CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Actorul și regizorul Dan Puric spune că se urmărește crearea de conflicte interne între cetățenii României

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dan-puric.jpg

Dan Puric: Când se distruge un popor? Când nu mai e în același Duh. Ce voia Eminescu? Să fim în aceeași cugetare, în același Duh. De ce se fac astăzi eforturi din partea preşedinţiei şi guvernului şi a tuturor acestor marione­te ca noi să nu mai fim în același Duh?

Actorul și regizorul Dan Puric spune că se urmărește crearea de conflicte interne între cetățenii României. Apreciatul artist consideră că acest lucru se face intenționat, pentru dezbinarea românilor.

De ce se fac astăzi eforturi din partea preşedinţiei şi guvernului şi a tuturor acestor marione­te ca noi să nu mai fim în același Duh? Cum spunea Demostene, acum 2.500 de ani, către atenieni:

„Asta vi se face: vi se taie privirea către viitor şi sunteţi puşi să vă certaţi între voi”. Problema României astăzi este dacă eşti vaccinat sau nu eşti vaccinat, asta este problema! Noi trăim în mod pasiv şi sinucigaş. Suntem, cum spunea Kierkegaard, „poporul public”, domnule!

„Când se distruge un popor? Când nu mai e în același Duh. Ce voia Eminescu? Să fim în aceeași cugetare, în același Duh.

De ce se fac astăzi eforturi din partea preşedinţiei şi guvernului şi a tuturor acestor marione­te ca noi să nu mai fim în același Duh? Cum spunea Demostene, acum 2.500 de ani, către atenieni:

„Asta vi se face: vi se taie privirea către viitor şi sunteţi puşi să vă certaţi între voi”. Problema României astăzi este dacă eşti vaccinat sau nu eşti vaccinat, asta este problema! Noi trăim în mod pasiv şi sinucigaş. Suntem, cum spunea Kierkegaard, „poporul public”, domnule!

Asistăm pasivi la disoluţia noastră. Este ceva inimaginabil! S-au creat conflicte interne între cetăţeni”, a explicat Dan Puric într-un interviu acordat revistei Familia Ortodoxă.

Autorul „Omului frumos” spune că la nivel european, se urmărește izolarea tradițiilor. Dan Puric spune că toate reformele operate în educație au avut ca scop îndepărtarea copiilor de tradiție.

„Ce să mai păstrăm, din moment ce trăim o dezertare în masă?! Dacă o luăm aşa, toate reformele învăţămân­tului s-au făcut tocmai ca să-i îndepărteze sufleteşte pe copii de tradiţii. Părinții aceștia marcați de multinaționale și de multitasking, toți acești homo connecticus, ce moștenire dau ei mai departe, când ei sunt primii care sabotează tradiţia? Noi suntem primii sinucigaşi, dacă stăm să ne gândim.

În general, Comunitatea Europeană vrea să facă din tradiţii un fel de rezervaţie, cam cum au făcut americanii din bieţii indieni. Dar tradiţia nu se păstrează în rezervaţii, ci tradiţia se respiră. Eminescu ţinea tot timpul cont de acest suflu, spunând că un stat, un guvern „trebuie să ţină cont de mişcările sufleteşti ale poporului”.

Aceste mişcări sufleteşti provin din nişte adâncuri tainice, și se coagulează la suprafaţă în tradiţie. Dar noi, dimpotrivă, vom face încă cinci muzee de tradiţii, fără să mai avem acces sufletesc la ele”, a continuat el. (via R3Media).

12/09/2021 Posted by | analize | , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 12 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 12 septembrie în istoria noastră

1591: Aron Tiranul a devenit  pentru întâia dată domn al Moldovei.

Aron Vodă (Aron Tiranul, Aron Emanoil), domn al Moldovei (gravură de epocă)

La 12 septembrie 1591, Aron Tiranul a fost numit pentru întîia oară de către sultan, domn al Moldovei.
Faptul este menționat într-o scrisoare trimisă dogelui Veneției de către ambasadorul său la Poarta Otomană.
În scrisoare se menționează că a fost ales pe scaunul Moldovei după o mare concurență fiind favoritul regelui Angliei.

A  fost domnitor al Moldovei: 12 septembrie 1591 – iunie 1592 și 18 septembrie 1592 – 24 aprilie 1595. Boierii l-au numit “cel Cumplit”.

Aron Tiranul a fost fiul nelegitim al lui Alexandru Lăpuşneanu, deci, descendent al ilustrei dinastii princiare a Muşatinilor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Aron_Tiranul_2p.jpg

A ajuns la domnie din rândaș, cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni.

Ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi. Cronicile spun că Aron Tiranul “prăda” țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau, se lua de la alții. De aceea, țara se răscoală, iar Aron o potolește cu cruzime.

În acel moment Poarta îl mazilește (1592),dar, datorită rugăminților creditorilor săi, este numit din nou domn.

Săturat de jafurile turcilor, îndemnat și de Papă ca să rupă relațiile cu aceștia, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594.
La această Ligă Sfântă în centrul căreia se afla împăratul german Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Bathory.

Mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București, pe 13 noiembrie 1594.

A curățat țara de otomani și a atacat cetățile de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595.

Cu toate că Aron Vodă făcea parte din coaliția anti-otomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Bathory neîncrezător, pune la cale un complot împotriva lui.
Pentru aceasta s-a  folosit și de Răzvan, fostul hatman al lui Aron Vodă, care acum era șeful gărzii ungurești.

Aron a fost prins de oștile transilvănene și închis cu toată familia la Vințu de Jos, Alba în mai 1595, unde a și murit  în iunie 1597.

Este îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din Alba Iulia. Locul pe tron a fost luat de Răzvan, care ca domnitor și-a luat și numele de Ștefan.

Supranumele de „Tiranul”, cu care apare în istoriografia noastră actuală, i-a fost fixat definitiv de către principele-cărturar al neamului românesc, Dimitrie Cantemir.

Desfranarea sa, la care se adăuga fiscalitatea excesivă promovată de el, au făcut ca imaginea acestui domn  în epocă şi peste timp să aibă mult de suferit.

Astfel că, deşi are şi merite incontestabile (legate îndeosebi de lupta antiotomană), Aron Vodă a ramas in istorie drept un voievod cu o personalitate şi o domnie negativă.

1611: Începe a treia domnie în Muntenia a voievodului Radu Mihnea.

Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

1611 Radu Mihnea

Radu Mihnea a fost fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul, fiind domn al Țării Românești de patru ori și al Moldovei de două ori. După două domnii de câteva luni, a treia domnie în Țara Românească s-a derulat în perioada 12 septembrie 1611–august 1616, începând în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.

A început a treia sa domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.

Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin complotul stolnicului Bărcan.

Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, însă Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1611 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu.

În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă. Tabăra antiotomană, reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a pus la cale complotul stolnicului Bărcan – circa 8–9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăreau readucerea pe scaun a lui Radu Șerban.

Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați, iar la 7/17 decembrie 1611 i-a executat pe stolnicul Bărcan și postelnicul Radu Băleanu.

1616: Tratatul de la Braha

La 12 septembrie 1616, în târgușorul Braha, lângă Nistru, reprezenții noului domn al Moldovei, Radu Mihnea – mitropolitul Anastasie Crimca, marele vornic al Țării de Sus, Nicoară Prăjescu, marele vameș, Condre și al doilea logofăt, au semnat un tratat cu reprezentanții regelui Poloniei. Textul tratatului, deosebit de interesant, prevedea: Radu Mihnea „conform vechilor tratate, obiceiuri și datoriei păstrate de antecesorii lui […] va fi dator să depună jurământ de credință și supunere regelui, după cum au făcut odinioară Petru, Alexandru, Ieremia și Simion […] După despărțirea acestei comisiuni, peste douăzeci de săptămâni, voievodul va fi dator să trimită regelui solii lui cu asigurare de credință, supunere și dorința sa de a îndeplini acest jurământ”.

Domnul va depune eforturile necesare pentru menținerea păcii între regele Poloniei, de o parte, și sultan și han, de altă parte; nu va permite tătarilor să treacă prin Moldova; domnul va înceta tulburările de la hotarul cu Polonia „și aceasta prin colonizare de oameni de ordine pe maluri, pe lîngă hotare, de amîndouă părțile”; domnul va asigura trecerea liberă a solilor și agenților poloni în Imperiul Otoman; libertatea comerțului; libertatea religiei catolice în Moldova, episcopul catolic din Bacău își va păstra veniturile și jurisdicția lui; eliberarea prizonierilor; domnul să depună eforturile necesare pentru eliberarea prizonierilor de la turci și de la tătari. În urma tratativelor purtate în vara anului 1616 s-a ajuns la următorul compromis: polonezii au renunțat la pretenția de a-i susține pe Movilești la tronul Moldovei, turcii au renunțat la susținerea lui Ștefan Tomșa, iar domn al Moldovei a devenit o persoană care trebuia să dea dovadă de prietenie față de coroana polonă și, în plus, se obliga să depună „jurământ de credință și supunere regelui”, așa cum au procedat și domnii de dinainte

1659 : Mihnea al III-lea a declanșat răscoala antiotomană. Domnitorul Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

A fost singurul domn al Munteniei și Moldovei care a îndrăznit în secolul al XVII-lea să poarte război cu turcii.

Era un erudit al epocii sale care, trăind o vreme bună la turci, la curtea lui Kenan Paşa, a deprins de la aceştia cultura vremii. Se spune că vorbea şase limbi: turca, araba, persana, greaca, latina şi româna. Chiar dacă până la vârsta de 40 de ani era foarte credincios otomanilor, odată urcat pe tron s-a ridicat împotriva lor şi le-a declarat război.

În acest context pe 4 octombrie 1659 încheie un tratat de prietenie şi bună înţelegere cu principele Gheorghe Rákóczi al Transilvaniei din regatul Ungariei şi comite al secuilor.

Radu Vodă

Pregătind răscoala antiotomană, Voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea și-a întărit armata, i-a atras de partea sa pe slujitorii nemulțumiți, a înființat noi steaguri de slujitori, îndeosebi dorobanți, a comandat tunuri la Sibiu. În iulie, la un ospăț la curte, a ucis peste 30 de boieri, în frunte cu spătarul Udriște Năsturel. Acțiunea antiotomană a fost declanșată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turcești de la curte, apoi a turcilor din Târgoviște, și în cele din urmă din țară, numărul acestora ajungând la câteva mii. În următoarele două săptămâni, coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Mihnea al III-lea a declanșat acțiunile militare împotriva turcilor. A atacat raialele Giurgiu, Brăila și Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole și Măcin.

După câteva victorii obținute în sudul Dunării, atacat din spate de tătari și având împotrivă întreaga boierime, a fost nevoit să se retragă în Transilvania, unde a și murit.

 1659: Oastea Ţării Românesti (Muntenia),condusa de domnitorul Mihnea al III-lea (1658-1659), îi alunga pe turci din cetăţile Giurgiu si Braila.

Mihnea al III-lea domnitor al Tarii Romanesti | Romania Mama | Stiri |  Administratie Publica | Anunturi | Joburi | Turism | Sport | Lifestyle |  Divertisment

Incepe răscoala antiotomană.

Acţiunea antiotomană a fost declanşată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turceşti de la curte, apoi a turcilor din Târgovişte şi în cele din urmă din ţară, numărul acestora ajungând la câteva mii.

In următoarele  săptămâni au fost atacate raialele Giurgiu, Brăila şi Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole şi Măcin.

La 12 octombrie 1659 prin tratatul încheiat de principele Rákóczi la Bran, cu Constantin Şerban, acesta din urmă îi ceda lui Mihnea drepturile de stăpânire asupra ţării Româneşti, în schimbul unui ajutor pentru redobândirea scaunului Moldovei.

la 15 octombrie 1659, Gheorghe Rakoczi al II-lea a trecut în Țara Românească lângă Rucăr unde s-a întâlnit cu Mihnea la III-lea, stabilind planul viitoarei acţiuni antiotomane. Rákóczi trebuia să atace Lugojul şi Caransebeşul, Consantin Şerban după ce va fi ocupat tronul Moldovei urma să oprească intervenţiile tătarilor, iar Mihnea al III-lea să-i atace pe turci la sud de Dunăre.

Doar că acţionând separat, cei trei au fost învinşi pe rând, mai întâi Constantin Şerban, în Moldova cam în acelaşi timp când era înfrânt Rakoczi în Ardeal.

Mihnea deşi i-a biruit pe turci la Frăteşti, la 23 noiembrie 1659, a fost nevoit să părăsească asediul Giurgiului şi atacat de turci şi tătari a fost înfrânt la începutul lui decembrie 1659 în apropiere de Călugăreni și a fugit în Transilvania ajungând la Râşnov la 3 decembrie 1659.

Imagini pentru Gheorghe Rakoczi al II-lea photos

Întâlnirea cu Gheorghe Rákóczi al II-lea la începutul lui decembrie 1659 nu a avut niciun rezultat şi Mihnea a trecut prin secuime îndreptându-se spre Satu Mare.

Aici, la 5 aprilie 1660, după o masă îmbelşugată oferită de celălalt pribeag, Constantin Serban, Mihnea a murit.

Se presupune că voievodul ar fi fost otrăvit si a decedat in data de 6 aprilie, S.V. 26 martie 1660).

Foto: Gheorghe Rákóczi al II-lea ; n. 30 ianuarie 1621 – d. 6 iunie 1660

1802: Poarta Otomană a emis hatişeriful (ordinul) de la Gülhane, prin care au fost confirmate privilegiile acordate prin firmanurile din 1774, 1783, 1791, de garantare a inviolabilităţii frontierelor Principatelor, de asigurare a stabilităţii domniilor pământene, fixate la şapte ani, de stabilire a cuantumului haraciului (tributului).

 1856: S-a născut la Buzau,  juristul Victor Râmniceanu (Romniceanu); rol important în modernizarea justiţiei române.

A contribuit la dezvoltarea  jurisprudenţei românesti si a fost membru de onoare al Academiei Române din 1923; (m. 1933).

1869: S-a născut chimistul Gheorghe Gh. Longinescu autorul unor contribuţii importante în domeniul chimiei analitice şi fizice,fost  membru de onoare al Academiei Române din 1936; (m. 1939).

Impreună cu matematicianul Gh. Ţiţeica a întemeiat revista „Natura”.

 1869: A murit Constantin (Costache) Stamati, poet şi traducător ( Lamartine, Hugo, Vigny, Jukovski, Puşkin), membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866 si  colaborator la revista „Albina Românească” şi „Dacia Literară”; (n. 1786).

1882: S-a născut la Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei/Alba, preotul și scriitorul român Ion Agârbiceanu, membru al Academiei Române; (d. 28 mai 1963, la Cluj).

A fost un adept al sămănătorismului, parlamentar, canonic și protopop unit al Clujului, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900–1904). Din 1901 a început să colaboreze cu poezii la Tribuna (Sibiu), Gazeta Transilvaniei (Brașov), Familia (Oradea), Drapelul (Lugoj), Cultura creștină (Blaj). În 1903 a început colaborarea la Sămănătorul, cu Legendă în versuri. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; a activat la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”.

Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul i-a tipărit primul volum de schițe și povestiri intitulat De la țară. A devenit preot paroh în Bucium-Șasa, renunțând la studiile de limbi clasice la Budapesta, apoi în Orlat (Sibiu). A fost director al ziarului Patria, apoi al ziarului Tribuna, ambele din Cluj. Scrieri: În clasa cultăÎn întunericLuncușoara în PăresemiCeasuri de searăSpaimaStanaRăbojul lui Sfântu PetruDomnișoara AnaFile din cartea naturii, etc.

1883: Se naşte in Bucuresti, medicul CONSTANTIN IONESCU-MIHĂIEŞTI, membru al Academiei Române, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti; (m. 14 aprilie 1962, Mihăiești).

Constantin Ionescu-Mihaesti

A studiat medicina in tara si a primit o bursa de un an in S.U.A. Aici a lucrat la la Universitatea John Hopkins din Baltimore si la Universitatea Columbia din New York, a facut un stagiu la Harvard Medical School din Boston, in 1923.

In timpul stagiului din Statele Unite a publicat o lucrare asupra fenomenului Twort d’Herelle. Impreuna cu D. Combiescu a publicat o lucare asupra imunitatii in infectia carbunoasa, in care emitea ipoteza fenomenului de recombinare a virusurilor.

A studiat limfogranulomatoza veneriena (boala Nicholas-Favre).

In 1925 a plecat la Londra, pentru un stagiu la Institutul Lister. La intoarcere a fost repartizat la Institutul Ion Cantacuzino din Bucuresti.

A fost membru fondator al Asociaţiei Romane pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ALRUS).

A lucrat cu renumitul profesor până la decesul acestuia, in 1936, si i-a urmat la conducerea institutului. Sub conducerea sa au fost ridicate inca doua corpuri de cladire si s-a preparat vaccinul polio inactivat, s-au luat masurile de preparare in masa a vaccinului polio viu atenuat.

Studiile sale indomeniul microbiologiei au dus la observatii importante. Impreuna cu A. Tupa a sesizat fenomenul recombinarii virusurilor.

Cei doi cercetatori au izolat în timpul cunoscutei epidemii de poliomielită din 1927–1929 tulpini „blande” de virus polio. Suşele de virus neagresive s-au potenţat prin amestecarea lor.

Din 1930 a predat la catedra de bacteriologie a Institutului de Medicina si Farmacie din Bucuresti, ramasa vacanta dupa moartea lui Victor Babes.

A fost membru titular al Academiei Romane din 1945, vicepresedinte al Societatii Romane de hematologie, infiintata in 1932 de I. Cantacuzino.

1887: S-a născut la Sulina, jud.Tulcea, George Georgescu,  supranumit “seniorul baghetei românesti”, fost director al Operei Române din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române si  director al Orchestrei Filarmonice din Bucureşti  ; (d. 1 septembrie 1964, București).

A studiat vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, cu eminentul profesor de violoncel, Hugo Becker. Din 1910, a făcut parte, ca violoncelist din cvartetul de coarde condus de violonistul Henri Marteau. A fost nevoit să abandoneze cariera de violoncelist, în urma unui accident. 

La sugestia dirijorului Arthur Nikisch, care i-a recunoscut calitățile muzicale neobișnuite, a început să studieze arta dirijorală și în 1918, a înregistrat un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin.

Întors în țară, a preluat direcția tinerei Orchestre Filarmonice din București, a fost director al Operei Române din București, dirijor la Filarmonica din New York. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu, în afara activității dirijorale din București, a fost prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, activitate pentru care a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier.

O dată războiul sfârșit, George Georgescu a fost îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București pentru colaboraționism până în 1947 când, la intervenția lui  George Enescu și-a reluat activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei Radiodifuziunii române, iar în 1956, la conducerea Filarmonicii din București. A înregistrat ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven pentru casa de discuri Electrecord. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1960) și a primit titlul de Artist al Poporului.

1888: S-a nascut la Baia Mare, Józsi Jenõ Tersánszky, scriitor, dramaturg maghiar, o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul 20; (d. Budapesta, 12 iunie 1969).

1895: S-a născut Eftimie Vasilescu, operator, regizor şi producător; pionier al filmului românesc documentar şi de ficţiune; format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor ’20, debutează ca operator de actualităţi; în 1923 înfiinţează laboratorul cinematografic şi firma „Româniafilm”; (m. 1986).

1897: A apărut primul număr al „Revistei Sanitare Militare”, buletin oficial al Societăţii ştiinţifice a ofiţerilor corpului sanitar militar român,  organ al Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale şi al Societăţii de medicină şi farmacie militară cu apariţie lunară.

REDUCERE 15 LEI!!! REVISTA SANITARA MILITARA DIN MAI 1934 foto

 

 1910: S-a născut (la Bacău) Alexandru Şafran, teolog, filosof, istoric.

Imagini pentru photos Alexandru Şafran

Din 1930 a urmat in paralel Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic) și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie în 1934, primind, la terminarea studiilor, autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles.

În 1940, Congresul Comunităților Evreiești l-a ales șef-rabin al Cultului Mozaic din România; era atunci cel mai tânăr rabin din lume, fiind, totodată și singurul reprezentant al populației evreiești în Parlamentul României. În 1947 a fost expulzat din țară și s-a stabilit la Geneva; a devenit șef-rabin al Comunității Evreiești din Geneva (1948–1997). A scris numeroase lucrări în toate domeniile spiritualității evreiești: CabalaIsraelul în timp și spațiuUn tăciune smuls flăcărilorComunitatea Evreiască din RomâniaÎnțelepciunea CabaleiMemorii, etc.

In 1947 regimul comunist l-a expulzat din ţară şi s-a stabilit Elvetia, unde a fost  şef-rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva din 1948 pana in 1997).

A fost  autor a numeroase lucrări în toate domeniile spiritualităţii evreieşti si membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997; (m. 2006, Geneva).

1919 : Guvernului Ion I.C. Brătianu (5) demisionează.

1919a Ion I.c. Brătianu

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Ionel Brătianu, a guvernat în perioada 29 noiembrie 1918/12 decembrie 1918–12 septembrie 1919. În această perioadă, au avut loc loc o serie de evenimente istorice: a început reforma agrară, prin exproprierea marii proprietăți rurale, a fost Conferința de Pace de la Paris, s-a semnat Tratatul de la Versailles, s-a adoptat Calendarul gregorian, Armata Română a ocupat Budapesta alungând guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Primul ministru a demisionat, refuzând să semneze Tratatul de Pace cu Austria, care cuprindea clauze menite să faciliteze amestecul Marilor Puteri în treburile interne ale României.

1919: Este emis Decretul – lege privind infiintarea Universitatii Regele Ferdinand din Cluj. Primul rector a fost Sextil Puscariu.

Astazi despre Înființarea Universităţii Regele Ferdinand I

Universitatea maghiara din Cluj se refugiase la Szeged, in Ungaria.

  Vasile Pârvan a inaugurat în 3 noiembrie 1919 cursurile universității, iar la 1 februarie 1920 regele Ferdinand al României a proclamat în mod solemn crearea acestei universități, cu patru facultăţi: Ştiinţe, Medicină, Litere şi Filosofie, Drept, iar savantul Vasile Pârvan a ţinut prelegerea „Datoria vieţii noastre”.

Noua instituție academică avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filosofie. Proaspăta comunitate academică a ales și profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Științe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină și Vasile Dimitriu – decan la Drept. Vasile Pârvan, membru al Academiei Române, a inaugurat universitatea în data 3 noiembrie 1919. În semestrul întâi universitatea românească a avut 1871 de studenți, iar în semestrul al doilea 2182 de studenți.

In aceiasi zi,  Consiliul Dirigent al Transilvaniei a emis un Decret-lege  privind  reforma agrara si introducerea votului universal.

1940: S-a născut actriţa american Linda Gray, cunoscuta publicului larg  datorita rolului jucat in popularul serial de televiziune “Dallas”.

Linda Gray, interpreta lui Sue Ellen din serialul american de succes „Dallas”, are origini româneşti, mama ei, pe numele sau real Maria Kujnir-Herescu, fiind născută la Bucureşti în data de 23 noiembrie 1923.

S-a căsătorit la doar 16 ani cu un englez, Gray, de la care a şi păstrat numele, dar a divorţat de acesta şapte ani mai târziu, măritându-se ulterior (în 1946), cu prinţul Constantin Cantacuzino, pilot celebru în epocă.

Din relaţia cu englezul Gray, Maria a avut şi singurul ei copil, pe Linda (născută în 1941), actriţa celebră de mai târziu, din “Dallas”.

Românca Nadia Gray – o frumusețe rară a cărei viată bate filmul | NauticPro

Pe marile ecrane si-a luat numele de Nadia Gray si a făcut senzaţie după ce s-a mutat în Franţa şi a fost distribuită de marele regizor Federico Fellini în capodopera “La Dolce Vita” (1960), în care apare într-o scenă memorabilă: face striptease, dar unul cu clasă şi de neuitat.

1942: S-a înființat Direcția Electrificării CFR, condusă de ing. Dimitrie Leonida.

În baza legii 612/1942 s-a încheiat un contract, cu firma germana Siemens-Schuckert, pentru construcția hidrocentralei Izvoru Muntelui–Bicaz, a fabricii de ciment Bicaz și a termocentralei de rezervă Filipeștii de Pădure, în vederea creării premiselor electrificării liniei ferate București–Ploiești–Brașov. Din păcate, proiectul a fost abandonat din cauza războiului.

1943: S-a născut la Sibiu, marele clasicist și filolog român Dan Slușanschi, indoeuropenist, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor; d.22 iulie 2008, București.

TITUS-Galeria: Slusanschi

A absolvit în 1965, Facultatea de Filologie Clasică a Universității din București. A obținut titlul de Doctor în filologie clasică și indo-europeană în 1972. A fost profesor la Universitatea din București, unde a ținut cursuri de Sintaxa limbii latine, Lingvistică indo-europeană (limbă și mitologie), Istoria literaturii sanscrite, Vechea persă (istorie, civilizație, limbă), Istoria limbii latine, Sintaxă greacă, latină medievală și neolatină, Critică de text și Metrică antică. 

A fost profesor invitat la universitățile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chișinău, Cluj, Timișoara, Constanța și Doctor honoris causa al Universității din Caen. A publicat studii de specialitate și cursuri universitare: Le vocabulaire latin des gradus aetatumSintaxa propoziției latineIntroducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), Du latin aux langues romanes (în colaborare cu Maria Iliescu), Sintaxa frazei latine, precum și mai bine de 150 de articole științifice, eseuri și recenzii în reviste de prestigiu din țară și din străinătate.

A tradus din operele lui Emile Benveniste, Giuliano Bonfante, Pierre Grimal, Georges Dumézil. A editat opera lui Dimitrie Cantemir scrisă în limba latină și a tradus în română, pentru prima oară, Istoria creșterilor și a descreșterilor Curții Othmanice.

A tradus, de asemenea, din dialogurile platoniciene, fiind autorul singurei traduceri integrale în limba română, în metrul originar, a epopeilor homerice, căreia i se adaugă traducerea, tot în hexametri, a Eneidei lui Virgiliu. Pentru opera sa, a primit Premiul „Perpessicius” al revistei Manuscriptum, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române și Premiul Național al Cărții (împreună cu Francisca Băltăceanu).

1944: La Moscova, a fost semnată Convenţia de armistiţiu dintre guvernul român şi guvernele Naţiunilor Unite, in conditiile dictate de URSS, prin care se consfinţea starea de fapt a ieşirii României din războiul cu Aliatii occidentali si URSS şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

Reprezentantii Guvernului si Inaltului Comandament Roman la Moscova au fost :   Ministrul de Stat si Ministru de Justitie L. Patrascanu, Ministrul Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutantul Majestatii Sale Regelui Romaniei, General D. Damaceanu, Principele B. Stirbey si d-l G. Popp, avand depline puteri.r

Reprezentantul Inaltului Comandament Aliat (Sovietic) a fost Maresal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin imputernicit pentru aceasta de catre Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit si Statelor Unite ale Americii.

Dupa lovitura de stat de la 23 august si pana la 12 septembrie 1944, in  absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici, un număr de 114.000- 160.000 de soldați români fiind luați prizonieri de război de către sovietici fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de rege.

Acestia au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum.

VIZIONAȚI ȘI:

Prin armistiţiul s-a admis că nordul Ardealului trebuie redat României, dar lăsa decizia definitivă Tratatului de Pace de la sfârșitul războiului. Până atunci, România se obliga să susțină frontul contra Ungariei şi Germaniei cu 12 divizii româneşti, să acorde Aliaţilor, în speţă sovieticilor, libertate de mişcare pe teritoriul ei,şi să plătească URSS despăgubiri de 300 de milioane de dolari.

O conversie simplă a celor 300 de milioane de dolari la cursul din 1938, cum a cerut URSS, înseamnă la cursul actual 4,7 miliarde de dolari. 

La articolul 16, Convenţia prevedea scoaterea din circulaţie a tuturor publicaţiilor fasciste şi legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradiţiile româneşti, ori la românii din alte ţări.

Pe lista autorilor interzişi figurau mari nume ale culturii noastre nationale cum ar fi : Gheorghe Şincai, Nicoale Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade si chiar marele dramaturg  de origine evreiasca, Mihail Sebastian.

1961: S-a născut la București, compozitoarea și dirijoarea română Ana-Maria Avram ; d. 1 august 2017.

Spectral Composer Ana-Maria Avram Has Passed Away at 55 — Tone Glow

A absolvit Universitatea de Muzică din București, secția Compoziție în 1985 și a urmat studii de Estetică muzicală la Sorbona (1992), obținând doctoratul în Muzică în 1996. S-a căsătorit cu compozitorul, dirijorul și muzicologul Iancu Dumitrescu. A debutat în 1975, în calitate de pianistă, ca solistă a Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii. În 1986 a debutat în compoziție cu Threnia I pentru vioară și orchestră, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio.

Creația sa cuprinde peste 160 de opusuri simfonice, camerale și muzică asistată de calculator. Ana-Maria Avram a reprezentat, alături de Iancu Dumitrescu, curentul hiperspectral în muzica actuală. A fost, împreună cu Iancu Dumitrescu, inițiatoarea și realizatoarea unor importante festivaluri internaționale dedicate muzicii electronice și muzicii spectrale, în România și în Europa: Acousmania – București, Radiodifuziune, 6 ediții, Musica Nova – Ploiești, 4 ediții, Spectrum XXI – Paris, Geneva, Londra, Bruxelles, Berlin, Harvard-Boston, Farmington.

În 1994 a obținut Marele Premiu al Academiei Române. A fost membră a SACEM Paris, UCMR Bucuresti, membră a Ansamblului Hyperion și a Hyperion International, pe care le-a dirijat împreună cu Iancu Dumitrescu.

1980: S-a născut vedeta de  televiziune română, Nicoleta Luciu.

A jucat în telenovele precum: „Iubire şi onoare”, „Aniela”, „Inima de ţigan”, „Iubire ca în filme” sau „Lacrimi de iubire”.

Nicoleta Luciu a cochetat şi cu rolul de asistenta tv pentru diverse emisiuni precum „Te uiţi şi câştigi”, „Procesul etapei”, „Neaţa în epoca de piatră” şi „Teo”. Nicoleta a fost de patru ori coperta revistei cu „iepuraşi”.

Pe lângă cariera de actriţă şi ce de fotomodel, Nicoleta este şi cântăreaţă, printre piesele sale de referinţă se numără „Când noaptea vine”, „Prinde-mă”, „Bun sau rău”, „Iubire are nume”, „Povesti”, „Sofisticat”, „Cum îmi place” şi „Merg mai departe”.

În aprilie 2012 Nicoleta a lansat, în cadrul emisiunii Agentul VIP de la Antena 2, un nou single intitulat „Ready for love”.

Vedeta are patru copii cu omul de afaceri Zsolt Csergo, cu care s-a căsătorit pe 21 aprilie 2012.

1994: Trupe din țările membre ale Aliantei Nord-Atlantice si din statele est-europene, inclusiv Romania, au efectuat manevre militare comune in Polonia, in cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace.

1990: Premiera spectacolului „O trilogie antică”, montat la Teatrul Național din București de către regizorul Andrei Șerban.

2007: IPS Daniel (numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, n.22 iulie 1951, satul Dobresti, comuna Bara, jud. Timis),Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost întronizat la 30 septembrie, fiind al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe ROMÂNE (BOR).

2017 : A decedat scrimerul olimpic Tudor Andrei Petruș; (n.2 octombrie 1949, la Cluj).

Antrenorul emerit Tudor Petrus a incetat din viata - Comitetul Olimpic si  Sportiv Roman

A avut o cariera sportivă încununată cu participarea la probele de floreta la doua editii ale Jocurilor Olimpice, la Montreal, in 1976, unde s-a clasat pe locul 9 pe echipe, si la Moscova, in 1980, unde a ocupat locul 5 pe echipe.

A fost Maestru Emerit al Sportului si Antrenor Emerit.

Sub indrumarea sa, echipa feminina de floretă a României si-a adjudecat de doua ori aurul la Campionatele Mondiale, in 1994 si in 1995, iar Laura Badea a devenit campioana olimpica la individual la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta, în Statele Unite.

In ultimii ani din viată, Tudor Petrus a fost antrenor federal în cadrul Federatiei Române de Scrimă si tehnician la CSU Poli Timisoara.

Pe 2 octombrie, Tudor Petrus ar fi implinit 68 de ani.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Autonom

Sfantul Mucenic Autonom

Sfantul Autonom a fost episcop in Italia. In timpul prigoanelor lui Diocletian, Sfantul Autonom a părăsit Italia stabilindu-se in Bitinia (Asia Mica), in localitatea Soreus, aducand aici multi pagani la credinta crestina.

Sfantul Mucenic Autonom a ridicat pentru comunitate o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfantul hirotoneste pe Cornelius, un crestin plin de ravna pentru Hristos, mai intai diacon, iar mai apoi preot. Sfantul Mucenic Autonom a predicat cuvantul lui si in tinuturile Lykaonia si Isauria.

Imparatul Diocletian a ordonat arestarea sfantului, drept pentru care acesta se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagra. Intorcandu-se mai apoi la Soreus l-a inaltat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat dupa acestea sa predice in Asia, iar la intoarcerea din Asia a predicat in imprejurimile Soreusului, la Limna. Si aici, sfantul a luminat pe multi cu Lumina Sfintei Evanghelii.

Unii dintre pagâni, cuprinsi fiind de invidie si ura, au venit la Soreus, au navalit in Bierica Sfintului Arhanghel Mihail in timpul slujirii Sfintei Liturghii si l-au ucis pe Sfantul Autonom in altar, si alaturi el multi alti crestini care se aflau in biserica. Diaconita Maria a scos mai apoi trupul sfantului de sub o gramada de daramaturi ingropandu-le.

In timpul domniei Sfantului Constantin cel Mare, Severian, un demnitar de la curtea imperiala, a inaltat o biserica deasupra moastelor Sfantului Mucenic Autonom.

In 430 un anume preot a daramat biserica, fara sa cunoasca ca aceasta fusese construita deasupra mormantului, si a reconstruit-o intr-un alt loc.

La doua sute de ani dupa mucenicia lui, Sfantul Autonom s-a aratat unui pe nume loan. Acesta a sapat si a aflat moastele Sfantului Mucenic Autonom cu totul intregi si neputrezite.

Pe acel loc a fost reconstruită apoi biserica inchinată Sfantului Ierarh Mucenic Autonom. 

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

12/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Un istoric rus vorbește despre identitatea românească a moldovenilor

În articolul de față, sunt prezentate câteva argumente în favoarea identității românești a moldovenilor, mai cu seamă a celor basarabeni, expuse în lucrarea Pyмынскiя Господарства Валахiя и Молдавія въ историко-политическомъ отношенiи”  („Principatele Române Valahia şi Moldova sub aspect istorico-politic”) scrisă de istoricul rus, Spiridon Nikolaevich Palauzov (Спиридон Николаевич Палаузов) care apare la 1859 la Sankt Petersburg și este cenzurată de I. Goncearov.

Chiar din titlul lucrării se vede că pentru cercetătorul rus Moldova și Valahia (Muntenia) sunt Principate Române. Autorul a examinat Țările Române sub aspect istorico-politic nu pe fiecare luată în parte, ci pe ambele luate împreună, ca un tot întreg.

Și e clar de ce. Autorul rus chiar în introducere denumește acest întreg „Țara Românească („Pământul românilor”) care cuprinde spațiul  dintre albiile Tisei și Nistrului, deci și Moldova cu Basarabia.

Harta Valahiei, Moldovei și Basarabiei din anul 1808, din „Situația actuală a principatelor turcești Moldova și Valahia și a provinciei rusești Basarabia” („Нынѣшнее состоянiе турецкихъ княжествъ Молдавiи и Валахiи и Россiиской Бессарабской области”, Яковенко Игнатий Павлович)

Expresiile „Țara Românească” (Pământul românilor”) sunt folosite de Palauzov în sens de România, țara tuturor românilor, care se întinde „de la Nistru până la Tisa”. („Conștiința națională a românilor moldoveni”, Gheorghe Ghimpu). 

Cităm:„În spațiile dintre albiile Tisei și Nistrului, având la nord Albii Carpatici și sprijinindu-se dinspre sud pe întinderea dunăreană și partea de nord-vest a litoralului Mării Negre, locuiește o masă compactă de populație, numele autohton al căreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri locale, nu se află nici pe o hartă geografică cunoscută a spațiului menționat. Poporul acesta numește pământul populat de el Țara Românească (Pământul românilor), considerându-se popor român”.

Palauzov scria:„Războiul era stihia lui Ștefan. În el se vedea întru totul prototipul lui Mihai Viteazul și,  asemenea acestuia, voievodul Moldovei termina operațiile militare într-o parte, pentru ca pe neașteptate să izbească în altă parte. Nu antrena oare el forțele românilor moldoveni pentru a se lua de piept cu dușmanul de sânge al credinței și  naționalității lor – cu fanatismul turcilor?” 

Conform lui Palauzov, reviziile (sau recensământ) în Valahia și Moldova se efectuau la fiecare 7 ani.

Recensământul general al populației din Principatele Române. Fragment din „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

„ Așadar, în anul 1845 populația română putea fi estimată, cu un total aproximativ, după cum urmează:

Transilvania –––––––––––––––––––  1, 300, 000

Bucovina –––––––––––––––––––– 430, 664

Banat –––––––––––––––––––––– 1, 200, 000

Basarabia –––––––––––––––––––– 400, 000

Serbia, în vest de Vidin ––––––––––––––– 110, 000

Dobrogea și orașele de pe malul drept al Dunării ––––- ?  ?

Valahia ––––––––––––––––––––– 2, 335, 065

Moldova ––––––––––––––––––––- 1, 294, 715

Macedonia de sud, Tesalia și Epir, până la ––––––– 80, 000

                                                                                       ––––––––––––

                                                                   În total, populație română: 7, 150, 444”.

Lucrarea „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic. Palauzov Spiridon Nikolaevich”publicată în anul 1859, la Petersburg (Палаузов С.Н. „Румынские господарства Валахия и Молдавия в историко-политическом отношении”, 1859), este o dovadă incontestabilă în favoarea adevărului științific și istoric privitor la originea etnică, limba maternă și istoria națională a românilor moldoveni ca parte integrantă a națiunii române.

Surse:

1) http://www.scribd.com/doc/97402136/Constiinta-Nationala-a-Romanilor-Moldoveni-Gheorghe-Ghimpu;

2) http://starieknigi.info/Knigi/P/Palauzov_S_N_Rumynskie_gospodarstva_Valahiya_i_Moldaviya_v_istoriko-politich_otnoshenii_1859.pdf

3) Principatele Române văzute de istoricul rus S. Palauzov

12/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: