Sute de mii de basarabeni au obținut cetățenia română
În ultimii 5 ani, aproape 2.000 de români au renunțat la cetățenie. În schimb, sute de mii de cetățeni ai Republicii Moldova au obținut cetățenia română scrie Anand-Sergiu Donca evocat de https://ioncoja.ro/cetatenie-romana-pentru-sute-de-mii-de-basarabeni.
Datele Ministerului de Justiție arată că în perioada 1 ianuarie 2017 – 5 noiembrie 2021 au fost aprobate prin Ordin al președintelui ANC un număr de 1805 cereri de renunțare la cetățenia română. Cetățeniile pentru care aceștia au optat au fost, în ordinea preferințelor, următoarele: Austria (945), Olanda (275) ori Norvegia (114), Spania (88) ori Germania (84), potrivit informațiilor comunicate de deputatul PNL, Valentin-Ilie Făgărășian.
Alte 243 de cereri de renunțare la cetățenia română se află în curs de soluționare. Totodată, în aceeași perioadă, 235.833 de cetățeni ai Republicii Moldova și 48.947 cetățeni ai altor state au obținut cetățenia română.
În documentul Ministerului Justiției se arată că în perioada 1 ianuarie 2010 – 5 noiembrie 2021 au fost aprobate prin ordin al președintelui ANC 746.695 de cereri de dobândire a cetățeniei române depuse de către cetățeni ai Republicii Moldova, iar împreună cu aceștia au dobândit cetățenia română și un număr de 280.396 de minori.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a adus libertate în Europa
SUA, România și alți opt aliați NATO denunță “încercările lamentabile de a falsifica istoria”:
Acum 75 de ani, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a adus libertate în Europa
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai 1945, nu a adus libertate în Europa, iar societățile din spatele Cortinei de Fier au căutat cu disperare o cale spre democrație și independență, au transmis joi seară într-o declarație comună miniștrii afacerilor externe din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Statele Unite ale Americii, document ocazionat de aniversarea a 75 ani de la capitularea Germaniei naziste și încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale în Europa.
“Cu prilejul aniversării a 75 ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în anul 2020, aducem un tribut victimelor și tuturor soldaților care au luptat pentru înfrângerea regimului nazist și pentru a pune capăt Holocaustului. În timp ce luna mai 1945 a adus încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, nu a adus libertate în Europa. Centrul și Estul Europei au rămas sub dominația regimului comunist pentru încă aproape 50 de ani. Statele baltice au fost ocupate ilegal și anexate, iar pumnul de fier al Uniunii Sovietice a fost impus celorlalte state captive, prin intermediul forței militare covârșitoare, a represiunii și a controlului ideologic”, se arată în textul declarației remise CaleaEuropeană.ro, comentat de publicația românilor americani https://tribuna.us.
Declarația semnată de SUA și cei nouă aliați NATO de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice evocă evenimentele “pietre de hotar” care au avut loc în spatele Cortinei de Fier de la debutul Războiului Rece și până în 1989.
“Timp de multe decenii, numeroși cetățeni europeni din Centrul și Estul continentului și-au sacrificat viața luptând pentru libertate, în timp ce milioane de oameni au fost privați de drepturi și libertăți fundamentale, au fost supuși torturii și strămutați forțat. Societățile din spatele Cortinei de Fier au căutat cu disperare o cale spre democrație și independență. Evenimentele din 1956, fondarea și activitățile Cartei 77, Mișcarea Solidaritatea, Lanțul Baltic, Toamna Națiunilor din 1989 și căderea Zidului Berlinului au fost importante pietre de hotar”, subliniază miniștrii celor zece aliați euro-atlantici.
Declarația semnată de SUA și cei nouă aliați NATO de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice condamnă tentativele de rescrierea a evenimentelor istorice care au dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și la divizarea Europei după încheierea conflagrației mondiale.
Acestea “reprezintă o încercare lamentabilă de a falsifica istoria“, susțin cei zece miniștri de externe, într-o reacție menită să atenueze acțiunile Rusiei din ultimul an, care a criticat declarațiile occidentale de condamnare a Pactului Ribbentrop – Molotov sau care, prin vocea președintelui Vladimir Putin, a susținut că Polonia ar fi încheiat o înțelegere secretă cu Germania nazistă.
“Astăzi, lucrăm împreună pentru a avea o Europă puternică și liberă, în care prevalează drepturile omului, democrația și statul de drept. Viitorul ar trebui să fie fondat pe fapte istorice și pe dreptate pentru victimele regimurilor totalitare. Suntem deschiși la dialog cu toți cei care sunt interesați să urmeze aceste principii”.
“Ne dorim să le reamintim tuturor membrilor comunității internaționale faptul că durabilitatea, pe termen lung, a securității internaționale, stabilitatea și pacea necesită un angajament continuu și autentic pentru respectarea dreptului internațional, inclusiv a suveranității și integrității teritoriale a tuturor statelor.
Învățând lecțiile dureroase ale celui de-al Doilea Război Mondial, lansăm un apel către comunitatea de a ni se alătura pentru a respinge ferm conceptul sferelor de influență și insistăm pentru egalitatea tuturor statelor suverane”, conchid miniștrii afacerilor externe din din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Statele Unite ale Americii.
Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite împotriva Germaniei naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale este sărbătorită în Europa și în SUA la 8 mai, spre deosebire de Rusia care celebrează acest moment la 9 mai. Capitularea Germaniei naziste a intrat în vigoare la 8 mai, ora 23:01 (CET).
Acum 75 de ani, în urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare.
Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit odată cu capitularea Japoniei, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august), armistiţiul fiind semnat la 2 septembrie 1945, pe puntea cuirasatului Missouri.
CINE ESTE ÎN REALITATE NICU POPESCU, MINISTRUL DE EXTERNE al R.Moldova, o sculă a KREMLINULUI care a declarat la Moscova că CĂ ”MAJORITATEA ABSOLUTĂ A POPULAȚIEI NU DOREȘTE UNIREA CU ROMÂNIA
Faptul că ministrul de Externe al R.Moldova – mediocritatea Nicu Popescu – a găsit de cuviință să se laude recent la Moscova, că ”majoritatea absolută a populației Republicii Moldova nu dorește unirea cu România”, nu certifică doar ampla beznă mintală în care acest personaj se complace, ci și o serie de alte aspecte relevante pentru înțelegerea adevăratului său profil, citim în publicațiile basarabiapress și https://basarabialiterara.com.md.
În realitate, vizita lui Nicu Popescu la Moscova a reprezentat un nou eșec rușinos al diplomației moldovenești în fața Kremlinului. Prin declarațiile și comportamentul său, ministrul de Externe demonstrează fără urmă de tăgadă că a fost și rămâne una dintre sculele de forță ale influenței rusești în R.Moldova, dar (atenție!) și în spațiul Uniunii Europene.
Prin atitudinea sa și prin diversiunile rusești pe care le împrăștie (și asta nu de ieri, de azi), numitul Nicu Popescu demonstrează că rămâne un alunecos și fidel absolvent al MGIMO (Institutul de Relații Internaționale de la Moscova, la fel ca ex-premierul de tristă faimă Iurie Leancă), această instituție reprezentând o adevărată forjerie de cadre pentru serviciile secrete rusești, ulterior acestea fiind infiltrate și înșurubate atât prin instituțiile diplomatice ale Federației Ruse din întreaga lume, cât și prin structurile guvernamentale ale fostelor republici unionale sau din Uniunea Europeană.
După compromiterea totală a lui Nicu Popescu – ”expert european în domeniul războiului civil” din așa-zisa Trasnistria, urmare a halucinantelor sale declarații emise la București, în 2019 –, absolventul MGIMO-ului își reiterează acum poziția agresiv-rusofilă, demonstrând că acea declarație devastatoare pentru Republica Moldova NU a fost o simplă eroare sau întâmplare, ci este convingerea fermă a ministrului de Externe: anume că, în ꞌ92, pe Nistru ar fi fost un ”război civil” și nu un sângeros război declanșat de Rusia, minciună care coincide întocmai cu poziția oficială a Kremlinului. Prin astfel de apucături și luări de poziție, Nicu Popescu demonstrează că e o autentică uneltă rusească infiltrată în conducerea Republicii Moldova și prin structurile UE, în același timp fiind susținut cu mândrie și fermitate de noua putere de la Chișinău. Oare de ce?
De remarcat că același Nicu Popescu și-a însușit de minune limbajul de lemn și duplicitar al diplomației rusești, arătându-ne asta cu vârf și îndesat, la conferința comună de presă cu Serghei Lavrov, organizată la Moscova. Pentru Nicu Popescu, limba rusă este mai importantă decât cea română, realitate demonstrată prin faptul că a refuzat să vorbească în limba statului pe care îl reprezintă, așa cum prevede chiar și protocolul, preferând să se reproducă în limba rusă. Cel mai probabil, deprinderile și obligațiile asumate încă din dubioasa perioadă a studiilor lui la Moscova trebuiau manifestate din nou, plenar, în fața lui Serghei Victorovici Lavrov.
Lavrov si Papescu
Cât de iresponsabil să fii ca să lauzi destrăbălat, în Rusia, din poziția de ministru de Externe al Republicii Moldova, împlinirea a 20 de ani de la semnarea Tratatului bilateral dintre Chișinău și Moscova, în 2001?, în aceste două decenii Federația Rusă consolidându-și poziția și influența totală în așa-zisa Transnistria, care e posibilă tocmai din pricina politrucilor telighidați de teapa lui Nicu Popescu. În loc să insiste pentru suspendarea Tratatului bilateral, până când vor fi retrase trupele rusești ilegale și de ocupație de pe teritoriul Republicii Moldova, Popescu îl elogiază, menționând ”caracterul pragmatic” al documentului ce îngenunchează definitiv Republica Moldova în fața Kremlinului.
Dincolo de faptul că s-a gudurat fără pic de rușine pe lângă oficialii ruși, diseminându-le narațiunile, vizita lui Nicu Popescu la Moscova nu s-a soldat cu niciun rezultat favorabil intereselor naționale ale Republicii Moldova. Dimpotrivă, prestația lui e o nouă confirmare a dependenței cvasitotale a acestei gubernii față de Federația Rusă.
Nicu Popescu a emis doar fraze generale și respingătoare – ”relații programatice, calme și liniștite” – și altele mai ”frățești”, de genul: ”Convorbirile bilaterale au decurs într-un adevărat spirit tovărășesc”, exact ca în perioada URSS. Nu a existat nici cea mai mică diferență de abordări sau luare de poziție în cadrul conferinței comune de presă, astfel încât nu s-a putut face nicio deosebire când vorbea Lavrov sau Popescu: același limbaj de lemn cu fraze generale, fără vreun sens clar, doar că Lavrov promova interesele Rusiei, în timp ce Nicu Popescu i se alătura cu multă satisfacție, așa cum poate observa oricine.
Însă culmea eșecului, a lipsei de elementară stofă diplomatică și a ignorării totale a adevăratelor interese naționale ale Republicii Moldova l-a constituit interviul pe care absolventul MGIMO l-a acordat postului de radio ”Eho Moskvi” – detalii AICI.
În cadrul discuției, arogantul ”expert european în războaie civile” s-a prezentat, de la un capăt la altul, ca un adevărat susținător al intereselor Federației Ruse și ale ”lumii ruse”, promovând cu ardoare păguboasa lozincă rusească a ”politicii externe echilibrate” din partea Chișinăului în relațiile cu Moscova, exact așa cum o făcea și Dodon și cum, din nefericire, o face în prezent și șefa Executivului de la Chișinău. Să nu uităm că Popescu nu a avut elementarul curaj să spună tranșant poziția Republicii Moldova în raport cu ineficienta și muribunda Comunitate a Statelor Independente (Uniunea euro-asiatică) în care a tot încercat Igor Dodon să bage Republica Moldova.
S-or fi întristat oare admiratorii și prietenii lui Nicu Popescu de la București, când l-au auzit pe absolventul MGIMO-ului raportând, cu mândrie, la Moscova, că ”majoritatea absolută a cetățenilor Republicii Moldova nu-și doresc unirea cu România”? Aceasta era misiunea vizitei lui acolo, declarațiile astea?! Dacă totuși mai e cineva la București care crede în gogoșile lui Nicu Popescu despre cultura, limba și identitatea comună românească, îi recomand să citească sau să asculte acest interviu devastator sub aspectul incompetenței și a slugărniciei lui față de Moscova. De asemenea, sugerez doritorilor să analizeze integral vizita ministrului de Externe în capitala Rusiei. Oare nu a fost suficient cazul din 2019, când același Popescu debita, la București, cu o sinceritate debordantă, că în 1992 nu Rusia a atacat Republica Moldova, ci a fost un ”război civil” între cele două maluri ale Nistrului? La urma urmei, așa au fost învățate cadrele de la MGIMO să spună prin lumea întreagă.
Oricât s-ar strofoca (de ce?) noua putere de la Chișinău să-l prezinte pe Nicu Popescu drept ”exponent al valorilor Uniunii Europene”, în realitate acesta rămâne același absolvent al MGIMO, cu același vocabular de lemn, cu aceleași apucături și obligații față de Mosova, care l-a educat și l-a făcut ce este.
Recenta vizită la Mosova a lui Popescu ne demonstrează cu prisosință că actualul ministru de Externe NU se deosebește cu absolut nimic de predecesorii săi. El doar și-a însușit câteva fraze și vorbe în vogă pe coridoarele și prin ONG-urile finanțate de Uniunea Europeană. Adevarata lui față și ”vocație europeană” s-au manifestat plenar pe meleaguri rusești, în cadrul puțin spus rușinoasei vizite oficiale. Închipuiți-vă doar de ce a fost în stare în spatele ușilor închise.
E indubitabil: acest Nicu Popescu nu vrea și nici nu își poate depăși condiția de pion al Moscovei, care l-a educat și l-a trimis prin structurile și ONG-urile UE.
Oare când vor începe ”vremurile bune” și în diplomația moldovenească?
Click pe linkul de jos:
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 