CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Câțu este noul președinte liberal

„Dragi colegi, am spus de mai multe ori, acest vot mă onorează şi mă responsabilizează. În acelaşi timp,  trebuie să fiu sincer şi să vă spun că nu mă surprinde alegerea dummneavoastră, pentru că am spus din primul moment că echipa câştigătoare e singura soluţie pentru PNL.

În acelaşi timp, vă promit că voi fi preşedintele liberalilor, indiferent pentru cine aţi votat astăzi. De astăzi suntem un partid unit şi vom folosi toate resursele împotriva adversarului nostru politic, PSD.

Această nu a fost doar o campanie, a fost o mişcare care începe cu PNL şi care va schimba România în bine.

Vă mulţumesc tuturor şi împreună construim România liberală. Mulţumesc!!”

PSD, după alegerea noului șef PNL:

”Câțule, ești așteptat la moțiune” !

26/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , | Un comentariu

SĂ CUNOAȘTEM MAI BINE PRIETENA ȘI ALIATA NOASTRĂ, UNGARIA

Harta-Romania-Ungaria - Romania Military

VECINA NOASTRĂ, UNGARIA

La mai bine de 100 de ani distanță de la Marele Război (1914-1918) și la 75 de ani de la cel de-al doilea Mare Război (1939-1945), traumele suferite de români și maghiari deopotrivă în acest interval istoric se mai resimt încă în mentalul colectiv al ambelor națiuni, scrie prof.univ.dr. Alexandru Ghișa în cotidianul „Făclia de Cluj”, nr.9030/29-30 august, 2020

Chiar dacă au trecut 102 ani de la unirea Transilvaniei cu România (01.12.1918) și 100 de ani de la recunoașterea internațională a deciziei luate la Alba Iulia prin Tratatul de pace de la Trianon (04.06.1920), este cazul să ne cunoaștem mai bine vecinul din Vest, din cel puțin două motive: 

  1. Ungaria este țara de lângă noi, un stat apropiat nu numai geografic, dar și economic și cultural, legat de noi prin prezența unei importante comunități maghiare, dar și a unei comunități românești în Ungaria care, chiar dacă mai redusă numeric, este la fel de importantă;
  2. Pe de altă parte, nostalgiile după Transilvania mai persistă încă în opinia publică ungară, la nivelul elitelor politice și culturale. Recuperarea teritoriilor pierdute a fost și este firul roșu al acțiunilor politico-diplomatice inițiate și coordinate de la Budapesta, mai ales în relația directă cu România.

În timpul Marelui Război (1914-1918), românii și maghiarii erau pe poziții de adversitate, iar Tratatul de la Trianon a fost semnat de Ungaria ca stat învins, iar România l-a semnat alături de Puterile Antantei, ca state învingătoare.

În perioada imediat post-Trianon, șeful statului ungar, amiralul Miklos Horthy, autoproclamat regent, a declarat România „dușmanul numărul unu” deoarece față de ea are cele mai mari pretenții teritoriale și pentru că ea este cea mai puternică dintre toate țările învecinate.

Pentru amiralul regent, militar de carieră, scopul principal al politicii Ungariei față de România este „războiul armat”. În 1921, acesta declara că până la momentul potrivit al atacului, aparent trebuie create relații pașnice cu România, dar trebuie folosit orice prilej în vederea izolării diplomatice, iar pentru Transilvania trebuie continuată intens organizarea iredentistă. În consecință, revizuirea sistemului de tratate de pace de la Versailles a devenit un obiectiv constant al politicii externe ungare.

După primul război mondial, poziția și statutul României s-au schimbat radical – ca urmare a Marii Uniri din 1918 a devenit o țară de mărime medie în Europa. Tot atunci, România și-a schimbat vecinii, trei dintre ei – Ungaria, Rusia Sovietică și Bulgaria – aveau revendicări teritoriale și se manifestau ca inamici.

Drept urmare, Regatul României, sub regele Ferdinand, a acționat pentru apărarea status-quo-ului teritorial stabilit la Paris și va construi un sistem de alianțe care să servească acestui scop – alianța cu Polonia (1921), pentru a se proteja în fața URSS, Mica Înțelegere – cu Cehoslovacia și Iugoslavia (1920-1921), pentru a se apăra în cazul unui atac neprovocat din partea Ungariei.

Harta Europei, indicând graniţele naţionale stabilite de Tratatul de la Versailles (1919)(https://www.ncpedia.org/media/map/europe-after-treaty)

Ungaria, pentru realizarea obiectivelor sale revizioniste, avea nevoie de un aliat puternic și compatibil acestei orientări, identificat în Germania nazistă. Alianța horthysto-nazistă este concretizată în cadrul primului arbitraj de la Viena, din 3 noiembrie 1938, soldat cu desființarea statului Cehoslovac.

Ungaria primește de la Hitler sudul Slovaciei și apoi Rutenia. În vara anului 1940, România a fost supusă unei presiuni extraordinare din partea a două puteri în plină afirmare politică și militară – Germania nazistă și Uniunea Sovietică comunistă. Ambele state militau împotriva sistemului de tratate de la Versailles și în ambele capitale – Berlin și Moscova, Ungaria era încurajată în politica ei revizionistă împotriva României. După desființarea Cehoslovaciei, a Poloniei și capitularea Franței, România, izolată politic și militar, se alătură Germaniei.

Astfel, în urmă cu 80 de ani, Ungaria și România erau state aliate, alături de Germania nazistă. Chiar și în aceste condiții, Miklos Horthy și-a urmat linia politică propusă, realizând, chiar și parțial, obiectivul – a obținut Transilvania de Nord prin al doilea arbitraj de la Viena, din 30 august 1940. Masacrele de la Ip și Trăsnea și nu numai, sunt relevante pentru traumele provocate poporului român.

Datorită acestor masacre, la care a procedat administrația militară instaurată de regimul horthyst în Transilvania de Nord, nici regele Mihai și nici mareșalul Ion Antonescu, în calitate de Conducător al statului român, nu au recunoscut deciziile de arbitraj semnate la Viena la 30 august 1940. Mai mult, prin actul de la 23 august 1944, trecerea de partea aliaților și intrarea în război împotriva Germaniei și prin contribuția Armatei Române la eliberarea Transilvaniei, a Ungariei și Cehoslovaciei, România a recuperat Transilvania de Nord la pacea de după război (10 februarie 1947), dar cu eforturi și sacrificii imense.

Harta Europei după cel de-al Doilea Război Mondial (1949) ( http://www.diercke.com/kartenansicht.)

Cu 30 de ani în urmă, Ungaria și România erau din nou aliate în sistemul socialist sovietic și membre în Tratatul de la Varșovia. În decembrie 1989 au acționat împreună pentru răsturnarea comunismului și a regimului Ceaușescu.

Dacă atunci nu s-a reușit declanșarea unui război civil în România, Ungaria și-a dorit un război interetnic în Transilvania. În condițiile în care, cu un an înainte, 1988, izbucniseră conflicte interetnice în Kosovo – Iugoslavia și în Nagorno-Karabah, între Armenia și Azerbaidjan, Budapesta a introdus în această ecuație și Transilvania, motivată de privarea de drepturi a minorității maghiare în România.

Pe 20 decembrie 1989, președintele Parlamentului și președinte provizoriu al Ungariei, Matyas Szürös, a declarat într-un interviu pentru Radio Budapesta, că țara sa sprijină „autonomia” și chiar „independența” Transilvaniei (trad. Col.(rtr.) Ioan Todericiu, fost atașat militar la Budapesta, 1979-1990).

Relevant, în acest sens, este și apelul șefului interimar al statului ungar, același Matyas Szürös, adresat maghiarilor din România. În interviul din 15 martie 1990, acordat ziarului de limbă maghiară „Romàniai Magyar Szó” (publicat în numerele 69 și 70 din 15 și 16 martie 1990, trad. Zeno Millea), el a transmis maghiarilor să profite de noile posibilități din România, să se mobilizeze, să se organizeze, oferind ajutor moral și politic, dar și unul de altă natură (?), subliniind că „cel mai important este ca maghiarimea din Ardeal să-și făurească singură destinul”.

Matyas Szürös afirma în interviu că „acest lucru poate fi sprijinit din afară, dar trebuie demarat din interior”, adică în România. Dacă „țara mamă” îți spune de la cel mai înalt nivel să ieși în stradă pentru a cere și a pretinde drepturi în Transilvania, procedezi în consecință. După numai cinci zile, la 20 martie 1990, maghiarii au ieșit în stradă la Târgu Mureș. Reacția românilor nu a fost cea scontată și războiul interetnic preconizat nu s-a produs în Transilvania.

În zilele noastre, premierul ungar Viktor Orbàn merge, practic, pe aceeași linie Horthy – Szürös. La comemorarea din acest an a Tratatului de la Trianon, din Ungaria, în discursul rostit la Satoraljaujhely (o6.06.2020), Viktor Orbàn a acuzat Vestul – a se înțelege Franța, Anglia, SUA și Italia – că a violat granițele milenare în Europa Centrală și a înghesuit Ungaria între frontiere care nu pot fi apărate.

În acest discurs, premierul ungar anunță că țara sa construiește un viitor comun cu Slovacia, Serbia, Croația și Slovenia. În același timp, el își exprimă bucuria că Cehoslovacia și Iugoslavia nu mai există. Desigur, pentru Ungaria e mai ușor să discuți cu Serbia, cu Croația, cu Slovenia sau direct cu Slovacia.

Din discursul premierului ungar lipsește orice referire la România. De ce această omisiune? Să fie regretul că România nu a fost spartă încă și mai ales faptul că Transilvania a rămas întreagă în componența țării noastre? În acest discurs, domnul Viktor Orbàn mai face o afirmație – cum că „frontiere are numai statul, nu și națiunea”. Poate fi corect acest lucru, dar atunci de ce atâta înverșunare împotriva Tratatului de la Trianon?

În primul rând acest tratat este actul de naștere a Ungariei ca stat modern, independent și suveran. În al doilea rând, tratatul stabilește frontierele de stat ale Ungariei, în arealul ei etnic, în care națiunea maghiară este majoritară. Comunitățile maghiare rămase în afara acestor frontiere, trăiesc în state cu majorități slovace, sârbe, croate, slovene și române.

De menționat că „Centenarul Trianon” a fost comemorat la 4 iunie 2020 în 100 de localități din România. La Cluj-Napoca, în jurul orei 17.30 (16.30 ora Parisului, când s-a semnat tratatul la Palatul Marele Trianon), membri ai Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania, Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Partidului Civic Maghiar și ai Consiliului Național Secuiesc, au depus o coroană de flori la statuia lui Matei Corvin, în semn de „omagiu celor care în ultima sută de ani au luptat pentru a reîntregi națiunea maghiară” (conform cotidianului local „Făclia” din 05.06.2020).

O asemenea comemorare care a avut loc în România, este imposibil de organizat în Slovacia, Serbia, Croația sau Slovenia. Și totuși România a fost și este omisă din construcțiile politico-diplomatice realizate sau preconizate de Budapesta. Relevant este „Grupul de la Vișegrad”, cu Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia – la care România nu a fost invitată. Această atitudine este conformă firului roșu urmat de Ungaria în politica externă – de la Miklos Horthy la Matyas Szürös și Jozsef Antall, iar azi de Viktor Orbán – izolarea diplomatică a României.

Harta Europei 2020 (https://mapofeurope.com/europe/)

Toate acestea se întîmplă și în zilele noastre, când Ungaria și România sunt din nou în același sistem de alianțe – în NATO și în Uniunea Europeană. Parafrazând dictonul latin „Timeo Danaos et dona ferentes” – „Teme-te de greci chiar și când aduc daruri”, invit cititorii să înlocuiască Grecia cu Ungaria, pentru un plus de prudență în ceea ce ne rezervă viitorul.

26/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 26 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 26 septembrie în istoria noastră

1326: Prima mențiune cunoscută a înnobilării unui cneaz român din Transilvania.

Blazonul familiei Bârsan

La 26 septembrie 1326, regele Carol Robert a emis o diplomă prin care a întărit drepturile de posesiune asupra moșiei Bârsana cneazului Stanislau Bârsan care stăpânea deja această moșie cu drept de moștenire. Acest act reprezintă și cea mai veche „diplomă” de confirmare a rangului nobiliar a unui român din provinciile românești, de la începuturile istoriei.

Carol Robert de Anjou a acordat această diplomă lui Stanislau Bârsan, stăpânitor al Cnezatului Strâmturii (Bârsana) din Țara Maramureșului, pentru serviciile aduse coroanei. Aceasta a reprezentat și atestarea documentară a localităţii Bârsana.

Totodată aceste izvoare reprezintă şi cea mai veche “diplomă” de confirmare a rangului nobiliar a unui român din acest străvechi ținut românesc provinciile românesc.




Foto: Sigiliul regelui Ungariei Carol Robert de Anjou


Textul integral al diplomei lui Carol Robert de Anjou, emisă în favoarea cneazului Stanislau Bârsan, era următorul:

“Carol, din îndurarea lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi stăpân al Ţinutului şi Muntelui Sant’Angelo, tuturor credincioşilor lui Christos care vor vedea scrisoarea de faţă, mântuire întru Mântuitorul tuturor.

Vrem să ajungă la cunoştiinţa tuturor, prin cuprinsul scrisorii de faţă, că luând seama la faptele de credinţa şi la slujbele merituoase ale cneazului Stanislău, fiul lui Stan, de asemenea la statornicia credinţei sale şi la devoţiunea sa sinceră, pe care ştim ca a avut-o mereu faţă de noi şi faţă de sfânta coroană regească, simţim că o are şi în prezent, şi credem cu tărie că o va avea şi în viitor, şi, văzând noi să-l răsplătim cu favoarea regească pentru atâtea fapte de credinţă şi slujbe am dat, am dăruit şi am hărăzit un anumit pământ numit Zurduky (Strâmtura, n.n.), aflător în districtul Maramureşului, ţinând de dreptul nostru de danie, împreună cu toate folosinţele şi dependinţele sale, între semnele de hotar şi hotarele dinainte, aceluiaşi Stanislău cneazul (kenezio – în original) şi prin el, moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, pentru a-l stăpâni, a-l ţine şi a-l avea cu drept deplin, de necurmat şi de moştenire, scutind şi absolvind acelaşi pământ de orice jurisdicţie, judecată şi dare regală care vor fi exercitate de noi sau de oricare dintre slujbaşii noştri, sau, va fi percepută în orice timp şi am cedat aceluiaşi cneaz şi moştenitorilor săi toată datoria şi darea aceluiaşi pământ sau a oamenilor care locuiesc pe el, ca să o perceapă după obiceiul şi legea nobililor regatului.

Prin urmare, să nu-I fie îngăduit nici om să încalce prevederea prezentei scrisori sau să o contrazică cu îndrăzneală necugetată şi să nu existe vreunul care să îndrăznească să pretindă vreo dare de la oamenii numitului pământ Zurduky (Strâmtura, n.n.), iar dacă va îndrăzni vreunul, atunci să atragă asupra lui mânia regească.

Întru pomenirea şi tăria veşnică a acestui lucru, noi am dat această scrisoare de faţă, întărită cu semnul peceţii nostre duble, noi şi autentice. Dată de mâna chibzuitului bărbat, magistrul Andrei, prepozitul de Alba (Regală, n.n), vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului 1326, în ziua a zecea înaintea calendelor lui octombrie, în acelaşi an al domniei noastre, adică al douăzeci şi şaselea, pe când guvernau în chip fericit bisericile lui Dumnezeu venerabilii părinţi domnul Bolezlau, arhiepiscopul de Strigonium şi fratele Ladislau, arhiepiscop de Kalocsa, Ioan, episcop de Nitra, Benedict, episcop de Cenad, Nicolae, episcop de Gyor, Gheorghe, episcop de Sirmiu, Ladislau, episcop de Pecs, fratele Petru, episcop de Bosnia, Ivanca, episcop de Oradea, Andrei, episcop de Transilvania, Henric, episcop de Veszprem, Laurentiu, episcop de Vac şi Chanadin, episcop de Eger, iar Filip era palatin, Dumitru, mare vistier, Alexandru, jude al curţii noastre, Toma, voievod al Transilvaniei, Mych, ban al întregii Slovenii, Pavel, ban de Mako, Ioan, mare vistier şi Deseu, mare comis al doamnei regine, soţia noastră, Nicolae, comite de Posonium, şi alţii, cât mai mulţi deţineau comitatele şi dregătoriile regatului.” (Ioan Mihaly de Apşa – Diplome Maramureşene din sec. XIV si XV, pag. 7-9.).


 1387: Petru I Muşat, domn al Moldovei (1375-1391), recunoaște printr-un act omagial făcut la Liov, in ziua Înălţarii Sfintei Cruci, suzeranitatea lui  Wladyslaw al II-lea Jagello, rege al Poloniei (1386-1434) si  mare cneaz al Lituaniei (1377-1434).

La mijlocul lunii septembrie 1387, Petru I Muşatinul, asistat de cinci “consilieri supremi” – boierii Giula, Burlea, Drag, Stanciul şi Stanislav –, a sosit la Liov (Lvov) unde a purtat tratative cu regele Vladislav al II-lea Jagiello.

Ele s-au încheiat prin depunerea de către voievodul moldovean a omagiului său de vasal al coroanei polone, confirmat prin două acte scrise, semnate separat, respectiv de voievodul Petru şi boierii lui .

Omagiul vasalic a fost confirmat printr-o carte regală a suzeranului polon care nu s-a păstrat, dar care, de rând cu alte acte vasalice ale domnilor moldoveni de după Petru I, au fost confirmate printr-o carte unică, semnată de acelaşi rege, la 13 decembrie 1433.

Din textul acestui document se desprinde observaţia că în centrul negocierilor moldo-polone s-a aflat problema delimitării teritoriale dintre voievodatul Moldovei şi Uniunea Polono-Lituaniană. Ca urmare, “graniţa veşnică” care delimita “ţara noastră (a regelui polon – n.n.) a Rusiei şi Moldova” urma traseul pe râuleţul Colacin, dintre Snyatin şi Şepinţi, apoi peste câmpia Bolohovului până la Nistru, în punctul marcat de satul Potoc, şi mai departe pe Nistru în jos până la Marea Neagră .

Astfel, în cadrul negocierilor, Petru I Muşatinul a trebuit să renunţe la controlul asupra Podoliei Mici, documentul stipulând că “peste ţărmul Nistrului (adică pământurile din stânga lui – n.n.) este ţara noastră (a regelui – n.n.) a Rusiei”.

În schimb, ca aparţinând deja Ţării Moldovei, erau recunoscute fostele stăpâniri tătare, apoi lituaniene din dreapta Nistrului, adică teritoriile voievodatului care, în componenţa Ţării Moldovei în noile ei graniţe, se deosebea prin denumirea de Ţara de Jos.

După ce a fost încheiat acest tratat s-a accentuat rivalitatea ungaro-polonă pentru dominaţia asupra Moldovei.

Soarta lui Petru I și a fratelui său Ștefan, după jumătatea anului 1368 nu este cunoscută și nu se cunosc date despre moartea lui Petru I și nici locul mormântului său. Se presupune, însă, că mormântul său ar fi unul dintre cele trei morminte aflate în prima biserică de la Rădăuți, în naosul actualei biserici episcopale Sfântul Nicolae.

1497: Armata regelui Poloniei, Ioan Albert, a invadat Moldova și a asediat cetatea Sucevei timp de trei săptămâni. Garnizoana moldoveană, condusă de portarul Sucevei, Luca Arbure, a rezistat cu succes asediului care a durat trei săptămâni astfel încât capitala Moldovei nu a putut fi cucerită.

Acest episod militar a avut o însemnătate deosebită pentru asensiunea lui Luca Arbure, al cărui rol politic în stat a crescut constant în anii următori.
 

1617: Este semnat Tratatul de alianţă de la Soroca între Radu Mihnea, principele Moldovei  şi Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei.

1830: Prin decret imperial, ţarul  Rusiei acordă privilegii evreilor care doresc să se strămute în oraşele din Basarabia ţaristă.

1867: S-a născut la Beregsăul Mare, Săcălaz, Timiș, avocatul Aurel Cosma, om politic bănățean, unul dintre militanții de frunte al unirii Banatului cu România; d. 31 iulie 1931, la Timișoara.

A beneficiat de un sprijin financiar din partea Fundației „Emanuil Gojdu” (150 florini), pentru a urma studii de drept la Debrețin și la Universitatea din Budapesta, unde a obținut titlul de Doctor în Științe Juridice și în Științe de stat (1894).

Timp de un an (1990–1991) și-a făcut stagiul militar la Școala de Artilerie de la Sibiu, în timpul studiilor având un rol important în distribuirea documentului Cestiunea română din Transilvania și Ungaria, interzis de autorități. Examenul de avocat, cenzura, l-a trecut în 1896, intrând în Camera Avocaților din Timișoara, în 1921 fiind ales primul decan al Baroului Timișoara. A profesat avocatura până la moarte. A scris în gazetele vremii numeroase articole politice și a colaborat la partea de jurisprudență din Enciclopedia Română.

A fost membru fondator al Școalei Politehnice, a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar RomânGarda Națională RomâneascăConsiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte; a fost ales în Marele Sfat Național Român.

A deținut funcții politice, ca: prefect, ministru al Lucrărilor Publice, deputat, senator. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României, Ordinul Coroana României, Ordinul Ferdinand I, Ordinul Sfântul Sava, Ordinul Polonia Restituta, Ordinul Phoenix, Ordinul Sfântului Mormânt, etc.

1874: Are loc, la Bucureşti, prima competiţie internaţională din analele sportului românesc – un concurs de tir (tragere la semn), intre trăgători din Transilvania, (la data aceea teritoriu austro – ungar) si România.

La inceputul secolului al XIX-lea (1831), se constituise la Arad, Asociatia Cetățenească de Tir, prima structura organizatorica dedicata sportului cu arme de pe teritoriul actual al Romaniei, infiintata de militari si aristocrati pasionati de  partidele de tir de agrement sau vanatoare.

Societatea Română de Arme, Gimnastică şi Dare la semn. Diplomă de acordare  a medaliei argint pentru gimnastică lui Rădulescu Nicolae - INP, Bunuri  culturale mobile clasate în Tezaurul Patrimoniului Cultural Naţional

Pe 5 mai 1862, in Principatele Romane, ia ființă prima societate de tir la nivel național, denumită : „Societatea Română de arme și dare la semn” având sediul la București, care la numai un an de la înființarea ei, avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare.

In 1865 prin Decretul Domnesc Nr. 1147 dat de Alex Ioan Cuza, au fost aprobate statutele “Societatii de dare la semn” in Principatele Unite.

În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă, teren trecut în patrimoniul statului, o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat.

Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul, unde până în anul 1900 se efectuau doar trageri cu arme de glonț – carabină și pistol – urmând ca mai apoi să se organizeze și trageri cu arme de vânătoare.

Pe data de 1 aprilie 1900, printr-un alt Decret Regal, Societatea de Dare la Semn este recunoscută ca persoană juridică.

Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial.

În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

1881 (26 septembrie/ 8 octombrie): S-a născut in comuna Tîrnauca, jud. Dorohoi (azi in Ucraina), Vasile Bogrea, filolog şi lingvist, poet şi traducător, specialist în limbile clasice; (m. 6 septembrie 1926, la Viena).

https://i1.wp.com/www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/Poze/carti/415px-Vasile_Bogrea.jpg

A urmat Facultatea de Litere şi Facultatea de Drept din Iaşi (1902 – 1906), dupa care a audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 – 1913) si  incepand cu anul 1920 a fost profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj.

S-a ocupat de lexicologie şi onomastică românească

Impreună cu Sextil Puşcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) şi ale Societăţii Etnografice din Cluj (1923).

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1920 .

A scris aproape 300 de studii si articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie si antroponimie. Umanist de o vasta eruditie, a avut o pregatire temeinica si o vocatie certa pentru filologia clasica. A fost, de asemenea, poet si traducator.

Dintre studiile sale stiintifice: Etimologii si notite lexicografice, 1920;  Romanii in civilizatia vecinilor, 1925; Sfintii-medici in graiul si folclorul romanesc, 1926; Semantism romanesc si semantism balcanic, 1927.

Dintre editiile postume : Pagini istorico-filologice, Cluj, Editura Dacia, 1971; Sacra Via. Pagini literare si publicistica, Cluj, Editura Dacia, 1973; Opere alese , Bucuresti / Chisinau, Editura Fundatiei Culturale Romane / Editura Stiinta, 1998.

1899: A  fost dezvelită statuia fostului primar al oraşului Bucureşti, Emilian Pake-Protopopescu.

Monumentul  a fost realizat în marmură albă de Carrara de către sculptorul Ion Georgescu si era amplasat lângă Biserica Greacă din Bucureşti, în actualul Parc Izvorul Rece, pe locul unde la 6 decembrie 2007 a fost inaugurat monumentul „Nicolae Bălcescu”, turnat în bronz de sculptorul Mircea Corneliu Spătaru.

Emilian Pake-Protopopescu (n. 1845; d. 1893), este considerat unul din cei mai buni primari pe care i-a avut  Bucureştiul , fiind cel care a modernizat oraşul: a pavat străzi, a introdus iluminatul electric, a deschis noi linii de tramvai, a reorganizat lucrul primăriei ş.a. 

Pake Protopopescu a deschis noul bulevard, care lega cartierul Cotroceni cu mahalaua Oborului, care se numea atunci Orizontului.

În Piaţa Pache, lângă fântână, a fost ridicată   în cinstea sa  monumentul,demolatin 1948 de catre autoritatile comuniste.

După 1989, bulevardul a reprimit numele fostului primar.

1902: În România a intrat în vigoare Legea pentru organizarea meseriilor.

Cunoscută și sub numele de Legea MissirLegea din 5 martie 1902 pentru organizarea meseriilor, intrată în vigoare la 13/26 septembrie 1902, reglementa condițiile de admisibilitate, relațiile dintre patroni și elevi, lucrători sau meseriași și cele de arbitraj, etc.

1905: S-a născut geograful Tiberiu Morariu, autor al unor  studii de etnografie şi geografia populaţiei si membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 1982).

1907: S-a nascut la Adjud, poetul, eseistul si dramaturgul roman Dan Botta ; (d. 13 ianuarie 1958, Bucuresti).

A fost fratele actorului şi poetului Emil Botta. Tatăl, medic, provenea dintr-o veche familie  nobiliara ardeleana, care numara printre stramosi, foşti voievozi ai cetăţii şi ţinutului Chioarului din Maramureş, iar mama sa era corsicana, din familia  Franceschi.

 A urmat  studii universitare clasice (limba latină şi limba greacă) la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind apoi licenţiat si  în Educaţie Fizică şi Sport.

Publică în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine, etc. Participă la conferinţele grupului Criterion şi este cooptat în comitetul de redacţie al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcţie al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938.

A debutat  în 1931 cu volumul de poezii „Eulalii” si a mai  publicat, în timpul vieţii, două volume de eseuri. Postum i-au apărut patru volume de Scrieri.

Pe lângă opera originală, este şi autor al unor traduceri din literatura universală: poeziile lui Edgar Allan Poe şi romanul Oile Domnului (A Lã e a Neve), al scriitorului portughez Ferreira de Castro.

In 1956, Dan Botta a dat o excepţională traducere a „Baladelor villoneşti”, ediţie prefaţată de Tudor Arghezi.

A fost  colaborator al revistei legionare Sfarmă-Piatră  si a fondat  în 1941 revista „Dacia” împreună cu Octavian Tăslăuanu şi Emil Giurgiuca.

1908: S-a născut la București, eseistul și criticul literar Edgar Papu, profesor universitar, ales post-mortem (din 2006) membru al Academiei Române; d.30 martie 1993.

1908-1993 Edgar Papu

A urmat Facultatea de Litere și Filozofie între 1927–1932, a audiat și cursuri la Universitatea din Viena, la Instituto Interuniversitario Italiano din Florența, la Perugia. A pregătit teza de doctorat Formele deschise în artă la Viena cu profesorul Friederich Kainz, lucrare susținută în România. A fost profesor la Liceul Național din Iași iar apoi profesor de estetică la Universitatea din București. Considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, este autorul unor studii de literatură universală și teorie literară.

Una dintre cărțile sale fundamentale este Barocul ca tip de existență. În 1961 a fost arestat, fiind acuzat de „înaltă trădare” și condamnat la opt ani de închisoare. I s-a confiscat averea și a făcut închisoare la Bacău în grajdurile din apropierea orașului. După eliberarea sa din 1964, a dus o viață de om marginalizat, nemaifiind primit la Universitate.

1909: S-a născut la Dumbrăvița, jud.Timiș, Ştefan (Istvan) Dobay, fost internaţional de fotbal şi antrenor, nume de legendă a fotbalului românesc; (m. 7 aprilie 1994 la Târgu Mureș).

Stefan_Dobay

S-a consacrat pe postul de extremă stânga, post pe care a evoluat și în echipa națională, cu care a participat la două turnee finale ale Campionatului Mondial, în 1934 și 1938 și la cinci ediții ale Cupei Balcanice.

După ce și-a încheiat cariera de fotbalist, Dobay a urmat și cariera de antrenor.

A început la Constanța, la echipele CFR și Dezrobirea, continuând la Locomotiva Tg Mureș, Flacăra Moreni, Dinamo București, CCA, ASM Lugoj, UTA și CFR Cluj.

Dobay a fost și antrenor de lot național, cele mai bune rezultate ca tehnician obținându-le cu CCA, prin câștigarea Cupei României (1955) și obținerea titlului național (1956).

1909: S-a născut Horia Stanca, cronicar dramatic, memorialist şi traducător;  (m. 2002).

 - STANCA Horia -

Provenea dintr-o veche si prestigioasa familie de cărturari ardeleni, inrudita, pe linie materna, cu Titu Maiorescu : tatal a fost colaborator al revistei Luceafarul de la Pesta, unchiul, Dominic, era medic scriitor, iar fratele, Radu si varul primar, Dominic Stanca – nume de referinta ale culturii romanesti moderne.

A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii din Cluj (1928-1932) si a luat doctoratul in Drept Este avocat la baroul Cluj si colaborator la Natiunea romana si Tribuna. Dupa cedarea Ardealului de Nord, in 1940, se stabileste la Bucuresti. intre 1940 si 1941 este jurisconsult in Bucuresti.

Ofiter de rezerva de artilerie, este mobilizat si trimis pe front, la Odesa si in Crimeea. Ultimii doi ani de razboi este atasat de presa si secretar cultural la Legatia Romana din Berlin. Imediat dupa iesirea Romaniei din razboi este internat in lagarele de schimb diplomatic (1944-1945); grav ranit, din eroare, de un soldat englez, este internat, timp de sase luni, in spitalele engleze de campanie din Italia. Revenit in tara, este functionar in Ministerul de Externe si in Ministerul Informatiilor (1945-1946).

http://i1.wp.com/www.rador.ro/wp-content/uploads/2015/09/horia-stanca.jpg

Epurat in 1946, in urma refuzului de a se inscrie in partidul comunist, este apoi contabil la Directia livrarilor catre URSS (1947-1950) si la Sovromconstructie (1950-1952).

Arestat, este condamnat la trei ani de munca silnica (1952-1954), pe care ii ispaseste, pentru activitate de presa indreptata impotriva comunismului. Trece prin Jilava si pe la Canalul Dunare-Marea Neagra. Revenit in viata publica, lucreaza ca traducator la cooperativa „Dactilografia” din Bucuresti (1955-1957), sef de sectie periodice la Biblioteca Centrala Universitara, Bucuresti (1958-1959), din nou traducator, pina in 1970, cind se pensioneaza.

In 1959 publica  monografia Giuseppe Verdi, aparuta, din cauza interdictiei de semnatura, sub pseudonimul (Dan Vulcan).

Este, intre 1971 si 1974, redactor pentru germana la revista Secolul . A mai colaborat cu cronici literare, dramatice si muzicale la revista Symposion, Gind romanesc, Viata Romaneasca, Transilvania, Steaua etc. intretine strinse legaturi de prietenie cu membrii Cercului literar de la Sibiu.

 OPERA:


Giuseppe Verdi, monografie, Bucuresti, 1959 (sub pseud. Dan Vulcan);
Ciprian Porumbescu, monografie. Cluj, 1975;
Fragmentarium clujean, Cluj-Napoca, . Traduceri: Brachvogel, Tragedia unui geniu (Friedemann Bachj, roman istoric de arta. Bucuresti, 1969;
Hermann Kestens, Maurul din Castilia, Bucuresti, 1974;
Inge Borde Klein, Teatrul de papusi, Bucuresti, 1980;
Otto Flanke, Castelul Ortenau, Bucuresti, 1986.

1912: A izbucnit primul Război Balcanic între Alianţa Balcanică (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) şi Imperiul Otoman, încheiat prin victoria coaliţiei antiotomane la 17/30 mai 1913.

România s-a declarat neutră.

1914:  S-a născut in localitatea Măceșu de Jos, jud.Dolj,medicul şi dramaturgul Ştefan Berceanu, specializat în hematologie şi imunopatologie, membru post-mortem al Academiei Române (ianuarie 1991);  (m. 9 noiembrie 1990, Bucuresti).

A fost cercetător bursier al Institutului de Cancerologie şi Imunogenetică din Villejuif (Franţa).

Autor a peste 800 de lucrări, studii, rapoarte, comunicări ştiinţifice, a abordat variate domenii ale medicinii interne.

Afost medic primar şi şef al Clinicii de Hematologie la Spitalul Clinic „Fundeni”; profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cercetător la Institutul „Dr. Ioan Cantacuzino”, unde a deţinut funcţia de şef al Laboratorului de Imunologie şi Histopatologie Experimentală (1953-1963), director ştiinţific şi şef al Secţiei de Hematologie din cadrul Institutului de Medicină Internă „Dr. N. Lupu” (1963-1970). 

1916: Începe Bătălia de la Sibiu, parte din operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania acelui an.

S-a desfășurat între 26–29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului 1 Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale.

În prima zi, „După o puternică pregătire de artilerie, trupele Corpului 39 german au început ofensiva pe întreg sectorul împotriva armatei române. Poziția de pe dealul Gușteriței, care domina împrejurimile Sibiului, a fost atacată de trupele brigăzii austro-ungare Thyl, sprijinită de Regimentul german de Hessa din Divizia 76. Poziția a fost apărată la baionetă de un batalion al Regimentului 42 Infanterie care a fost nevoit, în cele din urmă, să se retragă” [dr. Toma-Cosmin Roman – Ultima Bătălie a Sibiului]. În urma retragerii trupelor române, au fost ocupate localitățile Gura Răului și Poplaca, pădurea Dreispitz Wald și muntele Grigore.

La 27 septembrie, ziua a doua a Bătăliei Sibiului, ofensiva trupelor Armatei a IX-a germane a continuat pe întreg sectorul obligând trupele române să se replieze pe frontul Racovița–Brad–Veștem–Nord de Cisnădie. Retragerea trupelor Corpului de Olt s-a datorat superiorității numerice și de dotare a trupelor germane comandate de generalul Straabs. Trupele române din zona Valea Rea–Cioara sunt obligate să se retragă abia după ce adversarii ocupă platoul Oncești care domina flancul Diviziei 23 române” [dr. Toma-Cosmin Roman – Ultima Bătălie a Sibiului].

1916: Se instituie în România Ordinul militar de război Mihai Viteazul,cea mai înaltă distincție militară de război a României.

1916 Ordinul Militar De Război Mihai Viteazul

Această înaltă distincție militară de război a României, a fost instituită prin Înaltul Decret nr. 2.968/26 septembrie 1916 și ratificată prin Înaltul Decret nr. 3.249/21 decembrie același an.

Ordinul era destinat a răsplăti faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I – cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”.

1928: S-a născut Nicolae Nedeff, fost jucător şi antrenor de handbal, socotit unul din cei mai valoroşi antrenori de handbal din lume; (m. 2017).

Imagini pentru Nicolae Nedeff,

În 1949, student la Institutul de Cultură Fizică din București, a fost legitimat ca baschetbalist la Clubul Central al Armatei (CCA), iar după finalizarea stagiului militar (1951), a fost angajat la secția de handbal a CCA, cu care a câștigat mai multe campionate naționale. 

Din 1956 a devenit antrenor, fiind unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din lume.

A câștigat șapte titluri de campion mondial la handbal dintre care trei cu echipa națională feminină, în 1956, 1960 și 1962, și patru cu echipa națională masculină, în 1961, 1964, 1970 și 1974, plus alte medalii la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice de vară).

1945: A decedat la  New York, Béla Bartók, compozitor, pianist, muzicolog si folclorist maghiar, născut în Banat,pe data de 25 martie 1881, la Sânnicolaul Mare, pe atunci teritoriu austro-ungar.

A introdus în muzica sa teme si intonatii ale muzicii populare românesti; este membru post-mortem din strainatate al Academiei Române.

 Din 1899 a studiat la Bratislava (germană Pressburg, maghiară Pozsony) şi la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908-1934 a lucrat ca profesor de pian.

Începând din 1905, Bartók Béla studiază tot mai mult muzica populară maghiară şi  românească “Cântece populare româneşti din Comitatul Bihor”, în 1913, “Cântece populare din Maramureş”, în 1923, “Melodien der Rumenischen Colinde”, în 1935 sau “Dialectul muzical al românilor din Hunedoara”, toate sunt colecţiile compozitorului maghiar despre folclorul românesc. Între 1922-1936 a susţinut peste 40 de concerte în Ardeal, Banat şi la Bucureşti.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 646x528.jpg

In 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă Columbia University şi ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. Bartók Béla a murit de leucemie pe 26 septembrie 1945 la New York.

Biografii lui Bartók Béla scriu  că ar fi luat lecţii de română de la Gheorghe Alexici, profesor universitar la Budapesta, care ar fi fost cel care l-a învăţat româneşte.

Liceul cu predare în limba maghiară din Timişoara poartă numele marelui muzician Bartók Béla, care are o stea şi pe Alea Muzicienilor de pe “Walk on fame-ul” din faţa Filarmonicii Banatul.

1950: S-a născut la Bucuresti, gimnastul de performanţă Dan Grecu .

A concurat fiind rănit, la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) si s-a  clasat  pe locul al III-lea.

Imagini pentru Dan Grecu,

In prezent este antrenor de gimnastică  ulterior antrenor coordonator al lotului naţional masculin de gimnastică, arbitru internaţional; vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastica.

1976: Autoturismul ARO 240 fabricat la Uzinele din Câmpulung este distins cu Medalia de Aur la Târgul internaţional de la Zagreb, in Iugoslavia.

Imagini pentru Autoturismul ARO 240

Fabricat la Uzinele din Câmpulung (Muscel), ARO era cea mai performantă mașină de teren produsă în România și una dintre cele mai bune autoturisme dedicate mersului în teren accidentat la nivel mondial. De fapt, străinii plasau ARO pe locul secund după Range Rover

1991: “A patra mineriadă”: Minerii revin în Piaţa Victoriei. Au loc negocieri cu uşile închise, între reprezentanţii minerilor  (Miron Cosma şi Eugen Tamaş) şi cei ai conducerii ţării.

Se obţine demisia Guvernului Roman, anunţată la orele 12,30, din balconul Palatului Victoria. Seara, minerii încearcă să patrundă în Televiziune.

1998:  Miniştrii Apărării din Turcia, Grecia, Italia, România, Bulgaria, Albania, Slovenia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei au semnat, la Skopje, Acordul de constituire a Forţei multinaţionale pentru menţinerea păcii în sud-estul Europei.

2000: Comitetul Executiv al Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) a decis, la propunerea Comisiei Medicale a acestui for, descalificarea gimnastei române Andreea Răducan de la Jocurile Olimpice desfăşurate la Sydney, retragându-i medalia de aur cucerită în concursul individual compus, sportiva fiind depistată pozitiv la un control antidoping.

2002: Timişoara a devenit primul oraş din România cu un sistem de iluminare stradală inteligentă  pe perioada nopţii, când traficul scade foarte mult, are loc o reducere a nivelului de iluminanţă, fără a afecta însă siguranţa circulaţiei, astfel încât consumul de energie electrică se reduce cu până la 30 la sută.

 2016: A decedat, in urma unui infarct miocardic, muzicianul si actorul român  Ioan Gyuri Pascu.

Avea 55 de ani şi se retrăsese din viaţa artistică din cauza marilor sale probleme de sănătate.

In 2010, actorul suferise un infarct şi s-a recuperat la Spitalul Universitar din Bucuresti.

Gyuri Pascu, născut pe 31 august 1961, la Agnita, jud.Sibiu , a fost  membru al grupului de umor Divertis, din anul 1987. Mama lui este unguroaică şi tatăl român.

Imagini pentru ioan gyuri pascu

In 1980, la absolvirea liceului, a dat examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, fără succes.

A înființat formația de muzică rock „Fundal” si a participat la festivalul Cântarea României, iar în 1982 a fost chemat să cânte la Radio Vacanța si   la concertele Cenaclului Flacăra.
In anul 1984 intra la Facultatea de Filologie din cadrul Universitătii din Cluj, la secția română-spaniolă, pe care a absolvit-o in 1988.

In timpul facultății s-a înscris in trupa de teatru studențească Ars Amatoria si fiii, condusă de Ion Vartic si a participat la turnee cu piese de I.L. Caragiale.

I-a întâlnit pe membrii grupului comic Divertis si a colaborat cu ei din 1987,

S-a lansat în cariera muzicală în anul 1982 şi de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care pop, rock, blues, reggae.

A fost repartizat ca profesor la Ulmu, in județul Călărași, dar a renuntat la învățământ si s-a ocupat in continuare de muzică.

A cântat împreună cu grupurile The Blue Workers, Pacific. A lansat mai multe albume muzicale, printre care se numără „Mixed grill” (1993), „Maşina cu jazzolină” (1994) şi „Gânduri nevinovate” (1997).

 A apărut in 1991 in filmul Tv german Die Bank geschädigt ist nicht, in 1993 a jucat in filmul O vară de neuitat regizat de Lucian Pintilie, alături de Kristin Scott Thomas, Claudiu Bleonț, Marcel Iures, film premiat in 1994 la Cannes.

A continuat timp de 20 de ani colaborarea cu Grupul Divertis. In 1995 a cântat la Cerbul De aur, in anul 2000 a compus coloana sonoră a filmului Zapping, regizat de Mircea Mungiu si a jucat in Corul pompierilor.

A continuat să susțină concerte, din anul 2003 a fost gazda spectacolului muzical Taverna la TVR, a participat împreuna cu Divertis la un program pentru Antena 1.
In 2007 a renunțat la colaborarea cu Divertis, revenind in 2009, la Pro Tv.

A jucat apoi teatru, rolul lui Rica Venturiano din piesa O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, in Take, Ianke și Cadâr, după Victor Ion Popa.
A mai jucat in filme ca Occident (2002), Offset (2006), Die Tränen meiner Mutter (2008), in 2008-2009 a jucat in serialul Tv Vine Poliția!- rolul inspectorului Fane Popovici, apoi in serialul SOKO Köln (2010) si filmul Tv german Go West – Freiheit um jeden Preis (2011).

2016: A decedat interpretă de muzică populară românească din  R. Moldova,Anastasia Istrati (n. 23 noiembrie 1942, Sireţi, raionul Străşeni, Moldova).

A fost coristă în Capela „Doina” a Filarmonicii din Chişinău  în anii 1963-1966 şi 1974-1975 şi la Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău  în anii 1977-1981 şi din 1982.

De asemenea  fost solistă în orchestrele de muzică populară „Mugurel” (1966-1974) şi „Fluieraş” (1974-1977), cu care a făcut turnee în mari oraşe europene ca Budapesta,Berlin,Madrid, Bruxelles etc.

La Radio Moldova a înregistrat melodiile de mare succes  Neicuţă, să nu mă uiţiMie-n roşu-mi şade bineHai, poftim la mese marietc.

În 1967 a jucat într-un film muzical realizat de Emil Loteanu.

A fost distinsă cu Premiul I la un Festival de Muzică Populară de la Moscova. 

 În 2010, a fost decorată de Preşedintele Republicii Moldova   cu Titlul onorific „Maestru în Artă”. 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Domnitor Neagoe Basarab

Sfantul Neagoe Basarab este pomenit pe 26 septembrie. Canonizarea sa a fost hotărâta în ședința de lucru a Sfântului Sinod din 8-9 iulie 2008, alături de cea a Sfântului Ierarh Iachint de Vicina si a Sfântului Dionisie Exiguul.

Proclamarea solemnă a canonizarii a avut loc la Bucuresti, de praznicul Sfantului Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, pe 26 octombrie.

 Sfântul Neagoe Basarab a fost domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521.  

  A fost inmormantat in gropnita domneasca de la Curtea de Arges, ctitoria sa, iar  pe piatra de mormant sta scris:

“A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod si Domn a toata Tara Romaneasca si a partilor dunarene, in luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani si jumatate. Si rog pe cei ce Dumnezeu ii va ingadui sa vie dupa noi, sa pazeasca adapostul acesta mic si lacasul oaselor mele, ca sa fie nestricat“.

Conicarul Gavriil Protul, in “Viata Sfantului Nifon”, patriarhul Constantinopolului, spune despre Sfantul Neagoe Basarab:

“Ce vom spune despre lucrurile si manastirile pe care le-au miluit?… Si in toate laturile de la Rasarit pana la Apus si de la Amiaza-zi pana la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea si cu multa mila pretutindeni da.

Si nu numai crestinilor fu bun, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc, care straluceste soarele Sau si ploaia si peste cei buni, si peste cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie”.

Tot din aceasta lucrare, aflam ca Neagoe l-a avut profesor si duhovnic pe Sfantul Nifon: “Iar fericitul Nifon il intarea in invataturile sale”.

A făcut donaţii mănăstirilor ortodoxe din Muntele Athos, Muntele Sinai, Ierusalim, Ţara Românească.  

A fost ctitor al multor biserici din ţară şi autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii romnesti -“Invăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, lucrare cu un conţinut moral-creştin.

Pe 26 septembrie este sărbătorită Ziua Limbilor Europei.

Manifestarea a debutat în anul 2001, an care a fost declarat de Consiliul Europei Anul european al limbilor vorbite.

În Europa se vorbesc 23 de limbi oficiale, dar există şi peste 60 de comunităţi autohtone care vorbesc o limbă regională sau minoritară.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/26/o-istorie-a-zilei-de-26-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. Creștin Ortodox.ro.
  11. Cinemagia.ro.

26/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: