CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Proteste și critici la adresa președintelui Iohannis după dezvelirea statuii baronului Brukenthal, fostul guvernator al Transilvaniei în timpul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan

Sâmbăta trecută, pe 11 septembrie, a fost dezvelită la Sibiu în prezența președintelui Klaus Iohannis, statuia baronului Samuel von Brukenthal.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este statuie-brukenthal-4-750x430.jpg

La ceremonie au fost prezente mai multe personalități politice, printre care și primarul municipiului Sibiu, Astrid Fodor.

Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.

În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787 ca reprezentant al ocupantului habsburgic în Transilvania, care i-a oprimat, discriminat și ținut în iobăgie pe români, în epoca în care doar 3 națiuni erau recunoscute oficial în provincie: maghiarii, secuii și sașii. Cu toate că înscrisurile vremii arată că românii erau majoritari.

În 1784, în timp ce guvernator al Transilvaniei era acest Samuel Brukenthal, căruia i-au înălțat acum un monument la Sibiu urmașii românilor călcați în picioare de el, a avut loc Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan.

Răscoala a fost atât de puternică, încât a fost nevoie de intervenţia armatei imperialilor, care s-au dedat la acte barbare pentru a o înăbuși.

Baronul Brukenthal este şi astăzi un personaj controversat.

A fost unul dintre cei mai cunoscuţi masoni din Transilvania, fiind acceptat într-o lojă masonică la numai 22 de ani. În anul 1743 devine membru al lojei francmasonice ” Aux Trois Canons”, iar după desfinţarea acestei loji masonice, Brukenthal va întemeia el însuşi o organizaţie masonică.

Mai precis, cu susţinerea lojei ”La cele trei globuri” codusă de Frederic al II-lea, el a întemeiat loja ”Aux Trois Clefs d Or”, pe care a condus-o personal până în 1744.   

Protest față de dezvelirea statuii lui Brukenthal la Sibiu. Societatea Avram Iancu ia atitudine

Membrii Consiliului Național al Societății Cultural-Patriotice Avram Iancu din România, întruniți în sedință festivă la Tebea cu prilejul manifestărilor de comemorare a eroului național Avram Iancu, au adoptat prezentul protest împotriva dezvelirii statuii baronului Samuel Brukenthal la Sibiu, în ziua de 11 septembrie 2021.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este iancu.png

Consiliul Național al Societății Avram Iancu din România consideră că dezvelirea statuii baronului Samuel Brukenthal în Sibiu nu se justifică prin nici o faptă mareață realizată de acesta în favoarea românilor, locuitorii majoritari, dintotdeauna, ai Transilvaniei. Dimpotrivă, baronul Samuel Brukenthal a interzis stabilirea românilor în toate cele 7 orașe săsești ale Transilvaniei, și a refuzat recunoașterea națiunii române ca națiune egală cu națiunile săsească secuiască și ungurească.

În perioada guvernării sale asupra Transilvaniei românii au suferit cea mai grea opresiune din toată istoria, aspirațiile și lupta lor pentru libertate și dezrobire fiind pedepsite aspru prin uciderea barbară a conducătorilor răscoalei de la 1784, a eroilor Horea, Cloșca și Crișan.

Nicăieri în lume, popoarele oprimate care și-au cîștigat prin luptă și jertfă libertatea și demnitatea, nu au ridicat statui opresorilor. Numai în Romania este posibil acest lucru prin incultura, ignoranța și lipsa de patriotism a celor aleși să conducă.

Numai în România este posibil să li se ridice statui celor care au luptat împotriva romanilor, au ucis și schingiuit locuitorii Transilvaniei, au înăbușit năzuintele lor de libertate, egalitate și dreptate. Astăzi avem statui închinate acelor generali ai armatei maghiare care au luptat împotriva românilor în revoluția de la 1848, statui închinate criminalului Vass Albert și baronului Samuel Brukenthal!!

Iar personalități marcante ale românilor precum Avram Iancu, Gheorghe Lazăr sau mitropolitul Andrei Șaguna nu își găsesc locul în piețele publice ale orașului Sibiu, primăria refuzînd amplasarea statuilor.

Oricit de europeni, de buni creștini și iertători am fi, nu putem accepta această absurditate pentru că ea este în afara oricărei logici, a moralei, a bunului simț, a educației în spiritul dreptății și demnității umane.

Din aceste considerente, solicităm primăriei Sibiu, retragerea statuii baronului Samuel Brukenthal din Piata Mare a orașului și protestăm cu fermitate împotriva oricăror tentative de a glorifica personalități care nu au avut nici o contributie pozitivă în istoria sau viața românilor.

Aleph News, scrie în https://alephnews.ro/guvern/iohannis-criticat-dupa-dezvelirea-statuii-lui-brukenthal-cel-care-la-1784-i-a-tras-pe-roata-pe-horea-closca-si-crisan,că a încercat să obțină un punct de vedere al președintelui Iohannis legat de Samuel von Brukenthal, solicitând răspuns la următoarele întrebări:

  • Cine a luat decizia amplasării statuii baronului Samuel von Brukenthal în Piața Mare din Sibiu?
  • Care au fost criteriile care au stat la baza luării acestei decizii?
  • Care au fost criteriile și argumentele care au stat la baza deciziei ca președintele României să participe la dezvelirea acestei statui?

Răspunsul a venit rapid, dar surpriză: De acolo aflăm că solicitarea „nu se înscrie în categoria informațiilor de interes public“.

Totuși, Aleph News a obținut un răspuns din partea Ministerului Culturii: „Anul 2021 este dedicat Baronului Samuel von Brukenthal, fondatorul Muzeului cu același nume din Sibiu și una dintre personalitățile marcante în dezvoltarea orașului de la a cărui naștere se împlinesc 3 secole. Atât de marcante încât Ministerul Culturii i-a greșit numele de vreo 2 ori. Amplasarea statuii lui Samuel von Brukenthal este o inițiativă a Muzeului Brukenthal. Samuel Von Brukenthal este personalitatea cea mai importantă pe care a dat-o Comunitatea Sașilor din Sibiu“.

Răscoala lui Horea, Cloșca și Crisan s-a scos din manualele de istorie din gimnaziu

Pentru copiii care încep acum școala, lecțiile de istorie vor fi de azi altfel. Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan s-a scos din manualele de istorie din gimnaziu.

Civilizaţia” germană de la migratori la teutoni, la regi, kaiseri şi mai  departe - Justitiarul - revista de investigatiiJustitiarul – revista de  investigatii

Foto: Execuţia lui Horea şi Cloşca pe Dealul Furcilor din Alba Iulia

Oamenii vor uita încet-încet, dar execuția celor doi martiri – Horea și Cloșca, trași pe roată, a fost de un sadism urias.

Scena a fost descrisă de David Prodan în „Răscoala lui Horea“, volumul 2, carte aflată la Biblioteca Academiei Române:

Mai întâi a fost executat Cloşca, a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul … i-a zdrobit pieptul şi după alte 8-9 lovituri şi-a dat sufletul. Organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crişan a fost tratat în aceeaşi manieră.“

Răzvan Theodorescu: Faptul că Iohannis face asemenea gesturi ca președinte nu este foarte inspirat

Astăzi s-a dus un sas, care se numește Klaus Werner Iohannis, să omagieze o mare figură a lumii săsești. (…) Ceea ce trebuie spus acum este faptul că între 1774 și 1787, adică exact în perioada în care în toamna lui ’84 a izbucnit Marea Mișcare din Apuseni și din Câmpia Transilvaniei, Samuel von Brukenthal era guvernator. A reprezentat-o pe Maria Teresa, pe Iosif al II-lea, cei care au încercat niște reforme, dar împreună, această lume austriacă, habsburgică, cu lumea săsească, una numai catolică, altă lume luterană, protestantă, au încercat germanizarea Transilvaniei. Românii erau talpa țării. Românii, în acel moment aproape nu contau și felul în care s-a tratat lumea românească, care a ajuns să fie exasperată și foarte crudă (…) Samuel von Brukenthal era un reprezentant al despotiei. El a știut care erau îndatoririle împăratului. Și știm că împăratul, în timpul anchetelor care s-au făcut, a cerut ca sentința să fie dură și pusă în scenă într-un chip sălbatic. Brukenthal știa toate aceste lucruri și, incontestabil, se poate spune că pe talgerul vieții lui Brukenthal stau lucruri foarte bune cultural vorbind, dar stă și acest mare păcat, care a fost represiunea din 1785.

Eu pot să îi înțeleg pe sașii de astăzi, dar nu chiar cu o statuie. Aș fi pus un bust în curtea interioară a Muzeului Brukenthal, care era suficient ca un omagiu pentru un ctitor. (…) Mulți români se pot simți frustrați“, explică vicepreședintele Academiei Române, Răzvan Theodorescu.

Faptul că se ridică o statuie unui personaj istoric și statuia nu e dărâmată, cum se întâmplă peste ocean este un lucru pozitiv. Pentru mine, faptul că Iohannis s-a dus acolo nu este vorba de președintele României, este vorba de un fost primar al Sibiului și un fiu al comunității săsești, care s-a dus să își onoreze un înaintaș. (…) A fost penibil discursul unuia din reprezentanții municipalității. Îi înțeleg pe sașii intelectuali, îl înțeleg și pe Iohannis, dar nu ca președinte al României. (…) Germanizarea Transilvaniei poate fi un pericol politic, pentru că suntem într-o Europă a națiunilor în care e foarte important ce spune Berlinul, dar nu e hotărâtor ce spune Berlinul. Faptul că Iohannis face asemenea gesturi ca președinte nu este foarte inspirat“, a mai spus Răzvan Theodorescu, la Aleph News.

Marius Oprea: Samuel von Brukenthal este la originea izbucnirii Răscoalei, a dus o politică vădit anti-românească și sub influența nobilimii maghiare

Istoricul Marius Oprea: „Aici, personajul controversat, în principal, nu este Samuel von Brukenthal, ci Klaus Iohannis. Dacă nu se ducea la dezvelirea acestei statui, noi nu am fi vorbit despre Brukenthal în acești termeni. Foarte multă vreme aceste aspecte legate de reprimarea Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan au fost ocultate sau nebăgate chiar în seamă. Bineînțeles că a fost guvernator al Transilvaniei la vremea respectivă, iar el trebuia să pună în operă ceea ce i-a pus împăratul. Iar împăratul cerându-i ca cei osândiți să aibă parte de o moarte spectaculară, asta s-a și întâmplat. Dar nu mă gândesc că, așa cum făceau securiștii la cererea partidului, a exagerat. Pentru că moartea, așa cum prevedea Codul Penal, Terezian, din vremea respectivă în asemenea cazuri, era o osândă cu decapitarea urmată de sfâşierea trupului în patru, dar decapitare, nu tragere pe roată. Tot în Codul Terezian, tragerea pe roată era rezervată celor vinovați de paricid, de crime care aveau și o conotație religioasă”.

Samuel von Brukenthal este la originea izbuncnirii Răscoalei, a dus o politică vădit anti-românească și sub influența nobilimii maghiare. (…) Eu nu sunt împotriva amplasării acelei statui acolo, dar ar fi trebuit să fie menționat pe o plăcuță că Samuel von Brukenthal a fost guvernator al Transilvaniei în vremea în care a fost reprimată sângeros Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a mai declarat istoricul Marius Oprea, la Aleph News.

16/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 16 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 16 septembrie în istoria noastră

1408: Prima menţionare documentară a unui ţinut din Moldova – ţinutul Romanului, unitate administrativ-teritoriala echivalenta cu “județul” din Muntenia.

A fost primul ținut al Țării Moldovei menționat într-un document medieval datat la 16 septembrie 1408 și a existat timp de peste 450 de ani, între 1408–1864, când ținuturile ca formă de organizare administrativ teritorială, au fost desființate, iar noul teritoriu al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească a fost reorganizat în noi unități administrativ-teritoriale, denumite județe.

Istoricii consideră că în perioada 1408–1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova, a fost cel mai probabil înființată Mitropolia Romanului.

1437: S-a încheiat, la Căpâlna, aflata pe atunci in comitatul Dabâca din Transilvania, “Uniunea Frăţească” (Fraterna Unio), cunoscută în istorie sub numele de “Unio Trium Nationum” (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”), deși această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului.

A fost o înţelegere încheiată la 16 septembrie 1437  între nobili, saşi şi secui. „Înţelegerea frăţească” (fraternio unio) dintre stările privilegiate ale Transilvaniei s-a făcut în timpul răscoalei de la Bobâlna şi presupunea ca cele trei „naţiuni” astfel definite, să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern. Pe termen scurt urmărea zdrobirea răzvrătiţilor. Cu timpul însă această înţelegere a dus la excludea de la viaţa politică din Transilvania, a populaţiei româneşti, care forma majoritatea locuitorilor.

Înţelegerea a fost în mod succesiv reînnoită. Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.

De remarcat că „nobili”, deşi erau în marea lor majoritate unguri, nu erau acelaşi lucru cu populaţia ungurească. Ţăranii unguri nu erau consideraţi parte din naţiune şi ca atare erau supuşi aceluiaşi tratament cu ţăranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu.

 Părțile semnatare au fost in fapt patru, pactul de alianță mutuală militară și politică fiind  încheiat  între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic si orășenii sasi si secui .

Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român  din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum (Fraterna Unio) o națiune „tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea.

1836: Domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.

Denumirea monedei noastre naționale vine de la löwenthaler, pronunțat daler, de unde vine, dealtfel, și denumirea monedei SUA, dolar. În secolul al XVII-lea în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”.

Pagina de istorie: Câte parale face un leu? | RFI Mobile

Această monedă a fost folosită în Ţările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.

Chiar și după ieșirea din uz a talerilor (pe la 1750), numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani in tarile romane.Cel mai „puternic” leu din istorie a fost în 1867. La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

Cel mai „puternic” leu din istorie a fost în 1867. La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

 1848:  O delegatie a românilor ardeleni a înaintat Curtii vieneze “Memoriul poporului român din Transilvania” – document adoptat de cea de-a III-a Adunare nationala de la Blaj.

1852: S-a născut episcopul Friedrich Teutsch, istoric sas din Transilvania (preocupat de istoria saşilor sub toate aspectele: social, economic, politic, religios, cultural); (m. 1933).

Imagini pentru episcopul Friedrich Teutsch,

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1919.

1867: S-a născut la Bucuresti,  Vintilă I. C. Brătianu, economist şi om politic liberal; preşedinte al PNL între anii 1927 şi 1930,  unul dintre iniţiatorii politicii „prin noi înşine”, membru de onoare al Academiei Române din 1928.

Imagini pentru Vintilă I. C. Brătianu photos

A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni.

Și-a început cariera în administrația de stat în anul 1897, fiind numit director al Regiei Monopolurilor Statului.

În anul 1901 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales de mai multe ori senator, deputat sau consilier comunal pe listele acestuia. Între 1927 și 1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal.

În cariera sa a mai ocupat următoarele funcții de demnitate publică: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de război în timpul Primului Război Mondial și ministru de finanțe (1922 -1926). După moartea fratelui său Ion I.C. Brătianu a ocupat funcția de prim-ministru, între 1927 și 1928.

Vintilă Brătianu a mai fost de asemenea director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei Băncilor Populare și a Cooperativelor Sătești, cenzor și director la Banca Nationala a României.

Printre funcțiile deținute a fost si aceea de primar al Bucureștilor

S-a numărat printre fondatorii Institutului Economic Român şi ai Institutului de Cercetări Agronomice al României; (m. 22 decembrie 1930, Bucuresti).

NOTĂ:

http://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vintilă_I._C._Brătianu, http://biografii.famouswhy.ro/vintila_i.c.bratianu, dau ca dată a naşterii sale ziua de 3 septembrie 1867.

1868: Se deschide, la Sibiu, primul Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria.

Se adoptă Statutul organic, care consfinţeste principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania şi Ungaria.

1868 (16/28 septembrie): A avut loc cea dintâi alegere de membri ai Societatii Academice Române.

Sunt propusi si alesi în unanimitate: Gheorghe Sion, Mihail Kogalniceanu si Alexandru Papiu Ilarian.

1880: A fost fondată la București, Societatea farmaciștilor din România.

1880 Societatea Farmaciștilor Din România

Societatea Farmaciștilor Români, înființată în octombrie 1869 se adresa apărând doar interesele de grup ale farmaciștilor români, 

Societatea Farmaciștilor din România creată în 1880 se adresa tuturor specialiștilor farmaciști care își exercitau profesia pe teritoriul întregii țări. Primul președinte al societății a fost Andreas Frank (1815–1900).

1886: S-a născut la Brașov, Ioan Alexandru Bran-Lemeny, poet şi gazetar; (m. 1954).

 Este nepot al lui Ion Bran-Lemeny, doctor în Drept, cel dintâi avocat român din Brașov, unul din organizatorii Adunării românilor în 3/15 mai 1848, pe Câmpul Libertății de la Blaj și din 1861 comite al districtului Făgăraș -pe teritoriul căruia erau incluse și localitățile Bran, Zârnești, Poiana Mărului, Vlădeni, Țânțari (azi Dumbrăvița)-, apoi deputat în Dieta Transilvaniei de la Sibiu.

În anul 1906, după absolvirea liceului, începe facultatea de Drept la Budapesta, apoi se transferă la cea din Cluj, luându-și licența în 1911. În paralel studiază la Viena limba germană și filozofia.

În toamna anului 1911 se întoarce acasă, la Brașov, pentru a efectua practica de avocat. Cu puțin înainte de izbucnirea primului război mondial, trece Carpații și rămâne până la terminarea războiului în Vechiul Regat. Aici începe o activitate susținută de publicist și poet, pe care o continuă toată viața. În 1919 revine la Brașov, unde este numit notar public.

În scurt timp este obligat să demisioneze, urmare a scandalului declanșat de articolul său Anarhia din justiția brașoveană, publicat în ziarul Adevărul. Devine apoi translator al primăriei municipiului Brașov pentru limbile maghiară și germană.

 A publicat mai multe volume de versuri: Poezii (!914), Lacrimi și clocot (1916), Ancore (1926), Taler (1933), Traista mea -antologie (1941). În proză a publicat Deutschlands Wiedergeburt, lucrare în limba germană, prefațată de scriitorul Heinrich Mann. A înființat la Brașov periodicele: Ritmuri (1929 – 1930) și Prometeu (1934 – 1939).

A fost unul din redactorii revistei Brașovul literar și artistic, condusă de Cincinat Pavelescu. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, România Viitoare, Adevărul, Dimineața, Patria, Românul, Cele trei Crișuri, Lanuri, Societatea de mâine, Țara Bârsei, Klingsor și Kronstädter Zeitung. 

A fost, până în anul 1946, unul dintre animatorii vieții culturale locale. În ultimii ani ai vieții a suferit datorită privațiunilor la care a fost supus de noua „putere populară”.

1902 (16/28 septembrie): A decedat la Bucuresti, Iosif Ivanovici, compozitor şi capelmaestru militar (n. ~1844,Timișoara).

Imagini pentru Iosif Ivanovici, compozitor photos

Creația lui cuprinde peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul.

A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. .

Multe piese compuse de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți”, fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.

1910: S-a născut scriitoarea, poeta si traducătoarea română Lucia Demetrius; (d. 29 iulie 1992).

A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius[6]) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.

1910: S-a născut la Craiova, Victor V. Martinescu, poet şi prozator, condamnat la închisoare, între anii 1947 şi 1952, pentru tentativa de a părăsi ilegal ţara.

Victor Valeriu Martinescu

A fost deţinut din nou, între anii 1958 şi 1964, datorită unor texte anticomuniste – poeme şi însemnări considerate antiguvernamentale, trimise spre publicare în Franţa (vor apărea în 1956, prezentate de Virgil Ierunca, în revista „Caiete de dor”, sub pseudonimul Haiduc); (m. 12 dec. 1994, Bucuresti).

Dupa executarea pedepsei, a refuzat angajarea ca redactor la Fundatia Romania, unde fusese „recuperat” N. Crainic.

A debutat cu versuri in Revista invatatoarelor si invatatorilor (Caracal, 1924).

A absolvit  Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, dupa care a fost  Redactor sef, in 1930, la revista Limba romana (director: VI. Corbasca), redactor (1934-1935) la saptaminalul Reporter. Cunsocut, in mediile cafenelei literare bucurestene a epocii, sub porecla „Marele Contemporan”, pe care si-a dat-o el insusi.

A editat revista de avangarda Sis (1932-l935, 3 nr.). Dupa razboi, a fost o vreme administrator al mosiei Marghioalei Cantacuzino, care, plecata dupa 6 martie 1945 la Paris, ar fi intervenit ca poetul sa fie inclus in lotul celor ce urmau sa paraseasca clandestin tara in 1947. 

A dus, pina la sfirsit, o existenta marginala si boema.

 1916: Are loc în timpul  Primului Război Mondial, Bătălia de la Praid-Sovata, ultima acţiune ofensivă a armatei române de pe frontul din Transilvania; (16-20 septembrie).

1950: Pianistul român Dinu Lipatti a trebuit să-și încheie prematur ultimul concert la Besançon, Franța din cauza bolii și și-a luat rămas bun de la publicul său cu aranjamentul pentru pian „Iisus rămâne bucuria mea” de Johann Sebastian Bach.

Dinu Lipatti, geniul care a murit la vârsta hristică - Ziarul Metropolis |  Ziarul Metropolis

Două luni și jumătate mai târziu, la vârsta de 33 de ani, a murit de limfom Hodgkin.

1957: S-a născut  la Câmpulung-Moldovenesc, cântăreaţa şi profesoara de jazz Anca Parghel.

Imagini pentru anca parghel photos

A cântat începând cu 1984 la  mari  festivaluri de jazz din Europa dar și în cluburi  de jazz din Romania, Bulgaria,  Germania, Belgia,  Austria si Elvetia.

 La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital, fiind  diagnosticată cu un un cancer ovarian,  care se pare că era ereditar.

Adecedat la  5 decembrie 2008 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe Aleea Artiștilor în Cimitirul Bellu din București.

1976: A intrat în funcțiune in Marea Neagra prima platformă românească de foraj marin, numita “Gloria”.

1976 Platforma Gloria

Prima platformă românească de foraj marin, “Gloria”, a fost amplasata  la o distanţă de 72 Mm în largul Mării Negre şi la o adâncime maximă a apei de 90 m. Platforma a fost lansată la apă de la Şantierele Navale din Galaţi la 9 noiembrie 1975.

Ulterior au fost construite şi alte platforme de foraj marin: “Orizont”, “Prometeu”, “Fortuna”, “Atlas”, “Jupiter” şi “Saturn”. Aflate în posesia companiei Petrom, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere, la sfârşitul anului 2005.

Platforma „Gloria” a fost folosită în operațiuni de producție a țițeiului și gazelor din zăcământul Sinoe, în apele de mică adâncime ale Mării Negre. A fost marcat, astfel, sfârșitul unui istoric de 40 de ani ca platformă de foraj și producție în apele românești ale Mării Negre și prima operațiune de dezafectare de acest fel din România.

Platforma Gloria și-a adus din plin contribuția la asigurarea necesarului de energie al României. OMV Petrom operează în continuare celelalte șase platforme marine de producție, care asigură peste 16% din producția Grupului.

Petrom mai operează  astazi doar  cu platforma “Gloria”.

1978: S-a născut Alina-Stefania Gorghiu, om politic, fruntaş liberal şi deputat în Parlamentul României.

1983: A decedat la Bucuresti, marele  actor român de origine elvețiană Fory Etterle (Cristofor Etterle); (n. 24 mai 1908, Ploiești).

Fory Etterle - Actor - CineMagia.ro

A fost absolvent al Conservatorului de artă dramatică din București si  avut o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală (Teatrul Municipal/Bulandra). Pe ecran a interpretat numeroase roluri de compoziție.

1983: A murit dramaturgul român Horia Lovinescu; nepotul criticului literar Eugen Lovinescu; (n. 1917).

Născut la Fălticeni, județul Suceava, la 28 august 1917, dramaturgul Horia Lovinescu a fost  fiul avocatului Octav Lovinescu și al Anei (n. Cetățeanu, descendentă din familia lui Ion Budai-Deleanu).

Unchiul său este criticul literar Eugen Lovinescu, iar fratele său era eseistul Vasile Lovinescu 

 A urmat, apoi, cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1942. Și-a luat doctoratul la Iași, în 1946, cu o teză despre poezia lui Arthur Rimbaud, premiată la cenaclul Sburătorul și publicată abia în 1981.

A lucrat la Institutul de Statistică din București și la Radiodifuziunea Română.

În 1953 a debutat la prestigioasa revistă ”Viața românească”, cu piesa ”Lumina de la Ulmi” (piesă în trei acte, șase tablouri), care a fost pusă în scenă în același an (premiera 23 decembrie) la Teatrul Municipal din București și a fost distinsă cu Premiul de Stat.

A urmat o perioadă de intensă activitate. A scris piese de succes pentru marile teatre, dar și pentru teatrele de amatori, scenarii radiofonice și de film sau a făcut traduceri din dramaturgia străină.

Eugen Lovinescu, este unul dintre cei mai valoroși autori dramatici români de după 1948, un autor care a dat cea mai importantă operă dramatică, având ca subiect contemporaneitatea, transformările și conflictele sociale, metamorfoza oamenilor în aceste decenii. 

Dramaturgul a abordat cu egal interes drama (”Citadela sfărâmată”, ”Moartea unui artist”), melodrama (”O întâmplare”, ”Al patrulea anotimp”), drama istorică (”Petru Rareș”), dar și apologul (cum consideră Tudor Vianu ”Hanul de la răscruce”), comedia polițistă (”O casă onorabilă”), tragedia polițistă (”Omul care a văzut moartea”, văzută astfel de Radu Popescu), poemul dramatic (”Omul care și-a pierdut omenia”), piesa-eseu (”Autobiografie”).

A fost preocupat intens, în ultima parte a vieții sale, de meditația filosofică, preluând în manieră modernă unele mituri și motive universale în ”Moartea unui artist”, ”Paradisul” și mai cu seamă în ”Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă”, unde simboluri arhaice au fost reinterpretate din perspectiva unei experiențe existențiale și istorice premonitorii.

Dramaturgia lui Horia Lovinescu, ce însumează zece piese mari și o duzină de piese într-un act, a fost mult jucată nu numai pe scenele teatrelor românești, dar și în Franța, Germania, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, URSS, China, SUA.

Acest fapt a ilustrat poate cel mai bine tipologia și conflictele epocii comuniste într-o modalitate teatrală care a încercat să depășească însă, realismul primar, critic sau socialist, prin moralism, proiecții simbolice, mitice și folclorice.

A tradus din: Mihail Șatrov, ”În numele revoluției” (București, 1959, în colaborare cu Nadia Lovinescu); M. Sizova, ”Mica balerină” (Galina Ulanova) (București, 1961, în colaborare cu Nadia Lovinescu); Andrei Veițler, Alexandr Mișarin, ”Cântecul vântului” (București, 1961, în colaborare cu Nadia Lovinescu).

Asemnat și scenariile filmelor “Meandre” (1966) și “Bancnota de 100 de lei” (1973).

Ca director al Teatrului “C.I. Nottara” (1960-1983), a reușit să ridice prestigiul acestei instituții și a condus turnee în Danemarca, Finlanda, Franța, R. F. Germania, Grecia, Portugalia etc.

A fost ales de mai multe ori în conducerea Uniunii Scriitorilor; în ultimii ani ai vieții a fost vicepreședinte al secției române a PEN-Club.

A fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural”, Ordinul Muncii, Ordinul ”Steaua Republicii” și i s-au acordat numeroase premii: Premiul de Stat pentru ”Citadela sfărâmată” (1955), Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul “I.L. Caragiale” al Academiei Române pentru ”Și eu am fost în Arcadia” (1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1978) ș.a.

1993: A murit actriţa româna de teatru si film Silvia Popovici; (n.7 mai 1933 la Fundata, Brasov).

Imagini pentru silvia popovici photos

1996: Miniştrii de externe ai României şi Ungariei, Theodor Meleşcanu şi László Kovács, semnează la Timişoara, Tratatul bilateral de prietenie şi bună vecinătate (Tratatul de la Timişoara).

1999:  A încetat din viaţă istoricul şi profesorul Nicolae Stoicescu, specialist în istoria evului mediu românesc (“Ţara Românească”, “Continuitatea românilor”, “Istoricul problemei, dovezile continuităţii”, “Unitatea românilor în evul mediu”, “Continuitatea daco-romanilor în istoria română şi străină”); (n. la Slatina, 1924).

Imagini pentru profesorul Nicolae Stoicescu,

A fost preocupat de organizarea administrativă a Ţărilor Române şi a colaborat în epocă la Istoria României, vol. II şi III (1962; 1964). Numele său este legat însă, în chip cu totul special,m de Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti, 1961, de Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I – Ţara Românească, vol. I şi II, Bucureşti, 1970, de Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova,Bucureşti, 1974.

A  obţinut în 1970 titlul ştiinţific de doctor în istorie, urcând apoi şi treapta de cercetător ştiinţific principal în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române.

Din  12 noiembrie 1993, recunoscându-i-se meritele ştiinţifice, a devenit Membru de onoare al Academiei Române.

Nicolae Stoicescu a devenit ministrul cultelor imediat dupa revolutia din 1989. (18 ianuarie – 28 iunie 1990).

2000: A încetat din viaţă poetul și omul politic român Ioan Alexandru (Ion Şandor Janos), eseist și publicist, membru fondator și vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (n. 1941)

După 1989 s-a implicat în politică, înscriindu-se în Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat, pe listele căruia a fost ales deputat şi apoi senator; (n. 25 decembrie 1941).Volume: “Viaţa deocamdată”, “Infernul discutabil”, “Vămile pustiei”, “Imne”.

 2000: A murit Valeriu Sterian, muzician, cântăreţ şi compozitor de muzică folk şi rock; (n. 1952).

Imagini pentru Valeriu Sterian,photos

2004: Rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Şerban Cantacuzino şi ale câtorva dintre urmaşii săi, au fost reînhumate în pronaosul bisericii mănăstirii Cotroceni.

Șerban Cantacuzino (n. 1640 – d. 28 octombrie 1688 ), membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, a fost domnitor  al Tarii Romanesti  între anii 1678 si 1688 .

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este images

Pe piatra de mormânt a lui Șerban Cantacuzino stă scris: „Supt această marmură odihnesc oasele a luminatului și răposatului bun creștin Io Șerban Cantacuzino voievodu, nepotul răposatului Șărban Basarabu voevodu, pre carele miluindul Dumnezeu cu domniia aceștii țări de au domnit 10 ani.

S-au chivernisit țeara bine și vrednicește cu totu cinstit neamu lui apărându-o de toți vrăjmașii. Întru care iară de la Dumnezeu i se-au săvârșit viiața cu cinste aici la scaunul domnii lui, lăsându-ș țeara iară la cinstit și bun chivernisitori neamul lui, întreagă și cu pace bună.

A căruia i-au fost viiața de ani 54; și așa s-au pristăvit întru Hristos la octomvrie 29, leat 7197 [1688], 1689

2007: Unsprezece state printre care şi România, au semnat, la Viena, “Parteneriatul global pentru energie nucleară” (GNEP), din care fac parte deja Statele Unite şi alte patru puteri nucleare şi care promovează utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice.

2008: A murit Dan Horia Mazilu, istoric literar (considerat unul dintre specialiştii cei mai profunzi ai formelor şi dinamicii literaturii române vechi), scriitor, traducător; membru corespondent al Academiei Române din 2001 (fost director general al Bibliotecii Academiei); (n. 1943).

  2008: A murit Paul H. Stahl, etnosociolog francez de origine română, stabilit în Franţa în 1969, fiul sociologului Henri H. Stahl şi fratele cunoscutei scriitoare Henriette Yvonne Stahl.

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (n. 1925).

A urmat Facultatea de Filosofie, specialitatea sociologie la Universitatea Bucureşti (1944–1948).

A fost director adjunct la Centrul de Cercetări Psiho-Medico-Pedagogice din Bucureşti, cercetător la Institutul de Istoria Artei, şef de secţie şi director la Institutul de Studii Sud-Est Europene.

În 1969 s-a stabilit în Franţa, unde a fost numit director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris şi profesor la Universitatea „René Descartes” (Sorbona), unde a organizat primul sector de sociologie şi etnologie a Europei.

A efectuat cercetări şi anchete în 19 ţări, cele mai multe în România. Rezultatele studiilor sale s-au concretizat în numeroase lucrări: Arhitectura din Muzeul SatuluiArta populară românească: ceramicaArhitectura populară românească (5 vol.),Planurile caselor româneşti ţărăneştiFolclorul şi arta populară româneascăComunità di villaggio e comunità familiari nell’Europa del’800 (3 vol.), Household, Village and Village ConfederationHistoire de la décapitationLe radici di una valle alpina, antropologia storica e sociale della Val TartanoName and Social Structure,Examples from Southeast EuropeFamilia şi şcoala. Contribuţii la sociologia educaţieiCum s-a stins Ţara Vrancei, ş.a.

La Paris a editat publicaţiile ştiinţifice Études et Documents Balkaniques et Méditerranéens (vol. 1–26) şi Sociétés Européennes (vol. 1–23), unele numere fiind consacrate în întregime României.

A fost membru al Laboratorului de Antropologie Socială din Paris şi membru fondator al Societăţii pentru Studiul Regiunilor de Munte din Italia.

A fost distins cu Ordinul Palmes Académiques (1986)

2019: A murit, cronicarul și criticul muzical, Florin – Silviu Ursulescu (FSU), (n. 1945), critic muzical, realizator la Radio România și promotor al muzicii rock și folk în țara noastră. Era fratele cunoscutului prezentator Octavian Ursulescu.

Florin-Silviu Ursulescu și Hendrix - JUPÂNU'

Alături de Silvia Velicu a fost inițiatorul unor importante emisiuni, precum: „Studio Rock”, „Retro Rock”, „Filo Rock”.

A fost implicat în nenumărate activități cultural-muzicale.

2020: A decedat la vârsta de 93 de ani, Alexandru Mereuţă, actor al Teatrului de Stat din Constanţa;(n. în localitatea Bogdănești, Vaslui, la 14.06.1927).

Doliu în rândul actorilor din România! O mare valoare ne-a părăsit: ”Îl  iubea tot orașul” - IMPACT

A absolvit Institutul de Arte, Facultatea de Teatru, promoţia 1952, fiind studentul unor mari actori ca Nicolae Bălţăţeanu sau Costache Antoniu.

În peste 60 de ani de teatru, a întruchipat cam câte un rol pe an, în spectacolele „Orfeu în Infern”, „Interesul general”, „Nunta din Perugia”, „Nevestele vesele din Windsor”, „Trei surori”, „Gaiţele”, „Rinocerii”, „Căsătoria”, „Tache, Ianke şi Cadâr”, „Livada de vişini”, „Îmblânzirea scorpiei”, „Inimi cicatrizate”, „Vrăjitoarele din Salem” sau recentul „Cabinierul”.
 A venit la Constanţa în 1960, după ce a jucat timp de opt ani în Bucureşti şi în Bârlad, unde a fost câţiva ani director al teatrului V.I.Popa.Primul rol important al lui Alexandru Mereuță a fost al lui Ianke, din ”Take, Ianke şi Cadîr“, de Victor Ion Popa.
În activitate extrem de longevivă, Mereuță a jucat în ”Trei surori”, de Cehov, ”Papa se lustruieşte”, de Spiros Melas, ”Prietena mea Pix”, de V. Em. Galan, ”Femeia îndărătnică“, de Shakespeare, ”Azilul de noapte”, de Gorki, ”Adam şi Eva”, de Aurel Baranga sau ”Io Mircea Voievod“, de Dan Tărchilă.


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniță Eufimia

Sfanta Mucenita Eufimia CrestinOrtodox.ro

Sfanta Eufimia s-a născut in Calcedon si a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Tatal ei, senatorul Filofron si mama sa, Theodorisia, erau crestini. Pentru ca refuzat sa implineasca porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusa la multe chinuri.

Cand a fost intrebata de ce a sfidat porunca data de proconsul, Sfanta Eufimia a raspuns: “Comanda imparatului si a ta se cuvine sa fie implinita atunci cand nu este contrara poruncii lui Dumnezeu. Dar daca ea este potrivnica poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai ca nu trebuie implinita, dar trebuie si combatuta”. A fost aruncata intr-un cuptor incins, intr-o apa plina de taratoare otravitoare, dar insemnandu-se cu semnul sfintei cruci, a iesit nevatamata. Si-a dat sufletul cand a fost aruncata la fiarele salbatice.

Sfanta Eufimia mai este praznuita pe 11 iulie, cand facem pomenire de minunea petrecuta la sfintele sale moaste. (Pentru a se descoperi daca invatatura cu privire la cele doua firi din Hristos este adevarata, Sfintii Parinti au scris intr-o carte dreapta credinta – in Hristos sunt doua firi, unite intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit si ereticii si-au scris intr-o alta carte invatatura lor si le-au pus pe amandoua pe pieptul Sfintei Eufimia.

Dupa putine zile, au deschis din nou racla si au vazut ca la picioarele ei se afla cartea ereticilor, iar cea a Sfintilor Parinti in mainile ei).

Moastele Sfintei Eufimia pot fi venerate in Catedrala patriarhala “Sfantul Gheorghe” din Fanar.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/16/o-istorie-a-zilei-de-16-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro.;
  11. CreștinOrtodox.ro.;
  12. Cinemagia.ro.

16/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: