ZIUA DE 28 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 28 septembrie în istoria noastră

1448:  Se desfăşoară la sud de Dunăre, campania militară antiotomană a trupelor transilvănene conduse de Iancu de Hunedoara

A fost o nouă încercare a lui Iancu de Hunedoara de a lovi puterea otomană în Balcani, cu ajutorul a armatelor Țării Românești, ale regelui Ungariei, Vladislav şi a celei sârbe ale lui Gheorghe Brancovici.

Oștile reunite au pornit către sud până la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) în jurul zilei de 14–15 octombrie, unde trebuiau să se întâlnească cu trupele lui Scanderberg.

1737: Episcopul greco-catolic român Ioan Inochentie Micu – Klein, a prezentat Dietei ungare un memoriu, în numele “naţiunii române” din Transilvania, faţă de refuzul  de a înlocui termenul “naţiune”, cu acela de “români” sau de “plebea românească”.

Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma), a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraş. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” şi mănăstirea cu acelaşi hram.

A primit titlul de baron, devenind si  membru al Dietei – Adunarea legislativă a Principatului Transilvania.

Fiind primul român  care a intrat în Dieta Transilvaniei, a cerut drepturi pentru poporul român cu argumente bine precizate:

Românii sunt cei mai vechi locuitori ai ţării;

Românii sunt populaţia cea mai numeroasă din Ardeal;

Românii lucrează pământul şi ocnele (muncile cele mai grele);

Românii dau cele mai mari contribuţii şi, în virtutea voinţei imperiale exprimată prin cele două diplome leopoldine, trebuie să se facă dreptate şi poporului român.

Deci şi românii au dreptul să fie recunoscuţi ca naţiune, a patra din Ardeal, nu numai „plebs valahica”. 

Reprezentantii celor trei naţiuni privilegiate (ungurii,sasii si secuii),  s-au împotrivit, spunând că această cerere cuprinde „nişte lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”, iar Dieta nu a permis citirea documentului.

1847 (28 septembrie/10 octombrie) : S-a născut la  Scheii Brașovului, Gheorghe Dima, compozitor şi dirijor, membru de onoare al Academiei Române din 1919;  (m. 1925, la Cluj).

În tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a lucrat ca profesor de muzică și dirijor, fiind director al Școlii de Gimnastică și Cântări (1875 – 1879; 1899 – 1914) și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj.

Din compozițiile sale, sunt foarte cunoscute: „Cucule cu peana sură” , „Mama lui Ștefan cel Mare”,„Ștefan Vodă și codrul”, „A venit un lup din crâng” (versuri de George Coșbuc) , „De ce nu-mi vii?” (versuri de Mihai Eminescu), Peste vârfuri ( versuri de Mihai Eminescu, tradus in germana de Mite Kremnitz şi cântat pentru prima oară la Sibiu, în 1897, dedicat „domnului Titu Maiorescu”, Somnoroase păsărele (trad. lb. germ. «Mude Vöglein»; versuri de Mihai Eminescu).

 1848 (28 septembrie/10 octombrie): Generalul Gheorghe Magheru hotărăşte dizolvarea taberei de voluntari de la „Câmpul lui Traian” din Râureni (Vâlcea), dupa ce imperiile rus şi otoman au pus capăt, prin forţă, tentativei  muntene de emancipare naţională şi socială, care era prea aproape de graniţele lor ca să fie tolerată.

Gheorghe Magheru își stabilise cartierul general la Schitul Troianu de la Râureni, începând cu 2 august 1848. Tabăra militară a fost dizolvată la 28 septembrie, în urma intervenției armatei turce în Țara Românească.

Printr-o proclamație către poporul român, după ce menționa scopul pentru care fusese organizată tabăra și țelurile nobile ale revoluției, Magheru condamna purtarea neloială a Porții otomane și anunța demobilizarea pentru a nu provoca un „război nepotrivit între noi și două puteri mari”.

Generalul Magheru, împreună cu grupul de ofițeri din statul său major, a trecut, pe la Câineni, în Transilvania, nu înainte de a adresa un apel către dorobanții și pandurii aflați la Râureni de a răspunde cu promptitudine la chemarea oricărui fruntaș al revoluției, într-o situație favorabilă pentru Țara Românească, în vederea reluării luptei de emancipare socială și națională.

A f9ost sfârşitul Revoluţiei în Ţara Românească. 

1848: A treia Adunare naţională de la Blaj a adresat Parlamentului de la Viena “Memoriul poporului român din Transilvania”, prin care se susţinea principiul egalităţii naţionale cu toate popoarele din imperiu.

 

La adunare au participat peste 20.000 de tarani romani condusi de Avram Iancu, Axente Sever si Iovin Bran. Recunoscuta ca ”Adunarea Martiala”, intrunirea a hotarat infiintarea de urgenta a unei armate revolutionare romanesti.

Simion Barnutiu, August Treboniu Laurian si Alexandru Papiu Ilarian au fost pasoptistii care au dat tonul adunarii. Participantii au respins unirea Transilvaniei cu Ungaria si au refuzat sa recunoasca guvernul de la Pesta.

De asemenea, au decis sa infiinteze Comitetul National Roman ca organ de conducere a natiunii si au cerut reorganizarea constitutionala a Transilvaniei.

A treia adunare de la Blaj a dus la formarea unei armate de 300.000 de oameni.

La iniţiativa lui Avram Iancu, romanii s-au constituit în 15 legiuni comandate de un prefect, care au început lupta împotriva dominaţiei maghiare, chiar din luna octombrie.

1861: S-a născut la Dresda, entomologul Aristide Caradja; s-a ocupat în special cu studiul lepidopterelor, mai ales al fluturilor mici (colecţia sa, foarte valoroasă, se află la „Muzeul de istorie naturală Grigore Antipa” din Bucureşti); membru titular onorific al Academiei Române din 1930; (m. 1955, București).

A trăit o mare parte a vieții sale pe domeniul sau din Grumăzești, aici a studiat și a colecționat o vestită colecție de fluturi care astăzi se află la Muzeul „Grigore Antipa” din București. 

Colecția număra aproximativ 120.000 exemplare, între care sunt circa 3 000 de tipuri de diverse categorii, construind un tezaur de însemnătate mondială. Întregul material a fost colectat cu ocazia expedițiilor științifice întreprinse în Asia Centrală, China, Tibet, Pamir, Siberia orientală, Asia Mică, Palestina, Algeria, Sicilia, Spania, America de Sud etc. Între 1899–1901 a publicat cel mai complet catalog al microlepidopterelor cunoscute până atunci în România, urmat până în 1905, de încă trei suplimente, apoi a publicat la Dresda trilogia „Bietrag zur Kenntnis uber die Geographische Verbreitung den Pyraliden, Tortriciden und Mikrolepidopteren” (Contribuții la cunoaștereadistribuției geografice a piramidelor, Tortricidae s Microlepidoptere).

1868:  S-a deschis, la Sibiu, primul Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria, convocat de Andrei Șaguna, cu scopul de a stabili principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania și Ungaria și de a începe organizarea mitropoliei și a structurilor acesteia în baza unei noii constituții, s-a desfășurat la Sibiu, în perioada 16/28 septembrie–7/19 octombrie.

Au participat câte 10 preoți și 20 de mireni din fiecare eparhie, aleși prin votul credincioșilor. Congresul a adoptat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, sancționat de autoritatea de stat la 28 mai 1869.

Foto: Andrei Șaguna (n. 20 decembrie 1808/1 ianuarie 1809, Miskolc, Imperiul Austriac – d. 28 iunie 1873, Sibiu, Austro-Ungaria), mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române.

1876:  A decedat  Costache Negri, diplomat roman unionist,  participant la Revoluţia de la 1848; (n. la 14 mai 1812, la Iasi).

Tatal sau era Petrache Negrea, vel aga, mama, Smaranda, nascuta Donici. Este al doilea din cei cinci copii ai familiei.

Incepe sa invete acasa cu un dascal grec si continua scoala la Curtea domnitorului Ioan Sandu Sturdza, a carui sotie era matusa mamei lui.

In 1821, familia sa se refugiaza la Chișinău unde continuă să invețe la Școala Mitropoliei.

 Scriitor patriot si poet ,compune  ocazional poezii de dragoste transpuse in epoca pe muzica, poezii de inspiratie folclorica.

A scris câteva fabule, proza din ciclul Veneția, nuvela neterminata Manastirea, schita satirica neterminata Memoriile unei parechi de foarfici.
Cunoscand bine franceza, italiana, germana, engleza,a  tradus din Byron, Schiller.
De asemenea a scris scrisori, cu valoare documentara, in care se vede moralistul, sensibil, inclinat spre natura.  

1878: Parlamentul României a votat o moțiune privind hotărârile Congresului de la Berlin, după ce a fost obligat să accepte hotărârile Congresului de la Berlin.

În textul respectivei moțiuni se spuneau următoarele : „Silită de hotărârea Puterilor Mari și spre a nu fi o piedică la întărirea păcii, Camera împuternicește Guvernul a se supune voinței întregii Europe, retrăgând autoritățile civile și militare din Basarabia […]” Prin tratat, România pierdea Basarabia istorică (sudul Basarabiei Țariste) retrocedat Moldovei în 1856 și a obținut, la presiunile Rusiei, Dobrogea. Rusia a forțat acest schimb oferind Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor în schimbul Județelor Cahul, Izmail și Bolgrad, fiind interesată de zona strategică a Gurilor Dunării. Delegația română, formată din primul ministru, Ion C. Bratianu și din ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu a protestat, în timpul lucrărilor Congresului de la Berlin, arătînd justețea faptului că se recunoștea independența României și că Dobrogea și Delta Dunării reveneau țării-mamă, aratînd totodată că aceste teritorii istorice sunt în componența României, și aici trebuie sa rămînă. Cedarea efectivă a celor trei județe din sudul Basarabiei s-a făcut la 1/13 octombrie 1878, prin retragerea autorităților române, fără semnarea vreunui document, care să fie interpretat ca o recunoaștere oficială a acestei situații; Rusia a început ocuparea Basarabiei istorice.

1882: S-a născut istoricul şi arheologul Vasile Pârvan, considerat  părintele arheologiei româneşti; membru al Academiei Române, fost membru titular al Academiei Române din 1913 și vicepreşedinte al acestui for; (d.26 iunie 1927).

A studiat la Universitatea din București (1904),după care a urmat cursuri de specializare și documentare la Jena, Berlin și Breslau (1905-1906). Doctor în filozofie al Universității din Breslau (1908). Funcționar la secția manuscrise a Bibliotecii Academiei Române (1903), profesor secundar (1904-1909), profesor suplinitor (din 1909) și titular (1913-1927) al catedrei de istorie veche, epigrafie și antichități greco-romane a Universității din București. Director al Muzeului Național de Antichități (1910-1927) și al Școlii Române din Roma (1922-1927, cel dintâi). Unul din fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene (1913). Membru corespondent (din 1911), titular (din 1913), vicepreședinte (1921-1922) și secretar-general (1923-1927) al Academiei Române. Este părintele școlii arheologice românești, lui datorându-i-se nu numai primul plan de efectuare a unor cercetări arheologice pe plan național, ci și punerea lui în practică, prin săpături realizate într-o serie de cetăți și așezări din Muntenia și Dobrogea. În 1913 a descoperit ruinele cetății Histria, iar în 1914 a început campania de săpături pentru dezvelirea ei”. Principala sa operă este Getica (1926), o istorie a Daciei în mileniul I î.e.n.

1884: S-a născut la București entomologul de origine germană Wilhelm Karl Knechtel, fondatorul şcolii româneşti de entomologie agricolă și membru titular al Academiei Române din 1955 (m. 8 martie 1967, București).

A absolvit Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău în 1902 și a studiat la Școala Superioară de Agricultură Stuttgart–Hohenheim (Germania) între 1904–1907. S-a specializat în domeniul protecției plantelor în Italia la Napoli–Scatati și la Institutul de biologie din Berlin–Dahlem. Din 1937 a devenit Doctor în Științe.

A fost subinspector la Stațiunea pentru Cultura Tutunului, Secția fitopatologie, profesor de fitopatologie și entomologie la Școala de Viticultură din Chișinău și șef al Stațiunii de Bioentomologie din Chișinău, entomolog la Ministerul Agriculturii din București, șef al Secției de entomologie agricolă la Laboratorul de zoologie descriptivă al Facultății de științe la Universitatea din București. A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate, a făcut cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor: Thysanoptere din România. Studii morfologice, Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor.

1884: Se inaugurează tronsonul de cale ferată Adjud-Târgu Ocna,  una dintre cele mai importante realizări ale inginerului constructor Anghel Saligny, având o lungime de peste 50 de km și făcând legătura între Moldova și Ardeal.

Tronsonul face parte din calea ferată Adjud – Siculeni (Ciceu). În anul 1875, un antreprenor englez a primit concesiunea pentru a construi căile ferate Ploiești – Predeal și Adjud -Târgu Ocna.

Proiectul a fost gândit pentru a fi folosit pentru așa-zisele „drumuri ale sării”, așa cum erau cunoscute la acea vreme traseele Câmpina – Telega, Buda – Slănic și Adjud – Tg. Ocna.

 1888: S-a născut la Galați, compozitorul, ofițer, Emil Scarlat Skeletti, membru al Societății Compozitorilor Români; (m. 10 martie 1969, București).

Compozitor și ofițer, membru al Societății Compozitorilor Români. Ca ofițer, a urcat toate treptele armatei până la gradul de general, atașat militar al României în Italia. 

A fost inclus de criticii de specialitate printre compozitorii napolitani autohtoni, fiind membru al Società italiana degli autori ed editori din Roma. A compus albumele: Zece cântece napolitane, Cântece napolitane și piese de sine statatoare, partituri pentru voce si pian: Ti porto una lucciola verde, Canzonetta senza parole, Piccola rosa, etc. A compus muzică de teatru: Greierele și furnica, Do-Re-Mi, muzică corală: Vrăbiuța, Trenul, Mama, Marșul pionerilor, Marșul tineretului, muzică vocală: Aumône, La Palombe, Cântul Targeliei, Noapte bună, cunoscut publicului larg pentru compozitia pentru voce si pian Ce te legeni codrule pe versuri de Mihail Eminescu.

1902: A încetat din viață la București compozitorul și dirijorul Iosif Ivanovici (16/28 septembrie 1902, București).

A compus dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri, cea mai cunoscută compoziție a sa fiind celebra Valurile Dunării.

 1914 (10 octombrie, stil nou): A urcat pe tronul României regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen (n.1865 – d. 1927). 

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul şi succesorul regelui Carol I, a jurat credinţă României,  promiţând că va fi “un bun român”.

A fost unul din făuritorii de seamă ai României Mari. 

 Foto: Majestatea Sa Ferdinand (1865-1927), Rege al României (1914-1927), Principe al României, Principe de Hohenzollern – Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen.

S-a căsătorit  în decembrie 1892 cu principesa Maria (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, avînd şase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea.

Majestatea Sa Ferdinand al României,  a fost  protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române.

A decedat la 20 iulie 1927.

1916:  A luat sfârşit  Bătălia de la Sibiu, prima mare Bătălie de pe Frontul de Nord, in urma careia armata română e obligată să se retragă, in faţa ofensivei trupelor germano-austro-ungare.

Foto: Generalul Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române

Imediat dupa Bătălia de la Sibiu, in perioada 28 septembrie – 11 octombrie 1916, se va desfasura Prima Bătălie de la Oituz, in care trupele române, comandate de generalul Eremia Grigorescu,vor opri  înaintarea armatei germano-austro-ungare şi printr-o singură contraofensivă, restabilesc linia frontului pe vechea frontieră din Carpaţi.

1918: Ferdinand I, regele României (1914-1927), a dat o Proclamatie catre ostaşi, în care îi îndemna sa ia din nou armele pentru a înfaptui „visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ati luptat cu atâta vitejie”.

1920: Se semnează, la Paris, Tratatul dintre Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia și România, prin care se recunoaște suveranitatea României asupra provinciei cuprinse între Prut și Nistru (unirea Basarabiei cu România).

1921: A murit la Bucureşti, Petru Grădişteanu, publicist şi om politic liberal (ca deputat şi senator a iniţiat câteva proiecte de legi, printre care legea privind organizarea şi administrarea teatrelor, adoptată în 1877).

A fost  preşedinte al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor” (Liga culturală); membru de onoare al Academiei Române din 1883; (n. 24 februarie 1839, Bucuresti).

1924: S-a născut (la Hânceşti-Lăpuşna, azi în R. Moldova), prozatorul Chiril Tricolici, autorul unor romane de factură poliţistă şi psihologică, precum şi al unor romane pentru copii şi adolescenţi); (m. 2006).

1931: S-a născut la Ploieștiori, Prahova, scriitorul și criticul literar român Valeriu Râpeanu, editor, profesor universitar, critic şi istoric literar.

A fost redactor la Gazeta literară timp de cinci ani (1954-1959) și trei ani la Luceafărul (1959-1962). Își schimbă locul de muncă și este, pe rând, redactor și redactor șef adjunct la Scânteia (1962-1970), vicepreședinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972) și director al Editurii Eminescu (1972-1 aprilie 1990, dată la care s-a pensionat). A mai fost lector universitar la Academia de Artă din București (1966-1969) și lector universitar suplinitor la Facltatea de Limbă și Literatură Română (1966-1970).

Valeriu Râpeanu este un exeget  de seama al operei marelui istoric Nicolae Iorga.

A scris si monografia “Al. Vlahuţă” si a  îngrijit antologia  “Dramaturgia contemporană românească”.

Din 1991 a fost conf. Univ. Dr. la Facultatea de Jurnalistică, Universitatea „Spiru Haret”, predând cursurile Isoria presei românești și Cultură și Civilizație românească. Este membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Asociației Internaționale a Criticilor Literari, membru în Consiliul Științific al Bibliotecii Metropolitane Mihail Sadoveanu.

1939: A fost format Guvernul Constantin Argetoianu.

Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale prezidat de Constantin Argentoianu, care a guvernat România în perioada 28 septembrie–23 noiembrie 1939, după Guvernul Gheorghe Argeșeanu (21 septembrie 1939–28 septembrie 1939), al cărui prim ministru a coordonat personal represaliile autorităților față de asasinarea lui Armand Călinescu.

A avut un mandat foarte scurt, pentru că activitatea cabinetului a fost considerată ineficientă de șeful statului; în plin război mondial, regele a considerat că primul ministru „n-are vlaga de care ritmul actual are nevoie” și a decis înlocuirea lui cu Gheorghe Tătărescu.

1939: S-a născut actorul Sorin Gheorghiu; (m. 2008).

In primii ani ai carierei a jucat pe scenele Teatrului de Stat „Ioan Slavici”” Arad (1961 – 1965), ale Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti (1966 – 1969), precum şi ale Teatrului Valah Giurgiu (1969 – 1972).

În perioada maturităţii sale artistice, Gheorghiu a creat roluri pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti (1972 – 1993).

A  jucat în filmele „Examen”, de Titus Muntean, şi „Secretul lui Nemesis”, de Geo Saizescu, precum şi în producţia tv „Roşia de un kilogram”, în regia lui Petre Bokor.

Ultima sa premieră a avut loc în 2007, pe scena Teatrului Odeon, cu rolul Alfred din spectacolul „Sunt propria mea soţie”, de Doug Wright, în regia lui Beatrice Rancea.

1951: A murit Petre P. Negulescu, istoric al filosofiei şi al culturii, profesor şi om politic; membru titular al Academiei Române din 1936; (n. 1872).

1966: A decedat compozitorul Ioan Danielescu; (n. 29 decembrie 1884, Ploieşti).

Eminentul profesor, compozitor si dirijor Ioan Cristu Danielescu, a inceput in  anul 1900 studiile muzicale la Conservatorul din Bucuresti, beneficiind de indrumarea unor straluciti maestri ai scolii muzicale romanesti din acea vreme.

Până la sustinerea examenului de capacitate, tanarul profesor I.C. Danielescu a predat gratuit muzica in diverse scoli din Municipiul Ploiesti, in vara anului 1904 reusind sa constituie un cor de aproape 500 de elevi, care in ziua de 2 iulie 1904, cu prilejul comemorarii a 400 de ani de la trecerea in eternitate a marelui voievod al Tarii Moldovei- Stefan cel Mare si Sfant, a sustinut in aer liber un splendid concert-spectacol.

In urma promovarii examenului de capacitate si pana la pensionare (1945), profesorul I.Danielescu s-a impus printre cei mai renumiti profesori de muzica din aceasta straveche urbe, cu deosebire la prestigiosul Liceu „Sf.Petru si Pavel”, precum si la Scoala Normala si Liceul de fete „Spiru Haret” din Ploiesti.

Dintre numerosii săi elevi, au avut fericirea de a-l avea dascal, maestrii: Dumitru D. Botez si Paul Constantinescu, istoricul si criticul literar Valeriu Rapeanu, profesorul emerit Paul D.Popescu, au remarcat in cuvinte elogioase calitatile sale de pedagog si de animator al vietii corale ploiestene.

Paralel cu prestigioasa sa activitate didactica, profesorul I.Cr. Danielescu, se afirma puternic realizand peste 150 de lucrari in domeniul muzicii de teatru, muzicii pentru voce si pian si cu deosebire in domeniul muzicii corale unde ramane „Unul dintre clasicii acestui gen muzical”.

Cateva titluri  au devenit permanente in repertoriul genului: „Se intorc eroii” (1913); „Frunza verde de sulfina” (1920); „Sus pe Arges ” – suita pentru cor mixt (1950), „Pe Valea Prahovei” (1956) si in mod exceptional corul mixt „Vointa Neamului”, un adevarat imn ce rasuna si astazi cu aceeasi intensitate pentru pacea si suveranitatea tarii, compus in preajma Marii Uniri de la 1918.
Profesorul I.Cr. Danielescu s-a impus si printr-o neobosita activitate de dirijor, la pupitrul Societatilor corale: „Doina Prahovei”, „Freamatul codrului” etc., cu care a sustinut numeroase concerte in Ploiesti, in judet si in turnee intreprinse in diverse zone ale tarii.

Manifestari omagiale au avut loc   – cu ocazia atribuirii titlului de Profesor emerit, iar in 1996, cu ocazia comemorarii a 30 de ani de la trecerea sa in  vesnicie, s-a dezvelit o placa omagiala, asezata in fata casei, in care a trait si creat renumitul profesor, compozitor si dirijor, eveniment onorat de conducerea Uniunii Compozitorilor in frunte cu presedintele acestei institutii si reputatul scriitor si om politic Mircea Ionescu Quintus.
Tot in acea zi (8 dec.1996), o placa omagiala s-a dezvelit si pentru distinsul sau fiu, compozitorul, dirijorul si profesorul Nelu Danielescu (n. 1919, Ploiești – d. 16 noiembrie 1971) , unul dintre fondatorii Teatrului de Revista din Ploiesti.

1991: Sunt aduse de la Mărăşesti şi înhumate în Parcul Libertăţii  din capitală, osemintele Eroului Necunoscut.

Citiţi povestea acestui erou  AICI

1993: La şedinţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, consacrată dezbaterii cererii României de aderare la Comunitatea Europeană, ţara noastră a primit aviz favorabil de aderare.

2004: A decedat  Geo Dumitrescu, poet, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Academiei Române (« Nevoia de cercuri »,”Aventuri lirice »,”Libertatea de a trage cu puşca »); (n.18 mai 1920).

2006: A murit Edmond Deda, compozitor, muzicolog, pianist, dirijor şi profesor; (n. 1920).

 2006, 28/29: A murit jurnalistul Dan Goanţă; după 1990 şi-a început cariera jurnalistică ca producător şi prezentator la Televiziunea Română; în 1992 a plecat la Londra, unde a lucrat, timp de şapte ani, ca producător, editor şi prezentator la Redacţia în limba română a BBC World Service; întors în ţară, a colaborat cu trustul de presă Media On (n. 1955).

2006: A încetat din viaţăla Paris, în Franța, scriitorul, criticul  literar, publicistul şi poetul român Virgil Ierunca (Virgil Untaru): “Semnul mirării”, “Poeme de exil”, “Româneşte”;  (n. 16 august 1920, la Lădești, Vâlcea). A fost soțul cunoscutei jurnaliste și critic literar  Monica Lovinescu.

A trăit în Franța începând cu 1947 și a colaborat la postului de radio Europa Liberă cu rubricile Actualitatea Culturală Românească și Povesta vorbei.

2007: A încetat din viaţă regizorul şi scenaristul  Savel Stiopul; (n. 15 iunie 1926).

Cariera sa a inceput in 1950, cele mai valoroase producţii ale sale fiind considerate „Anotimpuri” (1963) şi „Falansterul” (1979), ambele selecţionate la la Festivalul de la Cannes.

„Natura filmelor mele nu a avut un impact imediat in ţară, abia după 10-15 ani au fost văzute cu ochii care trebuie.

Ca atare, nu am căştigat niciodată vreun premiu aici, dar am luat premii importante in străinătate şi de trei ori am fost nominalizat la Cannes”, mărturisea Savel Stiopul intr-un interviu acordat unui cotidian bucurestean..

A fost inmormântat  la Cimitirul Armenesc din Bucureşti.

2012: A murit Alexandru George (numele adevărat: George-Alexandru Georgescu), critic, istoric literar, eseist, prozator şi traducător; (n. 1930).

2014: A decedat Î.P.S. Nicolae Corneanu, arhiepiscop al Timişoarei, mitropolit al Banatului (din 1962).

Între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de Teologie la București. În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere.

In 1949 și-a susținut teza de doctorat si a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș.

Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă.

A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germania și la Fundația „Pro Oriente” din Viena.

Începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier. La 15 decembrie 1960 a fost ales episcop al Episcopiei Aradului. La 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului.

Înscăunarea sa a avut loc la 4 martie 1962. Odată cu reînființarea în 1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș.

Interimar, IPS Nicolae Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968).

Nicolae Mihail Corneanu (n. 21 noiembrie 1923, Caransebeș – d. 28 septembrie 2014, Timișoara), a fost  arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului din 1962 până în 2014. În anul 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române

A fost printre primii ierarhi ortodocși români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului comunist.   In 2007, o ezoluție a  CNSAS confirma  că Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliției politice comuniste și că a furnizat, între 1950 și 1988, informații despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze în ierarhia bisericească.

A fost criticat si pentru faptul ca la ceremonia de sfințire a bisericii greco-catolice „Sfânta Maria Regina Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25 mai 2008, a plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăși.

Ca răspuns, excelența sa, monseniorul Francisco-Javier Lozano, nunțiul apostolic în România, conform tradiției, i-a dat în mână ÎPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului, din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit singur. 

BOR și-a arătat rezervele față de acest gest, considerînd că, deși ortodocșii și catolicii își recunosc reciproc unele taine, „comuniunea potirului” nu este acceptabilă.

Această împărtășire a determinat protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitului Kirill, cerând Bisericii Ortodoxe Române „să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”.  Au protestat de asemeni mari duhovnici, precum și călugării de la Muntele Athos, care au solicitat caterisirea ÎPS Nicolae. 

În protestul lor aceștia l-au acuzat pe ÎPS Nicolae că s-ar fi împărtășit cu ereticii, ceea ce a determinat proteste vehemente.

ÎPS Bartolomeu Anania a luat de asemeni poziție împotriva ÎPS Nicolae.

La ședința Sfântului Sinod   programată pentru 8-9 iulie 2008, in plenul Sinodului, ÎPS Nicolae și-a recunoscut vina, „și-a cerut iertare și a fost iertat”.

Anterior, cazul a fost dezbătut de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, condusă de ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei in ctimpul careia a fost adoptată o soluție de compromis: mitropolitul Banatului și-a făcut mea culpa în plenul Sinodului,  care i-a acordat ca urmare iertarea, însă a interzis categoric pe viitor împărtășirea clericilor și laicilor ortodocși în alte Biserici creștine, precum și concelebrarea Liturghiei, a Sfintelor Taine cu slujitori ai altor culte, sub pedeapsa unor sancțiuni canonice severe

2018: A încetat din viață la vârsta de 81 de ani,artistul de circ Siminică (numele său real Simion Avram), unul dintre cei mai mari comici români ai artei circului ; (n. 1936).

„Siminica” s-a născut într-o cuşcă de lei transformată în vagon de circ. Bunicul sau era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini”, tatăl său cânta la trombon şi interpreta pasaje comice, iar mama sa era „amazoană” şi, în timpul liber, vânzatoare la casa de bilete a circului.

2020: A murit geologul, profesor universitar și cercetător științific Dan C. Jipa, membru corespondent al Academiei Române din 2014; (n.20 decembrie 1935).

A fost absolvent al Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie Tehnică din Bucureşti, Facultatea de Geologie Tehnică (1958).

Obține titlul de Doctor in geologie în 1994.
A lucrat ca inginer geolog la Intreprinderea de Prospectiuni a Comitetului Geologic (1958-1968),și a fost Cercetător stiinţific la Institutul Geologic al României (1968- 1993) și la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar (1993-2013).

A efectuat importante lucrări de prospecţiuni şi cartări geologice, precum şi studii sedimentologice în depozite clastice marine (fosile si actuale) şi
fluviale.

2020: A murit artistul plastic și profesorul de istorie Gigel Bîrliba; (n. 1968).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul

Sfantul Cuvios Hariton a vietuit in cetatea Iconiu, in timpul imparatului Aurelian (270-275). Pentru ca a marturisit ca este crestin, a fost supus la multe chinuri.

A fost torturat până când trupul sau s-a facut tot numai o rană. A fost eliberat din temniță dupa moartea imparatului Aurelian.

In timp ce se indrepta spre Ierusalim, a fost prins de niste talhari.

Din Sinaxar aflam ca un sarpe veninos a intrat in vasul cu vin din care beau talharii si le-a adus moartea acestora.

Sfântul Hariton a facut o biserica din peștera talharilor si cu aurul gasit la acestia a ridicat o manastire.

A trecut la cele veșnice la adânci bătrâneți.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/28/o-istorie-a-zilei-de-28-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox.ro;
11. Cinemagia.ro.

Publicitate