Înaintea diversiunii armate sovietice de la Tatar Bunar din 1924, generalul Arthur Văitoianu rostea în Parlament un discurs în care demasca tacticile banditești bolșevice de subversiune în Basarabia

   

      

Bazat pe informațiuni solide, cu un an înainte de tentativa de lovitură de stat de la Tatar Bunar (1924), generalul Arthur Văitoianu, ministru de interne, rostea un discurs în Parlament în care dezvăluia crimele bolșevice din Basarabia, și acțiunile organizațiilor teroriste, finanțate și instruite peste Nistru, ajunse până la Drobeta Turnu Severin, scrie col.Florin Sinca în publicațiile https://www.nationalisti.ro și https://www.buciumul.ro. 

Proprietăți incendiate, posturi de jandarmi atacate, omoruri, jafuri. Bilanțul pierderilor din 1918 până în 1923 evidenția un număr de 167 de morți și 187 grav răniți din rândul trupelor noastre!

Generalul Văitoianu raporta că bolșevicii au încercat mai demult cu binișorul, cu ,,lumea nouă”, cu propaganda în rândurile militarilor și învățătorilor.

Nu le-a mers și atunci au schimbat ,,țintele”.

,,Agenții bolșevici caută să atragă tineretul școlar, pentru ca să falșifice (așa se zicea atunci) mentalitatea copiilor”. Au trecut apoi la țărani, la muncitori, exploatând nemulțumirile, neajunsurile.Generalul Văitoianu raporta că bolșevicii au încercat mai demult cu binișorul, cu ,,lumea nouă”, cu propaganda în rândurile militarilor și învățătorilor.

Acționau ,,la lumina zilei sau pe ascuns”.

În Basarabia ajunseseră să aibă elemente infiltrate de peste Nistru în conducerea cooperativelor. La Cetatea Albă, poliția a documentat acțiunea unei grupări infracționale bolșevice, cu conexiuni până la Iași, conduse de Sașa Eisenberg.
La Tighina acționau comițând crime travestiți în uniforme de jandarmi și de polițiști.

Generalul mai raporta că a descoperit la unii agenți sovietici schițe și instrucțiuni de penetrare în toate instituțiile și organizațiile, cu detalii de pătrundere și cu variante de acțiune.

Au fost combătuți de poliția, jandarmeria și grănicerii româniun rol aparte avându-l și bunul simț al poporului care respingea utopia egalitaristă, și a făcut ca mizeriile lor să nu prindă!

După instaurarea comunismului în România de către tancurile sovietice, Arthur Văitoianu a fost aruncat în temniță la vârsta de 83 de ani!

A supraviețuit gulagului până la 90 de ani și a trecut la Domnul după nici un an de la punerea lui în libertate!
Evident, această istorie nu o veți găsi în manualele de istorie din școlile noastre.

Scurtă biografie a generalului erou

Arthur Văitoianu (14.04.1864, Ismail – 17.06.1956, București), – general de armată, om
politic, a fost unul dintre marii comandanți ai armatei române în Războiul pentru
Întregirea Neamului. După Marea Unire, a demisionat din armată și a îmbrățișat cariera politică.

A fost ministru de interne și ministru de război în mai multe cabinete conduse de Ion I. C. Brătianu.
.
O biografie laconică a marelui general consemnează sec următoarele: a absolvit
Școala Militară de Ofițeri (1884) și Școala de Artilerie și Geniu din București (1886).
A avut o merituoasă carieră militară și didactică, la Școala Superioară de Război.
Avansat general de brigadă (1914), a comandat Divizia 10 Infanterie (1916), Corpul
2 Armată (ianuarie 1917), Corpul 4 Armată (august 1917), distingându-se în luptele
de la Mărăști și Oituz.
General de corp de armată (1918), a primit comanda Armatei a II-a, a fost
numit inspector general de armată și guvernator al Basarabiei.

A devenit ministru de interne (24 octombrie – 29 noiembrie 1918), ministru de război (29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919) și a condus guvernul în perioada 27 septembrie – 28
noiembrie 1919, după care a devenit un membru marcant al Partidului Național Liberal, fiind ales deputat și senator.

A mai deținut portofoliul Internelor în perioada 19 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923 și pe cel al Comunicațiilor (30 octombrie 1923 – 27 martie 1926).

Publicitate