CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 16 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 16 octombrie în istoria noastră

1690: Imperiul habsburgic a instituit printr-o diploma imperială Guberniul Transilvaniei, un organism colectiv compus din 12 membri, cu rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia.Aceasta era premergătoare Diplomei Leopoldine (din 1691), care instaura dominaţia habsburgică în Transilvania.

Cei 12 membri activau pe post de consilieri ai guvernatorului și se constituiau din trei catolici iar restul din celelalte religii recepte (luterani, calvini, unitarieni). Sediul Guberniului, ca și cel al Guvernatorului, s-a aflat inițial la Alba Iulia, apoi la Sibiu și în fine la Cluj. Oficial s-a numit Regium GuberniumCrăescul guberniumConsiliul gubernial regal (Consilium Regium Guverniale) sau Consiliul provincial, și reprezenta o formă de continuitate față de Consiliul principelui (tot cu 12 membri), care a activat în perioada când Transilvania era principat autonom.

Harta Transilvaniei de la 1690 și concert jazz A-C Leonte, miercuri la  „Cartografii sonore” - i-Tour - Proiect național de promovare turistică

Foto: Harta Transilvaniei (La Transilvania,V. M. Coronelli, Venetia, 1690)

Alături de Guvernator, Guberniul a fost cel mai important organ administrativ local din Transilvania, dar, împreună cu Guvernatorul, era subordonat Împăratului și Cancelariei Aulice Transilvane.

Se ocupa cu chestiunile de natură politică, administrativă, religioasă, școlară și de parte financiară, în paralel, având și atribuții judecătorești, ca instanță de apel în procesele care depășeau suma de 3.000 de florini, judeca crimele de lezmajestate sau trădare de patrie.

Guberniul se întrunea periodic în ședințe la care participau, de regulă, Guvernatorul, Tezaurarul, Generalul-comandant, președintele Tablei regale și cancelarul provinciei. Hotărârile se luau prin vot, cu majoritate. Românii ortodocși, nu aveau acces la conducerea Transilvaniei.

1836: A încetat din viață  Nicolae Dimachi, poetul satiric căruia i se atribuie prima comedie românească originală; (n. 1777). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 17 octombrie 1836.

Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), a fost prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris.

A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690).

1863 : S-a născut la Lugoj, juristul, omul politic și publicistul bănățean Aurel C. Popovici;d. 9 februarie 1917, Geneva. A fost unul dintre cei mai importanți gânditori politici români de la începutul secolului XX.Numele său este legat de proiectul de federalizare a Imperiului Austro-Ungar, publicat în 1906 sub numele de „Statele Unite ale Austriei Mari”. 

TIMIȘOARA UITATĂ Aurel C. Popovici, bănățeanul CONDAMNAT de autoritățile  maghiare pentru o scrisoare manifest. Care erau doleanțele sale

A frecventat Facultatea de Medicină din Viena timp de trei ani, în 1888 s-a transferat la Universitatea din Graz, unde a urmat cursuri de științe politice, având o predilecție remarcabilă pentru învățarea limbilor străine: cunoștea limba greacă, latină, spaniolă, germană, franceză, engleză, maghiară și italiană. 

La București, a fost profesor suplinitor de limba germană și de igienă la Seminarul Nifon și la Școala de Război. A scris un manual de limba germană, reeditat de mai multe ori. Este unul din cei patru fondatori ai Institutului de arte grafice și editură „Minerva”, unde a ocupat alternativ și funcțiile de membru în Consiliul de Administrație, consilier sau administrator delegat.

A înființat și condus ziarul România jună, a fost redactor și director la revista Sămănătorul, editată de același institut Minerva. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul Replică, în 1892.

Împreună cu alți intelectuali români din Partidul Național Român, a semnat Memorandumul Transilvaniei – document care pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând încetarea persecuțiilor și tentativelor de maghiarizare. În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele State Unite ale Austriei Mari.

Conceptul presupunea înființarea a 15 provincii autonome (state), constituite pe principiul naționalității, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, prevăzând o întărire considerabilă a executivului central și folosirea sistematică a limbii germane în administrație și ca limbă oficială.

 1868: S-a născut geograful şi etnologul Simion Mehedinţi, fondator al şcolii româneşti moderne de geografie, fost director, între anii 1907 şi 1920, al revistei ”Convorbiri literare”, unde a publicat, pe lângă articole literare şi povestiri, numeroase studii şi recenzii pe teme variate (literatură română şi străină, estetică, filosofie, artă, istorie, etnografie, politică şi finanţe, probleme de cultură şi educaţie); membru titular al Academiei Române din 1915 (m. 1962).NOTĂ: Pe certificatul de naştere este trecută data de 18.X.1868, când a fost declarat.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România, preocupându-se de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A fost director al revistei Convorbiri literare, colaborând și la Cuvântul StudențescDuminica poporuluiLamura, precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: Analele Academiei RomâneBuletinul Societății Române de GeografieAnalele DobrogeiNaturaAnuarul de Geografie și AntropogeografieVolkermagasin (Germania), etc

A fost marginalizat după instaurarea comunismului, cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică. Din opera sa: Etrogeneitatea celor patru sfereProblemele geografiei contemporane ca știință despre CosmosDie rumänische Steppe Școala poporuluiVechimea poporului român și legătura cu elementele alogeneTerraGeografie și geografi la începutul sec. XIX-leaCe este Transilvania?

1877: S-a semnat la București Convenția româno-rusă, prin care se permitea armatelor ruse trecerea pe teritoriul Romaniei spre Balcani. Guvernul de la St.Petersburg se obliga sa mentina si sa apere integritatea teritoriala a tarii si sa respecte drepturile politice ale statului român.

 1885: S-a născut Mihail Sorbul (pseudonimul lui Mihail Smolski), dramaturg şi prozator (m. 1966). NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) dă ca dată a naşterii 29.X.1885.

Mihail Sorbul, dramaturg și romancier – Identitatea Românească

1885: S-a născut in localitatea Sişeştii de Jos, judeţul Mehedinţi, savantul agronom român, Gheorghe Ionescu-Sisești, membru titular al Academiei Române din 1936 (d. 4 iunie 1967, Otopeni).

Personalitatea zilei: Gheorghe Ionescu-Şişeşti! – Radio România Oltenia  Craiova

A studiat fertilitatea solurilor din România, iar  în 1928 a întemeiat Institutul de Cercetări Agronomice (m. 1967).

1885 : S-a născut scriitorul Mihail Sorbul (Mihail Smolski). Creaţia sa cuprinde atât drame de inspiraţie istorică (“Letopiseţ”), cât şi comedii tragice, romane şi dramatizări (“Patima roşie”, “Dezertorul”, “Prăpastia”); (m. 20 decembrie 1966).

1886: A încetat din viaţă dr.Gheorghe Polizu, membru al Academiei Române, autorul primelor manuale medicale din România.

A fost profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Bucureşti (creatorul şcolii de anatomişti români); a fondat „Gazeta medicală” (1865) şi „România medicală” (1875); membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1871 (n. 1819).

Ziua de 16 octombrie în Istoria Românilor | CER SI PAMANT ROMANESC

A fost membru fondator al Societăţii Medicale Ştiinţifice din Bucureşti, decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1869-1880), fondator al publicaţiilor medicale “Gazeta medicală” (1865) şi “România medicală” (1857) .

1888: S-a născut la Mihăileștii de Sus, Olt, generalul român Radu Băldescu, istoric militar și om politic; d. 2 decembrie 1953, închisoarea Jilava.

Generalul Radu Băldescu. – Alesandru Dutu

A absolvit Școala de Ofițeri de infanterie în 1911. 

A participat la campania din Bulgaria în timpul războiului balcanic din anul 1913, ca sublocotenent în Regimentul 3 infanterie.

A luptat în timpul primului război mondial cu gradul de locotenent, fiind decorat pentru faptele de arme şi avansat căpitan în timpul războiului.

În timpul celui de-al doilea război mondial participă cu Divizia 18 Infanterie la luptele de pe frontul de est, în funcţia de comandant al acesteia, în perioada de timp cuprinsă între 5 septembrie 1941 şi 8 aprilie 1943.

La 16 octombrie 1941 a comandat coloana principală de atac în timpul asaltului asupra Odessei, în Uniunea Sovietică. A participat la asediul Sevastopolului cu divizia pe care o comanda, în urma luptelor duse aici fiind decorat cu cea mai înaltă medalie militară românească, Ordinul Mihai Viteazul.

În anul 1943 a fost transferat împreună cu unitatea pe care o comanda la Câmpeni, judeţul Alba, apoi, în anul 1944, a fost trimis pe frontul din Moldova, unde a fost avansat la gradul de general de divizie şi imediat după aceea trecut în rezervă.

A fost reactivat în armată în anul 1944, apoi a deţinut diverse funcţii de comandă a unor corpuri de armată.

Opunându-se regimului comunist proaspăt instaurat în România, a fost trecut în rezervă în anul 1947, apoi arestat de autorităţile comuniste de mai multe ori în anul 1948. În anul 1951 comuniştii îl degradează pe general la gradul de soldat, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost arestat de Securitate, de atunci dispărând şi nemaiştiindu-se nimic de soarta lui.

A fost un dușman pe față al comuniștilor, chiar înfruntându-i și ironizându-i pe cei din armată fără nici o teamă.

Nu a fost niciodată judecat, dar a fost anchetat în 1948 și în 1950–1951, când a fost degradat. A fost arestat pe data de 9 iunie 1951.

Se pare că a decedat la 2 decembrie 1953, în timpul anchetelor Securității, la închisoarea Jilava.

1897: S-a născut la București, fizicianul român Alexandru Proca, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România, ales postmortem membru (din 1990) al Academiei Române. Stabilit la Paris în anul 1926 ; (d. 1955, Paris).

1897-1955 Alexandru Proca_21

A urmat Școala Politehnică, secția Electromecanică, unde a încheiat studiile ca șef de promoție în 1921. A lucrat ca asistent la Politehnică, în același timp fiind angajat ca inginer al societății Electrica din Câmpina. 

Fiind atras de fizica teoretică, a urmat la Paris Facultatea de Științe de la Sorbonna, primind din mâna Mariei Curie diploma de licențiat în Științe, fiind angajat cercetător la Institutul Radiumului (1925).

A ajuns în scurt timp colaboratorul lui Paul Langevin, Marie Curie, Jean Perrin și al altor mari fizicieni. Pentru o perioadă a activat la Institutul „Henri Poincaré”, unde a lucrat în laboratoarele lui Louis de Broglie.

În 1934 a primit o bursă „Rockefeller” și a lucrat în cercetare la Copenhaga sub îndrumarea lui Niels Bohr. Cercetările pe marginea ecuațiilor Maxwell, teoriei cuantice a fotonului și momentului magnetic al electronului l-au condus la descoperirea ecuațiilor Proca, care l-au ajutat să demonstreze teoretic existența mezonilor și să elaboreze teoria mezonică a forţelor nucleare şi ecuaţiile ce îi poarta numele, ecuaţiile Proca.

1898: A apărut la Paris primul număr din revista săptămânală La Roumanie.

Revista „La Roumanie” a fost o publicație care a reprezentat România și care a apărut în ultimii ani ai secolului XIX, începutul secolului XX. A apărut în trei serii, respectiv între anii 1898-1921, atât la București, cât și la Paris. Publicația a fost editată de gruparea din Partidul Conservator din jurul lui Take Ionescu.

Ziarul a fost de facto ziarul lui Take Ionescu, deși în mod formal ca proprietari apăreau doi din apropiații săi politici, Pavel Brătășanu și Nestor Cincu. Prima serie a apărut între 16 octombrie 1898–13 noiembrie 1916, cu directori politici: Al.G. Florescu (16 octombrie 1898–21 mai 1899), M.E. Papamihailopol (12 octombrie 1904–4 septembrie 1905), Toma Cămărășescu (4 septembrie 1905–12 ianuarie 1911), Charles Gr. Lahovary, (12 ianuarie 1911–14 iulie 1915) și Jean Pangal (21 aprilie 1916–13 noiembrie 1916).

În 13 noiembrie 1916, ziarul și-a întrerupt activitatea din pricina ocupației germane și a plecării grupului din jurul lui Take Ionescu, ce s-a refugiat la Paris. Între 17 ianuarie 1918 și 12 iunie 1919, „La Roumanie” a apărut ca hebdomadar, fiind catalogat drept „hebdomadar al revendicărilor intereselor românilor” și „hebdomadar al unirii naționale române”.

1914: S-a născut Mircea David (supranumit Il Dio), fost internaţional de fotbal şi antrenor; nume legendar în fotbalul românesc; (m. 1993) 

1916: A încetat din viaţă Constantin Radovici, actor român şi conducător al mai multor trupe teatrale, regizor şi autor dramatic.

Unul dintre primii actori români de film, Constantin Radovici, s-a născut la Tecuci, pe data de 15 ianuarie 1877.

Copilăria şi-a petrecut-o la Puţeni (astăzi, Valea Mărului), la moşia părinţilor săi. Clasele primare le-a urmat în localitatea natală, după care a învăţat la Liceul Internat din Iaşi.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este constantin-radovici-543926l-214x0-wtm-2e4ea034.jpg

Între 1897 şi 1899 s-a aflat la Bruxelles, pentru a studia dreptul, însă a renunţat la ştiinţele juridice în favoarea actoriei.

Revenit în ţară, a jucat în diverse companii teatrale, unele fondate chiar de el, precum şi pe scena Teatrelor Naţionale din Craiova şi Bucureşti, interpretând cu mare succes roluri din dramaturgia românească şi universală.

În 1907 s-a căsătorit, la Craiova, cu Agatha Bârsescu, un alt nume de legendă al scenei româneşti, alături de care a înfiinţat o trupă care a dat numeroase spectacole în provincie.

În 1909 a ajuns la Berlin pentru a studia actoria, dar a şi jucat în mai multe piese puse în scenă în capitala Germaniei. În plină ascensiune, Radovici a renunţat la contractul pe cinci ani semnat la Berlin şi s-a întors în ţară. În 1912, s-a mutat la Bucureşti, unde a devenit societar al Naţionalului.A jucat la Teatrele Naţionale din Craiova şi Bucureşti, în companiile “Davilla” şi “Marioara Voiculescu”, la Schauspielhaus (Berlin) şi în numeroasele sale formaţiuni proprii.

Cu un temperament vulcanic, dar minuţios în compoziţia caracterelor, Radovici a fost considerat de contemporani cel mai bun interpret de dramă al perioadei sale. Printre marile sale roluri s-au numărat „Ruy Blas” de Victor Hugo, „Othello” de William Shakespeare, precum şi personaje principale din piese de Schiller, Dumas, Ibsen, Gorki, Caragiale sau Delavrancea.

În 1913, a regizat şi a fost protagonist în multe din primele filme româneşti, dintre care amintim „Dragostea marinarului”, „Detectivul”, „Spionul”, „Urgia cerească”, „Bastad” şi „Viorica”.

Mobilizat în Primul Război Mondial, a făcut pneumonie, într-o noapte de toamnă, în timp ce asigura paza gării din Ploieşti şi a murit pe 16 octombrie 1916, fiind înmormântat în oraşul prahovean.

În semn de omagiu, o stradă din Tecuci îi poartă astăzi numele.

1918 (16/29): Este publicată Declaraţia de răspuns a Corpului Voluntarilor Transilvăneni şi Bucovineni la Manifestul împăratului Carol I de Habsburg (din 3/16.X.1918), în care era proclamată voinţa românilor privind „dezlipirea ținuturilor românești de la Austro-Ungaria și unirea lor cu România”.

1918a Manifestul împăratului Carol I Al Austro-ungariei_21

În manifest se făcea referire la reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez și ucrainean).

Conform proiectului împărătesc,Transilvania rămânea mai departe în componența Ungariei, iar partea de nord-vest a Bucovinei (cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret) urma să intre în componența Ucrainei. Propunerea a fost respinsă de reprezentanții românilor din imperiu.

1920: S-a născut Mattei Dogan, politolog și sociolog francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române.

A urmat studii de filozofie şi istorie în Franţa şi, încă de la începutul carierei sale, s-a preocupat de analiza sociologică a sistemului politic , publicând lucrarea „Analiză statistică a democraţiei parlamentare în România”.

Stabilit în Franţa în anul 1953 şi-a luat doctoratul în sociologie la Sorbona, desfăşurându-şi activitatea de cercetare (1953-1990) la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), concentrându-şi cercetarea pe societatea şi politica franceză.

În paralel, a avut şi o bogată activitate universitară, fiind profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Los Angeles şi profesor vizitator la mai multe institute de învăţământ superior – la Yale University, Columbia University, la universităţile din Florenţa şi Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tokyo, Wilson Center, Simthhonian Institut şi la Academia de Ştiinţe din Moscova.

În lunga şi prodigioasa sa carieră ştiinţifică, Mattei Dogan a studiat fenomenul politic în toată complexitatea sa dintr-o perspectivă interdisciplinară, metodologia analizei, îmbibând subtil metode de analiză interdisciplinară, cantitativă şi calitativă – de la analiza comparativă a sistemelor politice la reflecţia epistemologică asupra proceselor de inovaţie în ştiinţele sociale. Totodată s-a preocupat de domenii ca acel al elitelor comparate, al comportamentului electoral, al legitimării ş.a.

A fost ales membru fondator al Centrului de Studii Sociologice din Franţa, Consiliul Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Politice, preşedinte al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor Politice (Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice), al Comitetului de Cercetări asupra Sociologiei Comparate (Asociaţia Internaţională de Sociologie) ş.a.

În anul 2001 a înfiinţat fundaţia care îi poartă numele, recunoscută de guvernul francez ca instituţie publică, destinată ştiinţelor sociale.

A publicat aproape 200 de cărţi, studii şi articole dintre care:

În limba română au fost traduse lucrările „Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie” şi „Cum să comparăm naţiunile” (în colaborare cu D. Pelassy).

A decedat la data de 10 octombrie 2010.

   1921: A murit Tudor Pamfile, folclorist (studii despre credinţe şi datini) şi scriitor (n. 1883). NOTĂ: În diverse surse data morţii este dată la 17.X.1921 (istorietecuci.blogspot.com), la 21.X.1921 (Dicţionarul scriitorilor români M-Q, 2001) sau la 31.X.1921

1923: Are loc (10-16 octombrie), Conferinţa internaţională a reprezentanţilor organizaţiilor ţărăneşti la Moscova, in timpul careia  se constituie Internaţionala Ţărănească, organizatie care  va activa pană în anul 1933.

1935: A încetat din viaţă actorul Constantin I. Nottara, actor, personalitate cu aură legendară a istoriei teatrului românesc (interpret, director de scenă, profesor de actorie); (n. 5 iulie 1859).

A participat, în 1912, la turnarea primului film artistic românesc, „Independenţa României”, regizat de Grigore Brezeanu, unde a interpretat rolul lui Osman Paşa.

1938: S-a născut la Vărbilău, jud.Prahova cântăreață de muzică populară Gabi Luncă (Elena Gabriela Luncă-Onoriu); n.2 aprilie 2021, București.

Cine a fost Gabi Luncă, una dintre marile voci ale generației "clasice" a  muzicii lăutărești de mahala / Și-a început cariera în 1951, iar după 1993  a cântat doar la slujbe penticostale -

A început să cânte din 1951, alături de tatăl său. La 17 ani și-a definit genul muzical: muzică orășenească lăutărească. În 1955 a debutat la Radiodifuziunea Română, cu melodia Pe deasupra casei mele, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu.

Primul album înregistrat a fost în 1957, la Casa de discuri Electrecord, urmat de numeroase alte înregistrări la Electrecord (1960–1965). S-a căsătorit cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care a cântat și înregistrat din 1970, dar a cântat și cu frații Gore, cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală.

 Din 1973 până la sfârșitul carierei toate înregistrările au fost realizate alături de formația lui Ion Onoriu, căreia s-au alăturat mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. A cântat pentru Nicolae Ceaușescu și membrii guvernului său, dar și pentru Ion Iliesci și Traian Băsescu.

În 1990, soții Onoriu au organizat cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (de mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo. În 1992, cei doi au lansat primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Ulterior, Gabi Luncă nu a mai cântat decât muzică religioasă la adunări religioase, evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească.

A avut și activitate politică, fiind Președinta Camerei Naționale a Reprezentanților Rromilor, a deschis lista Partidei Romilor Pro-Europa la alegerile europene din 2007, a fost membru fondator al partidului politic Uniunea Națională Creștină a Romilor din România. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă a aparținut generației „clasice” a muzicii lăutărești de mahala, fiind numită de fani „țiganca de mătase”. Decesul artistei a fost cauzat de îmbolnăvirea cu vir usul Covid-19.

1945: Se desfășoară, la Bucuresti, până la data de 22 octombrie, lucrările primei conferințe naționale a Partidului Comunist,  recent ieșit din ilegalitate.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general al partidului, din a cărui conducere făceau parte atât grupul comunist venit de la Moscova (Ana Pauker, Vasile Luca ş.a.), cât şi cadre din ţară.

Partidul Comunist din România și-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român (PCR).

 La acea data PCR avea un pronunțat caracter multietnic, românii reprezentând mai puțin de un sfert din membrii săi.

Distribuția pe naționalități era: maghiari 26%, români 23%, evrei 18%, ruși și ucraineni 10%, bulgari 10%).

1991: In România a  început guvernarea Teodor Stolojan; (16 octombrie 1991–19 noiembrie 1992).

Delia Papasima | r/News | Pagina 11

1991:  A încetat din viaţă traducătorul şi eseistul Leon Leviţchi, unul dintre cei mai mari shakespearologi români contemporani.

AMINTIREA PROFESORULUI LEON D. LEVIŢCHI „Era foarte muncitor, meticulos şi  exact în munca sa“ | Observator Cultural

Numele său este legat de ediţia “integrală”, în 11 volume, a pieselor lui W. Shakespeare, reulată în anii ’80 ca ediţie critică; (n. 27 august 1918).

1993: La cea de-a V-a Conferinţă la nivel înalt de la Port Louis (Insulele Mauritius), desfăşurată între 16 şi 18 octombrie, România devenea membru cu drepturi depline în Mişcarea francofonă.

francofonie Archives - caleaeuropeana.ro

În perioada 25 – 29 septembrie 2006, s-a desfăşurat la Bucureşti cea de-a XI-a Conferinţă a şefilor de stat şi de guvern care au în comun limba franceză – Sommet-ul Francofoniei, primul eveniment de o asemenea anvergură găzduit vreodată de România – cu participarea a 36 de şefi de stat şi de guvern, 25 miniştri ai Afacerilor externe, 11 miniştri ai Culturii şi Francofoniei – şi primul Sommet al Francofoniei care a avut loc în Europa Centrală şi de Sud-Est.

1995:  Marele scriitor sud-american Mario Vargas Llosa a vizitat România; (n. 18 martie 1936).

1995: A murit (la Paris, unde emigrase) actorul şi poetul român Paul Sava,

Actorul de teatru si film Paul Sava s-a născut la 22 ianuarie 1922, in Mărășești, județul Vrancea.
A fost mai intâi ofiter de politie si din anul 1949 a jucat pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din Bucuresti

. Piesa de debut se numea Cumpana, de Lucia Demetrius. Au urmat: in 1965 Cîinele Grădinarului de Lope Félix de Vega Carpio (1949), Mic pitic inimă de voinic de Sergiu Milorian (1949), Învingătorii de Boris Cirskov (1951), Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov (1952), Costache și viața interioară de Paul Everac, Trei generatii de Lucia Demetrius (1974).
A regizat la Teatrul National spectacolele Căsuța De La Marginea Orașului de Aleksei Nicolaevici Arbuzov (1957), Festivalul Eminescu la același teatru in 1965, la Teatrul de Opereta din capitala a apărut in montajul literar-muzical Farmecul unui vals de Oscar Straus.
A debutat pe marele ecran in filmul Directorul nostru (1955).
La Teatrul Național Radiofonic a jucat in Triumful talentului si Cadou de I.L. Caragiale, Barberine de Alfred de Musset, Familia Perrichon de Eugene Labiche, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Greșelile unei nopți, În goana trenului, Îndrăgostiții de Carlo Goldoni, Lina de Tudor arghezi, Mamouret de Jean Sarment, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, etc.

1997: Rămăşiţele pământeşti ale episcopului Ioan Inochentie Micu- Klein, aduse în ţară la 2 august 1997, au fost reînhumate, potrivit dorinţei sale testamentare, în Catedrala Mitropolitană a Blajului, al cărei ctitor a fost.

1999:  Organizaţia masonică Marea Lojă Naţională din România a anunţat, în cadrul celui al IX-lea Convent, desfăşurat la Bucureşti, reinstituirea în ţara noastră a Ritului York, după 50 de ani de absenţă.

INAUGURARE TEMPLU MASONIC | AGERPRES • Actualizează lumea.

2002:  Renumitul regizor român Liviu Ciulei a primit Premiul Prometheus, pentru „Opera Omnia”, din partea Fundaţiei Anonimul.

Imaginea articolului Liviu Ciulei a primit premiul de excelenţă, la TIFF

2004: Radio 3 Net devine primul post public de radio din ţară şi din Europa care emitea exclusiv pe Internet, sub conducerea actorului si interpretului de muzica folk Florian Pittis, initiatorul acestui proiect.

Imagini pentru florian pittis si Radio3net photos

Radio 3 Net este  urmaşul postului de radio Programul III, primul post interactiv din ţara noastră, un post de avangard  îndrăzneţ cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui în perioada comunistă numeroși tineri, oameni de teatru şi pasionați de muzică.

Situl web al postului Radio 3Net găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” și Festivalul „Delta Fest”.

Pe http://www.radio3net.ro pot fi audiate: „1001 de albume de ascultat într-o viață”, „Cele mai bune 500 de albume”, „Cele mai bune 500 de piese”, „Cei mai mari 100 de chitariști ai tuturor timpurilor”, „Cei mai buni 100 de artiști rock ai tuturor timpurilor”. Inițiatorul proiectului Radio 3Net a fost regretatul artist Florian Pittiș.

Programul III a reprezentat un post cu programe îndrăznețe și cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui tineri, oameni de teatru și de muzică. După dispariția fondatorului său, postul a primit numele Radio3 Net ”Florian Pittiș”.

2007: A murit într-un accident de maşină în Croaţia, cântăreţul, compozitorul  şi actorul  macedonean de origine aromână Toše Proeski (n. 25 ianuarie 1981).

Imagini pentru Toše Proeski photos

A fost unul dintre cei mai populari cântăreţi din spaţiul fostei Republici Socialiste Federeative Yogoslavia, dar şi din Balcani, fiind considerat cel mai bun interpret din Republica Macedonia.  BBC News îl numea Elvis Presley al Balcanilor. 

2008:  A murit scriitorul român Ilie Purcaru (“Zile fierbinţi”, “Focuri în junglă”, “Asaltul”); (n. noiembrie 1933).

2019: A murit actorul, criticul de film și profesorul Alexandru Lazăr.

In memoriam Alexandru Lazăr - Dor de Neamt

Alexandru (Sandu) Lazăr s-a născut pe 24 aprilie 1933 în comuna Ileana, județul Călărași.

A urmat doi ani de Filologie la Universitatea din București, după care a trecut la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), la clasa de actorie a profesorului Moni Ghelerter, având-o ca asistentă pe Sorana Coroamă-Stanca.

În 1961, a absolvit IATC-ul cu spectacolele de absolvire „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Secunda 58” de Dorel Dorian și „Centrul înaintaș a murit în zori” de Agostino Cuzzani.

În perioada 1961-1975 a fost actor la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, după care, între anii 1975-1977, a fost asistent și apoi (1977-1991) lector universitar I.A.T.C. la clasa actorului Amza Pellea.

În perioada 1991-2001 a fost conferențiar universitar la „Academia de Teatru și Film” (ATF), iar în 2001 devine doctor în istoria teatrului românesc. A fost, de asemenea, profesor la Facultatea de Arte a Universității „Hyperion” din București.

CITIȚI ȘI: 

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro; CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

16/10/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: