PREZENTUL ÎN FAȚA HĂȚIȘURILOR ȘI CAPCANELOR GEOPOLITICE

Prin hățișurile geopolitice ale prezentului

Publicația https://trenduri.blogspot.com avertizează că în timp ce China duce o luptă continuă pentru cucerirea Asiei cu proiectul său Inițiativa Belt and Road (BRI) de globalizare cu caracteristici chineze, Rusia trage în direcția Orientului apropiat.

China bate spre Africa, Rusia spre America Latină. Iată vectorii pe care trebuie să-i urmăriți în viitorul apropiat.

Nu-i exclus ca unul dintre cei doi jucători amintiți să intre pe un teritoriu aparent al celuilalt. „Invazia” lor e tovărășească.

Geopolitica urmărește lupta dintre viziuni. E o iluzie să crezi că un imperiu se poate construi cu puterea militară. Desigur, ai nevoie de putere militară, însă, înainte de asta, ai nevoie de o viziune despre lume. Fără aceasta puterea militară este în van.

De aceea, în zona geopoliticii nu te axezi obligatoriu pe studierea armelor, a munițiilor și a puterii militare, ci mai mult pe puterea culturală, pe forța de persuasiune. 

La ora actuală avem o forță uniformă care domină lumea: Imperiul Britanic. Și, de asemenea, avem forțe rebelă care, cu chiu cu vai, au reușit să-și domine propriile teritorii.

Vorbim aici despre Rusia, China și Iran.

Recent, rebelilor li s-a alăturat Afganistanul, ale cărui forțe patriotice tocmai ce-au reușit să elibereze țara de sub ocupația americană. Mai avem în America Latina câțiva rebeli, dar și câteva state importante realmente ocupate de către Imperiu.

Ce viziune oferă Imperiul Britanic? Democrația, multipartidismul, alegeri libere, „idealul american” și restul șabloanelor. Ce viziune împărtășesc rebelii? În fapt, dacă stau să judec corect, mai nimic. Să ne uităm prin ograda lor.

Chinezii ar putea vinde un comunism care-i un confucianism pur reșapat. Nu se potrivește niciunei alte țări în afară de China.

Dacă încerci să-l imporți în Europa ai putea să obții, în cel mai bun caz, o glumă bună. Ce poate exporta Rusia? Viziunea țarului atotputernic și protector al poporului său? Să fim serioși!

Glumind, am putea spune că singurul produs al lor de export(în afara gazelor și-a petrolului) era Zaharova pe vremea când încă era tânără. Însă, sub nicio formă Rusia n-are vreo viziune despre lume și viață care să poată fi pusă în practică pe undeva prin lume. 

Ce-ar putea oferi Iranul? Aici e discutabil. Modelul său de republică islamică este o versiune modernizată a califatului care are adepți puternici atât în lumea șiită cât și-n cea sunită. Chiar și în Turcia – care poate fi considerată o democrație de tip occidental – omul simplu visează la un califat. Desigur, lumea islamică are caracteristicile sale. Însă asta nu e suficient pentru a avea o viziune globală.

Vă imaginați modelul republicii-califat aplicabil pe undeva prin Europa? Poate doar în Franța, Anglia sau Germania după ce musulmanii vor depăși „pragul necesar”. Pe care probabil vor depăși! Dar până atunci, puțin probabil.

Ce poate exporta Cuba sau Venezuela? Cele două țări abia reușesc să se auto-determine, fapt admirabil dacă ținem cont de sabotajele pe care le fac americanii.

Însă, marxismul lor e expirat. Bolivarismul, de asemenea, are nevoie de reșapări puternice. 

Ceea ce constatăm la prima vedere este că Imperiul e în avantaj. E singurul care are de dat ceva „coerent” despre lume, ceva care a fost exportat, așadar ceva care pare a fi trecut proba timpului. Putem însă să tragem concluzia că Imperiul a câștigat? Paradoxal, nu. Și, dacă suntem sinceri cu noi înșine, putem constata limpede că fix așa e.

Dezastrul numit Biden nu e doar o realitate; este, în același timp,  un simptom al cancerului care-a cuprins Imperiul. Degenerarea conducătorilor arată degenerarea poporului. Degeaba există o viziune dacă acea viziune e a unui degenerat. Ca să înțelegeți cum stau lucrurile vă voi da câteva exemple ale istoriei.

Cum a căzut Imperiul Roman? Nimeni nu știe. Sunt atâtea viziuni despre momentul exact încât nu are rost să ne pierdem timpul cu asta. De ce totuși a pierdut meciul Imperiul Roman? Răspunsul e simplu: din cauza propriei sale degenerări.

Roma n-a dus lipsă de armată, de soldați instruiți de arme sau tactici. Și nici n-a dus lipsă de viziune. Avea o viziune atât de coerentă încât greu ar fi putut să pună altcineva ceva în loc. Și iată că a pierdut meciul în fața unor barbari veniți din inima Asiei!

Cum și când a căzut Imperiul Otoman? Nu-mi spuneți că în urma Primului Război Mondial. Era mort de mult, de prin secolul al XVIII-lea! Degenerarea a pătruns în el ca un cancer, fiind mâncat de paraziți.

La momentul căderii, Imperiul Otoman era o formă fără absolut niciun fond. Cu toate că avea forma de organizare pe care și-ar fi dorit-o orice musulman, Imperiul a picat ca și cum n-ar fi existat. Abia ce-a reușit in extremis Atatürk(Mustafa Kemal), susținut de organizațiile masonice occidentale, să smulgă granițele actuale ale Turciei.

Ce putem spune despre actualul Imperiu Britanic? Are cam tot ce-i trebuie, e întins pe toate continentele. Și, cu toate acestea, are probleme cu rebelii. De ce? Teoretic n-ar trebui să aibă. Dar are și iese mai mereu șifonat. Nu de azi de ieri, ci de o groază de vreme. De ce? Răspunsul e la vedere: din cauza propriei degenerări. Nu trebuie să sapi pentru a o constata.

În plus, la fel ca și celelalte imperii, căderea sa poate fi intuită dintr-un alt simptom specific marilor imperii la cădere: parazitarea. Imperiul Britanic al prezentului e parazitat de o specie invazivă care n-are oprire. 

Organismul parazitar e unul care lucrează în două scenarii absolut separate: scenariul parazitării în care se concentrează strict pe devorarea organismului-gazdă cât și scenariul salvării care e pus în aplicare atunci când e atacat sau când gazda a decedat. Organismele normale sunt interesate de supraviețuire acolo unde trăiesc.

De aceea își pun întotdeauna atât problema hranei cât și problema supraviețuirii. Omul cultivă un ogor având grijă ca, după ce-a strâns recolta, să îngrașe pământul. Un parazit cultivă pământul fără grija asta și atunci când pământul devine neroditor se mută în altă parte. Iată tainele agriculturii intensive a prezentului!

Să revenim însă la situația geopolitică. Observăm așadar că Imperiul este fragilizat atât din exterior, de hoardele rebele, dar și din interior, de paraziții care-l seacă atât economic cât și cultural. Ideologiile prezentului sunt un semn al prăbușirii iremediabile, așa cum statuile îi cad rând pe rând sub presiunea unei culturi discutabile. 

Dacă vreți o paralelă istorică vă voi spune că Imperiul Britanic actual e Imperiul Roman din trecut, Migratorii de atunci sunt rebelii de azi – întâmplător sau nu tot „fii ai pământului” – iar paraziții de acum sunt aceiași din Imperiul Roman sau din Imperiul Otoman – iată o altă coincidență!

Așadar, destinul Imperiului e cunoscut. Când se va produce marea detonare? Greu de intuit la scara istoriei. Se poate produce brusc – așa cum ne-a obișnuit istoria recentă – sau lent, așa cum e mersul normal al istoriei.

Direcția sa însă de-acum e deja stabilită și poate fi văzută fără probleme. Ce va veni în loc? Așa cum vedeți, nu-s modele. Fiecare trebuie să-și facă propriul model.

Culmea, intrăm în acea epocă a istoriei în care, treptat, orice model va deveni digerabil. Sper ca noi, de data asta, să încercăm să lăsăm de-o parte slugărnicia și să facem ceva pentru a ne pune la cale propriul model.

Nu de alta, dar alternativa e sclavia pe veci!

Publicitate

ZIUA DE 24 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 24 octombrie în istoria noastră

Anul 51: S-a nascut imparatul roman din dinastia Flaviilor, Titus Flavius Domitianus; (d.18 septembrie 96).

A  domnit din anul 81 până în 96 e.n.

 

Cunoscut sub numele de  Domițian, era fiul lui Vespasian și al Domitillei și fratele lui Titus.

A fost victorios în campania întreprinsă la Rin in anul 83, împotriva tribului germanic al chatilor, adoptand  titlul de Germanicus.

O invazie a dacilor și a aliaților lor în Moesia, soldată cu moartea guvernatorului, îl obligă în anul 86  să intervină personal pe frontul de la Dunăre.

Moesia este împărțită acum în două provincii :  Moesia Inferior (în a cărui componență intră și Dobrogea) și Moesia Superior.

Campania inițiată în 87  la nordul Dunării împotriva lui  Decebal s-a  încheiat  cu o înfrângere, iar in anul 88, ofensiva romană marchează o victorie la Tapae  și duce la încheierea unei păci de compromis  cu Dacia in anul 89.

La 18 septembrie 96, Domițian, ultimul dintre Flavi, cade victimă unei conjurații de palat, organizată de comandantul gărzii palatului și de soția sa, Domitia Longina.

 1596: Are loc Bătălia de la Keresztes – parte din Războiul cel Lung (1591/1593 – 1606).

Bătălia de la Keresztes – miniatură otomană; foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Keresztes a avut loc între 24 – 26 octombrie 1596 la Mezőkeresztes, azi în Ungaria.

În această bătălie trupele otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea au înfruntat armatele austriece ale arhiducelui (Erzherzog) Maximilian von Habsburg (Maximilian al III-lea al Austriei), aliate cu trupe transilvănene sub conducerea principelui transilvănean Sigismund Báthory. Bătălia s-a încheiat cu victoria turcilor.

Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, domnul Munteniei, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman și a primit steagul de domnie de la Înalta Poartă, în schimbul plății tributului.

1767: La Brașov s-a înființat Societatea muzicală Collegium Musicum, formată din profesori și amatori și condusă de Martin von Seulen. Dădea concerte foarte apreciate de localnici.

Promova prin muzică „ceea ce e onorabil, cuviincios, pe măsura virtuții și bunelor obiceiuri” [Octavian Lazăr Cosma – Hronicul muzicii românești] .

1818: S-a născut la Iași, poetul român Dimitrie Gusti, traducător de fabule, autor de manuale didactice, fondator al ziarului „Zimbrul” (1850);  (A nu se confunda cu filosoful, sociologul și esteticianul român Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iași – d. 30 octombrie 1955, București).

A făcut studiile la Iaşi, fiind, ca student, la clasa de filozofie a lui Eftimie Murgu, pe care a abolvit-o în 1837. Din 1845 a fost profesor de filozofie la Academia Mihăileană, precum şi bibliotecar până în 1849.

În urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 15 august 1864, Gusti a devenit  cel dintâi primar al Iaşului.

Dimitrie Gusti (1818 – 1887) a fost în mai multe rânduri primar al Iaşului, după cum urmează:

–         24 august 1864 – 5 decembrie 1866

–         18 iulie 1869 – 25 octombrie 1870

–         12 decembrie 1871 – 7 mai 1872

–         14 octombrie 1881 – 3 februarie 1883

–         7 decembrie 1886 – 25 martie 1887

De asemenea, a ocupat funcţia de ministru al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a fost deputat şi senator de Iaşi, precum şi vicepreşedinte al Camerei şi Senatului.

A fost un liberal convins şi un mare luptător pentru unire,  scriitor, poet, publicist şi un redutabil polemist. Dimitrie Gusti a redactat singur sau împreună cu Theodor Codrescu abecedare, manuale şcolare, cărţi de religie, cărţi de istoria românilor, de geografie. Colaborator fidel al Albinei Româneşti a lui Gheorghe Asachi, emul al acestuia, Dimitrie Gusti a editat mai multe ziare: Zimbrul, Ştafeta, L’Etoile du Danube. În 1855 tipăreşte cartea de versuri Buchetul poetic (poezii erotice, elegii, imnuri, balade şi sonete).

Poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naţionale și un critic avizat. A scris povestiri, schiţe cu caracter de meditaţie, schiţe satirice. Reportajele şi articolele lui rămân, până la urmă, simple compilaţii. Religia, morala, istoria fac obiectul preocupărilor sale gazetăreşti.

A publicat în „Albina românească” şi „Spicuitorul moldo-român” traduceri din Lamartine, Jan Olof Wallin, Adele Hommaire de Hell, precum şi din Ponson du Terrail (Pelerinagiu de lainici,1851). Pentru teatru, transpune piesa Marie de Beaumarchais de R. Bauhberg şi O. Cardiez.

Fără îndoială, Dimitrie Gusti rămâne în conştiinţa ieşenilor, ca şi Asachi, un primar răspânditor de cultură. Să nu uităm că Dimitrie Gusti a schimbat numele unei străzi, Sf. Ilie, în Vasile Alecsandri atunci când poetul a obţinut Premiul Cântecul gintei latine (7/19 mai 1878).

În acelaşi an, D. Gusti a oferit şi titlul de cetăţean de onoare lui Vasile Alecsandri, poetul fiind primul cetăţean de onoare al Iaşului.

A scris o lucrare utilă şi în felul ei ambiţioasă: Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită – cu corectări şi adăugiri – în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă).

Dimitrie Gusti s-a stins din viata la Iași, la 26 martie 1887 si a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea.

1838: Ţarul Rusiei  aprobă propunerea Consiliului de stat privind procedura numirii procurorilor judeţeni în Basarabia.

1853: S-a născut la Provița de Sus, jud. Prahova, Pimen (Petru) Georgescu, Mitropolit al Moldovei, membru de onoare al Academiei Române (d.12 noiembrie 1934, București).

A avut una dintre cele mai îndelungate păstoriri, slujind Sfântului Altar vreme de 57 de ani. 9 ani a fost diacon, 9 ani a fost preot, 39 de ani a fost episcop, 25 de ani a fost mitropolit. Intreaga sa viata si lucrare s-a desfasurat pe doua coordonate, grija pentru Biserica lui Hristos si dragostea pentru Neamul Romanesc.

Mitropolitul Pimen Georgescu a fost primul episcop care a desemnat preoti pentru insotirea armatei pe front si care a organizat spitale de campanie. El a trimis la cursuri de specializare medicala parinti si maici din toate manastirile Moldovei.

Precum regele Ferdinand I a condus Armata romana catre biruinta reintregirii neamului, tot asa, mitropolitul Pimen Georgescu a fost cel care a condus Biserica romana catre reintregirea spirituala a poporului.

Peste toate, el a fost considerat „Mitropolit al Razboiului si al intregirii Neamului Romanesc”. In data de 15 octombrie 1918, Academia Romana il numeste pe Inalt Preasfintitul Pimen Georgescu membru de onoare.

1854: A murit Barbu Iscovescu, pictor şi revoluţionar român de etnie evreiasca; (n. 24 noiembrie 1816).

 Este foarte cunoscut pentru portretul eroului transilvănean al Rvoluției de la 1848, Avram Iancu.

1894: A încetat din viaţă pictorul român Gheorghe Tăttărescu; (n. octombrie 1820, Focsani).

 Autoportret

A fost unul din pictorii  reprezentativi ai neoclasicismului în arta românească.

1918 (24.X / 6.XI): Mesajul secretarului de stat al SUA, Robert Lansing, privind recunoaşterea dreptului românilor de a-şi desăvârşi unirea.

Foto: Robert Lansing (n. 17 octombrie 1864 – d. 30 octombrie 1928), politician american, fost Secretar de Stat al Statelor Unite între 1915 și 1920.

Mesajul adresat de Robert Lansing  guvernului român, prin legaţia Statelor Unite de la Iaşi, menţiona expres că:

„Guvernul Statelor Unite a promis astăzi că prin influenţa sa va da României tot sprijinul ca această ţară la Conferinţa Păcii generale să-şi câştige justele sale drepturi politice teritoriale”.

Documentul recunoştea că „România întotdeauna a sperat o reunire cu fraţii săi din Transilvania, ţinuţi între graniţele Imperiului austro-ungar”.

După ce sublinia că „Guvernul Statelor Unite a avut necontenit în vedere viitoarea fericire şi integritate a României ca ţară liberă şi independenţă” , în continuare R. Lansing arăta că „preşedintele doreşte să vă informeze că guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiunile neamului românesc atât din afară cât şi dinăuntrul graniţelor Regatului”.

Secretarul de stat american ţinea să evoce faptul că poporul său a fost „martor la luptele, suferinţele şi jertfele aduse de acest neam (românesc, n.ns.) pentru dezrobirea sa de duşmani şi apăsători”90, şi că „guvernul Statelor Unite simpatizează adânc cu spiritul de unitate naţională şi cu aspiraţiunile românilor de pretutindeni şi nu va neglija să-şi întrebuinţeze la timpul potrivit influenţa sa ca justele drepturi politice şi teritoriale ale neamului românesc să fie asigurate”.

Acest document diplomatic atât de ferm şi angajant al guvernului american a fost, între altele, rezultatul unor repetate demersuri ale lui Vasile Stoica, preşedintele „Ligii Patriotice Române” , căpitan în „Legiunea Română” activa  în S.U.A.

El a fost unul din principalii organizatori al acestei unităţi militare româneşti care s-a constituit pentru împlinirea idealului naţional.

Unul din consilierii apropiaţi ai preşedintelui Wilson, colonelul House, avea să declare presei că „în ceea ce priveşte soluţia problemei româneşti ea nu poate fi decât una singură: unirea tuturor românilor”.

1918: În România demisioneaza guvernul  condus de Alexandru Marghiloman și se formează un nou guvern prezidat de generalul român Constantin Coandă.

   

Gen. Constantin Coandă

1920: A murit  Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României; (n. 17 octombrie 1853).

Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei (mai târziu Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha ( n.17 octombrie 1853),a fost fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei  și a Mariei Alexandrovna prințesă de Hessa si imparateasa a Rusiei.

Maria a fost soția printului Albert, duce de Edinbourgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii.

1920: Constantin Brăiloiu, Mihail Jora şi alţi compozitori romani de valoare ai timpului  înfiinţează Societatea Compozitorilor Români.

George Enescu a fost invitat să accepte titlul de preşedinte de onoare.

De atunci acest organism s–a dezvoltat, pentru ca în anul 1949 să devină Uniune a Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania.

1921: S-a născut la Bucuresti, poeta, prozatoarea, memorialista, autoarea de literatură pentru copii şi traducătoarea Veronica Porumbacu (pseudonimul Veronicai Schwefelberg), soţia criticului şi istoricului literar Mihail Petroveanu ; (decedată la  4 martie 1977, în timpul marelui cutremur  din  București).

A studiat la Colegiul pentru Studenții Evrei in anii 1943 – 1944. In  1946 își ia licența în filozofie la Universitatea din București .
1949 – este  angajată ca redactor la Radio, iar intre 1949 – 1954 este redactor șef adjunct la Viața românească, apoi, intre 1954 – 1956, redactor la Gazeta literară.
Din 1956 pana in  1963, a deținut funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor.

În 1970 a lucrat ca profesoară  la Palatul Pionierilor din București.

A debutat sub pseudonimul Maria Radu, in ziarul Ecoul (1944) si a colaborat la revistele  Lumea , Contemporanul, Flacara, Viata Romaneasca, Gazeta literara. Steaua, Tribuna, Ateneu, Orizont, Luceafarul etc.

În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu a cântat  „eroii  clasei muncitoare „.

1922: S-a născut inginerul chimist Vasile Cocheci; cercetări privind protecţia calităţii apelor; din 1971, prin grija sa, a funcţionat pentru prima dată în România, la Facultatea de Chimie Industrială de la Timişoara, o grupă specializată în domeniul protecţiei calităţii apelor şi epurării celor reziduale; membru corespondent al Academiei Române din 1991; (m. 1996).

 1929: S-a născut artista plastică Ileana Balotă; (m. 1996).

1933: S-a născut marea actriță de film și de teatru Draga Olteanu-Matei.

Rolurile jucate pe scena marilor teatre din țară, precum și cele din filme celebre, i-au adus zeci de premii.

 

In 2005, UNITER (Uniunea Nationala a Teatrelor din Romania) a recompensat-o cu un premiu pentru intreaga activitate.

Actrița a aparut in aproape 20 de productii cinematografice si nenumarate spectacole de teatru, in comedii precum “Toamna bobocilor” (1975), “Nea Marin miliardar” (1978), “Coana Chirita” (1986) facand roluri memorabile.

 1936: S-a născut jurnalista de radio şi profesoara Eugenia Grosu Popescu; a creat şi realizat numeroase emisiuni medicale şi educaţionale la Radio România; a avut colaborări de lungă durată cu revistele “Viaţa medicală“ şi “Revista Radio“; în perioada 1990-1996, a fost redactor-şef adjunct la Redacţia Ştiinţă a Radiodifuziunii Române. De asemenea, a fost preşedinte fondator al Asociaţiei „Mesagerii sănătăţii”, premiată de ONU, dar şi co-fondator şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Creatorilor de Radio; (m. 2013).

 1936: S-a născut jurnalista de radio şi profesoara Eugenia Grosu Popescu; a creat şi realizat numeroase emisiuni medicale şi educaţionale la Radio România; a avut colaborări de lungă durată cu revistele “Viaţa medicală“ şi “Revista Radio“; în perioada 1990-1996, a fost redactor-şef adjunct la Redacţia Ştiinţă a Radiodifuziunii Române. De asemenea, a fost preşedinte fondator al Asociaţiei „Mesagerii sănătăţii”, premiată de ONU, dar şi co-fondator şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Creatorilor de Radio; (m. 2013).

1940: S-a născut Eugen-Sandu Cucerzan, eseist, istoric al filosofiei şi istoric literar.

 1940: S-a născut sculptoriţa Valentina Boştină; (m. 1994).

1943: S-a născut  criticul şi istoricul literar  Cornel Moraru.

1943: S-a născut la Târgoviște, Theodor Stolojan, economist si  om politic român, fost prim ministru, din 2007 membru al Parlamentului European pentru România din partea PD-L.

Alucrat ca economist stagiar la întreprinderea Frigotehnica București, apoi ocupă funcția de economist în cadrul Ministerului Industriei Alimentare și Agriculturii.
Începând din 1972 ocupă mai multe funcții în cadrul Ministerului de Finanțe, intre care aceea de Șef al diviziei Contabilitatea Bugetului Statului;
1988 – 1989 – Director Adjunct și Director al Departamentului Relații Valutare și Financiare Internaționale si Inspector General în Departamentul Venituri de Stat și Consultant în Ministerul de Finanțe.

După Revoluția română din 1989 a lucrat în continuare în cadrul Ministerului Finanțelor, ocupând funcția de ministru adjunct al Ministerului Finanțelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al finanțelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991 (în cabinetul Petre Roman II).

În mai 1991 devine președintele Agenției Naționale de Privatizare, lucrând la elaborarea primului proiect al Legii privatizării și la înființarea Fondului Proprietății de Stat (FPS).

Între 16 octombrie 1991 și 18 noiembrie 1992 a deținut funcția de prim-ministru al României din partea FSN. În anul 2008 președintele Traian Băsescu l-a desemnat pentru un nou mandat de premier, dar la 15 decembrie 2008 a renunțat la candidatura pentru funcția respectivă.

1945: S-a născut Tia Şerbănescu (pseudonim pentru Ecaterina Teodorescu), prozatoare si ziarista, (Premiul pentru jurnalism „Flacăra”, Premiul „Pamfil Şeicaru”) („Balada celor rău iubiţi”, „Muntele de pietate”, „Cumpărătorii”, Femeia din fotografie”).

1946: S-a născut populara actriţa şi interpreta de muzică uşoară şi folk, Anda Călugăreanu.

A aparut in numeroase spectacole  televizate  si filme (“Bietul Ioanide”, “O zi la Bucureşti”); (d. Bucuresti, d.15 august 1992).

Prima sa apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra.

O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii.

Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare.

A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune, la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia – ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare.

1946: S-a născut ÎPS Petru Păduraru (prenume la naştere: Ion), arhiepiscop al Chişinăului, mitropolit al Basarabiei (din 24 octombrie 1995) şi exarh al Plaiurilor.

Este un înalt cleric ortodox român, fost episcop de Bălți, Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Moldovei (sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Ruse), care a fost izgonit în august 1992 din reședința episcopală, din cauza atitudinii sale pro-românești. Împreună cu o parte din credincioși, a participat la Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei din 14 septembrie 1992, fiind ales locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. 

După o săptămână, a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de Mitropolit al Basarabiei și devenind membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19 decembrie 1992.

 La data de 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales în funcția de Mitropolit al Basarabiei. Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca Mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit (de la răsărit de râul Prut).

NOTĂ 1: La 19.XII.1992 Patriarhia Română a emis un act ce consfinţea reactivarea Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi cu statut propriu, stabilind „de jure” desprinderea acesteia de sub tutela Patriarhiei Ruse şi revenirea ei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române (a fost recunoscută de autorităţile moldovene la 30.VII.2002).

NOTĂ 2: În urma „Păcii de la Bucureşti” (1812), Rusia a căpătat pentru prima oară teritoriul dintre Prut şi Nistru, Basarabia; pentru grăbirea rusificării, Biserica din teritoriile anexate a fost trecută sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse.

 1947: S-a născut la Telciu, Bistrița-Năsăud interpreta de muzică populară Valeria Peter Predescu, cunoscută drept „Doamna cântecului năsăudean”; (m. 28 aprilie 2009, la Bistrița).

A făcut primele înregistrări la Radio Cluj, cu redactorul și culegătorul de folclor Dumitru Vartic, iar în 1973 la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu. 

Anul următor, a susținut prima etapă a Concursului Floarea din grădină, câștigând, trei ani mai târziu, cu punctajul maxim. Succesele s-au ținut apoi lanț.

A fost referent de specialitate la Centrul Creației Populare Bistrița, culegătoare de folclor, îndrumătoare a copiilor.

A strâns în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărți și culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice și premii primite în țară și la diverse festivaluri folclorice internaționale.

În anul 1994 a fost laureată a premiului Ethnos pentru activitatea sa de culegătoare și interpretă a folclorului năsăudean.

În 1974 i-a apărut primul disc la Electrecord, apoi a făcut și alte înregistrări la diferite case de producție.

A înregistrat trei CD-uri cu pricesne, două cu colinde, altele cu cântări de dragoste și de dor. Repertoriul său a fost năsăudean, dar a cuprins cântece și din alte zone ale județului Bistrița-Năsăud.

1949: A murit muzicianul, compozitorul, dirijorul, folcloristul şi poetul Nicodim Ganea (n. 1878).

1958: S-a născut actriţa română Magda Catone.

După terminarea facultății a fost repartizată la Petroșani, la Teatrul de Stat, acolo unde l-a cunoscut pe soțul său de mai târziu, actorul Șerban Ionescu. 

Și-a făcut debutul în film în anul 1981, când încă era în facultate, în pelicula lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele Mitică?.

A jucat la Teatrul de Comedie din București. Printre premiile câștigate se numără Premiul de interpretare la Festivalul de teatru de la Brașov din 1983 și Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru de la Costinești din 1984. Dintre filmele în care a jucat: Imposibila iubire, Salutări de la Agigea, Flăcări pe comori, De ce are vulpea coadă?, Telefonul, Divorț…din dragoste, Dragoste și apă caldă, Balanța, Une mere comme on n’en fait plus, Zapping, Milionari de weekend.

1971: A murit filologul și eseistul român Anton Balotă, specialist în slavistică şi albaneză; filolog cu deschidere spre eseu, îşi încheie cariera prin cercetări în domeniul baladei româneşti şi sud-dunărene; (n. 1901).

1972: S-a născut jucătoarea de tenis Ruxandra Dragomir.

Intre anii 1990 și 2001 a câștigat 9 turnee de tenis la simplu, pentru ca la data de 15 august 1997 să ocupe locul 15 pe lista celor mai buni jucători de tenis din lume.

După ce a condus Federaţia Română de Tenis timp de patru ani, între 2009 şi 2013, Ruxandra Dragomir a fost aleasă în iulie 2014, să ocupe funcţia de Preşedinte al Organizaţiei pentru Femei din Partidul Mişcarea Populară (PMP).

1978: Era inaugurat Spitalul Clinic al Municipiului Bucureşti (din 1984, Spitalul Universitar Bucureşti, devenit  din 2000, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti).

1983: A murit inginerul Elie Carafoli, fondatorul școlii românesti de aerodinamică, membru al Academiei Române; (n.15 septembrie 1901).

Este autorul unui  “Tratat de aerodinamică”, considerat o operă clasică în domeniu.

A proiectat împreună cu francezul L. Virmoux, proiectul primului avion monoplan  de lupta  românesc cu aripă joasă, IAR-11 CV, construit în 1930, de Industria Aeronautică Română – Braşov.

Avionul era un monoloc, monoplan cu aripa plasată jos, cu tren de aterizare fix, carenat. Strucura era din lemn, cu elemente de dural la motor.  Trenul de aterizare avea un ecartament de 1,9 m, și atât el, cât și bechia aveau amortizoare cu sandouri (cauciuc). Avionul era propulsat de o o elice bipală antrenată inițial de un motor Lorraine Courlis 48-5 de 600 CP.

Cu un motor  Hispano-Suiza,  avionul a realizat o viteză maximă de 329 km/h la înălțimea de 300 m

Avionul era inarmat cu mitraliere Vickers, 2 x 7,7 mm, montate de-o parte și cealaltă a motorului, cu tragere prin discul elicei.

 1987: A fost inaugurată noua linie a metroului bucureştean Piaţa Unirii – Pipera (8,4 km), încheindu-se, astfel, lucrările la magistrala a II-a, Nord-Sud (în lungime de 18,7 km).

1996: A murit  interpreta de muzică lăutărească Romica Puceanu; (n. 1937).

1999: La Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, a avut loc primul transplant de cord din România, după 31 de ani de la premiera profesorului Christian Bernard, într–un spital din Africa de Sud, în 1968.

Echipa de medici a fost condusă de dr. Şerban Brădişteanu( foto sus).Intervenţia a durat 4 ore.

2011, 24/25: A decedat Liviu Ciulei, regizor de teatru şi film, actor, scenograf, arhitect şi profesor, considerat unul dintre întemeietorii teatrului românesc modern; (n. 7 iulie 1923, Bucuresti).

A fost o personalitate importantă a teatrului si filmului cu o activitate creatoare remarcabilă de peste 50 de ani,  care a marcat atât arta scenică românească prin spectacole de anvergură națională și internațională, dar și lumea filmului românesc și internațional.

A studiat arhitectura, apoi teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din Bucuresti.

A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck in Visul unei nopti de vara la Teatrul Odeon; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucuresti, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă Omul care aduce ploaia de Richard Nash.

În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei Cum va place a lui Shakespeare. În anul (1965), Liviu Ciulei a primit Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, pentru filmul – Padurea spanzuratilor.

In 1963, se numara printre membrii fondatori ai Asociatiei Cineastilor din Romania (ACIN), al carei vicepresedinte a fost pana in anul 1968; intre 1963 si 1972, a creat, ca director, o spectaculoasa imagine a Teatrului Bulandra, a fost director la „Lincoln Center” din New York, si apoi, intre anii 1981-1986, director al Teatrului „Guthrie” din Minneapolis. A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra. A lucrat în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia.

A părăsit Romania in anul 1980 și a fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University si New York University. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra ca un semn de recunoaștere al meritelor sale extraordinare aduse scenei și ecranului românesc.

Liviu Ciulei a derulat o sustinuta activitate didactica universitara in SUA si Germania, in 1992 devenind membru corespondent al Academiei Romane.

Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, precum și a altor teatre. In 1996, UNITER i-a acordat Premiul sau anual pentru intreaga activitate.

Regizorul Liviu Ciulei a descoperit si talente autentice, care au debutat sub bagheta sa inspirată: Irina Petrescu si Lazar Vrabie (in filmul Valurile Dunarii), Gina Patrichi, Ana Szeles si Mariana Mihut (în Padurea spanzuratilor), cântareața de muzica usoară Margareta Paslaru , actriță în  marele spectacol „Opera de trei parale”.

 2014: A  decedat inginerul energetician Gleb Drăgan; importante contribuţii în domenii ca electrostatica, descărcarea corona, trăsnet sau supratensiuni atmosferice şi de comutaţie; (n. 1920, la Tătar Copceac-Cahul, azi în R. Moldova).

A înfiinţat Laboratorul de tehnica tensiunilor înalte din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti.

A fost membru titular al Academiei Române din 2004.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mare Mucenic Areta și Sfânta Muceniță Sebastiana

Sfântul Mare Mucenic Areta și Sfânta Muceniță Sebastiana – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

Sfântul Mare Mucenic Areta a fost eparhul cetatii Nagran din sudul Arabiei in timpul imparatului Iustin (sec. V).

A dobandit moarte muceniceasca, in anul 523, impreuna cu alti patru mii de crestini, preoti, monahi, monahii, barbati, femei si copii, cand paganul Dunan a pornit razboi impotriva acestei cetati.

Sinaxarul aminteste faptul ca desi Areta era atat de inaintat in varsta incat nici nu putea umbla, acesta a intarit prin cuvant pe cetatenii cetatii in credinta in Hristos.

Tot astazi facem pomenirea:

– Sfintei Mucenite Sebastiana;

– Sfintilor Marcu, Sotirih si Valentin;- Sfantului Acachie;

– Sfantului Mucenic Nerdon;

– Sfantului Proclu, Patriarhul Constantinopolului.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/24/o-istorie-a-zilei-de-24-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox;
11. Cinemagia.ro.

PENTRU NEMURIREA AMINTIRII CELUI CARE A FOST EROUL LUPTEI ANTICOMUNISTE PAUL GOMA

Recent, în satul basarabean Mana, din Orhei, unde a văzut lumina zilei neînfricatul erou al luptei anticomuniste Paul Goma, a fost inaugurată placă memorială închinată amintirii inegalabilului scriitor român Paul Goma, dizidentul supranumit ”Soljenițîn al nostru”.

Refuzul și indiferența celor care stăpânesc acum casa părintească a lui Paul Goma, nu a fost o piedică în calea instalării acestei plăci comemorative, pe care autoritățile comunei au amenajat-o chiar în fața porții casei, lângă fântână.

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, într-o familie de învățători români.

După cedarea Basarabiei fostei URSS, Paul Goma s-a mutat cu familia în România.

Fiind elev la Liceul ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, a fost exmatriculat, pentru că susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate pentru anticomunism. A reuşit totuşi să termine Liceul ”Radu Negru” din Făgăraş, în 1953. În 1954 a început Institutul de Literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti. 

A fost arestat în la 22 noiembrie 1956, pe când era student al Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, ca urmare a manifestaţiilor studenţeşti anticomuniste declanaşate în contextul revoluţiei din Ungaria.

Prin sentinţa nr. 487 a Tribunalului Militar Bucureşti din 3 mai 1957 Paul Goma şi colegul său, Horia Florian Popescu au fost condamnaţi la câte doi ani închisoare corecţională pentru „delictul de agitaţie publică”. Pedepselor relativ mici aplicate de instanţă li s-au adăugat însă ani de DO. La expirarea pedepsei, lui Paul Goma i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, printr-o decizie a M.A.I., pe timp de 24 luni la Lăteşti.

La 9 octombrie 1961 biroul raional Feteşti al Securităţii propunea direcţiei regionale Bucureşti ca lui Paul Goma să i se prelungească domiciliu obligatoriu cu încă 36 luni pentru că „a avut o atitudine duşmănoasă şi în perioada domiciliului obligatoriu”. Prin decizia 16285 din 2 noiembrie 1961 i se prelungea DO cu 24 luni. Restricţiile domiciliare aveau să îi fie ridicate la 21 februarie 1962. După eliberare, se reînscrie la Facultatea de Filologie.

Revine în 1977 în prim planul rezistenţei anticomuniste româneşti prin scrisoarea de adeziune la Charta’77 din Cehoslovacia şi prin alte scrisori, declaraţii şi apeluri în care condamnă regimul Ceauşescu. Arestat din nou în 1977, a fost expulzat din ţară, la 20 noiembrie 1977, în Franţa, unde a continuat, împreună cu exilul românesc,  protestele împotriva dictaturii ceauşiste.

A scris mult despre gulagul românesc, devenind celebru după publicarea în occident a cărților sale , interzise de regimul comunist din România: Ostinato, Gherla, Patimile după Piteşti şi despre „mişcarea Goma” din 1977, Culorile curcubeului.