asemenea circumstanțe este de așteptat ca și statele care s-au opus până acum inițiativei creerii unei grupări militare NATO, unei grupări navale NATO în Marea Neagră, să-și schimbe poziția.

Aici rămâne de văzut în ce măsură astfel de decizii, astfel de răspunsuri ale NATO vor duce sau nu la escaladarea tensiunilor cu Rusia.

Însă este foarte evident că absența eventuală a unui răspuns militar din partea NATO nu poate să ducă decât la încurajarea Rusiei să meargă mai departe.
• Această rupere a Rusiei de civilizația politică a Ucrainei este una dintre marile tragedii politice ale rușilor în ultima perioadă. Poate comparabiă cu destrămarea Uniunii Sovietice.

Sau poate ceva mai acută pentru că aici nu mai ține de chestiunea regimurilor politice cât ține de trăsăturile culturale ale celor două popoare.
Ceea ce se întâmplă în relația dintre cele două țări, cele două popoare, are efectele similare războiului civil din Rusia din Primul Război Mondial, perioada 1918-1920,21.

Dacă vreți este un război civil autentic în interiorul civilizației ruse, înțeleasă în întreaga ei diversitate, nu în sensul de lumea rusă pe care o dă astăzi Putin acestor realități.

Drept pentru care nu se poate vorbi despre o popularitate a unui eventual război, însă această popularitate poate fi obținută în cursul evenimentelor.
Totul depinde de cum este ea comunicată, o astfel de decizie, de felul în care sunt cunoscute de către societatea rusă eventualele desfășurări ale unei astfel de agresiuni și trebuie să ne gândim foarte clar la faptul că în bună măsură regimul rus are caracteristicile unei holograme, astfel încât pentru ruși este de multe ori mult mai puțin importantă realitatea și mult mai prestantă propaganda, imaginea pe care o creează despre sine regimul politic de la Kremlin.


Publicitate

16/12/2021 - Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: