CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 14 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 14 septembrie în istoria noastră

Anul 81: Domitian devine după moartea fratelui său Titus, împărat al Imperiului Roman. 

Titus Flavius Domitianus ( 24 octombrie 51 – 18 septembrie 96), imparat din dinastia Flaviilor, a fost fiul lui Vespasian și al Domitillei și fratele imparatului Titus.Victorios în campania întreprinsă în anul 83 pe Rin împotriva tribului germanic al chatilor, Domițian adoptă titlul de Germanicus.

O invazie a dacilor și a aliaților lor în Moesia, soldată cu moartea guvernatorului roman, îl obligă în anul 86 să intervină personal pe frontul de la Dunăre.
Moesia va fi împărțită acum în două provincii : Moesia Inferior (în a cărui componență intră și Dobrogea) și Moesia Superior.

Este infrânt in campania inițiată în anul 87 la nordul Dunării împotriva lui Decebal, iar în anul 88 , ofensiva romană se incheie cu bătălia de la Tapae, care duce la încheierea unei păci de compromis cu Dacia în anul 89.

La 18 septembrie 96, Domițian, ultimul dintre Flavi, a căzut victimă unei conjurații  organizată de comandantul gărzii palatului și de soția sa, Domitia Longina. 

1387: Petru al II-lea Mușat, domnul Moldovei, a recunoscut printr-un act omagial făcut la Liov, în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci, suzeranitatea regelui Wladyslaw al II-lea Jagello, mare cneaz al Lituaniei și rege al Poloniei.

1387 Petru Al Ii-lea Mușat

A început astfel rivalitatea ungaro-polonă pentru dominația asupra Moldovei.

1472 (14/24 septembrie): Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504), s-a căsătorit cu a doua sa soție, prințesa Maria de Mangop.

Foto: Maria de Mangop sau Maria Asanina Comnena Paleologhina –  reproducere de pe acoperământul mormântului sau  de la mânăstirea Putna.

Prinţesa Maria de Mangop era fiica principelui Alexios al II-lea şi  moștenitoarea pe linie directă a familiei lui Demetrios Paleologos Gavras, întemeietorul principatului bizantin din Crimeea (aprox. 1362), descendentă  a familiei imperiale bizantine a Comnenilor, dar şi a  Asăneștilor, împaraţii vlahi (români sud-dunăreni)  ai celui de-al  doilea Țarat Bulgar, nepoata ultimei împărătese a Trapezuntului şi rudă cu hanul turcoman al Persiei.

Provenea din principatul grecesc din Crimeea, cunoscut ca Principatul de Mangop (numele turco-tătar al cetății Doros, capitala acestuia).

Maria de Mangop a fost soția lui Ștefan cel Mare, între anii 1472 – 1477.

Din această căsătorie au rezultat doi băieti gemeni, care au murit  la o vârstă fragedă: Iliaș (1473 – 1473) și Bogdan (1473 – 1479).

Maria a decedat la 19 decembrie 1477, fiind îmormântată de către soţul său la mănăstirea Putna, alături de fiul ei, Bogdan, cu un bogat acoperământ pe care era scris :

„Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa şi de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, Maria, care a trecut la veşnicul lăcaş în anul 6985 (1477) luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”. 

1488 : S-a terminat construirea bisericii Sfântul Gheorghe de la Voroneț, ctitoria voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare.

1488 Biserica Sf. Gheorghe Voroneţ #myphoto

Biserica Sfântul Gheorghe de la Voroneț, a fost un omagiu adus victoriei domnitorului împotriva turcilor, în campania din 1476.Din pisania bisericii rezultă că lucrările de construcție au durat de la 26 mai până la 14 septembrie 1488, deci mai puțin de patru luni. Picturile din altar, naos și pronaus au fost executate chiar din vremea voievodului.

Cele din pridvor, precum și toată pictura exterioară, au fost executate, după moartea domnitorului Ștefan cel Mare, de Mitropolitul Grigore Roșca.

1607: A murit voievodul Simion Movilă, (n. ? – d. 14 septembrie 1607), fost domnitor al Țării Românești (octombrie 1600 – 3 iulie 1601; august 1601 – august 1602), și al Moldovei (10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607).

Era frate cu Ieremia Movila, fost şi el  domn al Moldovei și a fost pus pe tronul Țării Românești de generalul polonez Zamoiski, după ce acesta l-a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen, în octombrie 1600.
Mama sa, Maria, a fost fiica domnului lui Petru al IV-lea  Rares. 

Când fratele său Ieremia Movila a murit, i-a luat  locul pe tronul Moldovei  , dupa ce a facut daruri bogate pentru a fi  recunoscut de sultan.

Cât timp a fost domnitor al Moldovei, a avut relații de dușmănie cu polonezii care, încercând zadarnic să-l detroneze prin intermediul turcilor, reușesc să-l otrăvească în 1607. 

A fost înmormântat la  Mănăstirea Suceviţa.

După el, Moldova ajunge teatrul luptelor pentru putere între fiii săi și ai fratelui său Ieremia. 

1658: A luat sfârșit domnia lui  Gheorghe Racoczi al II-lea,  principele Transilvaniei.

Gheorghe Rákóczi al II-lea (n. 30 ianuarie 1621 – 6 iunie 1660), fiul lui Gheorghe Rákóczi I  și al Suzanei Lorántffy, a fost principe al Transilvaniei intre 1648-1660.

1700: Sfîrșitul primei domnii în Moldova a lui Antioh Cantemir, fiul lui Constantin Cantemir, fratele cărturarului Dimitrie Cantemir. Nu trebuie confundat cu fiul acestuia, Antioh Dimitrievici Cantemir.

Imagini pentru Antioh Cantemir, fiul lui Constantin Cantemir photos

Foto: Domnii Moldovei Constantin şi fiul său Antioh, frescă la mănăstirea Mera, jud. Vrancea 

A fost Domn al Moldovei de două ori: între ianuarie 1696–14 septembrie 1700 și 12 februarie 1705–20 iulie 1707.

A fost mazilit de la domnia Moldovei, fiind înlocuit cu Constantin Duca.

1730 : A murit domnitorul Nicolae Mavrocordat (n.3 mai 1680, Constantinopol – d.14 septembrie 1730, București).

Nicolae Mavrocordat, domn al Moldovei

A fost Domn al Moldovei de două ori și al Țării Românești, tot de două ori.

Era un om învățat, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia, și a învățat și românește.Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).

Deși favoriza elementul grecesc, pe care se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri, prin scăderea anumitor dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării.

A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. Nicolae Mavrocordat a încercat fără succes revenirea la un sistem de plată a birului prin plata în sferturi ca să nu mai îmble orânduiali prin țară.

Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă la 14 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești.

1778: S-a născut  la Galaţi scriitorul moldovean Costache Conachi; (d. 4/16 februarie 1849). 

Exista documente care atesta faptul ca familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare.

A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza.

Mare boier și mare proprietar a pledat pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”.

Scrisorile lui Conachi către domnitorul  Sturdza și către mitropolitul  Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării  limbii române și ale emancipării culturale a țării.

A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulând unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.

1816: S-a născut la București omul politic Grigore Grădișteanu, membru de onoare (din 1879) al Academiei Române; 28 februarie 1892, București.

1816-1892 Grigore Grădișteanu

A urmat cursurile Colegiului Sf. Sava din București. În 1835 a devenit inginer topograf, iar după 1840 cap de masă la Cancelaria domnească.

A participat la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, fiind numit de Guvernul Provizoriu director în Ministerul din Lăuntru. 

După înfrângerea revoluției, a fost nevoit să emigreze, rămânând până în 1858 la Paris. Reîntors în țară, a luat parte la viața politică, militând activ pentru Unirea Principatelor Române și pentru desăvârșirea actului de la 24 ianuarie 1859.

A desfășurat o intensă activitate culturală: a tradus și a tipărit, pentru trupa română de teatru a Societății Filarmonica, Domnu PursoniacGeorges Dandin sau Bărbatul cornat în părere și Bolnavul imaginer de Molière.

1819: S-a născut la Guernsey, în Marea Britanie, jurnalista și eseista de origine scoțiană Mary Grant (devenită prin căsătorie Maria Rosetti),activistă politică și filantroapă română deorigine scoțiană, d.14/26 februarie 1893, la București.

1819-1893 Maria Rosetti. Portret De C.d. Rosenthal

A fost prima ziaristă din România. S-a căsătorit în 1847, când fratele său, Effigham Grant, era consulul Angliei la București, cu C.A. Rosetti, alături de care a luat parte la revoluția de la 1848. A participat la întrunirile pentru pregătirea revoluției în Țara Românească, desfășurate în casa familiei Rosetti.

Și-a salvat soțul, arestat de turci și expediat cu o corabie otomană în susul Dunării, spre Serbia, în septembrie 1848, împreună cu întreg grupul de revoluționari, apoi au trăit nouă ani în exil, la Paris, unde a publicat Principautés Danubiennes (1853). Pictorul C.D. Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrările sale România revoluționară și România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății, pictate în 1850. Începând cu anul 1857, a colaborat, ca redactor, la diferite publicații, în special la Românul, ziar editat de soțul său, Constantin A. Rosetti.

A fost editoarea publicației Mama și copilul, revistă literară săptămânală apărută în perioada iulie 1865-aprilie 1866, în care se publicau articole și traduceri despre educarea copiilor.

În timpul războiului din Balcani (1877–1878), a condus un spital de campanie la sud de Dunăre și a înființat Comitetul Femeilor, cu ajutorul căruia a reușit să strângă fonduri substanțiale pentru armată și spitale.

1829: În urma Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, a fost semnată Pacea de la Adrianopol (Edrine).

 

Tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Greciei, autonomia Serbiei precum şi autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei, inclusiv retrocedarea celei din urmă cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele, Giurgiu şi Brăila.

 

Foto: Arcul de Triumf edificat la St.Petersburg care comemorează victoria în războiul ruso-turc    

Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările.

 Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război. 

Schimbările teritoriale rezultate în urma tratatului de la Adrianopol - foto: ro.wikipedia.org

Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei otomane.

Acum rămâneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană – tributul anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor.

Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Павел Дмитриевич Киселёв, Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu  transpunerea în practică a prevederilor Tratatului de la Adrianopol.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Kiseleff.jpg

El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti. 

De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate.

Deşi multe dintre acţiunile sale au fost etichetate de contemporani ca revoluţionare, el nu a dorit să răstoarne ordinea socială existentă, ci s-a străduit să o menţină prin precizarea drepturilor şi îndatoririlor tuturor claselor şi prin asigurarea mecanismului administrativ şi legal, necesar apărării acestora.

Cea mai importantă realizare a sa a fost, fără îndoială, elaborarea unei legi fundamentale pentru fiecare Principat.

1848:  A avut loc a treia Adunare naţională de la Blaj, în cadrul căreia cei 60.000 de participanţi nu au recunoscut „uniunea” Transilvaniei cu Ungaria; a început formarea unei oşti populare române sub conducerea lui Avram Iancu, Axente Sever, Iovian Brad. 

1853: S-a născut la Iași, Radu Rosetti, istoric, genealog, scriitor şi om politic (prefect al mai multor judeţe – Roman, Bacău, Brăila, deputat, director al departamentului „Lucrări speciale şi cercetări istorice”, în Ministerul de Externe); (m. 12 februarie 1926, București). 

1853-1926 Radu Rosetti

Studiile le-a făcut în Elveția și Franța, unde a obținut bacalaureatul în științe în 1873. Întors în țară după moartea tatălui său (1872), a preluat moșia de la Căiuți, fiind nevoit să o înstrăineze în 1888. 

A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman și Brăila, deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor, director al departamentului Lucrări speciale și istorice în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria.

A publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. Dintre scrierile sale: Cu paloșul: poveste vitejească (Premiul Academiei Române, 1906), Povești moldoveneștiAmintiri

1856: S-a născut la Botoşani, Sofia Nădejde (soţia publicistului şi omului politic Ioan Nădejde şi sora pictorului Octav Băncilă), Numele său are astăzi o rezonanţă minoră chiar şi în mediile literare; (m. 11 iunie 1946, Bucureşti). 

Sofia Nadejde

Romancieră, autoare dramatică şi trăducătoare, Sofia Nădejde a fost fiica negustorului Vasile Bancilă-Gheorghiu şi a Pulheriei (n. Neculce), soţia lui Ion Nadejde si sora pictorului Octav Bancila.A fost prima fată din România căreia i s-a permis să susţină bacalaureatul într-un liceu de băieţi.

Membră a Cercului socialiştilor din Iaşi, s-a remarcat prin militantism şi  printr-o activitate publicistica intensa pentru emanciparea sociala si politica a femeii.

A condus revista Evenimentul literar (1893) si a colaborat  la publicaţiile Femeia romana. Contemporanul, Drepturile omului. Literatura si stiinta, Lumea noua, Lumea noua stiintifica si literara, Universul, Albina, Adevarul, Noua revista româna. Dimineata, Arta ş.a.A debutat literar in Contemporanul, cu nuvela Doua mame (1885) şi editorial cu Nuvele (1893).

Scrie schite, nuvele şi romane:   Robia banului (1906), Parinti si copii (1907), drame: O iubire la tara (1895), Fara noroc (1898), Ghica Voda, domnul Moldovei (1899), Vae victis! Vai de invinsi (1903).

Romanul său „Patimi”  a fost  primul din literatura română scris de o femeie.

Traduce din Jules Veme, H. Sienkiewicz, Edmondo de Amicis, P. Merimee, Matilde Serao, Karl May, C. Flammarion, L. Andreev, M. Gorki, A. Theuriet (scrieri aparute in voi.) si din Turgheniev, Ch. Dickens, A. Nekrasov s.a. (pag. ramase in revista).Asemenea lui C. Miile. Tr. Demetrescu, A. Bacalbasa, P. Bujor, St. Bassarabeanu, Sofia Nadejde apartine gruparii prozatorilor de la Contemporanul.Reluind în planul literaturii ideile şi preocuparile din publicistică, a cultivat „arta cu tendinţă” teoretizată de criticul literar de stânga, C. Dobrogeanu-Gherea.

1876: S-a născut Alexandru Lapedatu, (frate geamăn cu economistul Ion I. Lapedatu), istoric şi om politic liberal, specialist în istoria Evului Mediu.

Impreună cu Ioan Lupaş, a fondat (1920) Institutul de Istorie Naţională din Cluj.

Imagini pentru alexandru lapedatu photos

A fost ministru în mai multe rânduri, membru titular al Academiei Române din 1918, vicepreşedinte (1934-1935; 1938-1939) şi preşedinte al acestui for (1935-1938). A murit in 1950 în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, ca deţinut politic.

Conform cărții autobiografice a lui Constantin Giurescu, s-a sinucis prin spânzurare, versiune  corectată de alte surse care afirmă că a murit în urma unei deparazitări efectuate cu ușile și geamurile închise, care i-a fost fatală din cauza suferinței de astm și de inimă.

1876: S-a născut la Cernatul Săcelelor, în  Austro-Ungaria, Ion I. Lapedatu (frate geamăn cu istoricul Alexandru I. Lapedatu), economist şi om politic liberal.A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1.XII.1918 şi la alcătuirea Consiliului Dirigent ca secretar al Resortului Financiar, avand si un  rol important în unificarea monetară şi reorganizarea sistemului bancar românesc.

A fost ministru de finanţe (1926-1927), guvernator al Băncii Naţionale a României (1944-1945) si membru de onoare al Academiei Române din 1936.În 1945, Ion I. Lapedatu fost scos din funcția de Guvernator al BNR la instaurarea Guvernului Dr. Petru Groza în martie 1945.

Pensiile de guvernator și de profesor i-au fost tăiate pe motiv că are venituri din proprietăți, însă intre 1945 și 1948, toate proprietățile sale au fost naționalizate.

Rămas fără mijloace de existență, a trăit în familia fiicei sale.

Fiind imobilizat în pat în urma unui accident de autobuz din 1947, Ion l. Lapedatu nu a fost încarcerat în noaptea de 5/6 mai 1950 în grupa „demnitarilor”, așa cum a fost fratele său geamăn, Alexandru, deși era investigat în acest sens de Direcția Generală a Securității Statului.

A decedat la 24 martie 1951 în București, după o lungă suferință. Este înmormântat în cimitirul „Groaveri” din Brașov.

1882 (14/25 septmbrie): S-a născut la Bucuresti, Wilhelm Filderman, jurist, publicist, lider necontestat al populaţiei evreieşti din România după Primul Război Mondial, fost  preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (1921-1941; 1944-1946).

Imagini pentru Wilhelm Filderman,photos

In anii celui de-Al Doilea Război Mondial a iniţiat demersuri energice pentru împiedicarea trimiterii evreilor în lagărele de exterminare naziste.Deranjează noile autorități comuniste, fiind arestat de câteva ori în 1945, tot de atâtea ori eliberat la intervențiile SUA.

Publicatia „Curierul Israelit”, la care scria articole, a fost suspendata în anul 1945.A fost  considerat „membru al reacțiunii, alături de Maniu, Brătianu și Rădescu” și se invocă, în presa comunistă, existența unor „dovezi privind activitatea trădătoare… în timpul lui Antonescu”.

Demisionează la 24 octombrie 1945 din conducerea organismelor de conducere a evreilor din ţara noastră.

Reușește să plece din România în 1948, continuând să militeze în exil pentru drepturile evreilor.

În țară este judecat și condamnat în contumacie (1950). Domiciliat la Paris, obține (1955) și cetățenie americană.

Este reabilitat în 1968. Wilhelm Filderman se stinge din viață la Paris, în 1963.

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale 14 noiembrie 1882.

1887: A murit la Iaşi, compozitorul Gheorghe Scheletti.

Gheorghe Scheletti (ortografiat uneori și George Skeletti) (n. 5 mai 1836, Iași) este autorul cunoscutei  romanțe „Ce te legeni codrule” pe versurile lui Eminescu. 

Tatăl său, Petru Scheletti (1808 – 1878), a fost un militar de carieră, colonel și aghiotant domnesc, și, din 1852, director al Departamentului Lucrărilor Publice din Principatul Moldovei, unul din reprezentanții influenți ai Mișcării separatiste din Moldova.

Familia Scheletti era de origine grecească, primul reprezentant al familiei, Theodor Schilet sau Schelitti din Chios, fiind semnalat în cronici la 1570.

O ramură a familiei s-a instalat în Moldova și unul din descendenții acesteia, căminarul Dumitrache Schilli, s-a căsătorit în 1777 cu Ecaterina Scanavi, sora lui Vodă Nicolae Mavrogheni, și a avut mai mulți copii, printre care Costandin Schilli, viitor stolnic în timpul domniei lui Scarlat Callimachi. Costandin Schilli avut trei fii: serdarul Anton, aga Grigore și Petru, tatăl lui Gheorghe Scheletti.

Dintre frații lui Gheorghe Scheletti s-a remarcat generalul de divizie Scarlat Scheletti (1841 – 1913), militar de carieră care a participat la Războiul de Independență al României și a ocupat ulterior funcții importante în Ministerul de Război.

Sora sa Maria a fost mama pictorului Alexandru Poitevin-Skeletti.Gheorghe Scheletti a studiat la pensionul lui Gheorghe Asachi din Iași și a luat lecții de pian avându-l ca profesor pe Schwarzenberg.

Deși în 1852 refuzase să plece la studii în străinătate, Gheorghe Scheletti pleacă în final la Berlin pentru a urma cursurile unei școli de ingineri însă își continuă și pregătirea muzicală la Konservatorium Stern, avându-i ca profesori pe Julius Schulhoff⁠(en) și Theodor Kullak⁠(en).

Tot aici îl cunoaște pe Giacomo Meyerbeer.Se întoarce în țară și   intră în armată și fiind avansat până la gradul de maior.

Susținător al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, nu numai că refuză să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia, dar și publică ulterior un pamflet intitulat „Procesul dlui maior Scheletti” în care afirmă că militarii care au organizat complotul și-au călcat demnitatea de oșteni și de cetățeni.

Această luare de poziție determină judecarea sa de către Comisia Criminală și Consiliul de Revizie Militar care hotărăsc degradarea și îndepărtarea sa din armată.

Profitând de libertatea obținută, pleacă la Viena unde, între anii 1867 – 1870, își desăvârșește cunoștințele muzicale și îl întâlnește pe Johann Strauss care îl determină să scrie muzică ușoară și de salon.

Se reîntoarce în țară și, în 1877, este numit profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași, post pe care îl ocupă până la sfârșitul vieții.

Aici înființează și conduce „Octetul român”. Printre elevii săi se numără și Paul Ciuntu (1866 – 1918), pianist, compozitor și șef de orchestră, director al Conservatorului din București.Între anii 1880 – 1886 Gheorghe Scheletti a fost profesor de muzică la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași.

De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice (printre care și cele cu Gavriil Muzicescu) în revista Arta din Iași.

Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia.

A decedat la Iași în 1887 și a fost înmormântat în cavoul familial din Cimitirul Eternitatea din Iași, cavou aflat pe lista monumentelor istorice din județul Iași.

1895: A fost inaugurat podul de  la Cernavodă, prilej cu care au avut loc mari festivităţi la care a participat şi  Regele Carol I.

Initial, acesta a fost numit Podul Regele Carol I si redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, în onoarea  lui Anghel Saligny proiectantul și executantul acestei capodopere de inginerie.

Podul  a fost construit între 1890 și 1895 pentru a asigura legătura feroviară între București și Constanța, cu Dobrogea recent integrata in Statul Român, în urma Păcii de la Berlin din 1878.

Proiectat și construit de inginerul Anghel Saligny, acesta era la acea vreme cel mai lung pod  din Europa continentală și al treilea pod din lume (4.088 m).

Legătura feroviară dintre Fetești și Cernavodă are o lungime de 21 km. și cuprinde podurile peste Brațul Borcea și peste Dunăre. Începerea lucrărilor de execuție a avut loc la 26 noiembrie 1890 în prezența regelui Carol I.

Colectivul de proiectare și de execuție a fost condus de ing, Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă.

Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri și alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri si se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai inalte catarge.

Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct, cu 11 deschideri a 50 metri.

În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai construit un viaduct de 34 deschideri a 42 metri.Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume.

Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală.

Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur.

Citiţi detalii interesante aici

 VIDEO:

1898: A fost întocmită prima hartă geologică a României la scara 1/200.000; lucrarea a fost condusă de paleontologul Grigore Ştefănescu (1836-1911).

1906: Infiinţarea „Federaţiei Societăţilor de Gimnastică din România” (F.S.G.R.), în urma Congresului Societăţilor de Gimnastică care a avut loc la Bucureşti, între 11-12 sep. 1906, considerată data de naştere a “Federaţiei Române de Gimnastică”.

FRG, Federatia Romana de Gimnastica

De fapt, Federația fusese constituită, în mod provizoriu, încă din 8 noiembrie 1905, la 14 septembrie 1906, cu prilejul Congresului venind oficializarea.

La înfiinţare, F.S.G.R. reunea 18 societăţi de gimnastică, la care ulterior s-au mai adăugat şi altele.

Iniţiatorul şi animatorul Federaţiei a fost profesorul D. Ionescu, care a reuşit să atragă în Comitetul de conducere o serie de personalităţi ale vremii, dintre care: generalul Petre Năsturel (preşedinte), ministrul învăţământului Spiru C. Haret (vice-preşedinte) şi lt. col. Th. Petrescu (vice-preşedinte)

1906: S-a născut la Meriș, Mehedinți,poetul și economistul Emil Vora, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1946; d.19 martie 1979, București.

Emil Vora - biografia lui Emil Vora referate

A studiat la Școala Superioară de Comerț din Turnu Severin. În anul 1929 s-a stabilit în București.

A lucrat ca funcționar la Ministerul de Finanțe și în anul 1934 a absolvit Academia de Înalte Studii din București.

A colaborat la revistele Convorbiri literareCurentul literarLuceafărulProvincia (severineană), RamuriRevista Fundațiilor RegaleUniversul literar, etc.

A publicat volume de versuri: Floare amarăFântânile tăceriiCartea plecărilorÎnalte vânturi (1943, Premiul Academiei Române-1945), Poarta destinuluiNestinsa uimireMarea curgere.

1908 : S-a născut la Aninoasa, Gorj, scriitorul, editorul și traducătorul Elie Dulcu, d.3 martie 1994 Focșani A fost atras încă din tinerețe de filosofia, istoria și învățăturile străvechi indiene.

1908-1994 Elie Dulcu

A urmat cursurile Universității din Cluj, facultatea de limba engleză, învățând de asemenea, franceza italiana și mai târziu sanscrită.

Atracția spre metafizică și învățăturile esoterice, l-au determinat ca, împreună cu fratele său George, asistent la Universitatea din Cluj, să fondeze Editura RAM Aninoasa – Gorj, a cărei activitate editorială a fost axată în special pe traducerea ṣi publicarea unor lucrări cu caracter esoteric și de filosofie, istorie și învățături străvechi indiene.

Editura a fost în perioada anilor ’30–’40 un precursor în acest domeniu. După încheierea războiului și închiderea editurii, destinul lui Elie Dulcu a urmat alte căi. Anul 1952 îl găsește la Târgu-Jiu ca profesor de muzică la Școala Normală.

Aici, la puțin timp după ce se căsătorește cu profesoara Alice Dulcu, este ridicat în miez de noapte de acasă de organele Securității și primește, ca majoritatea elitei intelectuale române, o condamnare administrativă de 5 ani, executată în sinistrele închisori și colonii de muncă comuniste: Poarta Alba (Canal), Onești, Slănic (minele de sare). În ultima perioada a “pedepsei” a fost deportat în Bărăgan, dormind într-un bordei săpat în pământ într-un sat inexistent, trasat doar pe hârtiile organelor de represiune.

Perioada de detenție i-a adus, în afara experienței căpătate în condiții extreme de viață, și o lungă suferință fizică care îl va însoți până în ultimele clipe ale vieții. După perioada de detenție și de domiciliu obligatoriu se stabilește la Focșani, locul de origine al soției, unde va locui până la sfîrșitul vieții. La Focșani, după relativa celebritate dobândită în perioada interbelică, ajunge să desfășoare munci ca magaziner și statistician la „fier vechi”, profesor de vioară la Școala de muzică, pensionându-se timpuriu, în 1968, în urma bolilor căpătate în locurile pe unde a fost reținut câțiva ani fără vreo vină. Se stinge din viață pe 3 martie 1994 discret, așa cum a trăit o viață întreagă.

1910: S-a născut la Sankt Petersburg, antropologul român de origine rusă Olga Necrasov, membră din 1990 a Academiei Române; d.3 octombrie 2000, Iași.

1910-2000 Olga Necrasov

A fost eleva lui Ioan Gh. Botez și a antropologului german Egon Freiherr von Eickstedt. Din 1938 a ținut cursuri libere de antropologie la Facultatea de Științe Naturale din Iași, continuând la Școala de antropologie și paleontologie a prof. Botez, deschisă în special cercetărilor morfologice.

A fost fost director al Centrul de Cercetări Antropologice, membru asociat al Societății de Antropologie din Paris, membru de onoare al Institutului Regal de Antropologie al Marii Britanii și Irlandei, membru fondator al Asociației Internaționale de Biologie Umană, membru efectiv al Centrului Internațional de Studii Sarde, membru corespondent al Societății de Antropologie din Viena.

A fost titulara Premiului „Paul Broca”, Paris, 1980. Studiile sale paleoantropologice și antropologice au avut ca obiect toate populațiile străvechi din aria de formare a poporului român, din epoca străveche și până în epoca contemporană.

1916 : A avut loc în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial, bătălia de la Oltina. A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în Bătălia de pe aliniamentul Rasova–Cobadin–Tuzla.

A fost o acțiune militară de nivel tactic, care s-a desfășurat în perioada 1/14 septembrie 1916–2/15 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 9 Infanterie română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 1 Infanterie bulgară și Brigada germană „Bode”.

1920: România a ratificat Tratatul de la Versailles (Franţa), încheiat între Puterile Aliate şi Germania, document ce punea capăt, din punct de vedere diplomatic, primei conflagraţii mondiale: 28.VII.1914-11.XI.1918.

Tratatul a fost semnat la 28.VI.1919.

1923: Semnarea Convenției Militare Tripartite a Micii Înțelegeri.

Mica Înțelegere, numită și Mica Antantă, a fost o alianță formată între 1920–1921 de Cehoslovacia, România și Regatul Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia, din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar și de tendințele restauratoare ale Habsburgilor. Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920, preliminar), România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921), România și Iugoslavia (7 iunie 1921) și Cehoslovacia și Iugoslavia (31 august 1922). Convenția militară în trei anula documentele bilaterale, preluând, însă, cu unele modificări, prevederile acestora. Astfel, alianța opunea agresorului 18 divizii de infanterie, 3 divizii de cavalerie, 3 divizii de artilerie și 14 divizii escadrile aviație.

1923 : S-a născut la Cernăuți luptătorul anticomunist,economist și profesor universitar, Raul Volcinschi; d.9 ianuarie 2011, la Cluj-Napoca.

1923-2005 Raul Volcinschi

Făcea parte dintr-o ilustră familie bucovineană, atestată documentar încă de la 1600, cu înrudiri în marile familii boierești, care au marcat istoria Moldovei. Tatăl său fusese consul al României la Lwov. A avut două licențe și un doctorat și a fost cel mai tânăr lector universitar din țară, la 26 de ani, șef de catedră la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj.

 În 1956, când izbucnise Mișcarea anticomunistă din Ungaria, era asistent universtar – a organizat revolta studențească din Cluj. Participanții au luat legătura cu luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului, gruparea Ion Gavrilă Ogoranu, care urmau să le furnizeze arme automate, cu ajutorul cărora plănuiau să atace închisorile din Gherla și din Aiud și să elibereze și înarmeze, cu armele gardienilor, pe deținuții politici din cele două orașe.

Totodată, intenționau să îi elibereze în Transilvania pe prizonierii din Ungaria aflați în trenurile cu care urmau să fie deportați în URSS. În urma unei trădări, Securitatea le-a aflat planurile, iar conspiratorii au fost arestați. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare, dar a evadat în forță de la Securitatea din Cluj. Prins, torturat, a fost trimis în Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Jilava, unde a fost coleg de celulă cu Constantin Noica.

Deținuții politici au fost grațiați în 1964, continuând să fie supravegheat de Securitate. În domiciliu obligatoriu la Craiova, a reușit să formeze un grup care a plănuit un atentat împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Din grup mai făceau parte fostul primar al Clujului din perioada 1944–1948, Tudor Bugnariu, fostul decan al Facultății de Drept, Simion Pop, și fostul profesor de Drept, Mircea Stoica și trei tineri muncitori – Viorel Rovențu, Petre Năstase și Nicolae Stanciu.

Tinerii au spart un post de miliție, au furat armamentul pentru a-l folosi la lichidarea lui Ceaușescu în timpul unei vizite de lucru în satul Goștinu (Olt). Și acest complot a fost descoperit de Securitate. Deși au fost torturați, cei trei tineri nu au dezvăluit numele complicilor. În anii ’80, a fondat AFDPR, a fost consilier al ministrului țărănist de Interne, Gavril Dejeu

1924:  S-a născut la Bârzava, Arad, dirijorul român Iosif Conta; (d. 8 noiembrie 2006, București).

Imagini pentru dirijorul Iosif Conta photos

 A studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii (din 1954), profesor în cadrul Universității Naționale de Muzică.

În 1964 a dirijat prima audiție în țară a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române.

Numele său este legat de cel al Orchestrei Naționale Radio împreună cu care a efectuat numeroase turnee în străinătate. A fost și dirijor al Orchestrei din Izmir, Turcia.

A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne în 1965.

În anul 2002, preşedintele României i-a conferit înaltul Ordin Steaua României în grad de Cavaler.

1924: A apărut  primul număr al „Gazetei Sporturilor”. La momentul apariţiei, era prima publicaţie de sport care circula în spaţiul românesc şi a treia din Europa, după “La Gazzetta dello Sport” (Italia) şi “Nemzeti Sport” (Ungaria).

Primul număr al „Gazetei Sporturilor” (14 septembrie 1924) – Revista  Culturală Leviathan

1926: La Reşiţa, se producea locomotiva cu abur 50.243 „Regele Ferdinand”, prima de acest fel construită în România în perioada interbelică.

Datorită succesului în construcţia de locomotive la Reşiţa și Malaxa, începând cu anul 1930, în România nu s-a mai importat nicio locomotivă.

Între anii 1926-1960 în România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri pentru cale normală și trei tipuri pentru cale îngustă.

În anul 1960 producţia de locomotive cu abur s-a sistat, industria românească profilându-se pe producţia de locomotive diesel şi electrice.

Locomotivele cu abur au funcţionat în exploatarea C.F.R. până în anul 1980.

În perioada 1980-1998 locomotivele cu abur au fost casate în proporţie de 98%.

1928: A fost inaugurată „Crucea Eroilor” de pe Vârful Caraiman (Munții Bucegi), la altitudinea de 2.291 de metri, este de forma unei cruci latine, cu o înălțime de 39,3 metri, fiind un monument dedicat memoriei eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial.

Imagini pentru „Crucea Eroilor” de pe Vârful Caraiman photos

A fost construită între anii 1926–1928, din inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand și poate fi văzută de la o distanță mare și a fost desemnată de către Guinness World Records ca cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.

1928: S-a născut Puiu Manu (nume de familie: Vasile Baciu), grafician, unul dintre cei mai prolifici autori de benzi desenate din Europa.

Maeștri ai benzii desenate românești: PUIU MANU

A debutat  în 1957, în revista Cravata Roșie, cu prima sa bandă desenată, Comoara lui Montezuma, după un scenariu de Mircea Sântimbreanu.

Prima sa bandă desenată comică, O întâmplare cu o minge, apare în 1958, în Arici Pogonici.

De-a lungul timpului, Puiu Manu a publicat în revista Arici Pogonici câteva benzi desenate într-un stil comic: Nic și Pic la săniușSpitalul păpușilorLa noi în colectivăDe ce plouă?De ce tună? De ce fulgeră?Apa, Puterea apei, etc.

1930: S-a născut actorul român Mihai (Mişu) Fotino. Copilăria și adolescența le-a trăit la Brașov, unde tatăl lui era actor și cu care a jucat împreună încă de când era foarte mic. 

A debutat la vârsta de 6 ani, în anul 1936 în piesa de teatru “Coloniale”.

A jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București din 1956, remarcându-se în numeroase comedii.

A deținut o bogată experiență în teatru, emisiuni televizate și în cinematografie, desfășurându-și activitatea timp de 60 de ani.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice.

A decedat la 13 ianuarie 2014, la București .

1931: S-a născut la Galați, criticul și istoricul de film, realizator de emisiuni de televiziune  Tudor Caranfil; d.23 martie 2019, București.

1931-2019 Tudor Caranfil

A terminat Facultatea de Filosofie în 1957, și ulterior a practicat jurnalismul la ziarul Informația Bucureștiului. Din anii ’60 s-a dedicat criticii cinematografice. Începând cu 1962 a inițiat Seara prietenilor filmului, prima formă a Cinematecii Române.

 A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin și a fost membru în juriul FIPRESCI.

A participat la multe alte festivaluri cinematografice internaționale, la Karlovy Vary, Los Angeles, Locarno, Cottbus, Rotterdam, San Francisco și la principalele festivaluri românești de film.

A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN), 1988 pentru volumul În căutarea filmului pierdut. Dintre scrierile sale: 7 capodopere ale filmului mutRomanul unui film: „Cetățeanul Kane”Vîrstele peliculei (vol. 1-4), Dicționar de filme româneștiDicționar universal de filmeIstoria cinematografiei în capodopere: De la „Cântărețul de jazz” la „Luminile orașului” (1927-1931).

1936: S-a născut în orasul Brad, jud.Hunedoara, actriţa Ileana Stana Ionescu.După mamă are origini italiene, tatăl a murit în al doilea război mondial când avea șase ani.

Ileana Stana Ionescu

A trăit de la vârsta de cinci ani, cu familia, în Drobeta Turnu Severin, unde au urmat școala primară și liceul.

După absolvirea liceului teoretic, a debutat ca actriță în anul 1955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, cu rolul Agnes în Școala femeilor de Molière.

În anul 1959 s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. 

Din anul 1965 a lucrat la Teatrul Național din București, precum și la televiziune.

Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București.

A fost aleasă deputat de București în legislatura 2000-2004, ca reprezentantă a minorității italienilor din România (actrița fiind italiancă după mamă). 

1938: S-a născut la București pictorul Horia Bernea, director al Muzeului Ţăranului Român (1990-2000); (d.4 decembrie 2000, la Paris). 

A fost fiul cunoscutului sociolog și etnolog Ernest Bernea (1905-1990).

Între anii 1957 și 1959 Horia Bernea a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității București, între anii 1959 și 1965 – Școala Tehnică de Arhitectură și între anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secția Desen).

A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici.

A fost membru al grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului „Prolog”, a lucrat în taberele de creație de la Văratec și Tescani, apoi la Paris și în sudul Franței, în Provence.

 A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii.

1940: Prin Înalt Decret regal, România a fost proclamata stat national-legionar; generalul Ion Antonescu a devenit conducator al statului, iar Horia Sima, căpitanul Legiunii, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. 

Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Armată, fidelă  lui Ion Antonescu, şi Mişcarea Legionară | DefenseRomania.ro

Foto: Gen. Ion Antonescu şi Horia Sima, comandantul Legiunii.

A fost interzisă orice activitate politică în afară de cea a Mişcării legionare şi a grupului etnic german.

Mișcarea Legionară a înființat instituții proprii care funcționau în paralel cu cele oficiale; România a aderat la Pactul Tripartit; către finalul conviețuirii, au avut loc Masacrul de la Jilava și Rebeliunea legionară, în urma căreia legionarii au fost înlăturați de la guvernare.

La 14 februarie 1941 “statul naţional-legionar” a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu. 

1940: S-a născut ierarhul Damaschin Coravul (prenumele la botez: Dimitrie), episcop al Sloboziei şi Călăraşilor între anii 2000 şi 2009, autor a numeroase cărţi şi studii pe teme teologice; profesor de teologie – decan al Facultăţii de Teologie din Craiova în perioada 1992-2000; (m. 2009).

1945: A murit Dumitru Drăghicescu, filosof, sociolog şi om politic liberal; după terminarea primului război mondial s-a aflat alături de Nicolae Titulescu la Liga Naţiunilor Unite.

A fost ambasador al României în Mexic (1934-1936), primul trimis român într-o ţară latino-americană; (n. 1875).

1947: S-a născut la Jugureni, în jud. Dâmbovița, renumita cântareaţă de muzică uşoară, Dida Drăgan.

Imagini pentru dida drăgan photos

A  debutat la Concursul de interpretare București 71, obținând premiul I, cu piesa „Vechiul pian”, de Vasile V Vasilache, însă  adevăratul debut, după cum mărturisește, l-a făcut în Germania!

Venise în țară un mare compozitor, Manfred Nichthke, care ascultă o casetă cu ea şi surprins, impresionat,  îi trimite din Germania o piesă (o polcă!) semnată Ghert Welkhich,  pe care Petre Magdin o transformă în blues.

După trei ani de așteptări urca pe marea scenă de la Halle, în RDG, alături de cele mai mari vedete din Est: Alla Pugaciova, Joseph Laufer, Frank Schobel, Karel Gott.

Cântă piesa „Să nu-mi spui c-a trecut” (cu care a câștigat numeroase concursuri și-a strâns 20 de medalii de aur) și-i cucerește definitiv pe nemți.

După o vreme ajunge să facă naveta România-Germania, cântând la cel mai mare teatru „Friedrichstate Palace” alături de Veronica Fischer și teribila Nina Hagen.

În țară, în anul 1973, obține locul I la secțiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia.

Un an mai târziu, la Dresda, obține premiul pentru cel mai bun solist al festivalului și premiul al III-lea pentru interpretarea piesei „Ca-n poveste” de Petre Magdin.

Efectuează turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, URSS, Belgia, Danemarca, Japonia, unde, la Tokyo, este finalistă la Festivalul Internațional al Cântecului cu piesa „Sămânța nemuririi” de Radu Șerban.

În 1993, a participat la preselecția Eurovision alături de trupa Compact, cu piesa „Nu pleca”, compusă de Adrian Ordean.

Într-o vreme, Dida Drăgan a locuit în Elveția, unde a cântat și a colaborat la emisiuni tv, însă a revenit mereu în țară, atunci când a fost invitată să cânte sau să înregistreze noi piese.

1948: A murit la Bucureşti, Constantin I. Angelescu,  om politic liberal, fost membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), prim-ministru (1933-1934), ministru în mai multe rânduri.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este angeB.jpg

S-a născut la Craiova în data de 12 iunie 1869 şi a fost un renumit medic chirurg cu studii la Paris, profesor universitar, politician, membru de onoare al Academiei Române, figură de marcă a ştiinţei, a vieţii academice şi publice româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Ca om politic, Doctorul Angelescu a fost deputat, senator, ministru al Lucrărilor publice (1914-1916), ministru al Instrucţiunii publice în două mandate (1922-1928, 1933-1937), prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă (30 decembrie 1933-3 ianuarie 1934).

Este de subliniat faptul că dr. Angelescu a îndeplinit, primul, funcţia de ministru plenipotenţiar al României la Washington (din ianuarie 1918) şi a promovat, din această poziţie, cauza României şi a proiectului ei naţional peste Ocean.

Cea mai importantă contribuţie, ca om politic, Constantin I. Angelescu a avut-o în calitate de ministru al Instrucţiunii publice.

Din această poziţie, a desfăşurat o operă de modernizare a învăţământului românesc şi aliniere a acestuia la standardele europene, iniţiind o serie de reforme, promovând, la nivel constituţional (Constituţia din 1923), principii fundamentale precum: libertatea învăţământului, obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar etc, fiind şi cel care a instituit examenul de bacalaureat.

Ca ministru al Instrucţiunii publice, s-a dovedit un demn continuator al lui Spiru Haret, fondatorul învăţământului românesc modern (de care, de altfel, era legat şi prin relaţii de rudenie). 
A avut o reală contribuţie la reorganizarea învăţământului românesc de toate gradele.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1934.

În perioada 1923-1947, a ocupat funcţia de preşedinte al Ateneului Român, iar între 1941 şi 1947, pe cea de preşedinte al Ligii Culturale.

Academia Oamenilor de Ştiinţă din România este, prin lege, „continuatorul şi unicul legatar al Academiei de Ştiinţe din România” (art. 3, alin. 3 din Legea nr. 31 din 15 ianuarie 2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România). 

1949: Prin Decretul Prezidiului MAN nr. 371/14 septembrie 1949 s-au înființat, după modelul academiilor militare sovietice, Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate.

1975: S-a născut la Vaslui, regizorul și scenaristul român Corneliu Porumboiu .

1975 Corneliu Porumboiu

A urmat cursurile Facultății de Management în cadrul Academiei de Studii Economice București (1994–1998), apoi cursurile de Regie de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie București (1999–2003). Cu scurtmetrajul de licență Călătorie la oraș, a primit premiul II la secțiunea Cinefondation în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes. 

În 2004 a înființat, împreună cu Marcela Ursu, casa de producție 42 KM FILM. A scris scenariul și a regizat: Pe aripile vinuluiCălătorie la orașVisul lui LiviuA fost sau n-a fost? (2005, Premiul Camera d’Or la Quinzaine des Realisateurs la Cannes; trofeul Transilvania la TIFF 2006; Premiul Gopo pentru cea mai bună regie 2007), Polițist, adjectiv (2009, Premiul FIPRESCI și Premiul Juriului, pentru secțiunea Un Certain Regard la Cannes 2009), Când se lasă seara peste București sau Metabolism (2013, premiera la Festivalul de Film de la Locarno), Al doilea joc (2014, documentar sportiv, prezentat în Berlinale Forum, câștigător la secțiunea Cel mai bun lungmetraj românesc la TIFF), Comoara (2015, Premiul Cel mai bun lungmetraj Romanesc la TIFF, A Certain Talent pentru secțiunea Un Certain Regard la Cannes, premiul FIPRESCI pentru Cel mai bun film și premiul pentru Cel mai bun scenariu în cadrul Cairo International Film Festival), Fotbal infinit (2018, Premiul pentru Cel mai bun documentar în cadrul Festivalului de Film din Ierusalim), La Gomera (Premiul pentru Cel mai bun scenariu în cadrul festivalului de la Sevilia).

1984: A încetat din viață, poetul Paul Sterian,gânditor creștin, doctor în drept public la București și doctor în drept și stiințe economice la Paris; ( n. 1 mai 1904, București).

paul-sterian

A fost colaborator ocazional al Gîndirii, al Convorbirilor literare şi al Curentului şi redactor, din 1929 al ziarului Cuvîntul condus de Nae Ionescu. S-a numărat (în 1931) printre semnatarii manifestului avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista Unu ). Participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ţine mai multe conferinţe (Acţiune şi contemplaţiePoezia română actuală (1932). A activat la campaniile sociologice ale marelui sociolog român prof. Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguş (1929).

Ca economist, conduce publicaţia Index, colaborează la ziarele Prezentul şi Voinţa, este referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanţe, administrator al pavilionului românesc de la Expoziţia Universală de la Paris din 1937. A fost consilier economic şi şef al legaţiei române din Washington (1938), în timpul războiului îndeplinind atribuţii în ministerele Economiei Naţionale, de Finanţe şi de Externe, până la funcţia de secretar general.

În 1942, îi apare un nou volum de versuri, Mînăstiri bucureştene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, iar în 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieaţa de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare.

După război, îl găsim director al întreprinderii „Textila Română” până la naţionalizare, ulterior ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la „Aprozar”, şef al relaţiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârşitul anilor ’50, a fost arestat şi închis la Aiud. Motivul arestării se pare că a fost legătura sa cu cercul Rugului Aprins.

În urma amnistierii de la începutul anilor ’60, publică sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în SteauaViaţa româneascăLuceafărul ş.a.

A fost căsătorit o vreme cu pictoriţa Margareta Sterian, ulterior cu actriţa Sanda (Alexandrina) Dorobanţu, căreia îi dedică volumul de versuri Arta iubirii, inedit, aflat în arhiva SCŞ AdSumus.

1993: A murit în București, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran, scriitorul şi jurnalistul Geo Bogza, membru al Academiei Române din 2 iulie 1955, creator al unei formule unice de reportaj, reportajul poematic, ilustrat de volumul “Cartea Oltului”.
 

Geo Bogza, scriitor român

Geo Bogza s-a născut pe 6 februarie 1908, în localitatea Blejoi din jud.Prahova.

A editat revista „Urmuz” în 1928 şi a colaborat la publicaţii ale epocii precum „Bilete de papagal” sau „unu”.

Debut editorial cu Jurnal de sex (1929), urmat de Poemul invectiva (1933). Pentru acesta din urma, scriitorul  a fost condamnat si inchis de doua ori la închisoarea Vacareşti (1934 si 1937, ultima data „la plângerea Acad. Romane”).

In 1937 pleacă în Spania aflată în plin război civil, de unde trimite pentru publicaţia Lumea româneasca ciclul de reportaje-confesiune Tragedia poporului basc.

În 1945, scriitorul se alătură regimului comunist. În 1955 devine membru al Academiei Române şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii, iar în 1971 este decorat cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste”.

Şi, pe cât de reuşită a fost opera sa de tinereţe, poemele, jurnalele şi reportajele care au scandalizat literatura interbelică, pe atât de dezamăgitoare a fost catalogată opera de maturitate, „Cartea Oltului“, devenită literatură obligatorie în şcoli, sau „Meridiane sovietice“.  

În anul 1966, începea colaborarea săptămînală la revista,„Contemporanul”.

În anul 1978 a fost distins cu „Marele Premiu” al „Uniunii Scriitorilor”.

„Din păcate, personalitatea şi opera sa avangardistă sunt grevate de versurile dedicate Elenei (Ceauşescu), întoarcerea către regimul comunist sau, după Revoluţie – Bogza a murit în 1993, faptul că a «pozat» în dizident“, spunea profesorul ploieştean Dan Gulea.

2002: A murit arhimandritul Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim din Bucureşti (din 1950), cunoscut duhovnic şi pictor bisericesc, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai mişcării „Rugul Aprins”, grupare spirituală neagreată de regimul comunist, ce reunea toate marile personalităţi ale intelectualităţii creştin-ortodoxe din acea vreme.

Imagini pentru Sofian Boghiu,

In timpul regimului comunist, a fost deţinut politic între anii 1958 şi 1964 (n. 1912, Cuconeştii Vechi, jud. Bălţi, azi în R. Moldova). 

2006: A murit  la Bucureşti, politicianul  nomenclaturist  de oetnie  evreiasca, Silviu Brucan (Saul Bruckner), ideolog comunist, comentator politic, autor al mai multor volume de politologie şi publicistică; (n. 18 ianuarie 1916, Bucureşti).

Imagini pentru Silviu Brucan

A fost ambasador în SUA  în 1955 și la ONU între 1959 – 1962. Din 1962, la propunerea lui Gheorghiu-Dej, a început reorganizarea Radioteleviziunii, activitate din care a demisionat în 1966.

A făcut declarații critice la politica conducerii de partid și de stat, transmise de postul BBC și agenția de presă UPI. A fost anchetat și i s-a impus domiciliu forțat.

Totuși, la intervenția ambasadei americane, și cu ajutorul șefului Securității la acea vreme, Iulian Vlad, i s-a permis să plece pentru șase luni în Statele Unite, unde s-a întâlnit cu funcționari ai Departamentului de Stat, Biroul pentru Europa de Est, și cu fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin, care i-a facilitat o întâlnire cu Mihail Gorbaciov.În noiembrie 1988 a ajuns la Moscova unde a avut o întrevedere cu Mihail Gorbaciov.

A revenit în România, unde în martie 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor șase” demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. I s-a impus din nou arest la domiciliu, în cartierul bucureștean Dămăroaia.Imediat după revoluția din 1989 a fost membru pentru aproape 2 luni în Consiliul Frontului Salvării Naționale, după care a demisionat.

În această calitate a fost citat spunând: „Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, „profeție” care i-a atras porecla de „Oracolul din Dămăroaia”.

Considera că echipa lui Ion Iliescu duce România pe un drum greșit.

În 1994 fostul premier Petre Roman susținea în fața Comisiei senatoriale pentru studierea evenimentelor din decembrie 1989 că Silviu Brucan a fost cel care a insistat ca soții Ceaușescu să fie lichidați rapid.

2008: A murit la Viena, în Austria unde se afla la tratament, marele actor român Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, România).

Actorul şi-a început cariera în cinematografie în 1963 şi a jucat în aproape 30 de filme.

Unul dintre cele mai memorabile roluri ale acestuia este cel al lui Victor Petrini, din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), după romanul omonim al lui Marin Preda. 

Imagini pentru photos Stefan Iordache

Printre primele filme în care a jucat a fost „Dimineţile unu băiat cuminte”(1966), în regia lui Andrei Blaier.  Au urmat „Bietul Ioanide” de Dan Piţa, în 1980, „De ce trag clopotele, Mitică?” de Lucian Pintilie (1981). 

A fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune si a  slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore.

A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. 

 2015: A murit la București, scriitorul Corneliu Vadim Tudor, publicist, politician, fondator al Partidului România Mare (1991), senator din 1992 până în 2008 si europarlamentar (2009-2014); (n. 28 noiembrie 1949, București).

Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale.

A fost învins în al doilea tur de Ion Iliescu. 

Imagini pentru photos Corneliu Vadim Tudor

A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu si era cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter insultator, combinate cu retorica sa de politică dură și atacuri la persoană (atât în publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică). 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Inălțarea Sfintei Cruci

Inăltarea Sfintei Cruci este praznuită pe 14 septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

 – Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

– Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfanta Cruce  a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci.

Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta.

Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.

Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia. Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.

Inălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului.

Bibliografie (surse): 

  • Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  • https://bunicutavirtuala.com.
  • Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  • e.maramures.ro ;
  • Wikipedia.ro.;
  • http://enciclopediaromaniei.ro.
  • mediafax.ro ;
  • Enciclopedia Romaniei.ro ;
  •  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  •  Istoria md.;
  • istoriculzilei.blogspot.ro;
  • https://culturainiasi.ro ;
  • CreștinOrtodox;
  • Cinemagia.ro.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/14/133013/

14/09/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 14/09/2021 | Răspunde

  2. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 14/09/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: