CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 Ziua de 18 octombrie, în istoria noastră 

1409: Sigismund de Luxemburg l-a înnobilat pe Voicu, fiul lui Şerb, din familia Huniazilor, pentru meritele sale militare şi credinţa dovedită regelui, donând cetatea Hunedoarei lui Voicu, fiul lui Șerb, fraților săi și fiului său Ioan. A fost întâia informație indirectă despre cetatea din Hunedoara, care intra în anul 1409 în proprietatea Huniazilor.

FOTO Imagini unice cu frescele misterioase din Castelul Corvinilor. Cum  arătau acum un secol picturile care spun povestea Huniazilor

Un an mai târziu, la 10 februarie 1410, regele a confirmat această donaţie, după cum cerea cutuma medievală.

Actul respectiv a fost cel mai timpuriu document prin care era certificată prezența familiei Huniazilor pe scena istoriei.

La acea vreme, familia Huniazilor făcea parte din mica nobilime din Transilvania, iar actul de danie a domeniului regal, care cuprindea castelul și 40 de sate era o răsplată pentru faptele de arme prin care s-a remarcat familia lui Voicu.

Huniazii au intrat astfel în rândul nobilor, având drept blazon un corb cu aripile ușor desfăcute și purtând în plisc un inel.

Familia Huniade mai este cunoscută și sub numele de Corvin, Corvinus sau a Corvineștilor.

Din anul 1430, potrivit istoricilor, Iancu de Hunedoara a intrat în slujba directă a lui Sigismund de Luxembourg, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Ungariei și Croației, iar după 1437, la încoronarea regelui Albert, Iancu de Hunedoara și fratele său Ioan cel Tânăr au fost numiți bani ai Severinului.

1495:  Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, termină construcţia bisericii domneşti din Dorohoi.

1541: Dieta de la Debreţin a recunoscut suzeranitatea Porţii Otomane asupra Transilvaniei, care devenea astfel principat autonom vasal al Imperiului Otoman.

După ce la 29 august 1541, turcii au ocupat capitala Ungariei,această țară a fost împărțită în trei părți: partea de vest și de nord, cu Slovacia, Slovenia și Croația, au rămas sub stăpânirea habsburgică; centrul, transformat în pașalâc, a fost stăpânit de turci aproape 150 de ani;, iar Transilvania, împreună cu Partium (regiunea vestică și Banatul) a devenit principat autonom, sub suzeranitatea turcească, pentru tot atâta vreme.

Sultanul Soliman magnificul a recunoscut ca principe al Transilvaniei pe minorul Ioan Sigismund, sub regența mamei sale Isabella, precum și cârmuirea reală a episcopului-vistiernic, Gheorghe Martinuzzi.

Dieta – întrunită din porunca acestuia, la Debrețin (18 octombrie 1541), la care au luat parte și reprezentanții nobilimii din Transilvania – a recunoscut suzeranitatea Porții.

1599: A avut loc bătălia de la Şelimbăr, în urma căreia, oastea munteana condusa de Mihai Viteazul, aliata cu secuii,  învinge oastea transilvană condusă de Andrei Báthory.

Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)

Foto: Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599).

Mihai Viteazul a intrat în capitala Transilvaniei, Alba Iulia ( pe 21 octombrie (stil vechi), 1 noiembrie (stil nou) 1599), trecând intreagul principat sub autoritatea sa.

Foto: Mihai Viteazul intrând în Alba Iulia

Influenţa militaro-politică a Poloniei în principatele româneşti la sfîrşitul secolului XVI a constituit un pericol eminent pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia.

Politica regelui Poloniei Sigismund al III-lea (1587-1623) şi a cancelarului său Jan Zamoyski de a controla polic malului nordic al Dunării, cu implicarea lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei, susţinut la domnie de poloni) şi Andrei Bathory (principe în Transilvania, fost cardinal în Polonia, ocrotit şi sprijinit de cancelarul polon Jan Zamoyski) prefera schimbarea domnitorului în Muntenia pe unul loial Poloniei şi anume pe Simion Movilă, fratele domnitorului Moldovei Ieremia Movilă, făcând demersuri în acest sens către Poarta Otomană.

În acelaşi context pe 5-6 octobrie (stil nou) 1599, Andrei Bahory – noul principe al Transilvaniei, a trimis un ultimatum lui Mihai Viteazul de părăsire a domniei în Muntenia (Valahia).

Mihai Viteazul, ilustru strateg, cu o rară claritate a  gîndirii, s-a văzut nevoit să atace primul , pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova.

Marşul surprinzător al lui Mihai peste munţii Carpaţi a fost efectuat în două coloane.

Prima coloană care includea grosul armatei a urmat direcţia Ploieşti – pasul Tabla Buţii – Valea Oltului – Făgăraş – Sibiu, iar a doua coloană cu o armată mai puţin numeroasă pe direcţia Craiova – Valea Oltului – pasul Turnul Roşu – Ţara Bîrsei.

Pentru condiţiile de relief foarte accedentat armata lui Mihai Viteazul a realizat o viteză mare de marş (20-25 km pe zi).

Atacul celei de-a doua coloană, care a ajuns prima la Sibiu nu a dat răgaz lui Andrei Bathory pentru a pregăti armata proprie de război. În acelaşi timp Prima coloană a asigurat prin direcţia sa de avansare oastea muntenească de un eventual atac din partea Moldovei ce puteau face joncţiunea cu saşii.

Mihai a reuşit să se asigure de suportul secuilor, sătui de suprimarea maghiară care îl susţin cu 8 000 – 10 000 ostaşi, totodată asigurînd că vor bloca pasurile de munte în cazul unui atac din partea lui Ieremia Movilă al Moldovei prin secuime.

La 26 octombrie se face joncţiunea dintre ambele coloane având un efectiv total de aproximativ 40 000 ostaşi dintre care: 8 000 – 10 000 oşteni de la ţară, 14 000 mercenari, 6 000 haiduci, 8 000 – 10 000 de ostaşi secui, artileria 180 tunuri.

După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzând 2 000 de soldați uciși, 1 000 răniţi şi toată artileria. Mihai Viteazul a urmărit inamicul pe un spaţiu întins, închizând porţile vestice ale ţării şi anume Mureşul şi Someşul.

În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei Andrei Bathory a fost capturat și decapitat de ţăranii secui, care i-au adus capul lui Mihai .

Mihai Viteazul va intra la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei – Alba Iulia, obţinînd controlul  acestui tinut romanesc.

1663: S-a născut Eugeniu de Savoia, feldmareșal al Sfântului Imperiu Romano – German, eliberatorul Ungariei, Banatului  și Transilvaniei de sub turci, guvernator al Banatului;  (d. 1736).

1716: După un asediu îndelungat , la 18 octombrie armata austriacă aflată sub comanda feldmareșalului Eugeniu de Savoia a intrat victorios în cetatea Timișoara, eliberată de otomani, care avea să treacă sub controlul habsburgilor până în anul 1867 (151 de ani).

Anterior, la 5 august, feldmareșalul Eugen de Savoia obținuse o victorie împotriva armatei otomane la Petrovaradin. Dispunând de circa 45.000 de oșteni, peste 23.000 de cai, 50 de tunuri de câmp și 87 de tunuri de asediu , Eugeniu de Savoia s-a îndreptat spre Timișoara, unde garnizoana otomană, comandată de Bodor Mustafa Pașa, avea circa 16.000 de oameni și 150 de tunuri.

Din 16 septembrie bombardamentele s-au generalizat pe tot frontul. În 25 septembrie bombardamentelel reciproce au fost foarte intense. La 26 septembrie trupele otomane sosite de la Belgrad în ajutorul cetății cu misiunea de a aproviziona și sprijini militar cetatea au atacat de trei ori dinspre sud pentru a străpunge încercuirea, însă nu s-au coordonat cu apărătorii cetății, care trebuiau să atace și ei, motiv pentru care au fost respinși.

La 11 octombrie a început un bombardament masiv pentru distrugerea fortificațiilor otomane, executat de 43 de piese austriece de artilerie grea. Bombardamentul a continuat toată noaptea, iar la 12 octombrie ora 11 și jumătate pe un bastion a apărut steagul alb, al capitulării turcilor. După negocieri, otomanii au plecat din cetate la 17 octombrie.

Asediul Timișoarei. Eugeniu de Savoia și războiul antiotoman din 1716-1718

1802:  S-a născut  Damaschin Bojincă, istoric şi publicist, ministru în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. 

Între 1824–1826 a fost student la Academia de drept din Oradea. Apoi a mers la Pesta, unde s-a întâlnit cu intelectualitatea românească, împreună cu care a pus bazele unui curent național românesc, desfășurând o bogată activitate publicistică și culturală în capitala Ungariei (1827–1833).

Imagini pentru Damaschin Bojincă, istoric photos

În 1829 a obținut diploma de avocat. 

Activitatea sa majoră s-a desfășurat în Moldova, ca al doilea jurisconsult al statului, alături de Cristian Flechtenmacher. A participat la pregătirea ediției românești din 1833 a Codului Calimachi, în care a introdus principii din codul austriac, participând în 1847 la comisia care a revizuit același cod. A fost ridicat la rang de căminar, apoi a devenit ban. A fost profesor de drept civil și, de două ori, rector al Seminarului teologic „Veniamin Costache” și profesor la Academia Mihăileană, unde a ținut cursurile de Regulament OrganicCondica CivilăCondica criminalăDreptul roman.

A participat la pregătirea ediției românești din 1833 a Codului Calimach și a fost ministru de justiție în timpul lui Al.Ioan.Cuza. Continuator al mișcării culturale promovate de Școala Ardeleană, a susținut tezele școlii latiniste despre originea și dezvoltarea poporului român, l-au preocupat problemele educației și răspândirea cărților. A editat și tradus manuale pentru folosul învățământului ieșean. Dintre scrierile sale: Istoria românilor și monografiile de domnitori: Dimitrie CantemirRaduȘerbanMihai Viteazul, etc.

S-a distins, pe lângă profesia sa de jurist, şi ca istoric, etnograf şi folclorist.

Pentru posteritate, Damaschin Bojincă a rămas celebru cu vehementul, dar şi documentatul său „răspuns”, la „cârtirea” consilierului Sava Tököly care nega descendenţa latină a poporului român.

1839: S-a născut savantul chimist roman Nicolae Teclu, a inventat tipul de arzator “becul  Teclu”. A fost  membru al Academiei Române; (n. Brasov; d. 13/26 iulie 1916, Viena).

Nicolae Teclu

Nicolae Teclu a absolvit Institutul Politehnic din Viena, secţia Chimie, şi Academia de Arte Frumoase din München, secţia Arhitectură.

A devenit celebru în toată lumea prin cele 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei. Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele.

Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff.

„Becul Teclu” este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic şi, în felul acesta, se obţine un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă.

Arzătorul Teclu, numit şi becul Teclu, este folosit şi astăzi în toate laboratoarele de chimie din întreaga lume într-o variantă îmbunătăţită.

Spre sfârşitul vieţii devine  membru al Academiei Române. Deşi invenţiile sale au îmbogăţit pe mulţi, el a murit sărac, în 1916, la Viena. Numele său este purtat astăzi de peste 15 licee cu profil de chimie din toată ţara. Din păcat niciunul nu este la Braşov, oraşul său natal.A fost autorul unor valoroase  cercetări privind arderea, gazele, tehnologia hârtiei.

1867: SUA  au încorporat Alaska, un teritoriu cu o suprafață de 1.518.800 km²,pe care l-au cumpărat de la Rusia.

Imagini pentru alaska map photos

Administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite teritoriul respectiv pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari (aproximativ 91 de milioane de dolari la valoarea  zilei  de azi).

Prețul obținut se datorează unui roman, George Pomuţ , din echipa negociatorilor americani , care au cumparat Alaska de la rusi  și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus.

Pomuţ  – fost general in armata SUA, s-a nascut in anul 1818 si a crescut in comunitatea romaneasca din orasul  Gyula, astazi aflat pe teritoriul  Ungariei.

Nu cu mult timp dupa terminarea Razboiului Civil în America, a fost numit in postul de consul al SUA la Sankt Petersburg, capitala Rusiei tariste, post pentru care l-a recomandat si faptul ca stia opt limbi straine.

Imagini pentru Generalul George Pomut photos

Foto: Generalul George Pomuț(1818-1882)

Exista informatii care confirma faptul ca reluarea tratativelor americano-ruse in privința cumpărării Alaskai a fost initiata de George Pomuț, dupa ce tratativele fusesera intrerupte în timpul Razboiului Civil din SUA.

Aceasta zi este sărbătorită anual în  Statele Unite ca Ziua Alaskăi.

1878: Dupa Congresul de Pace de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878), Rusia a luat în stapânire totală tinutul istoric Basarabia, numit si Bugeac, respectiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail,  – care fuseseră înapoiate Principatului Moldovei prin Pacea de la Paris (1856), în urma Războiului Crimeii (1853-1856) si care, după Unirea de la 1859, aparțineau  României.

Let's recap Romania's history as it celebrates its Centennial on December  1st - True Romania

Harta României la 1878

Teritoriul actualului Bugeac (~13.200 km pătrați) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; ulterior partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană.

După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spațiu predilect de așezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăți pe litoralul Marii Negre, dar și pe brațul Chilia din Delta Dunării.
Cetățile Oblucița, Chilia și Cetatea Albă au fost toate ori construite, ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Țării Românești, care pe atunci se numea Basarabia.

Ulterior, Moldova preia aceste cetăți, mai ales sub domnia lui Alexandru cel Bun (1399-1432) și păstrează pentru această regiune, moștenită de la Basarabi, numele de Basarabia.
În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea Bucak (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”.
De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară.

Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut.
Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, aducând în schimb din Dobrogea bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul.
Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii.

File:Romania 1859-1878-es.svg - Wikimedia Commons


Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859 (vezi harta).

La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României independențași să-i cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Șerpilor, dar fara Cadrilater.

În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Bugeacul: Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856. Principele Carol I de Hohenzollern, al României, a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor.Astfel, sud-vestul Basarabiei a fost reîncorporat Rusiei.

S-a suprimat legătura românilor cu țara, s-a interzis alfabetul latin și apelativul de român, Episcopia Dunării de Jos a fost retrasă fiind reașezată la Galați, slujbele bisericești au fost admise doar în rusește, în învățămînt au fost închise iarăși toate școlile românești, adică liceul clasic complet de la Bolgrad, o școală normală, un gimnaziu cu seminar, două gimnazii de fete, 7 școli primare urbane, 124 școli primare rurale.

Până la prăbușirea Imperiului țarist, în 1917, nici o oră de curs nu s-a mai ținut, de altfel ca în toată Basarabia, în limba română.

În 1918 teritoriul va trece din nou în componența României, dar în 1940 a fost anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești, proaspăt înființate.
Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană a fost strămutată în Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație de etnie rusă și ucraineană.

Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români.
Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa.
Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este rcotropit din nou de armatele sovietice.

 Tratatul de pace din 1947 confirma stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului.

În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.

 

1881: Inaugurarea liniei ferate Buzău – Mărășești, prima linie de cale ferată construită de inginerii români. Lucrările au început în 1879, la 18/30octombrie.

1883:  S-a semnat, la Viena, într-un cadru strict secret, Tratatul de alianţă româno-austro-ungar, prin care Romania adera la Tripla Alianta.

Romania si Austro-Ungaria se angajau sa iși vina reciproc în ajutor in cazul unui atac neprovocat. In aceeasi zi a aderat si Germania.

The Triple Alliance in 1913 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Articolul 2 prevedea obligatia de interventie militara din partea Romaniei atunci cand Austro-Ungaria ar fi fost atacata de statele limitrofe ale tarii noastre, adica Rusia si Serbia.

Romania era si ea asigurata in cazul unui atac rus, sârb sau bulgar.

Aderarea la Tripla Alianta semnifica indepartarea din orbita imperiilor oriental-asiatice si consolidarea legaturilor Romaniei cu aria de civilizație central si vest-europeană.
Dezvoltarea relatiilor economice si mai ales culturale ale Romaniei cu Germania si Austrio-Ungaria (Transilvania si Bucovina) au influentat pozitiv societatea românească si mai ales mediile intelectuale.

1897: Este inaugurat pe tronsonul Miercurea Ciuc-Ghimeș, viaductul Caracău, conform convenției de interconectare a rețelelor feroviare române cu cele austro-ungare.

Ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial, trupele germane l-au distrus complet în 1944. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945, inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 metri cubi), o performanță unică în istoria construcțiilor feroviare.

În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, care a fost pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m.

1902 : A încetat din viață la Iași, în România, prințesa  Elena Bibescu (d. 1855, Bârlad, Moldova ),

1902 Elena Bibescu

Pianistă, fiica liderului conservator Manolache Costache Epureanu, a studiat cu Anton Rubinstein și a debutat în februarie 1873, într-un concert pentru săraci, pe scena Teatrului Mare din București când, prințul Alexandru Bibescu, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu, i-a cerut mâna și a primit-o.

1907: S-a nascut Mihail Sebastian (Iosef M.Hechter), scriitor si dramaturg român de origine evreiasca (“Cum am devenit huligan”, “Orasul cu salcâmi”, “Jocul de-a vacanta”);  (d. 29 mai 1945).

Imagini pentru Mihail Sebastian photos

1909: S-a născut Otto Ackermann, dirijor elveţian de origine română; (m. 1960).

1909: Hugues d’Eywo  filmează, la București, pe hipodromul Băneasa, demonstraţiile aviatorului francez Louis Blériot (cel care a traversat primul Canalul Mânecii la bordul unui avion, la 25 iulie acelaşi an).

BLERIOT LA BUCUREŞTI | DESKREPORT by Stelian Tănase

A fost cea mai veche pe peliculă de actualități cu subiect românesc și prima peliculă românească cu subiect sportiv, din care s-au păstrat câteva fragmente, încadrate ulterior în documentarul Scene din viața și domnia Regelui Carol I realizat de Tudor Posmantir în 1933.

 Louis Blériot (1872–1936), a prezentat zboruri demonstrative, „în fața Familiei Regale, a Primului Ministru Ion C. Bratianu și a peste 10.000 de bucureșteni și din provincie”.

1918: Apărea proclamaţia „Către naţiunea română”, în care se aducea la cunoştinţă opiniei publice constituirea Consiliului Naţional Român Central, ca unic for de conducere a românilor transilvăneni.

Declaraţia De Independenţă A Transilvaniei

In Proclamatie se spunea :

„Fraţi Români!

Fiecare soldat român, dezlegat de jurământul dat împăratului are liberă voie să intre în sfatul militar naţional român (garda naţională română), să poarte simbolul mândru al suveranităţii lui naţionale, tricolorul, şi este supus numai şi numai Consiliului Naţional Român”

Consiliul s-a ocupat de pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

Reprezentantul Partidului Național Român în Parlamentul de la Budapesta, deputatul Alexandru Vaida-Voevod, a citit la 5/18 octombrie în plenul adunării Declarația de autodeterminare a românilor din Imperiul habsburgic, în conformitate cu principiul autodeterminării și cu cel al egalității în drepturi pentru toate națiunile, adoptată de Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania în ședința din 29 septembrie/12 octombrie de la Oradea.

1918: In Romania se  constituie Societatea  Simfonica “George Enescu” din Iaşi.

1923: S-a născut la Bucuresti,  Mirel Ilieşiu, regizor şi scenarist de film documentar; (m. 23 martie 1985, Targu Mures).

1932: S-a născut dirijorul Carol Litvin.

1941: Se declanșează operațiunea militară antisovietica  germano-româna, pentru  cucerirea Peninsulei Crimeea. Pe 28 octombrie, defensiva sovietică a cedat, iar Crimeea a fost cucerită aproape în întregime. Până pe 16 noiembrie, întreaga Crimee, cu excepția Sevastopolului, era în mâinile germanilor.

1944: Incepe atacul  Uniunii  Sovietice  asupra trupelor naziste din  Cehoslovacia, la operatiuni participand si Armata Romana.

1946: S-a născut marele dirijor român Horia Andreescu.Între 1974–1987 a fost dirijor la Orchestra Filarmonicii din Ploiești, iar din 1987 până în prezent este dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu”. A fost dirijor şef al Orchestrelor Radio (2000 – sept. 2010), director artistic şi dirijor al Formaţiilor Muzicale Radio (1992 – 2000), fondator şi dirijor al Orchestrei de Cameră „Virtuozii din Bucureşti“ (din 1988), profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

În anii ‘80 și ‘90 a fost dirijor invitat permanent al unor importante ansambluri germane: Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda și Capela de Stat din Schwerin. A colaborat și dirijat de asemenea mari orchestre din Europa, printre care London Symphony OrchestraWiener SymphonikerRoyal Philarmonic OrchestraBBC Scottish, orchestrele simfonice din Ierusalim și multe altele. A fost distins cu premiul Criticii la Bienala Muzicii Contemporane în 1981 la Berlin. În 1997, Uniunea Criticilor Muzicali l-a numit Dirijorul anului. A primit Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Cruce (2006). A fost laureat al Premiului Comitetului Național UNESCO Pentru Dezvoltare Culturală (2002)

1955: A fost arestat partizanul anticomunist Gavril Vatamaniuc, conducătorul unui grup de luptători anticomuniști din Bucovina care a acționat între anii 1949-1955.

În anul 1948, sergentul major de jandarmerie Gavril Vatamaniuc din Constanța, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903–1992), a intrat în conflict cu locțiitorul politic și a fost dat afară din armată și pus sub urmărirea Securității; s-a refugiat la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviței. În vara anului 1950, i s-au alăturat doi consăteni, frații Ion și Gheorghe Chiraș, urmăriți și ei de Securitate, aducând cu ei arme.

Activitatea grupului s-a limitat doar la acțiuni de apărare, tipărind și distribuind manifeste anticomuniste, distrugând manifestele comuniste și încercând să-i convingă pe muncitorii forestieri să lupte împotriva comuniștilor. Deși Securitatea a reușit să-și infiltreze informatori printre pădurari, majoritatea acestora i-au ajutat pe partizani. În 1954 s-a alăturat grupului partizanul Vasile Motrescu, venit din Munții Făgăraș.

La 18 iulie 1955, Securitatea a aflat ascunzătoarea fraților Chiraș. În lupta de la Ursoaia Mare, cei doi frați au fost împușcați. Vasile Marciuc, gazda celor doi frați, a fost capturat la 17 octombrie 1955 și constrâns să dezvăluie ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc. Astfel, a doua zi a fost prins și Vatamaniuc în satul Voievodeasa.

1962: S-a născut la Constanța, contrabasistul de renume internațional Ovidiu Bădilă, fost profesor universitar ; d.21 martie 2001, la Trieste, în Italia.

1962-2001 Ovidiu Bădilă_21

A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” București, iar în 1987 a emigrat în Europa de Vest, unde a continuat să studieze cu Sergiu Celibidache, Enzo Ferrari, Franco Petracchi și Jean Marc Rollez.

Din 1992 a devenit profesor la Universitatea din Trossingen și din 1997, la Academia de Muzică din Basel.

1967:  S-a nascut  Ștefan Bănică jr., cântăreț, actor, compozitor român, fiul renumitului actor  și cântăreț  Ștefan Bănică  sr.

1964: A decedat la București, Maria Antonescu, a doua soție a mareșalului Ion Antonescu (n.3 noiembrie 1892, Calafat, Dolj).

Viata dubla a maresalului Antonescu. Acuzat de bigamie din cauza  «Cucoanelor» din viata lui

Foto: Maria Antonescu împreună cu soțul, mareșalul Ion Antonescu

A fost președintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Pe14 septembrie 1944, a fost arestată fără nicio explicație de doi ofițeri ruși din ordinul generalului Aurel Aldea.

Înainte de arestare i-a încredințat Veturiei Goga suma de un milion lei pentru a-i transmite mamei Mariei Antonescu, dar a pretins că banii i-au fost furați de ruși în trenul cu care se întorcea la București. A fost dusă la Târgu Jiu, apoi la Hațeg. În această perioadă a încercat să se sinucidă tăindu-și venele de la ambele mâini. A fost transportată de ruși la Spitalul Elias unde i s-au făcut transfuzii de sânge pentru a fi readusă la viață.

La 18 martie 1945 este trimisă la Moscova și ținută închisă la închisoarea Lubianka în arest la secret.

În acest timp, regina mamă a dat dispoziție doctorului Eduard Mezincescu să ancheteze modul cum au fost gestionate fondurile Consiliului de Patronaj în scopul acționării în justiție a Mariei Antonescu. Consilierul de la Curtea de conturi desemnat în acest scop a găsit gestiunea în perfectă ordine și cu un surplus de 2000 lei.

Autoritățile sovietice și-au exprimat lipsa de interes față de ea, fiind anchetată o singură dată de un general.

Adusă în țară în aprilie 1946 cu al doilea lot Antonescu , a locuit o perioadă la fratele ei, generalul Mărculescu. I s-a permis o singură dată să-și vadă soțul, pe 1 iunie 1946, înaintea execuției acestuia. După executarea mareșalului i s-a permis să fie internată la clinica doctorului Lupu din cadrul Spitalului Colentina.

După tratamente îndelungate a părăsit spitalul având domiciliu obligatoriu la mama ei. A fost ținută în beciurile Ministerului de Interne, apoi la Malmaison unde i s-a permis să-și vadă mama, la Văcărești, la închisoarea din str. Uranus, la Jilava și, într-un final, la Mislea.

În 1950 a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu „Centrala Evreiască – CE”, condusă de Radu Lecca. Din 1955 i-a fost impus domiciliu forțat la Lățești, lângă Bordușani . În acest timp boala de inimă s-a agravat. A cerut permisiunea unui concediu medical pentru a fi internată într-un spital.

A fost trimisă la spitalul doctorului Theodor Burghele unde a beneficiat de tratament alimentar deosebit și a primit îngrijiri dintre cele mai atente. După ieșirea din spital a mai cerut o prelungire a concediului medical, dar nu i s-a aprobat și s-a întors în Bărăgan și nu a mai avut permisiunea de a părăsi domiciliul obligatoriu.

La începutul anului 1964 a fost transportată în stare de comă la Spitalul Fetești. Din cauza condițiilor sanitare precare a fost expediată cu aprobarea Miliției Fetești la Spitalul ASCAR din București. După o săptămână este transportată la Spitalul Colțea unde profesorul Basil Theodorescu a încercat să o salveze după cel de-al treilea infarct pe care îl făcuse. A decedat la 18 octombrie 1964.

 1967: S-a născut Hunor Kelemen,  politician român de etnie maghiara, lider al formațiunii politice Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (din februarie 2011).

Este deputat UDMR (din anul 2000).

Kelemen Hunor (HEPTA)

A fost viceprim-ministru, ministrul culturii în Guvernul Victor Ponta 3 (martie – iulie 2014), ministrul culturii şi patrimoniului naţional (decembrie 2009 – mai 2012).

1968: S-a născut la Galați, actorul Cristian Iacob.

 

1980: A murit la București, Teodor Mazilu, scriitor, unul din cei  mai originali autori de comedie ai teatrului românesc postbelic; (n.11 august 1930, București).

Dramaturg, autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune, poate fi considerat cel mai original comediograf al teatrului românesc postbelic.

Teodor Mazilu - Cultura in Iasi

Piesele sale, jucate frecvent şi cu succes, dezvăluiau un univers al patologiei morale (“Proştii sub clar de lună”, “Ipocrizia răzbunării”) .

1983: A murit la Targu Mures, Romulus Guga, poet, prozator şi dramaturg (n. la 2 iunie 1939, Oradea ). NOTĂ: unele surse menţionează ca dată a morţii sale  17 octombrie 1983.

Romulus Guga

2002: A murit lingvistul Iancu Fischer, profesor la Catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti.

A fost membru fondator şi, ulterior, preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din România; (n. 1923).

2003: A avut  loc referendumul naţional de modificare a Constituţiei postcomuniste a României. Aceasta a fost organizat pe parcursul a două zile (18–19 octombrie).

2003 Referendumul Constituţional

Harta procentului de voturi „Da” pe județe plus diaspora

Întrebarea a fost „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?.

  • Alegători: 17.842.103
  • Au votat: 9.938.441 (55,7%)
  • DA: 8.915.022 (89,70%)
  • NU: 875.172 (8,81%)
  • voturi nule: 148.247 (1,49%)

2006: Alpinistul român Ticu Lăcătușu reuşeşte să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6.403 metri) din masivul himalayan Tsartse.

Vârful respectiv la fost botezat Europa.

Imagini pentru Ticu Lăcătuşu photos

2009: A decedat la București, regizorul și actorul român Ion Cojar; (n. 1931).

Biografie Ion Cojar

Ion Cojar (n. 9 ianuarie 1931, Recaș, județul Timiș), a fost și profesor român de actorie, fiind fondatorul școlii românești de actorie de metodă.

2011: A murit la București, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator, autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist; (n.23 august 1924, Bucuresti).

Imagini pentru Paul Everac photos

A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie.

A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a.

A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ianuarie 1993 – ianuarie 1994) și al Institutului de Cultură din Veneția .

A fost  un  dramaturg român  prolific care a scris peste 140 de piese de teatru și un protejat al regimului comunist.

Înainte de ’89, a fost unul dintre puţinii scriitori români studiat în şcoali încă din timpul vieţii sale.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Apostol Evanghelist Luca

Sfântul, slăvitul și întru-tot lăudatul Apostol și Evanghelist Luca este autorul Evangheliei după Luca, însoțitorul Sfântului Apostol Pavel (Filimon 1, 24; 2 Timotei 4, 10-11) și este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli. El s-a născut în Antiohia siriană și era medic. El este considerat a fi fondatorul iconografiei. Emblema sa de evanghelist este un vițel, cel de-a treia figură simbolică menționată în Iezechiel (1, 10), care este un simbol al rangului sacrificial și preoțesc ale lui Hristos, așa cum sunt ele menționate de Sfântul Irineu. Prăznuirea sa se face la 18 octombrie, la 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel și Climent, la 20 iunie ziua în care moaștele sale, alături de ale altor sfinți, au fost mutate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, precum și la 4 ianuarie, împreună cu soborul Celor Șaptezeci - in imagine, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca - frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași - foto: doxologia.ro

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca s-a nascut in Antiohia Siriei. Il intîlneste pe Hristos in Teba Boetiei, loc in care se ingrijea de bolnavi in calitatea sa de medic. Crezand in El, Sfantul Luca ajunge sa se numere printre cei 70 de Apostoli.

Impreuna cu Sfantul Apostol Cleopa, el L-a vazut pe Domnul inviat pe drumul catre Emaus (Luca 24).

Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Luca s-a intors la Antiohia si l-a ajutat pe Pavel sa vesteasca Evanghelia Domnului.

A scris o Evanghelie si cartea Faptele Apostolilor adresate dregatorului Teofil. Evanghelia se remarca prin bogatia de pilde – 33 de parabole impodobesc Evanghelia Sfantului Luca.Dupa martiriul Sfantului Apostol Pavel, Sfantul Luca a predicat Evanghelia in Italia, Dalmatia, Macedonia si Grecia.

Este socotit si patronul iconografiei crestine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtand in brate pe Hristos si prima icoana a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

A trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, cand niste pagani l-au spanzurat de un maslin in cetatea Tebei din Boetia.Constantie, fiul imparatului Constantin, a adus moastele sfantului din Teba si le-a asezat in Biserica Sfintilor Apostoli, sub sfanta masa, alaturi de cele ale Sfintilor Andrei si Timotei.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/19/o-istorie-a-zilei-de-18-octombrie-video-3

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

18/10/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: