CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ORIGINEA STRĂVECHE A NUMELUI MOLDOVEI

Harta Moldovei (după Dimitrie Cantemir) – iMAGO Romaniae

Foto: Harta Moldovei, parte a lucrării „Tabula Geographica Moldauiae – Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

Este toponimul Moldova un nume cu origini antice ?

Pe la 1646 misionarul italian M. Bandini reproduce legenda moldovenească, potrivit căreia Molda, un cîine de vînătoare, s-a înecat în rîul care i-a luat numele .

Aproximativ în aceeaşi vreme încearcă să explice numele Moldova germanul I. Troster într-o carte despre Dacia, apărută în 1666, consemnează publicația moldovenii.md, preluată de Jurnal Spiritual.

El reproduce informaţia culeasă de la alţi autori, cum că numele Moldavia vine de la lat. mollis, sugerînd că Moldavia înseamnă Molior Davia „partea cea mai plăcută a Daciei”.

În căutările sale I. Troster ajunge să afirme că toponimul Moldova şi-ar putea găsi o explicaţie în cuvîntul suedez Moln „nor”.

Mulţi autori s-au văzut preocupaţi de formantul – dava al termenului Moldova > Moldavia > si Moldava.

Nu puţini dintre ei au fost captivaţi de formula lui Strabo, care în cartea a VII-a a geografiei sale scrie: „Dacos… quos alim Davos vocatos esse reor”.

Însă epigonii au înţeles incorect această afirmaţie.

După cum a stabilit E. Vîrtosu, geograful antic presupunea, nu afirma, că dacii s-ar fi numit cîndva, davi.

Apropierea sonoră, simplitatea explicației : Mollis Dacia — Mollis Davia – Moldavia au captivat mulţi autori medievali, care au preluat interpretarea greşită a presupunerii lui Strabo.

Harta Daciei

Harta vechii Dacii și Moesia

Pornind de la concepţia medievală, potrivit căreia latina ar fi mama tuturor limbilor, cu ajutorul căreia s-ar putea lămuri orice şi oricînd, istoricul A. Bonfini (Bonfinius) a fost primul care a dat o explicaţie latină denumirii Moldavia.

El considera că „Davi enim et Daci iidem sunt”.

În lucrarea sa „De situ Transilvaniae, Moldaviae et Transalpiniae” (1538) A. Verantius (Verancici) credea, că numele de Davi e mai vechi decît acela de Daci.

Deşi n-a văzut ţinuturile est-carpatice, A. Verantius, presupunea că Moldavia „quasi Mollae Davorum”, în cazul că „Mollae” înseamnă „moară”, „Mollae Davorum” ar fi fiind „Morile Davilor”. „Ce va fi înţeles Verantius sub „morile davilor” este greu de spus”.

Cercetînd topografia Ungariei (1718), geograful M. Bonbardus acceptă explicarea lui A. Bonfinius (Bonfini) „Mollis Dacia”, precizînd: „Moldavian quasi Mollem Daciam”.

Pentru acest autor „Moldova s-a chemat Mollis Dacia fiindcă era bogată şi traiul în ea este mai uşor”. Diplomatul C. Hiltelbrandt, care a călătorit prin Moldova în anii 1656 – 1658, ştia despre explicația lui A. Bonfinius, dar modifică formula lansată de acesta Mollis Dacia în Mollis Davia, chiar în Mollior Davia, „partea cea mai blîndă a Daciei”.

Teodor Bălan conchide: „Hiltelbrandt este creatorul numelui Mollis Davia, transformat din Mollis Dacia lui A. Bonfinius”.

Într-o perioadă mai tîrzie şi unii autori francezi s-au pronunţat asupra denumirii „Mollis Davia”.

Peyssonnel în 1765 publică la Paris o lucrare despre popoarele necunoscute, în care se referă la A. Bonfinius, inventatorul numelui „Mollis Davia”, deşi scriitorul italian discuta despre „Mollis Dacia”. Un alt francez, I. Vaillant pe la 1845 schimonoseşte şi mai mult „Mollis Davia”, prefăcîndu-1 în „Molles Dava”.

Părerile lui I. Troster, A. Bonfinius, C. Hiltelbrandt ş.a., preluate unul de la altul, avînd drept component iniţial Mollis, au dominat pînă în veacul al XIX-lea.

Deşi nu sînt decît nişte ipoteze, uneori hazardate, ele circulă şi astăzi nu numai în manuale, ci şi în lucrări academice. C. Negruzzi refuză provenienţa legendară (Moldova < rîul Moldova < Molda, cîine de vînătoare) din letopiseţul lui Gr. Ureche.

Clasicul nostru scrie că „Moldova este un nume dat de romani, cărora, plăcîndu-le ţara, pentru frumuseţea ei, au numit-o „Mollis Dacia” sau „Mollis Davia”.

Rîul şi-a luat numele de la ţară”. Din păcate, C. Negruzzi, romanoman înfocat, n-a ştiut că nici un roman n-a călcat pe pămînturile moldovene.
B. P. Haşdeu, original ca de obicei, era sigur de faptul că Moldova (nume) ar fi o „foarte interesantă urmă a petrecerii goţilor în Moldova”.

Dovadă a petrecerii: „Mulda este cuvîntul gotic, care înseamnă „praf”. Numele a fost dat întîi rîului, care a fost denumit: „apa cea prăfoasă”. Cît ar fi de prăpăstioasă, explicaţia lui B. P. Haşdeu a fost preluată de A. Xenopol – dovadă a molimei referirilor/trimiterilor fără discernămînt, fără verificare, fără cugetare.

Coat of arms of The Principality of Moldavia, ...

Stema principatului Moldova de pe zidul turnului clopotniță de la Mănăstirea Cetățuia – Iaşi. (Photo Wikipedia.ro)

Părerea lui D. Cantemir despre numele Moldova este bine cunoscută.

Datorită prestigiului autorului părerea lui pare să fi obţinut girul de adevăr definitiv.

În „Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, editat abia în 1901, D. Cantemir afirma în cîteva locuri că numele Moldovei este de origine dacică, pentru că multe cetăţi cuprind în denumirea lor particula – dava.


Bibliografie:

D.Cantemir,Descrierea Moldovei, ed Minerva

Al.Pele, Etnonimele  dacilor,dac/get, Ed Abaddaba

D. Oltean, Religia  Dacilor, Ed Saeculum I.O

D.Moldovanu, Etimologia hidronimului Moldova, în Studii

Publicitate

13/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Limba română în Moldova medievală și Pravila domnitorului Vasile Lupu de la 1646

S-a întâmplat în 4 mai 1646 - Jurnal Spiritual

FOTO: ”Carte romăneascâ de învățătură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și domnul Țărâi Moldovei, din multe scripturi tâlmăcitâ din limba ileneascâ, pre limba româneascâ.”

Una din cele mai triste constatări pe care le poate face un istoric este că, atunci când încearcă să vorbească despre trecut, nu o poate face decât împrumutând optica prezentului,scrie istoricul Anatolie Povestca în publicația unghiul.info.

Nu cred că este cazul să turnăm apă la moara politicianismului pruto-nistrean şi să ne dăm părerea cu privire la originea şi esenţa limbii moldovenilor. Limba este un mijloc de comunicare, de afirmare a unei valori ce aparţine individului luat în parte şi societăţii în ansamblu.

Pornim de la axioma că graiul moldovenilor basarabeni este unul din graiurile limbii române (face parte din ramura graiului nordic alături de cel ardelenesc, bănăţean şi maramureşean completat de ramura graiului sudic oltenesc, muntenesc şi dician).

Este un subiect controversat şi delicat. Controversat, pentru că din cauza lui, a acestui grai, moldovenilor li se pot aduce atât reproşuri, cât şi laude.

În acelaşi context, subiectul este şi delicat, pentru că reproşurile nu întotdeauna sunt pe deplin justificate, dar care ar putea să reducă din valoarea laudelor.

Acesta nu este nici mai rău, nici mai bun decât celelalte graiuri, nu este mai corect şi nici mai incorect.

Ţinut departe de procesele de omogenizare culturală la care a fost supusă România în ultimii 200 de ani, Basarabia a păstrat în graiul locuitorilor săi multe forme învechite şi chiar arhaice. Aflarea într-un mediu lingvistic străin în toată această perioadă de timp, a făcut ca graiul moldovenilor să absoarbă o mulţime de împrumuturi mai ales de origine slavonă.

Cu toate acestea, nu credem că fenomenul este unic sau nou pentru acest ţinut. Multe dintre particularităţile acestui grai au rămas neschimbate încă de pe timpul lui Dimitrie Cantemir (1693,1710-1711).

Acum 300 de ani, domnitorul moldovean făcea în „Descrierea Moldovei” o remarcă ce ar putea explica multe din realităţile lingvistice din Moldova zilelor noastre:

“Cei ce locuiesc la Nistru amestecă în graiul lor multe vorbe leşeşti … încât ei mai că nu pot fi înţeleşi de către alţi moldoveni”.

Imaginaţi-vă că astăzi cuvintele ruseşti sunt înlocuite cu cele leşeşti (poloneze).

Moldoveniştii susţin că statul România a apărut târziu, în secolul al XIX-lea, astfel că nici vorbă de “limbă românească” în evul mediu.

Raţionamentul moldoveniştilor este simplu: Ţara Moldova – Popor moldovenesc – Limbă moldovenească.

Argumentul lor este inexistent. De ce nu merg să îl repete austriecilor, spunîndu-le că vorbesc limba ausriacă pe când aceştia vorbesc limba germană, sau italienilor, care până la 1861 erau doar o colecţie de stătuleţe, niciunul dintre ele nu purta denumirea de Italia. Iar locuitorii erau genovezi, piemontezi, veneţieni, dar la un tot erau italieni, ca şi românii în ţările române.

La fel şi cu Germania, care nu a existat până la 1871, ci erau statele Prusia, Bavaria, iar locuitorii erau prusacii, bavarezii etc. Aceştia nu au pus în discuţie niciodată denumirea limbii lor după aspectul regional-geografic.

Imagine similară

Însă toţi moldoveniştii ocolesc cu multă grijă mărturiile despre limba română vorbită în Moldova medievală, şi nu sunt puţine aceste mărturii venite din partea străinilor, care, în treacăt fiind sau aflaţi în slujba vreunui negustor sau a altei persoane de rang înalt, încântaţi de acest popor, au lăsat în descrierile lor anumite pasaje despre tradiţie, cultură, port, obicei, limbă.

În jurnalele şi rapoartele de călătorie redactate de umaniştii renascentişti din secolul al XVI-lea, care fiind în majoritate trimişi ai Sfântului Scaun, Pierre Lesccalopier menţiona în 1574 „că cei care locuiesc în Moldova, Ţara Românească şi cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte adică româna”.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului nota în 1588 despre Petru Şchiopul: “Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri”.

Importantă pentru însăşi Biserica românească, dar şi pentru limba română este traducerea din greacă efectuată de Antim Ivireanu a două cărţi de cult, apărute într-un singur volum consistent „Liturghierul” şi „Molitvenicul” având 216 şi 467 pagini cu o singură filă de titlu, bazat pe originalul tipărit la Venezia în 1691 „că această folositoare de suflet carte se numeşte Molitvenic, la lumină în limba noastră rumânească să o scoţi pentru folosul de obşte”.

După o călătorie prin Ţara Românească, Moldova şi Transilvania Ferrante Capecci relata prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “româneşti” (“romanesci”).

 Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că “Vlahii” din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească se desemnează ca “romani”.

Grigore Ureche (1590-1647), un mare boier şi învăţat moldovean, este primul cronicar care este conştient de originea comună a românilor, că cele trei ţărişoare şi popoare care locuiesc în ele sunt toţi de un neam, vorbesc aceiaşi limbă şi “toţi de la Râm se trag”.

Miron Costin (1633-1691) om politic şi diplomat subtil, istoric erudit şi scriitor de talent, în lucrarea sa „De neamul moldovenilor” reiterează ideia expusă de Grigore Ureche precum că toţi românii discind din romani, astfel încât să rezulte geneza poporului român din contopirea dacilor cu romanii.

Constantin Mavrocordat (1730 – 1769) a fost domnitor în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de a patru ori. A sprijinit câteva şcoli şi a cerut preoţilor să ştie româna. A obligat să fie tipărite cărţi bisericeşti în limba română.

În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat.

De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”?

Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau ei în introducere: “După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.”

Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.

13/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Republica Srpska amenință cu secesiunea

La un pas de un nou conflict în Balcani

Bosnia şi Herţegovina (BiH) se confruntă cu cea mai gravă criză politică de la încheierea războiului care a dus la destrămarea fostei Republici Iugoslavia, desfăşurat între anii 1992 şi 1995, reînviind temerile legate de izbucnirea unui nou conflict după ce, la sfârşitul lunii iulie, sârbii bosniaci au blocat activitatea guvernului central, iar liderul lor separatist, Milorad Dodik, a anunţat măsuri de dezmembrare a instituţiilor cheie ale ale acestui stat balcanic.

Bosnian Serb Leader Has History of Targeting Journalists | Balkan Insight

”Este momentul cuceririi libertăţii pentru Republica Srpska”,a declarat liderul politic sârb bosniac Milorad Dodik (foto), citat de AFP.

În vârstă de 62 de ani, în prezent membru sârb al preşedinţiei colegiale bosniace, Dodik este un politician care insistă neobosit că ţara la conducerea căreia participă este o c onstrucție „imposibilă”.

De ani de zile, el ameninţă cu secesiunea, dar în prezent pare hotărât să facă paşi concreţi în această direcţie.

Săptămâna trecută,vineri, Milorad Dodik a promis să organizeze un referendum prin care le va cere locuitorilor Republicii Srpska să aprobe acţiunile sale.

Parlamentul sârbilor bosniaci a lansat în urmă cu câteva zile un proces controversat de retragere din instituţiile comune ale federației, în special din cadrul armatei, în pofida avertismentelor Occidentului cu privire la intenţiile separatiste din această ţară balcanică, divizată etnic, transmite AFP.

„Aceasta înseamnă secesiune fără a o proclama”, a declarat Înaltul reprezentant al comunităţii internaţionale în Bosnia, germanul Christian Schmidt, într-un raport adresat ONU la începutul lunii noiembrie.

Agerpres, care citează Reuters, informează asupra declarației recente a secretarului de stat american Antony Blinken, conform căreia Statele Unite, care au intermediat în 1995 Acordul de pace în Bosnia şi Herţegovina de la Dayton, ar putea impune sancţiuni celor care încearcă să se retragă unilateral din instituţiile statului sau să destabilizeze acordul.

Acordul de la Dayton a pus capăt unui conflict soldat cu 100.000 de morţi, care a consacrat împărţirea Bosniei în două entităţi, Republica Srpska şi o entitate croato-musulmană, instituind în acelaşi timp o numeroasă structură administrativă menită să prevină pe viitor declanşarea de violenţe interetnice.

Blinken a evidenţiat că măsurile de subminare a instituţiilor bosniace ar pune în pericol perspectiva europeană, aluzie la aderarea sperată a BiH la Uniunea Europeană, precum şi redresarea economică a ţării şi investiţiile străine.

El a cerut tuturor părţilor să revină la masa discuţiilor şi să ajungă la un consens necesar pentru a duce ţara înainte.
Milorad Dodik, membrul sârb al preşedinţiei tripartite rotative a BiH, a afirmat în repetate rânduri că Republica Srpska se va retrage din forţele armate, organul judiciar superior şi administraţia fiscală ale BiH deoarece aceste instituţii nu au fost consacrate în Constituţia Dayton, ci au fost create prin amendamente.
Conform acordurilor de pace de la Dayton, fosta republică iugoslavă a fost împărţită în două entităţi autonome – Republica Srpska şi Federaţia Bosnia şi Herţegovina, dominată de croaţi şi bosniaci musulmani -, legate de un guvern central slab.
Constituţia BiH face parte din aceste acorduri de pace.

„În calitate de martor semnatar al Acordurilor de pace de la Dayton, Statele Unite reiterează că va răspunde în mod adecvat acţiunilor de retragere unilaterală din instituţiile la nivel statal sau de destabilizare în alt mod a acordului, inclusiv prin luarea în considerare a sancţiunilor„, scrie Blinken într-o scrisoare adresată membrilor preşedinţiei Bosniei și Herzegovinei, publicată de portalul istraga.ba.

După întâlnirea cu membrii preşedinţiei bosniace, Consilierul Departamentului de Stat al SUA, Derek Chollet, a scris pe Twitter: „Am făcut apel la dezescaladare, dialog şi instituţii funcţionale la toate nivelurile guvernamentale.

Este timpul ca Bosnia şi Herţegovina să se îndrepte spre viitor”.

NOTĂ

Https://ro.wikipedia.org/ consemnează că Bosnia și Herțegovina este o țară situată în Europa de sud-est, în Balcani, fiind patria a trei etnii constituente: bosniacii, sârbii și croații. Se învecinează cu Croația la vest, cu Serbia la est și Muntenegru la sud-sud-est și fost una din cele 6 republici ale fostei Iugoslavii.Capitala este la Sarajevo, care este de asemenea și cel mai mare oraș.

Și-a câștigat independența în cursul războaielor din anii 1990 și, în conformitate cu Acordul Dayton din 1995, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU.

Springtime of Nations: January 2016

În Herțegovina, trăia în Evul mediu o mare comunitate de vlahi care erau descendenții cetățenilor romani din Imperiul Roman. Ei vorbeau o limbă asemănătoare cu limba română dar urmașii lor vorbesc în prezent o limbă slavă.

După unii autori, majoritatea sârbilor din Republica Srpska din actuala Bosnie sunt de origine vlahă, la fel ca majoritatea populației din Bosnia și Herțegovina (dar care au fost islamizațăși slavizată).

O parte a vlahilor au trecut la religia bogomilă/patarenă, iar în timpul ocupației otomane au trecut la religia islamică. O altă parte a rămas la religia ortodoxă dar au fost și vlahi trecuți la religia catolică.

Țara este descentralizată și împărțită în prezent din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska. Bosnia este principala regiune geografică a statului modern, și formează coloana sa vertebrală istorică.

Denumirea „Bosnia” vine de la așezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herțegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” însemnând „duce” în limba germană). Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herțegovina 20 de ani mai târziu.

În prezent,suprafața totală a acestei țări este de 51.129 km², iar populația recenzată în 1991 totaliza un număr de 4.377.053 locuitori.

În conformitate cu prevederile Acordului de pace de la Dayton din 1995, Bosnia și Herțegovina este constituită din două entități teritoriale: Federația Bosnia și Herțegovina reprezentând 51% din teritoriul statului și Republica Srpska, reprezentând 49% din suprafața acestui stat. Federația Bosnia și Herțegovina este la rândul său divizată în zece cantoane.

Există de asemenea, orașe cu statut administrativ propriu: Sarajevo, Mostar, Tuzla și Banja Luka. Districtul federal Brčko a fost creat printr-o decizie arbitrală și reprezintă un teritoriu aflat sub autoritatea guvernului central. Țara are ieșire la mare sub forma unei mici fâșii de pământ de circa 20 km la Marea Adriatică, în jurul orașului Neum.

Există de asemenea, orașe cu statut administrativ propriu: Sarajevo, Mostar, Tuzla și Banja Luka. Districtul federal Brčko a fost creat printr-o decizie arbitrală și reprezintă un teritoriu aflat sub autoritatea guvernului central.








13/12/2021 Posted by | POLITICA | , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: