ZIUA DE 13 DEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 13 septembrie în istoria noastră

1724: Este sfinţită  Mănăstirea Văcărești din Bucuresti, ctitorie a domnitorului Mavrocordat – cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc şi  cea mai mare mânăstire din Balcani.

Situată în partea sudică a Bucureştilor, importantul ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc a fost unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc.

In timpul regimului comunist, ca urmare a “sistematizării teritoriale urbană și rurale” inițiate în 1974, întregul ansamblu al Mănăstirii Văcărești a fost dărâmat în luna decembrie 1984.

1739: Fiul lui Antioh Cantemir, Constantin, care lupta împreună cu fratele său, Dumitraşco, în armata rusă, intră în Iaşi.

În Moldova, sub domnia lui Grigore Ghica (1726-1733), fiii lui Antioh Cantemir, Constantin şi Dimitrie sau Dumitraşcu, ajunsesera cel dintâi ban, iar cel de-al doilea mare comis.

În jurul lor se grupase un partid puternic, care considera ca uzurpatori pe domnii trimişi direct de la Constantinopol.

În 1736, Constantin şi Dimitrie, descendenti ai fostelor familii domnitoare Cantacuzino din Ţara Românească si Cantemir din Moldova, au fost chemaţi în Rusia, Constantin a fost numit general de brigadă, indiciu că guvernul rus avea de gând să-i facă domni, pe cel dintâi în Moldova şi pe cel de-al doilea în Ţara Românească.

Amândoi au luat o parte activă în război, în fruntea corpurilor de voluntari români care se constituiseră pentru a lupta împotriva turcilor.

La mijlocul lunii iulie 1739, armata rusă se îndreaptă spre Nistru şi, la 17 august, nimiceşte oastea turco-tătară la Stăuceni. Hotinul capitulează la simpla somaţie a comandantului rus; o parte din trupele turceşti se retrag spre Bender, iar alta trece Dunărea.

Detaşamentul lui Constantin Antioh Cantemir, format din trei mii de oameni, intră în Iaşi, de unde Grigore Ghica se retrăsese în Ţara de Jos.

Comandantii rusi sunt primiti cu toate onorurile în capitala Moldovei,si se încheie cu „deputaţii stărilor” o „convenţie” prin care Moldova era declarată independentă sub ocrotirea Rusiei, care garanta boierilor şi clerului menţinerea privilegiilor lor.

Ţara trebuia să întreţină o armată permanentă de 20.000 de oameni, să înfiinţeze un corp de salahori pentru a lucra la fortificaţii şi să plătească o contribuţie de război.

După bătălia de la Stăuceni şi capitularea Hotinului, generalul rus Constantin Cantemir, rânduit să formeze cu „cazacii, ruşii şi valahii săi” aripa dreaptă a armatei ruse, l-a trimis pe fratele său Dumitraşcu să urmărească pe domnul Grigore Ghica până la graniţa Ţării Româneşti, iar el a intrat în Iaşi, unde a fost primit cu onoruri domneşti.

„I-au ieşiţii înainte mitropolitul şi cu caimacami şi cu alţ boieri care să mai tâmplase şi călugări şi neguţitori den latura târgului despre muntenime, şi i-au închinat cheile ţărâi şi steagurile slujitorilor. Şi s-au împreunat cu mare bucurie ş-au purces pen Ieşu”.

Curentul antiotoman era atât de puternic, încât pana şi icioglanii lui Ghica, călăraşii şi servitorii boierilor, au trecut de partea fraţilor Cantemir.

1838: S-a nascut Otto Friedrich August Benndorf, arheolog austriac, membru de onoare străin al Academie Române.

A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (d. 2 ianuarie 1907).

1848: Trupele otomane comandate de Fuad-efendi, intră în Bucureşti, capitala Tarii Romanesti .

La 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari munteni și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat.

În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele române aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.

Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Limie Infanterie  și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu.

Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda căpitanului  Pavel Zaganescu . Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria.

Ostașii români erau animati  de un puternic spirit antiotoman, reliefat si de atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.

Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Pașa, a ordonat  retragerea trupelor otomane spre oraș, până la reglementarea pe cale diplomatică a situației tensionate create.

Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zaganescu .

La apropierea acestora  de cazarma pompierilor din Dealul Spirii s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri.

La trecerea acesteia, sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul).

În evenimente au intervenit ostașii români pentru a-și apăra comandantul. Trupele otomane au atacat cu violență compania de pompieri care a opus o puternică rezistență și a străpuns liniile inamice și reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria din Dealul Spirii condusi de locotenentul Pavel Zăgănescu.

După confruntari  crâncene care au adurat aproximativ 2  ore si jumatate  (până la ora 7 ore seara), trupele române au fost împrăștiate, iar militarii turci au pus stăpânire pe București.

Lupta de la Dealu Spirii. A fost ultima confruntare dintre români și turci pe pământul țării noastre.

O Proclamaţie a lui Fuad-efendi, a restaurat vechiul regim instituit de Regulamentul Organic. Este sfârşitul Revolutiei în Muntenia.

 Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită mai târziu  ca Zi a Pompierilor din România, fiind  legal oficializată începând din 1953.

1860: S-a nascut  Thoma Ionescu, medic, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru al Academiei Române (d. 1926).

A fondat în 189, Societatea de chirurgie şi “Revista de Chirurgie” ;(d.28 martie 1926).

1871: Din initiativa unui grup de studenti ai Universitatii din Cernauti, s-a constituit Societatea “Arboroasa”, care a dezvoltat o activitate cultural-artistica menita a intari sentimentul unitatii nationale a românilor.

1872: Inaugurarea oficială a Gării de Nord din Bucureşti (cladire construi tă între anii 1868 şi 1870.Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe locul ales de domnitor pe moşia boierului Dinicu Golescu. Constructia a durat 4 ani.

Stația a fost denumită inițial Gara Târgoviștei (pentru că artera numită astăzi Calea Griviței se numea pe vremea aceea Calea Târgoviștei) iar în 1888 a luat denumirea actuală. Din 13 septembrie 1872, când s-a inaugurat această gară, s-a dat în exploatare circulația feroviară pe linia Roman–Galați–București–Pitești. 

Tot acum îşi încep activitatea Atelierele Căilor Ferate din Bucureşti, amplasate în faţa Gării de Nord (desfiinţate în 1931, pe locul lor fiind construită actuala clădire a Palatului CFR, azi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei).

1874: S-a născut Eugen Herovanu, prozator, eseist şi memorialist, avocat şi profesor de procedură civilă la Iaşi (1920-1929) şi Bucureşti (1929-1950),  autorul unor apreciate lucrări juridice (m. 1956)

1875: Mihai Eminescu îl duce, pentru prima dată, pe Ion Creangă la “Junimea”, unde acesta citeşte povestea “Soacra cu trei nurori”.

Mihai Eminescu                 Ion Creanga

Ion Creangă era institutor la Iaşi când Eminescu a preluat postul de revizor şcolar, proaspăt întors de la Viena. Poetul îi era şef învăţătorului Creangă şi a fost plăcut surprins să descopere în acesta un model de educator. Eminescu i-a făcut lui Creangă o inspecţie la clasă în 1874. După inspecţie, cei doi s-au întâlnit întâmplător sau au mers împreună la crâşma ”Bolta Rece”.

”Creangă, îndrăzneţ, duse pe Eminescu la Bolta Rece, ori amândoi se găsiră în vestita crâşmă şi-şi aduse aminte că se cunoşteau. La băutură poetul era expansiv şi-şi va fi desfăşurat toată filosofia lui politică. Creangă, încântat de a fi luat seamă de un tânăr aşa de învăţat, vru să dovedească cum că nici el nu era de lepădat”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Între cei doi s-a legat o prietenie care avea să dureze până la finalul vieţii. Eminescu era deja un nume în rândul junimiştilor, în vreme ce Creangă era doar un institutor care avea un har de povestitor nemaipomenit.

Într-una din discuţii, Eminescu i l-a laudat lui Creangă pe Ioan Slavici pentru scrierile publicate în ”Convorbiri literare”. ”Şi eu ştiu poveşti şi pot să te asigur că le pot scrie într-o limbă moldovenească întocmai aşa cum o vorbesc ţăranii din judeţul Neamţ, din satul meu Humuleşti” , a fost replica lui Creangă. Eminescu l-a îndemnat să pună pe hârtie o astfel de poveste şi aşa a apărut ”Soacra cu trei nurori”.

Poetul l-a dus pe Creangă la Junimea pentru a-şi citi prima scriere. Speriat, Creangă i-a cerut poetului să îi corecteze textul însă Eminescu a refuzat, spunându-i: ”Creangă, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni”.

1877: Marele istoric si lingvist  Bogdan Petriceicu Haşdeu este ales membru activ al Academiei Române.

1899: S-a născut Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul şi conducătorul Mişcării legionare din Romania;  (d. 30 noiembrie 1938).

.

1901: S-a născut la Buzău, medicul Nicolae Nestorescu; (d. 15 decembrie 1969, Bucureşti).

In 1942 a înfiinţat primul centru de transfuzie şi sânge conservat din România şi  „Centrul de sânge al armatei” (1948), al cărui şef a devenit.

A făcut cercetări asupra bolilor cu mare periculozitate (holeră, melioidoză), asupra problemelor legate de sângele conservat şi de transfuzii, aducând contribuţii originale cu imediată aplicabilitate în practică, referitoare la imunitatea naturală şi dobândită; a iniţiat cercetări privind aspectele imunologice ale transplantelor.

A fost director adjunct ştiinţific al Institutului „Cantacuzino”, Membru corespondent al „Academiei Române” din 1963, preşedinte al „Uniunii Societăţii de Ştiinţe Medicale”şi autor  a aproape 300 de lucrări, studii, comunicări, rapoarte : Elemente de bacteriologie medicală aplicată (2 vol., 1957 ); Toxiinfecţiile alimentare (1959 ); Bacteriologia medicală (1961); Biologia arsurilor (1967) ş.a.

Si-a orientat activitatea spre producţia de seruri, vaccinuri şi alte preparate biologice.De asemenea a lucrat ca expert european al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru bolile cu poartă de intrare digestivă.

1901: Pe Calea 13 Septembrie din Bucureşti a fost inaugurat Monumentul Pompierilor, în prezenţa prim-ministrului Dimitrie Sturdza, în memoria celor căzuţi la 13 septembrie 1848, în lupta cu  trupele turceşti.

Grupul statuar realizat de sculptorul E. Hegel, o reprezintă pe zeiţa antică Nike, personificarea Victoriei, care anunţă biruinţa, iar cu celălalt braţ sprijină un ostaş rănit.

1902: Intră în vigoare “Legea pentru organizarea meseriilor”, cunoscută sub numele de Legea Missir, adoptată la 5 martie 1902.

1908: S-a născut Edgar Papu, specialist în literatură comparată și filosof al culturii, membru post-mortem al Academiei Române (2006); (m. 1993).

1913: Aurel Vlaicu, pionier al aviaţiei, inginer si constructor de avioane, unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, a încetat din viata, prabusindu-se cu avionul sau  in timpul unei încercari de trecere peste Muntii Carpaţi, în apropiere de localitatea Câmpina din jud.Prahova.

Primul avion construit şi pilotat de Aurel Vlaicu a zburat pe data de 17 iunie 1910.
Evenimentul a avut loc pe câmpul Cotrocenilor, avionul ridicându-se la o inăltime de 3-4 m si zburând pe o distanţă de circa 40 m.

La 23 iulie acelasi an, Vlaicu mai face o încercare, iar de această dată parcurge o distanţă de 400 m, la o înalţime de 4 m.

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara, in Transilvania – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina, in Romania).

Al treilea zbor, care a avut loc pe 10 august, a fost un adevarat succes, pentru ca aeroplanul a parcurs 4 km. In 27 septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Razboi, Vlaicu a dus, in zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt.

Din acel moment, Romania a devenit a doua tara, dupa Franta, care a folosit avionul in scopuri militare.

In 1910, a obtinut brevetul RO 2258 pentru “Masina de zburat ca un corp in forma de sageata”.

1916:  Incepe Bătălia de la Sibiu, prima mare bătălie  cu participarea României în timpul Primului Război Mondial.

Sub puternica presiune a ofensivei inamice, germano-austro-ungare, armata română este nevoită să se retragă. Bătălia a durat pînă pe 15 septembrie.

La data de 4/17 august 1916 se semna, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei (în prima conflagraţie mondială), iar la 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiului de eliberare şi întregire naţională (1916-1919).

1916: S-a născut la Braila, Eugen Schileru, critic de artă, eseist, traducător şi profesor.

A urmat Facultatea de Litere si Filosofie a Universităţii  din Bucureşti (1934-l938), sustinându-şi licenţa în estetică (Arta şi manifestările patologice).

Publica in revista de orientare marxista Era noua (sub pseudonimul Adrian Schileru, 1936). Bursa de vacanta data de Institutul Francez de inalte Studii din Romania (1938). Urmeaza si absolvă Seminarul Pedagogic (1938).

În 1945-1946 colaborează la revista „Lumea” (unde şi traduce din Benjamin Fondane) şi la „Revista Fundaţiilor Regale” cu cronici cinematografice, plastice şi literare. Mai e prezent în „Cuvântul liber”, „Adevărul literar şi artistic”, „Adevărul”, „Viaţa românească”, „Tinereţea”, „Democraţia”, „România liberă”, iar după război scrie în „Ga­zeta literară”, „Contemporanul”, „Secolul 20″ etc.

A fost Director al Bibliotecii Acad. RPR (1948-1951). Din 1949,lucreaza ca  profesor de estetica la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti unde, din 1968, devine seful Catedrei de Istoria Artei.

Colaboreaza la revista literare si de specialitate; scrie lucrari de mica intindere in domeniul artelor plastice (cataloage de expozitie, cronici plastice, comentarii estetice, note nesistematizate despre impresionism, texte despre clasici si contemporani), comentarii de film, scrieri teoretice despre arta, comentarii literare.

A prefaţat traduceri  din Antoine de Saint-Exupery, Thomas Mann, Herman Melville, Alberto Moravia, Cesare Pavese si a tradus, singur sau în colaborare din Sinclair Lewis, James Hilton, Horace Mac Coy, Giovanni Germanetto, Andre Ribard, Claude Levi-Strauss, Albert Maltz, Richard Sasuly precum şi din Tirso de Molina.

1918: Se oficiază la Biserica ortodoxă din Odesa căsătoria dintre prinţul moştenitor al României Carol cu Zizi Lambrino, înregistrată în aceeaşi zi la Consulatul român din oraş.

 Ioana Maria Valentina Lambrino (foto, impreuna cu printul Carol), cunoscută ca Zizi Lambrino (n.3 octombrie 1898, Roman – d. 27 martie 1953, Neuilly, Franta  a fost prima soție a principelui  Carol al II-lea, viitorul rege  al României.

 Zizi era fiica  generalului român Constantin Lambrino  și a Euphrosinei Alcaz.

În timpul primului razboi mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofițer rus , a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918  unitatea militară (aflată la Târgu Neamț), al cărei comandant era, și, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa   împreună cu Zizi Lambrino, incalcând astfel Statutul Casei regale a Romaniei,  care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale.

Printr-o sentință  data in  8 ianuarie 1919, Tribunalulk Ilfov a anulat căsătoria. Relația lor a continuat însă, iar la 8 august anul următor li s-a născut fiul  Mircea Grigore Lambrino (nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei și nerecunoscut de Carol).

Regele Ferdinand a dispus la 9/22 septembrie ținerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la manastirea Horaita, jud. Neamt, după care a fost trimis de tatăl său într-o călătorie în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Zizi.

 Zizi Lambrino  fost creditată de Familia Regală română cu o rentă anuală de 110.000 franci francezi.

 Dupa abolirea monarhiei  în România, fără susținerea financiară din partea Casei Regale, situația lui Zizi Lambrino s-a înrăutățit.

S-a stins din viață la 11 martie 1953  la Neuilly,în Franța, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

1922: S-a născut Sergiu Al-George, orientalist, eseist şi traducător; membru fondator (1956) al Asociaţiei de Studii Orientale din România; de profesie medic, a făcut cercetări în domeniul imunologiei.

Autoritățile comuniste l-au acuzat de „uneltire împotriva ordinii sociale” pentru lectura şi difuzarea unor texte de Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran, este închis între anii 1958 şi 1964, împreună cu un grup de remarcabili intelectuali (C. Noica, Al. Paleologu, N. Steinhardt, Al. Zub ş.a.); (m. 1981).

1925: A aparut prima publicaţie radiofonică de la noi – revista  „Radio-Român”.

Isi propunea „raspândirea telegrafiei si telefoniei fara fir în România”.

În martie 1925 prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, dr. Emil Giurgea, ing. Emil Petraşcu şi alţii au înfiinţat asociaţia „Prietenii radiofoniei”, care avea drept scop grăbirea înfiinţării unei societăţi de radiodifuziune romane, prin susţinerea de conferinţe, iniţierea de publicaţii specializate etc.

Aceste activităţi promovau diminuarea restricţiilor impuse persoanelor particulare care doreau să-şi cumpere radioreceptoare, încurajau dezvoltarea activităţii radioamatorilor şi popularizau beneficiile aduse de radio în ţările vestice.

Având ca redactori pe Ion Dragu şi Aurel Clococeanu, revista isi avea sediul era în Str. Sarindar nr. 4. Începând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicaţii va fi numit ing. Nicolae Lupaş.

Revista apărea „pentru a oferi tuturor pe care îi interesează îndeaproape într-un chip sau altul, aplicarea utilă şi plăcută a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribună liberă destinată dezbaterii şi clarificării cu obiectivitate şi cu cumpănire a chestiunilor pe care le ridică zilnic acţiunea de continuă perfecţionare şi răspândire a radiofoniei, pentru a informa cât mai complet, mai lămurit şi mai sigur asupra tot ce se leagă de T.F.F. (telegrafie fără fir) …”.

În cele 47 de numere apărute (până în aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice şi de propagandă pentru sprijinirea amatorilor de emisie.

Sub îndrumarea asociaţiei au apărut revistele „Radio Român” (din 13 septembrie 1925) şi „Radiofonia” (din 15 octombrie 1925). „Radio Român” conţinea diverse rubrici de specialitate: interviuri, cursuri T.F.F., extrase din regulamente, detalierea principiilor transmisiunii radio etc.Şi-a încetat apariţia după 47 de numere, în aprilie 1928, din motive financiare.

„Radiofonia” a beneficiat de colaborarea unor personalităţi ştiinţifice precum prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, gen. G. Negrei, ing. Sergiu Condrea, Emil Petraşcu, Ion C. Constantinescu şi Mihai Konteschweller etc.

Revista şi-a întrerupt apariţia în iulie 1926, fiind reînfiinţată la 9 noiembrie 1928, ca „Organ de publicitate al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică”.

1929: La Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, a avut loc prima transmisie în direct de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu piesa „Rodia de aur”, de Adrian Maniu şi Al. O. Teodoreanu.

1933: S-a născut Eginald (Norbert) Schlattner, pastor luteran şi scriitor de naţionalitate germană din România; închis în timpul regimului comunist; a început să scrie abia în anul 1990.

A debutat editorial (în 1998)cu romanul „Cocoşul decapitat”, ecranizat de regizorul Radu Gabrea şi Marjan Vajda.

1940 (13/14): Trupele de ocupaţie maghiare au masacrat în comuna Ip, din judeţul Sălaj, 157 de români (inclusiv copii, femei şi bătrâni) și un copil înaintea nașterii sale., după ce la 9 septembrie asasinaseră  93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei în  timpul Masacrului de la Treznea.

Militarii unguri făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei și au comis crimele  împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii („Nemzetőrség”).

După 1983 în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

 1943: S-a născut Mircea Ciumara, fost ministru al finanţelor, industriei şi comerţului în guvernarea Convenţiei Democrate Române (CDR).

A fost membru al Camerei Deputaţilor pentru două mandate, între 1992 şi 2000 si  de asemenea, între decembrie 1999 şi decembrie 2000, ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare Economică şi Financiară şi ministru pentru relaţiile cu Parlamentul; (m. 2012).

1956: S-a născut fotbalistul român Ilie Balaci.

1976: A murit George Buznea, poet şi traducător, considerat tălmăcitorul major al operei lui Dante Alighieri în limba română; (n. 1903).

1992: La Festivalul internaţional Mostra Internaţionala de la Veneţia, filmului “Hotel de Lux” al regizorului roman Dan Piţa, i-a fost decernat “Leul de argint”.

       Foto: Dan Piţa

Filmul a avut în rolurile principale pe actorii  Irina Petrescu, Ștefan Iordache şi Valentin Popescu.

1996: Partidul România Mare a fuzionat cu Partidul Tânăra Democraţie, condus de Florea Preda.

1998: Regizorului român Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru filmul “Terminus Paradis”.

                   

  Foto: Lucian Pintilie

1998: Participanţii la Forumul Secuiesc pentru Reînnoirea UDMR desfăşurat la Cernat, judeţul Covasna , au cerut acordarea cetăţeniei ungare pentru maghiarii din România, autonomia Ţinutului Secuiesc, înfiinţarea universităţii maghiare la Cluj şi retrocedarea integrală a bunurilor comunităţii şi bisericilor maghiare.

1999: Partidele de opoziţie au protestat faţă de decizia Guvernului de a nu acorda Bisericii Ortodoxe Române (BOR) statutul de biserică naţională şi se pronunţă în favoarea modificării proiectului legii cultelor pentru acordarea acestui statut.

2010: A murit compozitorul român Anton Șuteu; (n.17 ianuarie 1947).

A studiat la Conservatorul din București (1966-1972) si  s-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție).

În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România.

A fost asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București.

Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune. A publicat articole în Muzica.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

2011: S-a semnat Acordul dintre guvernul Statelor Unite ale Americii şi guvernul României, cu privire la Desfăşurarea Sistemului de Apărare Antirachetă în România, de către ministrul afacerilor externe Teodor Baconschi şi secretarul american de stat Hillary Clinton, în cadrul vizitei preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

România a acceptat la 4 februarie 2010 propunerea preşedintelui SUA, Barack Obama, de a participa la etapa a doua a dezvoltării de către Washington a abordării adaptive a apărării antirachetă în Europa. Implicarea României în proiect presupune găzduirea la baza militară de la Deveselu, jud. Olt, de interceptori tereştri, adică rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B, care vor deveni operaţionali la orizontul lui 2015.

Textul acordului a fost convenit la a VII-a rundă de negocieri de la Bucureşti, la data de 4 mai 2011, a fost parafat de şefii delegaţiilor de negociere la Washington, la 6 iunie 2011.

2016: A decedat, la vârsta de 81 de ani, actriţa de teatru şi  film Rodica Sanda Ţuţuianu.

Născută la 11 mai 1935, Rodica Sanda Țuțuianu a absolvit I.A.T.C. I.L. Caragiale în 1956, la clasa profesorului Gheorghe Timică, unde a fost colegă cu actorul Florin Piersic.

A debutat la Constanța, în 1957, unde a jucat, timp de doi ani, după care s-a transferat la Teatrul din Arad.

Din 1959, până după 1990, a fost actriță a Teatrului Nottara din Bucureşti, unde a interpretat roluri în zeci de spectacole.

A jucat şi în numeroase piese de teatru radiofonic şi teatru TV, şi timp de peste 20 de ani a prezentat emisiunea matinală de duminică „Radio Magazinul Femeilor”.

Printre regizorii cu care a colaborat actrița de-a lungul timpului se numără Olimpia Arghir, Mihai Berechet, Sorana Coroamă Stanca, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Sanda Manu, Dan Micu, Letiția Popa.

A jucat în filmele „Egmont”, „Siciliana”, „Capul de rățoi”, „Cine mă strigă?”, „Liliacul înflorește a doua oară”, „Avântul liftulețului”.

Ultima ei imagine ca actriță este legată de o peliculă de film, cu rolul Golda, din „Trenul vieții”, comedia lui Radu Mihăileanu.

Actrița Rodica Sanda Țuțuianu, care a activat timp de mai mult de 20 de ani pe scena Teatrului Nottara din București, a decedat la data de 13 septembrie 2016, la vârsta de 81 de ani.

În România, 13 septembrie este  Ziua Pompierilor

La 13 septembrie 1848, a avut loc bătălia din Dealul Spirii între pompierii conduşi de capitanul Pavel Zăgănescu şi trupele otomane mult superioare numeric şi în armament, comandate de Kerim Paşa.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfântul Ioan de la Prislop

 Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (cunoscut local și ca Sfântul Ioan de la Silvaș) a fost un sfânt sihastru care s-a nevoit în părțile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (Silvașul).

Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop.

Aceasta mica peştera cunoscuta cu numele de “chilia” sau “casa sfântului”a fost săpata de catre sfânt, în malul stâncos şi adânc al pârâului Silvuţ .

Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce isi săpa cu dalta o fereastra în peretele chiliei, cand un vânator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic.

Sfintele sale moaşte s-au păstrat multa vreme in pestera de la Prislop, unde veneau credinciosii din imprejurimi si se inchinau. In prezent nu se cunoaste unde se afla moastele sale.

Parintele Ioanichie Balan in “Patericul românesc”, spune ca este probabil ca moastele sfântului sa fi fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei.

Sfantul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana în anul 1992.

Prăznuirea lui se face în Biserica Ortodoxă pe 13 septembrie. 

Târnosirea bisericii din Ierusalim

In ziua de 13 septembrie a anului 335 a avut loc sfintirea bisericii ridicată de Constantin cel Mare deasupra Mormântului Domnului, in prezenta mai multor episcopi participanti la Sinodul de la Tyr, din iulie 335. Mentionam ca in anul in 326 au fost daramate templul inchinat lui Venus si statuia lui Jupiter, ridicate de imparatul Hadrian deasupra Sfantului Mormant.

Alegerea zilei sfintirii pe 13 septembrie este legata de faptul ca in aceasta zi a fost inaugurat templul lui Jupiter. Prin acest act era scoasa in evidenta biruinta creștinismului asupra păgânismului. Insa, a fost aleasa ziua de 13 septembrie si pentru ca in 335 se sarbatorea Tricenalia sau 30 de ani de domnie a imparatului, iar imparatul Constantin dorea sa multumeasca lui Dumnezeu pentru victoria din 324 impotriva lui Liciniu si pentru ca l-a randuit sa conduca intregul imperiu.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/13/o-istorie-a-zilei-de-13-septembrie-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox;
11. Cinemagia.ro.