ZIUA DE 4 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 octombrie în istoria  noastră

1509: A avut loc Bătălia de la Hotin între oastea Moldovei condusă de Bogdan al III-lea, domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517, fiul lui Ștefan cel Mare și cea poloneză condusă de hatmanul Mikołaj Kamieniecki.

Lupta s-a încheiat cu victoria polonezilor și a fost ultima bătălie a războiului moldoveano-polon, început în 1502 și încheiat prin tratatul de pace de la Camenița de pe 22 ianuarie 1510, prin care Bogdan a renunțat la pretențiile asupra Pocuției și la planul de căsătorie cu Elisabeta Jagello în schimbul unor avantaje politico-economice.

1848: A apărut săptămânalul cu text bilingv român şi german, ”Bucovina’’, Gazetă Românească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură” editat de fraţii Gheorghe si Alecu Hurmuzaki până la data de 20 septembrie 1850.

A fost primul periodic al românilor bucovineni şi o tribună de apărare a intereselor lor naţionale, intelectuale şi materiale ale poporului român.

Foto: tiparituriromanesti.wordpress.com.

Articolul – program publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat   în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc.

Ziarul Bucovina, a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc.

Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de “Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a ”Daciei Literare”.

1853: Turcia declară război Rusiei. Începe oficial războiul Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia, pe de o parte şi Turcia, Anglia, Franţa şi Regatul Sardiniei, pe de altă parte.

Conflictul a început, de fapt, în 21 iunie 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei, fără a declara război puterii suzerane, Imperiul Otoman; unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia.

Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului. Turcii, sprijiniți de englezi și francezi, au prezentat rușilor un ultimatum pentru retragerea trupelor, iar în urma refuzului, la 4 octombrie au declarat război Rusiei. Războiul s-a purtat pe două continente: la Dunăre, la Marea Baltică, în Crimeea, în Transcaucazia.

Operaţiunile militare au avut loc la Dunăre, în Transcaucazia, la Marea Baltică şi în Crimeea (unde a fost teatrul principal de război).

Rusia a fost înfrântă, iar Tratatul de Pace a fost semnat la 30 martie 1856 (18 martie 1856 pe stil vechi).

Principalele lui prevederi priveau transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe țărmul acestei mări fiind interzisa construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel.

Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pentru pretențiile sale de dominație a regiunii.

De asemenea, era stabilită libera circulație pe Dunare și la gurile ei sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării.

Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunarene – Moldova și Valahia – care rămaneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar li se acorda dreptul de a avea propriile constituții și adunări legislative, instituții care aveau sa fie puse sub supravegherea puterilor victorioase, desființîndu-se astfel protectoratul Rusiei.

Turcia era obligată să respecte administrația independentă a principatelor Moldovei și Valahiei, deplina libertate a credinței și legislației, comerțului și navigației.

De asemenea a fost stabilită convocarea în principate a Divanurilor Ad-hoc (fapt realizat în 1857 la Iași și București) pentru exprimarea dorinței populației asupra unirii și altor principii fundamentale de organizare a statului; (art. 24).

Harta Principatelor Române la 1856

Din punct de vedere teritorial, pentru înlăturarea Rusiei din regiune, se hotărăște restituirea către Moldova a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail şi implicit controlul asupra gurilor Dunării.

Până în 1812 acestea fuseseră parte integrantă a Principatului Moldovei.

 1859: S-a născut la   Sasca Mare, Suceava, compozitorul român George Cosmovici; (d.14 februarie 1927, Paris).

1873:  S-a nascut matemaicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 1939).

1881: S-a nascut la Craiova, George (Gogu) Constantinescu, inginer constructor român, stabilit din 1912 în Anglia, intemeietorul unei noi stiinte, “sonicitatea” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).

A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.

A materializat primul tun sonic.

A proiectat şi construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.

A gândit primul  hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.

A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.

A fost membru titular al Academiei Române din 1965.

Revista engleză The Graphic il considera unul dintre cei 17 titani ai lumii, care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister ; (a decedat la Corniston, in Marea Britanie la 11 decembrie 1965).

1883 : A început să circule trenul Orient-Express, pe ruta Paris–Varna

La 5 iunie 1883, primul tren Express d’Orient a părăsit Parisul către Viena.Traseul inițial, folosit pentru prima dată pe 4 octombrie 1883, a fost de la Paris, Gare de l’Est, până la Giurgiu, prin Munchen și Viena.

La Giurgiu, pasagerii au traversat Dunărea cu feribotul spre Ruse, de unde au luat alt tren spre Varna și au încheiat apoi călătoria spre Constantinopol cu feribotul. În 1885, a operat altă rută, de data aceasta ajungând la Istanbul cu calea ferată de la Viena la Belgrad și Niš, transport cu trăsura către Plovdiv și feroviar din nou spre Istanbul. Trenul a fost redenumit oficial Orient Express în 1891.

1895: Se formează guvernul lui Dimitrie A. Sturdza în România, imediat după demiterea guvernului conservator a lui Lascăr Catargiu; (3 octombrie 1895).

Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10 martie 1833  — d.8 octombrie 1914 ) , om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii  1895- 1909.

A fost, de asemenea,  academician si Președintele Academiei Romane între anii  1882-1884.

Consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În calitate de președinte al PNL, Sturdza a fost desemnat de patru ori să formeze un Consiliu de miniștri, ocupând și portofoliul altor ministere de însemnătate.

Ca ministru de Externe, a semnat un protocol de prelungire a Tratatului secret de alianță dintre România și Austro-Ungaria cu prilejul vizitei la București a împăratului Franz Josef I. Activitatea guvernului a fost marcată de „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii).

1895:  Se constituie societatea petrolieră “Steaua Română“, una dintre cele mai mari şi mai importante societăţi din istoria industriei petroliere din România.

Foto: O acţiune a Societății „Steaua Română”

 În anul 1897, după ce a achiziționat în întregime zona petrolieră din jurul orașului Câmpina, a fost construită o rafinărie modernă, pe o suprafață de 13,5 hectare. 

Rafinăria ”Steaua Română” din Câmpina în 1908 FOTO ziaruloglinda.ro Steaua Română SA

La darea ei in folosință, era considerată cea mai modernă și cea mai mare dintre rafinăriile din Europa. Patrimoniul său se compunea din rafinării, schele, sonde, instalații de export la Constanța și Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o stație de conducte de apă pe râul Doftana.

 1904: A murit la Botosani, Ioniţă Scipione Bădescu, publicist şi poet; membru al „Junimii” si prieten cu Mihai Eminescu;  (n. 15 mai 1847, Răstolț, județul Sălaj).

A studiat la Budapesta, continuand la București și la Iași. unde a devenit membru al Societății Junimea și s-a împrietenit cu Eminescu.

A avut o intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor la Curierul de Iași, Pressa, Trompeta Carpaților, Timpul din București.

Este numit revizor școlar pentru județele mai întâi pentru județele Neamț și Suceava, apoi pentru Botoșani și Dorohoi. Pe 2 martie 1886, scoate la Botoșani publicația Curierul român, publicația care va aparea până în 1904, anul morții sale.

A colaborat la o serie lungă de publicații, între care Albina (Pesta), Albina Carpaților (Sibiu), Amicul Familiei (Gherla și Cluj), Concordia și Federațiunea (Budapesta), Fenice (Oradea), Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina (Cernăuți), Glasul (București).

 1929: Sub directoratul lui Liviu Rebreanu, s-a inaugurat Studioul Teatrului Naţional din Bucureşti, cu piesa „Muşcata din fereastră” de Victor Ion Popa, prezentată în premieră, în regia lui Paul Gusty

1933: S-a născut Florea Firan, profesor universitar, critic şi istoric literar, publicist şi editor, fost director al revistei şi editurii „Scrisul Românesc” din Craiova.

1933: S-a născut George Astaloş, poet, dramaturg şi prozator, stabilit la Paris, din 1971; (m. 2014).

1934: S-a născut la  Bucureşti, marele actor român de teatru și film,  Mircea Albulescu (Iorgu Constantin Albulescu), profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor.

A decedat în ziua de  8 aprilie 2016, București.

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.

A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 70 de roluri în filme. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.

Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, spune : “ Dacă 1000 de oameni ascultă…fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.”

De asemenea a  jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu.

A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Youth Without Youth, 2007), Radu Gabrea, Manole Marcus, Mircea Daneliuc , Alexa Visarion , Nicolae Mărgineanu, Nicolae Breban, Dinu Tănase , Mircea Drăgan , Mircea Moldovan, Andrei Blaier .

In perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București.

Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit „Ordinul Meritul Cultural” și „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de Comandor.

Teatrul Proiect Campina a luat in anul 2013 numele lui Mircea Albulescu.

Actorul a fost  autorul unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.

În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică .

1941: S-a născut la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin, pictorul Silviu Oravitzan Creţu, a carui artă este considerată de critica de specialitate a-și avea rădăcinile în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox.

Este fondatorul  galeriei „Pro Arte” din Lugoj şi al unei galerii de artă la New York.

Intre 1960 și 1963 pe cele ale Universității din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice. În 1983 a obținut Bursa Logos, la Paris iar in 1984 a primit Bursa Fundației Peer Mattsson din Suedia.

Din 1985 până în 2006 a fost director al Galeriei Pro Arte din Lugoj si din 1997 a fost profesor invitat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice (clasa profesorului Constantin Flondor).

Din 2005 este afiliat Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale și Inter-religioase (INTER). In 1997  a devenit Cetățean de onoare al Oraviței,iar 2004 a fost nominalizat  Cetățean de onoare al orașului Lugoj.

 A fost distins cu numeroase premii, intre care se remarca:

• 2004 – Premiul Ardaf
• 2004 – Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, Președinția României
• 1980 – Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici a Ungariei la Hajduoszsormeny, Debrecen, Ungaria

1943: S-a născut actorul şi cântăreţul  de muzica folk Florian Pittiş, actor la Teatrul “L. S. Bulandra” (“Hamlet”, “Câinele grădinarului”, “Cântec despre mine însumi”).

  A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

A fost, de asemenea un apreciat  realizator de emisiuni radio in care a adus o contribuție notabilă la  popularizarea muzicii pop-rock

In 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, pentru ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, care emite exclusiv pe Internet.

A decedat în urma unui cancer la 5 august 2007, si a fost înmormântat cu onoruri masonice.

1943: S-a născut în  satul Fâlfani, comuna Stolnici, jud.Argeș, cantautorul român Marian Nistor, unul dintre fondatorii trupei Savoy al carei solist şi lider a fost.

A înființat propria trupă alături de Ionel Samuilă (chitară bas), Ionel Orban (clape), Nichi Rotărescu și George Mitrea (percuție), inițial numită „Stelele 23” (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ.
Formația, descoperită de Margareta Pîslaru, a mers la Teatrul de revistă Constantin Tănase de unde a luat denumirea de Savoy la sugestia lui Arșinel Stroe, după numele sălii Savoy unde prin anii 69-70 aveau loc repetițiile muzicale.

Deși formația Savoy a fost desființată în anul 1992, conducătorul acesteia compune și interpretează și astăzi sub titulatura de Savoy, împreună cu actuala soție, Dorina. Amândoi au scos mai multe compilații ce păstrează sound-ul original, având împreună 15 albume.

Până în vara anului 2011 artistul colaborase la 44 albume muzicale.

1947 (4-9 octombrie) : La Congresul al XVIII-lea al Partidului Social-Democrat din România, participanţii cedează presiunilor făcute de comunişti şi acceptă să intre în tratative pentru fuziunea cu Partidul Comunist Român, primul act prin care se pregătea transformarea partidului comunist în „partid unic”în ţara noastră.

A fost primul act prin care se transforma partidului comunist în Partidul Unic Muncitoresc. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică.

1957: S-a născut la Turnu Severin, actriţa Valeria Sitaru.

 In 1981 este absolventă a Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru,şsi debutează alături de actori celebri, cum ar fi Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă si Costel Constantin în drama ” Semnul şarpelui” regizată de regretatul Mircea Veroiu.

  Se casatoreste de tânară cu colegul de actorie Florin Zamfirescu iar la 21 de ani, pe 9 noiembrie 1978 o naşte pe Ştefana fiica lor. Recasatorita mai are o fiica Cristina.

In 2004 o gasim  vicepresedinte al unui partid si candidata in Senatul Romaniei.

Recăsătorita, mai are o fiica Cristina.

În prezent este actrita la teatrul Odeon si teatrul Act din Bucuresti, regizor la Studioul de teatru „Casandra”, Teatrul ” Nottara ‘ si ” Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian”, profesoară de Arta actorului la UNATC, scriitoare şi realizatoare de emisiuni tv.

Foarte talentata in „arta scrisului scurt ” a lansat si castigat premiul de publicistica cu volumul ” La stradute ”  / 2006   (ed. Prier, Drobeta Turnu Severin) un volum de tablete si scurte meditatii asupra a 101 strazi din Bucuresti,  dedicat fiicei sale Stefana Samfira iar in iulie 2008 a lansat „În centrul atenţiei” – un volum de interviuri elegante şi provocatoare în acelaşi timp .

1958: S-a născut la Negreşti, judeţul Vaslui, cântăreața de muzică populară Matilda Pascal Cojocăriţa.

In 1979 a castigat echivalentul de atunci al titlului „MISS Romania” din zilele noastre, si anume locul 1 al primului concurs de frumusete feminina din Romania sub deviza „Munca, Tinerete, Frumusete”, concurs ce a avut loc la Costinesti.

S-a  stabilit impreuna cu al doilea sot, Stefan Cigu,  in orasul Bistrita (unde locuieste si in acest moment), alaturi de cei 3 copii ai lor (baiatul Matildei din prima casatorie si un baiat si o fata ai lui Stefan dintr-o casatorie anterioara). Cei trei copii ai familiei au urmat tot cariere muzicale.

A studiat la Facultatea de Muzica, in cadrul Universitatii Spiru Haret, de curand absolvind si masterul in folclor.

1873 (4/16) :  S-a nascut la Turnu Severin matematicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 5 februarie 1939, București).

A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București și membru al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. Este tatăl fizicianului Șerban Țițeica.

Concepte ca: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui Țițeica), suprafață Țițeica sau curbă Țițeica îi poartă numele.

1978: S-a născut la Iaşi, actorul Marius Manole, considerat de critică un fenomen al teatrului românesc.

A absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iași, secția Actorie, iar intre 2002 şi 2003, a urmat cursurile secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București.

A jucat pe scenele Teatrului Naţional Bucureşti, Bulandra, Metropolis, Odeon, ArCuB, de Comedie, Green Hours, Godot Cafe-Teatru, ale Televiziunii Române, dar și ale celei internaţionale.

În anul 2006, Marius Manole a fost nominalizat la Premiile UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal (Şarikov, Tipograf Tipografovici – „Inimă de câine“, după Mihail Bulgakov, regia Yuri Kordonski), alături de Victor Rebengiuc şi Marius Stănescu. De asemenea, în 2003 a fost nominalizat, tot în cadrul UNITER, pentru debut, cu rolul Paulie în spectacolul „Drept ca o linie“, de Luis Alfaro, în regia lui Radu Apostol.

În 2007, i-a fost acordat, în cadrul aceleiaşi gale, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar – Paul, „Stă să plouă“, Teatrul LUNI, Green Hours. A obţinut Premiul pentru tineri creatori, acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru Puck din „Visul unei nopţi de vară“ de William Shakespeare

A participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante „Andrei Șerban“ la Horezu și New York, atelier realizat de Institutul Cultural Român din New York cu sprijinul ICR din București, în 2009.

La cea de-a nouăsprezecea ediţie a Galei UNITER, Marius Manole a fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal, pentru Ermolai Alexeevici Lopahin din „Livada de vişini“. În 2009, a obţinut premiul FestCO pentru rolul principal din spectacolul „Ioana şi focul“ de la Teatrul de Comedie.

1977:  În cadrul unei festivităţi desfăşurate la Paris, fotbalistul Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti), a primit pentru a doua oară ‘’Gheata de aur’’, distincție care se acordă anual celui mai eficace jucător dintr–un campionat naţional.

Dudu Georgescu e născut pe 1 septembrie 1950, la Bucureşti.

A început fotbalul la Progresul, dar consacrarea a cunoscut-o la Dinamo, unde a jucat în perioada 1973 – 1983.

Cu „cîinii” a cîştigat 4 campionate şi o Cupă, a fost de patru ori consecutiv golgeterul României, între 1975 şi 1978, el păstrîndu-şi şi acum titlul de cel mai bun marcator din istoria Diviziei A: 252 de goluri în 370 de meciuri.

Apogeul carierei: cîştigarea Ghetei de Aur de două ori (1975 – 33 goluri și în 1977 – 47 goluri).

Pentru „naţională” a înscris 21 de goluri în 44 de meciuri.

1977: S-a născut  Cabral Ibacka, actor și prezentator TV din Romania.

În anul 1996 joaca in filmul „Je ne marcherais jamais seul”, film prezentat in anul 1997 la Cannes.

Îsi incepe cariera la Antena 1, în 1998 cu emisiunea „Roata de rezerva”. Din anul 1999 pana in anul 2000, prezinta mai multe emisiuni in cadrul televiziunii Prima Tv.

In anul 2000, trece la Acasa TV, un post de televiziune aflat sub „patronajul” celei mai mari institutii media romaneasca, MediaPro. In anul 2004 joaca in filmul „Catacombs” alaturi de celebra P!nk.

Cabral e un foarte bun sportiv. De la 6 ani practica kickbox si thaibox. Are multe titluri de campion si vicecampion national la kickbox si thaibox, pana la 23 de ani, concurand cu succes atat semi-contact cat si full-contact. Se antreneaza in paralel cu sora lui, Artemis, care la randul ei strange in palmares o panoplie impresionanta de titluri de campioana si vicecampioana la kickbox. La 17 ani devine vicecampion in Cupa Europei la kickbox. In 1997 incepe sa predea Tae-Bo, fiind primul promotor al acestui sport in Romania. A devenit licentiat in sport tocmai pentru a putea preda intr-un viitor apropiat, dorinta lui fiind de a avea cea mai tare echipa de kickboxeri juniori.

 1989: A murit la București, interpretul de muzică uşoară Luigi (Ludovic) Ionescu; (n. Pâncești, județul Bacău,1927).

Piesa de referință a carierei lui rămâne „Lalele” compusă de Temistocle Popa. În anul 2001, grupul Suprem pune în circulație o inedită versiune a hitului (aranjament, remix DJ Phantom), în care se pot auzi și fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu.

2006: După o perioadă de câteva luni de interimat, Serviciul Român de Informații (SRI) , a avut  un nou director în persoana lui George Maior, un politician   membru al PSD.

Claudiu Săftoiu, fostul consilier al președintelui  Traian Băsescu, a fost  numit director al Serviciului de Informații Externe român (SIE).

2006: A murit la București, fotbalistul şi antrenorul român Traian Ionescu; (n. 17.07.1923, Văleni, jud.Argeș).

Ca jucător de fotbal, a câștigat cu echipa C.C.A. București Campionatul Național de fotbal în 1951 și Cupa României (în edițiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naționale a României.

Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploiești (1952-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroși (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin). Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitențe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo București, aducându-și o importantă contribuție la obținerea unor performanțe de prestigiu pentru această echipă: titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965) Cupa României la fotbal (1963/1964 și 1967/1968).

A promovat în fotbalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller și Constantin Frățilă.

Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câștigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo București, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană națională în ediția 1970/1971.

2007: A murit la Viena, senatorul PSD Antonie Iorgovan; (n. 9 aug 1948 în satul Gornea din comuna Sichevița (județul Caraș-Severin).

Între anii 1992-1996, a fost judecător la Curtea Constituţională a României fiind  supranumit “Părintele Constituţiei”, deoarece a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante.

Din anul 1972, Antonie Iorgovan a fost cadru didactic la Catedra de Drept Public a Facultății de Drept a Universității București.

A urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: asistent universitar stagiar (1972-1975); asistent universitar titular la disciplinele: Drept constituțional, Drept administrativ, Drept financiar, Dreptul muncii (1975-1980); lector universitar la disciplina Drept administrativ și știința administrației (1981-1990); conferențiar universitar la disciplina Drept administrativ, numit prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 6696/1993 (1990-1993). Din anul 1993, deține funcția de profesor universitar la aceeași universitate.

Începând din anul 1995 a fost conducător la doctorat la disciplina Drept administrativ. Între anii 1995-1996 și 2003-2004 a fost profesor invitat la Facultatea de Drept, Universitatea Paris 1 (Pantheon – Sorbonne). Din anul 1995 este președinte al Consiliului Științific al Institutului de Științe Administrative al României, cu sediul la Sibiu. În anul 1998 este ales ca rector al Universității Româno-Germane din Sibiu, din cadrul Fundației Universitare pentru Integrare Europeană. A lucrat și ca profesor titular al Universității „Nicolae Titulescu” din București.

În paralel cu activitatea didactică, prof. Iorgovan a devenit din anul 1996 avocat pledant în Baroul București, fiind coordonatorul Societății civile de avocați „Prof. Iorgovan și Asociații”, cu sediul în București.

2007: A decedat regizorul  de operă Hero Lupescu.

S-a născut în orașul Roman la 17 iunie 1927, într-o familie evreiască.

Tatăl său, Avram Wolfsohn, a fost un cunoscut cantor la Sinagoga Mare din Bucureșt

Hero Lupescu a terminat cursurile Facultății de Regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” din Moscova (1951-1954) si a susținut examenul de diplomă la Opera Română din Timișoara, cu spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski (1954).

A lucrat timp de 34 de ani la Opera Română din București și a realizat, de-a lungul carierei sale, numeroase spectacole. A debutat pe scena Operei Române din București în 1955, cu spectacolul „Boema”, de Puccini, interpreți Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu, Șerban Tassian etc.

Ultima sa premieră la aceeași operă bucureșteană a fost tot „Boema”, în 1993, însă a regizat spectacole și pe alte scene, inclusiv în străinătate – Opera din Sarajevo, din Ruse sau cea din Ankara.

A fost profesor la clasa de operă a Conservatorului bucureștean, printre studenții săi numărându-se mulți dintre maeștrii de ieri și de azi ai scenei lirice bucureștene sau soliști de prestigiu ai teatrelor de operă din țară sau din străinătate.

În 1983 regele Hassan al II-lea al Marocului i-a conferit distincția „Legiunea de Onoare”.
Președintele Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, i-a acordat in 1984,Premiul Olimpic „Colanul de Argint”, „pentru aportul artei în spectacolele sportive”, iar in 2001 a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Cavaler.

2011: A decedat renumitul medic chirurg român Mircea Olteanu.

Născut la 15 decembrie 1926 la Galaţi, Mircea Olteanu a urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină din Bucureşti. După ce, în 1968, şi-a dat doctoratul cu teza „Dinamica pătrunderii fosforului radioactiv în sistemul camerular al ochiului, sub forma unor medicamente administrate local, la animalul normal şi la om, în maladia de iradiere acută”.

Mircea Olteanu şi-a continuat specializarea la Paris, Lyon, Odessa, Barcelona, Boston, Baltimore.
Ctitor de şcoală medicală, Mircea Olteanu, fost bursier al ONU, a desfăşurat o bogată activitate didactică în calitate de profesor de oftalmologie şi şef al Catedrei de oftalmologie – ORL al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti si şef al Clinicii de Oftalmologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila’ din Bucureşti.

A fost profesor vizitator la Londra, Paris, Cordoba (Argentina) şi Tokyo. A fost medic militar cu gradul de general.

Din iniţiativa sa a fost creat în ţara noastră un centru de transplant de cornee şi a introdus tehnica protezării ochiului cu cornee şi cristalin din masă plastică.

Rezultatele întregii sale activităţi au fost prezentate în peste 140 de lucrări ştiinţifice (tratate, monografii, studii)

Este autorul a 16 cărţi, dintre care „Oftalmo-chirurgie. Atlas” a fost distinsă cu un premiu al Academiei Române, a cinci invenţii şi a 50 de filme ştiinţifice.

În anul 1981, la Roma, împreună cu prof. Cristian Barnard (Republica Sud-Africană), Mircea Olteanu a primit Premiul în chirurgie.

A fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii Române de Oftalmologie, al Academiei de Ştiinţe din New York şi al altor instituţii ştiinţifice.

2016: A decedat la București, prozatorul și dramaturgul român Ion Ochinciuc (n. 21 august 1927, Sculeni, județul Iași), autor de romane polițiste și piese de teatru.

A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou” cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru „Stânca Miresei” în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul „C.I. Nottara”), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967

A fost membru titular în Uniunea Scriitorilor din România începând din anul 1970.

A lucrat mai bine de 20 de ani în Radio.

2018 : Timișoara a devenit primul oraș din România care a folosit pe un curs de apă interior transportul în comun de persoane, ca alternativă de deplasare ecologică pe Bega.

Transportul regulat cu hidrobuze (vaporetto) a devenit cel mai nou subsistem de transport public în oraș, fiind asigurat de Societatea de Transport Public Timișoara. Se desfășoară pe o distanță de aproximativ 7 kilometri din Canalul Bega.

Bega a fost primul canal navigabil din România, primele curse de pasageri pe Bega fiind între 1869–1967.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Ierotei

Sfântul Mucenic Ierotei a primit credința în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel.

A fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul. Sfântul Ierotei a fost primul episcop al Atenei.

A participat la inmormântarea Maicii Domnului.

A trecut la cele veșnice pe 4 octombrie.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/04/o-istorie-a-zilei-de-4-octombrie-video-3/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox;
11. Cinemagia.ro.

Publicitate