CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Fascinanta poveste a ascensiunii unei familii de răzeși proveniți din Orhei care a ajuns să decidă destinele țării


 

 

Istoria neștiută a României. Cum a reușit o familie de țărani de rând să decidă destinul României

 

 

 

O familie de țărani a reușit să decidă asupra destinului României

 

Familia Callimachi a fost una dintre cele mai importante familii boierești din Moldova. Evoluția acesteia pe scara socială este extraordinară.

Au plecat de la statutul de om de rând, iar în doar două secole au ajuns să conducă Principatele Române și să le influențeze soarta.  

 

Una dintre cele mai apreciate familii boierești

 

 Cei din neamul Callimachi au fost considerați fanarioți, după nume și după perioada în care au domnit, dar și după porțile împărătești la care au slujit. Unii au considerat că aveau și origini grecești.

În realitate,  așa cum arată și istoricul A.D. Xenopol, Callimachi erau moldoveni. Neamul Callimachi se numea și Călmașu, erau țărani răzeși din zona Orheiului, care mai târziu, s-au stabilit în zona Dornelor.

Primul Călmașu cunoscut în documente a fost Vasile, în jurul anilor 1640. S-a căsătorit cu Arvunia și au avut un fiu, Teodor. Teodor Călmașul ajunge vornic de Câmpulung Moldovenesc.

El este cel care va cumpăra la începutul secolului al XVII- lea moşia de la Stânceşti, localitate situată astăzi judeţul Botoşani, de la un boier autohton la începutul secolului al XVIII- lea, când strămoșul lor Teodor Călmașul, un vornic din Câmpulung cumpăra moșia Stâncești pe 150 de lei. Apoi, se căsătorește cu Ruxandra, fiica lui Grigore Ghica, domnitorul Moldovei.

Cu timpul boierii Călmaşu, şi-au grecizat numele intrând în slujbă şi la Instanbul, preschimbându-l în Callimachi.  

 Își vor stabili reședința la Stâncești odată cu Maria Callimachi şi fiul ei Ioan Callimachi.

„Iar fiului meu Ianachi i-am dat moşia Stânceşti, baştina tătâne-său. Iar casele dintâiu au fost făcute cu osteneala şi cheltuiala mea, iar pe urmă le-au făcut Ianachi, cu cheltuiala şi osteneala sa“, scria văduva Maria Callimachi în testamentul său din 5 martie 1794.

În aceea perioadă, era vorba însă de un conac boieresc de ţară. Abia la începutul secolului al XIX lea, Stânceştiul boieresc îşi va găsi strălucirea, tot printr-o dorinţă testamentară a unei boieroaice din neamul Callimachi. Mai precis  este vorba despre Ruxandra Catargi, soţia lui Ioan Callimachi şi mama lui Alecu Callimachi, vornic  al Ţării de Sus la începutul secolului al XIX-lea.

 Mai departe, fiii lui Teodor primesc demnități importante. Familia Callimachi și-a trimis copiii la școli din toate colțurile Europei. Ei erau boierii de modă nouă. 

Din această  familie au provenit, în secolul al XVIII-lea, patru dintre domnii Moldovei (Grigore, Ioan, Alexandru și Scarlat Callimachi).

Teodor Callimachi a contribuit la înfăptuirea Unirii din 1859, dar și la recunoașterea lui Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite.

 

Celebrul palat de la Stâncești

 

  Era unul dintre cele mai apreciat palate boierești din Moldova, un leagăn de cultură în ziua de azi.

  Palatul a fost  comandat de Alecu Callimachi, văr cu Alexandru Ioan Cuza. Pentru ridicarea lui au fost aduși arhitecţi italieni și au fost tocmiți cei mai buni meşteri, dar şi speciaşti în decoraţiuni interioare din Franţa şi peisagişti renumiţi din Europa. Minunea de la Stânceşti a fost terminată în anul 1837. Era un palat neo-clasic care uimea de la prima vedere.

Urmaşul lui Alecu, diplomatul Teodor Callimachi, îl face şi mai impresionat. Acesta, un colaborator fidel al lui Alexandru Ioan Cuza, se retrage definitiv la conacul de la Stâncelşti şi îl transformă într-un castel uluitor cu adaosuri gotice şi grădini de vis, în care se plimbau cerbi şi păuni.

Pentru acele vremuri, era un palat modern, ridicat în stilul neo-clasic.

 

Viata fantastica a botosaneanului nascut intr-un palat: Crescut de soldati,  si-a adus acasa o printesa si toata viata a trait intr-o poveste – FOTO &  VIDEO - Despre Botosaniul interzis

Dincolo de grădinile impresionante şi castelul uimitor prin arhitectura sa, la Stânceşti exista în secolul al XIX-lea, dar şi în perioada interbelică, un adevărat centru cultural. Este vorba despre o bibliotecă uriaşă, care avea peste 60.000 de volume, inclusiv rarităţi editoriale. 

Era cea mai mare bibliotecă din Moldova, iar cel care a fondat şi a dat strălucire acestei biblioteci a fost diplomatul Teodor Callimachi, un intelectual şi un erudit de seamă, rudă prin mama sa cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Teodor a contribuit decisiv în plan diplomatic la recunoaşterea unirii Moldovei cu Ţara Românească în anul 1859.

La biblioteca din castel, se afla şi ediţia princeps a primului cod de legi din Principatele Române, de inspiraţie vest-europeană, „Codul Calimah“. Tot aici, la bibliotecă, s-a consumat şi un episod controversat din istoria ţării. A fost tradusă şi editată o versiune controversată a Noului Testament de către teologul şi ierodiaconul  Dumitru Cornilescu, originar din Mehedinţi.

Acesta a stat la castelul Callimachi de la Stânceşti patru ani la invitaţia prinţesei Ralu Callimachi, pentru a finaliza o traducere nouă a Bibliei, în limba română. Traducerea a văzut lumina tiparului în 1921, lucrarea fiind finanţată de prinţesa Callimachi.

După abdicarea lui Cuza, Teodor Callimachi s-a retras la castelul de la Stânceşti împreună cu soţia sa, Zenaida Moruzzi, alături de care a avut cinci copii. 

„Castelul de la Stânceşti era  impozant, corpul central având ca elemente decorative la nivelul etajului 1 frumoase ancadramente la ferestre, precum şi două statui adosate faţadei, care încadrau cele trei ferestre ale salonului de la etaj, deasupra căruia era sculptată o rozasă. În partea superioară a corpului central se afla un fronton sculptat în piatră şi, pe toată lungimea faţadei, o cornişă artistic dantelată“, preciza unul dintre urmaşii familiei Callimachi, citat de N. D. Ion în volumul „Castele, palate şi conace din România“.

Terasa și fereștile clădirii dădeau spre pădurea de la Stâncești, codrul lui Eminescu, a cărui locuință țărănească de la Ipotești era vecină cu palatul.

Din vechia și frumoasa clădire n-a mai rămas decât o umbră în amintirea sătenilor vârstnici şi o imagine în cărţi de memorii. Regimul comunist şi-a făcut bine treaba. A spulberat o istorie de câteva veacuri, ştergând urma boierimii din părţile locului.

Deși Scarlat Callimachi (foto), cel căruia în perioada interbelică i se spunea Prințul Roșu, unul dintre ultimii principi din acest neam, era un militant socialist înfocat, castelul de la Stânceşti nu a fost iertat. Pur şi simplu a fost ras de pe faţa pământului.O ISTORIE A ZILEI DE 20 SEPTEMBRIE. VIDEO | CER SI PAMANT ROMANESC

„A fost distrus complet în perioada comunistă. Reprezenta un simbol al unei clase care trebuia să dispară din toate punctele de vedere. Nu a contat influenţa lui Scarlat Callimachi. Castelul a fost pur şi simplu distrus“, spune Traian Apetrei.

În urma sa a rămas doar un teren viran, două coloane tăiate şi îngropate pe jumătate în pământ, dar şi capela familiei Callimachi, pe care în mod curios comuniştii nu au dărâmat-o.

În cripta familiei Callimachi, se odihnesc, mulți dintre principii acestui neam. De altfel pământul Stânceștiului, le era drag acesta devenindu-le proprietate la începutul secolului al XVIII lea când strămoșul lor Teodor Călmașul, un vornic din Câmpulung cumpăra moșia Stâncești pe 150 de lei. Familia boierilor Callimachi, spun documentele a fost iubită de țăranii de pe domeniu.

La 1907, în timpul marii răscoale, țăranii de la Stâncești au apărat conacul boieresc de furia răsculaților.

 

 

În biserică sunt mormintele unor membri ai familiei Callimachi. Între ei, Theodor şi Zenaida (născută Moruzi), părinţii lui Ralu Calimachi, cea care şi-a cheltuit o mare parte din avere pentru a finanţa traducerea şi tipărirea Bibliei.

 

img_0387

Foto: Piatra de mormânt a Zenaidei (1840-1909), mama lui Ralu. Epitaf: „La Tine este izvorul vieţei. Întru lumina ta vedem lumina.” Ps. 36:9

Surse:

https://botosaneanul.ro/stiri/intr-un-sat-din-botosani-se-afla-una-dintre-cele-mai-impresionante-si-misterioase-capele-princiare-din-romania-fotogalerie.

https://playtech.ro/stiri/istoria-nestiuta-a-romaniei

https://evenimentulistoric.ro/printul-rosu-a-inchis-ochii-pe-2-iunie.html

https://www.somaxtv.com/frumoasa-mostenire-a-unei-familii-de-domnitori-si-mitropoliti-lasata-botosaniului/

Publicitate

08/09/2021 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , ,

4 comentarii »

  1. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 08/09/2021 | Răspunde

  2. Es un honor aprender sobre mis antepasados. Los Callimachi han sido una poderosa e influyente familia Rumana y yo soy descendiente de la princesa Eufrosina Callimachi y el capitán de barco Niceforo Papadopol.

    Apreciază

    Comentariu de Manuel Ignacio Cornejo | 15/11/2022 | Răspunde

    • Eres descendiente de Alexandru Papadopol-Calimah era hijo del capitán de barco Nichifor Papadopol y su esposa Eufrosina, de soltera Callimah. Eufrosina era hija de Scarlat Callimah Voevod, quien gobernó en Moldavia y Valaquia, a su vez, hijo y nieto de gobernantes de Moldavia. La familia Callimah descendía de la familia Bessarabian de Vasile Călmașul. El apellido fue griegoizado, en la forma Callimaki, por Ioan Teodor Călmașul, quien reinó en Moldavia entre 1758 y 1761.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 16/11/2022 | Răspunde

    • Sobre la familia Callimachi, el historiador AD Xenopol le dedicó una monografía, publicada en 1897.

      En el árbol genealógico de esta obra, se puede ver la descendencia de la rama del „príncipe rojo” de un hermano del gobernante Ioan Teodor Callimachi. También existe una rama directa, mucho menos conocida, que continúa la herencia del voivodato por línea femenina: la rama Papadopol-Calimah.

      Eufrosina, una de las hijas del gobernante Scarlat Callimachi y su esposa Smaragda, hija del gobernante Nicolae Mavrogheni, cometieron una „mesalianta”, casándose con el capitán de barco griego Nichifor Papadopol. Sus hijos llevaban los patronímicos de su padre y de su madre, perpetuándose entonces el nombre „Papadopol-Calimah” durante tres generaciones.
      Miss Eufrosina y su esposo tuvieron a Alexandru (1832 – 1898) – casado con Amelia Plitos (sin hijos), Scarlat, Smaranda – casado con P. Panu, teniendo un hijo, Nicolae, y Aristide (1838 – 1917), casado con Caterina Veisa . Tanto Amelia Plitos como Caterina Veisa provenían de familias moldavas de rango noble. Hombre de confianza de Voda Cuza, Alexandru Papadopol-Calimah fue ministro de Asuntos Exteriores durante su reinado y miembro de la Academia Rumana, en reconocimiento a su labor como historiador.

      A continuación, la descendencia de la rama Papadopol-Calimah me fue aclarada gracias a una carta con contenido histórico-genealógico, que uno de los hijos de Aristide Papadopol-Calimah, Constantin, abogado de la Corte de Stanisesti, envió a su nieto por hermano, con el mismo nombre, de Bucarest. Este último estaba casado con María Magdalena Raileanu (descendiente directa de V. A. Urechia), cuyo primo, el difunto ingeniero Radu Constantinescu, me lo comunicó con el consentimiento de su destinatario.

      Aristide y Caterina Papadopol-Calimah tuvieron, por tanto, cuatro hijos: Teodor, con estudios en el Instituto Theresianum de Viena; Alice (casada con N. Sutu, albacea del gobernante Alexandru Sutu), Efrosina (se convirtió en la esposa del profesor médico Valeriu Rosculet) y Constantin (abogado, casado con la señorita Demetriade). El mencionado Teodor Papadopol-Calimah tuvo dos esposas: Caterina Carlova, sobrina nieta del poeta Vasile Carlova (de quien se divorció y con quien tuvo a Constantin (n. 1905, muerto en los noventa) y Eugenia Thiees.

      Constantin fue una figura digna de interés, teniendo una biografía paralela a la de su pariente Scarlat Callimachi („el príncipe rojo”): en los primeros años después del establecimiento del régimen totalitario, fue secretario general de ARLUS (Asociación para el fortalecimiento lazos con la URSS), para que luego, en los años de cierto relajamiento, se hiciera traductor, sobre todo de literatura inglesa. Cabe mencionar a este respecto la conocida Revuelta rumana del Bounty.

      Su tío de Stanisesti -el del mismo nombre- tuvo una hija, Maria (con estudios de piano, casada con Barbu Tulliu) y un hijo, Nicolae (1911 – 1984). María tenía una hija, Mihaela, afincada en París, y Nicolae, un niño, Cornel, viviendo en Bucarest, con los que acaba esta familia genealógica de familias principescas.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 16/11/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: