CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

28 noiembrie 1918 – O ZI ASTRALĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR: UNIREA BUCOVINEI CU ȚARA MAMĂ


Duchy of Bukovina - Wikiwand

Unirea Bucovinei cu România

Unirea Bucovinei cu România a fost actul politic al românilor bucovineni prin care au decis alipirea străvechiului tertoriu românesc al Bucovinei la patria mamă, România.

La sfârșitul primului război mondial, Austro-Ungaria a intrat într-un proces rapid de dezintegrare. Propunerile președintelui american Woodrow Wilson din ianuarie 1918, privind reorganizarea Europei pe baza principiului naționalităților, a stimulat lupta de eliberare a popoarelor asuprite din monarhia habsburgică.

La sfârşitul lunii octombrie 1918 a izbucnit revoluţia la Viena.

În ziua de 4/17 octombrie 1918 deputaţii români în Parlamentul de la Viena au decis să facă uz de dreptul popoarelor la autodeterminare şi au constituit Consiliul Naţional Român din Austria. La 9/22 octombrie apărea la Cernăuţi gazeta „Glasul Bucovinei”, în jurul căreia s-au grupat principalele personalităţi politice şi culturale ale românilor, care au militat pentru unirea Bucovinei cu patria mamă.

La 14/27 octombrie 1918, la iniţiativa fruntaşilor bucovineni Iancu Flondor şi Sextil Puşcariu a fost organizată, la Cernăuţi, o importantă adunare naţională, la care au participat deputaţii din Parlamentul de la Viena, foştii deputaţi din ultima Dietă bucovineană, dar şi alţi reprezentanţi ai populaţiei române.

„Reprezentanţii poporului din Bucovina, întruniţi astăzi, în ziua de 27 octombrie 1918, în capitala Bucovinei, se declară în puterea suveranităţii naţionale Constituantă a acestei ţări româneşti; Constituanta hotărăşte unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent şi va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu românii din Transilvania şi Ungaria”, conform lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Contextul european în care Bucovina se unește cu România a fost dominat de mari prefaceri. Puterile Centrale au ieșit înfrânte din Primul Război Mondial și silite să capituleze rând pe rând, spre sfârșitul anului 1918: Bulgaria în 29 septembrie, Turcia în 30 octombrie, Austro-Ungaria în 3 noiembrie. Austro-Ungaria intră într-un proces de dezintegrare, iar o serie de state, componente ale imperiului, își proclamă independența în a doua jumătate a anului 1918: Cehoslovacia în 28 octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 24 noiembrie, scrie https://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania.

În 3 octombrie/16 octombrie împăratul austriac Carol I (1916-1918), a lansat manifestul, Către popoarele mele credincioase, prin care anunța federalizarea imperiului Austro-Ungar.

Această decizie era ultima încercare de a salva de la pierire un imperiu aflat în agonie,care nu avea cum să supraviețuiască. La 11 noiembrie împăratul Carol I de Habsburg a abdicat, iar Austria a devenit republică.

Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan. (Motiunea unirii, 1918).

Reacția românilor din Bucovina a fost imediată. În 14 oct/27 oct 1918, Iancu Flondor și Sextil Pușcariu au organizat o Adunare Națională la Cernăuți la care au participat reprezentanți ai românilor, primari și foștii deputați ai dietei bucovinene.

Adunarea a adoptat o moțiune prin care era proclamată unirea Bucovinei integrale cu celelalte provincii românești, într-un stat național independent.

A fost înființat și un Consiliu Național, alcătuit din 50 de persoane, reprezentând diferite pături sociale, „spre a conduce poporul român din Bucovina şi a-i apăra drepturile şi spre a stabili o legătură între toţi românii”.

Personalities Bucovina – Virtual Museum Of The Union

Consiliul Naţional a format Consiliul Secretarilor de Stat (cu caracter de guvern), compus din 14 membri şi un Comitet Executiv, prezidat de Iancu Flondor (foto) şi în componenţa căruia intrau Dionisie Bejan, Doru Popovici, Sextil Puşcariu, Vasile Bodnărescu, Radu Sbierea şi L. Tomoioagă.

Hotărârile Adunării Constituante au avut o importanţă deosebită în desprinderea de Imperiul Austro-Ungar pe baza principiului autodeterminării naţionale, în vederea unirii cu Ţara.

Profitând de slăbiciunea imperiului, Consiliul Național Ucrainean a convocat Adunarea Națională Constituantă, la Liov, în 19 octombrie 1918.

Adunarea a proclamat independența teritoriului ucrainean din Austria-Ungaria, inclusiv a nord-vestului Bucovinei.

Câteva zile mai târziu, pe 3 noiembrie, ucrainienii bucovineni au organizat o adunare, ca răspuns celei românești, în care au proclamat alipirea unei mari părți din Bucovina noului stat ucrainean.

În susținerea acestora, Rada de la Liov a mobilizat militari, care au luat poziții de apărare în pozițiile cheie ale Bucovinei.

Luând act de acțiunile părții ucrainiene, Consiliul Național Român a cerut sprijin militar Guvernului României și a convocat, pentru 15/28 noi 1918, Congresul general al Bucovinei.

La Congres au participat 74 de delegați ai Consiliului Național Român, 13 delegați ai ucrainienilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. Dionisie Bejan a citit în plen o Moțiune care prezenta caracterul românesc al Bucovinei și cerea “unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, regatul României”.

Moțiunea a fost adoptata cu entuziasm, singurii care au votat împotriva unirii cu România fiind reprezentații ucrainieni.

Congresul a stabilit ca o delegație, formată din Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion Nistor și Eudoxiu Hurmuzachi, să-i prezinte, la Iași, Regelui Ferdinand actul prin care Unirea Bucovinei cu România era hotărâtă.

Decretul de unire a Bucovinei cu România semnat de Ferdinand I, rege al României și I.I.C. Brătianu, președinte al Consiliului de Miniștri (https://roma.mae.ro/node/2594).

Parlamentul român, întrunit în şedinţă solemnă la 29 decembrie 1919, a confirmat actul unirii. adoptat de Congresul general al Bucovinei la 15/28 noiembrie 1918.Actul Unirii Bucovinei a fost confirmat de regele Ferdinand prin decretul din 18/31decembrie 1918, când doi reprezentanţi ai acestei provincii au intrat în Guvernul României. 

28/11/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 28/11/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: