CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 6 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


1456: Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, încheie o înțelegere cu negustorii din Braşov şi Ţara Bârsei, în care se stabilea ca, în cazul în care ar fi nevoit să-şi părăsească ţara din cauza năvălirii turcilor, sau a altor duşmani, să fie primit de braşoveni. În schimb, se angaja să le dea negustorilor ajutor  împotriva turcilor.

Imagini pentru vlad tepes

Foto: Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476). I se mai spunea  Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini) si  a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.

  1817:  S-a născut Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric, prim-ministru al României între anii 1863 şi 1865, ministru de externe în anul 1876 şi între anii 1877 şi 1879.

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti.

Mihail Kogălniceanu era fiu de basarabeni de pe Kogîlnic, dar născut la Iaşi la 6 septembrie 1817, om politic, democrat, istoric, scriitor, ziarist şi orator român.

Şi-a făcut studiile în Franţa şi Germania (Berlin). A fost profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană şi membru al Academiei Române, prim-ministru în Moldova (1860-1861), apoi prim-ministru al României (1863-1865). Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907), văduva colonelului Iorgu Scorţescu.

În 1839 el a redactat „Foaea sătească a prinţipatului Moldovei„, publicaţie nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. Rugîndu-se lui Dumnezeu „să ne păstreze români (subl. n.)” în aprilie 1840, în „Întroducţie„, publicată în „Arhiva românească„, Mihail Kogălniceanu propune să se publice o colecţie a tuturor cronicarilor Valahiei şi Moldovei, „spre a le păstra românilor„, colecţie ce va fi publicată în 1841 în 6 volume. Avem, deci, o recunoaştere directă de către Kogălniceanu a apartenenţei sale la naţionalitatea română.

În „Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie naţională în Academia Mihăileană„, rostit la 24 noiembrie 1843, M. Kogălniceanu spune, printre altele:

Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură către celelalte părţi a neamului meu, eu privesc ca Patria mea (passim subl. n.), toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte, şi ca istoria naţională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfîşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania. Această istorie este obiectivul cursului meu; întinzîndu-mă,. .., mai mult asupra întîmplărilor Moldaviei, nu voiu trece subt tăcere şi faptele vrednice de însămnat a celorlalte părţi a Daciei, şi mai ales a românilor din Valahia, cu cari suntem fraţi şi de cruce, şi de sînge, şi de limbă, şi de legi„.

Deja în august 1848, în „Dorinţele partidei naţionale din Moldova„, M. Kogălniceanu propunea Unirea Moldovei cu Muntenia, „o Unire care este dictată atît de vederat prin aceeaşi origine, limbă, obiceiuri şi interese„.

El spunea: „…Pe lîngă toate aceste radicale instituţii, singurele cari ne pot regenera Patria, apoi partida naţională mai propune una, ca cunună tuturor, ca cheia boltei, fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional; aceasta este Unirea Moldovei cu Ţara Românească, Unire dorită de veacuri de toţi românii cei mai însemnaţi ai amînduror Principatelor, o Unire pe care, după spiritul timpurilor, cu armele în mînă au vroit să o săvîrşească Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, carele şi ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi al Ardealului„.

Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, 1859

Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, 1859

Unirea Principatelor, continuă eminentul bărbat al României, inclusiv al Moldovei, este dar dorinţa vie şi logică a marii majorităţi a românilor„. „Românii, declară Kogălniceanu, au dovedit că sunt demni de libertate„.

Mihail Kogălniceanu a decedat la Paris pe data de 20 iunie 1891. A fost înmormîntat la Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.


 

1819: S-a născut scriitorul Nicolae Filimon. Opera sa „Ciocoii Vechi şi noi” a marcat un moment decisiv în evoluţia romanului românesc (m.18 martie 1865).

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este nicolae-filimon-ciocoii-vechi-si-noi1.jpg

A fost de asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și primul critic muzical român.

A scris un jurnal de călătorii pe Dunare , și prin Occident, în Ungaria, Austria si Italia.

Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi si noi, apărută în 1863,o frescă a societății românești la începutul secolului al XIX-lea. A fost inițiat în francmasonerie   când se afla la studii în Franța.


1837: S-a născut Charles Jacques Bouchard, fiziolog, membru de onoare străin al Academiei Române din 1911 ; (m. 2 martie 1915).

Charles Jacques Bouchard (1837-1915)

De numele său se leagă descoperirea cauzei insuficienţei musculaturii stomacului („boala lui Bouchard”); în 1870 a elaborat o nouă metodă de dozare a globulelor în sânge, iar în 1884 a introdus tratamentul antiseptic al maladiilor infecţioase.


1842: A fost pusă piatra de temelie a primului sediu propriu al primăriei Bucureştiului – “Casa Oraşului” – proiectat de către arhitectul X. Villacrosse, pe malul drept al Dâmboviţei.

Cu această ocazie s-a scris pe piatra de fundație, din marmură a edificiului: „Alexandru Dimitrie Ghica voevod. Întru prea fericitele sale zile s-a clădit această Casă a Orașului după planul arhitectonului său Csavie Vilacros [Xavier Villacrosse] de meșterul Andrei Stamate prin osârdia prezidentului Sfatului Orășenesc d-lui paharnicului și cavalerului conte Scarlat Roset ș-a mădularilor acestui Sfat, d-lui sărdarului Pîrvu Asan, boierului de neam Theodor Balabun, neguțătorului Ioan Iliad și secretarului acestui Sfat d-lui pitarului Constantin Pencovici în piața Grigorie Ghica Voevod la anul 1842, septembrie 6-București” [Curierul românesc, 11 sept. 1842].

Localul a fost inaugurat la 28 octombrie 1843 cu „ceremonial deosebit” și a găzduit serviciile Sfatului și ulterior ale Consiliului Municipal și ale Primăriei, până la dărâmarea sa în anii 1880–1882, când s-au efectuat lucrările de canalizare și rectificare a cursului Dâmboviței și a găzduit serviciile Sfatului și ulterior ale Consiliului Municipal și ale Primăriei, până la dărâmarea sa în anii 1880–1882, când s-au efectuat lucrările de canalizare și rectificare a cursului Dâmboviței.

1848 (6/18): La București a avut loc pe Dealul Mitropoliei o mare demonstraţie populară, în timpul căreia mulţimea , demonstrându-şi ataşamentul faţă de ideile Revoluţiei, a ars  Regulamentul Organic (impus din 1831 Ţărilor Române de ocupanţii ruşi) şi Arhondologia (Condica rangurilor boiereşti).

1859: Imperiul Otoman și Austria au recunoscut de jure dubla alegere a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. 

1860: La Paris s-a deschis agenția diplomatică a Principatelor Unite

1860 Ioan Alecsandri

Această agenție, înființată la 25 august/6 septembrie a jucat un rol important în acțiunile diplomatice ale tânărului stat național român.

Principatele Unite au căutat să încheie convenții cu conținut administrativ, telegrafice, de extrădare, judiciare etc.

Totodată se tindea să nu se țină seama de tratatele comerciale ale Porții și să se stabilească tarife vamale independente, folosindu-se orice prilej pentru negocieri directe.

Titularul agenției a fost numit Ioan Alexandri, agent dipolamtic al României la Paris și Londra (1860–1866).

1862: Serviciile sanitare din Principatele Române au fost unificate.

Carol Davila (1828-1884) | Federatia Sanitas din Romania

Desemnat să unifice serviciile medicale din cele două Principate a fost dr, Carol Davila, care,dată cu înființarea Direcției generale a serviciului sanitar din ministerul de interne, a fost numit în funcția de director, fiind primul din seria de conducători ai serviciului sanitar român.

În acestă calitate a înființat spitale în localitățile Dorohoi, Huși, Tecuci și în sudul Basarabiei, , la Reni, Cahul și Izmail , ținuturi aflate atunci sub administrație românească.

1863: S-a născut la Crevenicu, Teleorman , fizicianul român Constantin Miculescu, d. 29 decembrie 1937, București.

Constantin Miculescu

Fizician cu rezultate notabile în termodinamică și optică, membru de onoare (din 1935) al Academiei de Științe din România. Între 1882–1886 a urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din București, secția Fizico-Matematici, unde l-a avut profesor pe Emanoil Bacaloglu. A fost trimis cu o bursă la Paris unde a obținut, în anul 1888, licența în Științe la Universitatea Sorbona. 

A susținut doctoratul în fizică la aceeași universitate, cu teza Sur la determination de l’équivalent mécanique de la calorie, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Gabriel Lippmann.

După revenirea în țară, a fost profesor suplinitor la Facultatea de Științe a Universității București, apoi profesor titular de Fizică moleculară, acustică și optică, post pe care l-a ocupat până la moartea sa. În paralel, a fost profesor de Fizică moleculară la Facultatea de Medicină din București.

A organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al Universității din București, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică concretizată în lucrări publicate în țară și străinătate. Cele mai semnificative lucrări științifice sunt determinarea indicelui de refracție al unei prisme cu ajutorul microscopului (1905), măsurarea coeficientului de elasticitate al corpurilor printr-o metodă acustică (1910), etc.

1906: S-a născut la Corabia, jud.Olt, într-o familie de armeni, compozitorul Nicolae Buicliu; d. 18 aprilie 1974, București .

1906-1974 Nicolae Buicliu

Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din București (1926–1934), perfecționându-se ulterior la Ecole Musicale Cesar Franck din Paris. A urmat și Facultatea de Filosofie din București, fiind licențiat în Estetică. A lucrat ca profesor de muzică în București (1935–1949), inspector general în învățământul secundar, profesor de Contrapunct și fugă la Conservatorul din București. A scris articole, eseuri, cronici, în revistele MuzicaContemporanulGazeta literară, etc. A abordat toate genurile și formele muzicale, reușind să se impună în special în muzică simfonică.

A compus muzică de teatru: Ifigenia de Mircea Eliade, Doamna Chiajna, de Alexandru Odobescu, muzică simfonică: Simfonia I „Rustica” în La minorSimfonia a II-a cu corConcert pentru pian și orchestră în Re majorConcertul pentru vioară și orchestră în Mi majorSimfonia IV-a în SI bemol major, muzică de film, de cameră, muzică corală, cântece pentru copii, etc.

1910: S-a născut în localitatea Sârbi–Vlăsinești, Dorohoi/Botoșani scriitorul comunist Dumitru Corbea; 26 martie 2002.

Dumitru Corbea

După absolvirea Facultății de Filosofie și Litere a publicat în 1936 primul său volum de poezii, Sînge de țăran. În 1937 a luat contact cu mișcarea ilegală comunistă , îndeplinind însărcinări politice, care i-au adus mai târziu arestarea și condamnarea. A lucrat în cadrul Societății de Radiodifuziune, în 1938, apoi în cadrul administrației de stat.

După 1945 a făcut parte din primul nucleu de poeți și prozatori atașați Partidului Comunist. A lucrat la Scînteia și la alte publicații cotidiene și literare, un timp fiind membru în comitetul de direcție al revistei Luceafărul. A publicat volumele de versuri: Nu sînt cîntăreț de steleHrisovul meuAnii tineriPentru inima ce ardeSufletul cuvintelorMărturisiri; romane: Singura caleBarbu lăutaruAșa am învățat cartePunteaPrimejdia, etc.


1918: S-a nascut la Sighetul Marmației, compozitorul român de muzică de film de etnie evreiască
, Hary Maiorovici, cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, membru de onoare al Academiei Internaţionale de Cultură de la Roma; d. 22 august 2000, Cluj-Napoca.

Nemuritorii – Harry Maiorovici, „omul bun” (I) | Agenția de presă Rador

A compus muzica pentru mai mult de 100 de filme, fiind distins cu 17 premii internaţionale; (d.22 august 2000).

1919: A fost întemeiat la Sighișoara Partidul German din România.

Partidul German din România (germană Deutsche Partei in Rumänien) a fost un partid al minorității germane din România. Partidul a fost fondat înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, la inițiativa unei părți a elitelor săsești, prin fuzionarea unor organizații politice ale sașilor și ale șvabilor, care militau pentru promovarea intereselor specifice minorității germane și s-a extins rapid în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia, regiuni unde exista o populație germană numeroasă.

coloniile germane ale Rusiei | CER SI PAMANT ROMANESC

Partidul își propunea recunoașterea Uniunii germanilor din România ca o entitate politică distinctă, cu drept de a reprezenta toți etnici germani. Partidul promova interese specifice: dreptul la cultură și învățământ în limba maternă, liberatea de a înființa școli și alte instituții culturale, libertatea de asociere în scopuri religioase, culturale, economice, etc. Partidul German din România a participat la alegerile parlamentare în cartel cu Guvernul, cu excepția celor din 1929, când a făcut cartel cu Partidul Maghiar, obținând de fiecare dată între 10 și 15 mandate de deputați.A fost dizolvat la 30 martie 1938, ca și alte partide politice, datorită măsurilor constituționale pe care le-a luat regele Carol al II-lea.

1932: S-a născut în localitatea Corni, jud.Galați, câ ntărețul de muzică ușoară Ionel Miron; d. 24 noiembrie 2004, București.

1932-2004 Ionel Miron

A debutat în anul 1954, cu ocazia unui spectacol pentru militari, iar la televiziune a debutat în anul 1961. A cântat la secția de estradă a Ansamblului MAI București și a Teatrului Muzical „Nicolae Iorga” din Galați, a colaborat cu Teatrul Muzical „Constantin Tănase” din București și Teatrul Fantasio din Constanța, a alcătuit împreună cu Alexandru Jula duetul vocal Jula și Miron. A efectuat o serie de turnee în: URSS, Bulgaria, RFG, RDG și Polonia.

1937: A încetat din viaţă la Sinaia, poetul român autodidact Alexandru Călinescu; (n. 13 februarie 1907, la Focșani). A fost editorul revistei literare 13 și al ziarului Atacul.


1940: După instaurarea guvernului militar-legionar condus de  generalul Ion Antonescu, regele Carol al II-lea a abdicat  în favoarea fiului său, Mihai.

1940a Abdicarea Regelui Carol Al Ii-lea în Favoarea Fiului Său, Mihai

Fostul suveran a omis deliberat în discursul său cuvântul ”abdicare”, fapt care denotă că nutrea speranţa unei reveniri la tron, dacă împrejurările îi vor permite.

Începea cea de-a doua domnie a regelui Mihai I; (1940-1947).


 

1944: S-a născut Cornel Popescu, actor al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş; (m. 10 martie 2011).

A  jucat pe scena din Târgu Mureș timp de 38 de ani, din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, și până în ultima clipă a existenței sale pământești
Cornel Popescu nu a fost numai un actor de mare talent.

De câteva ori și-a exersat capacitățile creatoare și în regie (și a făcut-o succes!) și a obținut rezultate remarcabile in pedagogia teatrală, indrumand tinerele speranțe Marius Bodochi, Daniel Vulcu, Sorin Dinculescu, Viorica Geantă-Chelbea, Radu Bânzaru, Ada Milea, Sorin Leoveanu – azi, cu toții, certitudini ale teatrului românesc.
A  obtinut si numeroase premii printre care se remarca : Premiul pentru interpretare, Festivalul National de Teatru, Bucuresti 1981; Premiul pentru cea mai buna interpretare masculina, Festivalul Dramaturgiei Contemporane, Brasov 1982; Premii pentru interpretare in piesele: „Cartea lui Iovita” de Paul Everac, „Moartea accidentala a unui rebel” de Dario Fo, Premiul de interpretare masculina – Hans de Ottemburg – Festivalul Dramaturgiei Contemporane, Brasov 2001.

1946: Marele compozitor George Enescu și soția sa, Maria Cantacuzino, părăsesc definitiv România ocupata de sovietici, ajutați de fostul său elev, marele violonist  Yehudi Menuhin.

Poveste cu iz de amantlâc! Soţia lui George Enescu şi-a turnat acid pe faţă  de dorul lui Nae Ionescu | Spynews.ro

        Foto: George Enescu și prințesa Maria Cantacuzino, soția sa  

Pentru a înșela vigilența regimului, Yehudi Menuhin a aranjat un turneu care urma să ajungă și în SUA. Pentru a obține dreptul de a susține aceste spectacole, Enescu a trebuit să concerteze și în URSS, la Moscova. Între timp, soția lui Enescu, prințesa Maruca Cantacuzino, a vândut, cât de discret a putut, o parte dintre mobile, bijuterii, tablouri, pentru a strânge banii cu care să poată supraviețui în străinătate. George Enescu a plecat cu o viză pentru Statele Unite, acordată pe un pașaport diplomatic, chiar de Petru Groza.

În 6 septembrie 1946, soții Enescu s-au îmbarcat pe un vapor, la Constanța, pentru că muzicianul evita să zboare. Până în 1949, deși aflat în străinătate, a deținut încă funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România.

La 22–23 octombrie 1949 Societatea a fost înlocuită de Uniunea Compozitorilor, în care Enescu nu mai figura nici măcar ca membru…  

1950:  Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române adopta Legea noii împărţiri administrativ-economice a României în regiuni şi raioane, precum şi Legea privind înfiinţarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat. Legea copia modelul sovietic, având drept scop depersonalizarea vechilor centre vitale administrative din teritoriu.

1957: A decedat medicul neurolog Ion T. Niculescu, eminent cercetător în domeniul histologiei sistemului nervos, autor al unor importante  contribuţii la studiul substratului anatomic al bolii Parkinson.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 2 ianuarie 1895, la Focsani).

A urmat apoi cursurile Facultatății de medicină din București între anii 1914-1922, dupa absolvire fiind fost extern și intern prin concurs în clinica de neurologie a spitalului „Colentina”, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu.

Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al lui Jules-Joseph Déjerine.

Publică primele lucrări științifice încă din anii studenției, este ales președinte al „Societății Studenților în Medicină” și secretar de redacție al revistei „Spitalul”, publicația acestei societăți.

În 1920 devine preparator în laboratorul de histologie al profesorului Besnea, iar în 1922 primește titlul de Doctor în Medicină.Pleacă apoi la Paris unde lucrează în serviciile de Neurologie de la spitalele Salpêtrière și Ivry sub conducerea lui Pierre Marie și, îndeosebi, a lui Charles Foix, împreună cu care va desfășura o activitate științifică laborioasă, contribuind nu numai la descrierea nucleilor talamici, ci și la cunoașterea profundă a altor nuclei mezencefalo-diencefalici, precum și la studiul anatomo-patologic al encefalitei epidemice.

Volumul Les noyaux gris centraux et la région mésencéphalo-sousoptique (1925) sintetizează rezultatele obținute prin colaborarea celor doi cercetători.

Revenit în țară în 1924, Ion T. Niculescu devine asistent la catedra de histologie a facultății de medicină din București, în 1928 este docent, în 1931 este numit conferențiar, iar din anul 1936 devine profesor titular, funcție pe care o va exercita timp de 21 de ani.

În paralel cu activitatea didactică și științifică, lucrează din 1929 ca medic primar neurolog, dând consultații la spitalul „Colțea”, iar din 1940 trece la „Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale” în serviciul II de neurologie, de unde se retrage în anul 1947.

Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o redactării tratatului de Morfopatologie a Sistemului Nervos (1957) și atlasului privind Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale, apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu, apărute în ultimii șapte ani ai vieții sale. Ca un omagiu postum, Academia Română a editat în anul 1959, în colaborare cu editura „Masson” din Paris, volumul Travaux scientifiques, cuprinzând cea mai mare parte a lucrărilor lui Ion T. Niculescu.


1966: S-a nascut  Emil Boc, fost Prim Ministr  al Romaniei, actualul primar al orasului Cluj  (n.comuna Rachitele, jud. Cluj).

1984: A murit inginerul agronom Vasile N. Velican; intensă activitate didactică la Cluj.

Cercetarea sa ştiinţifică s-a îndreptat spre optimizarea metodelor de cultivare a unor plante şi de creare de noi soiuri (porumb, grâu şi orz de toamnă, cartofi).

A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1904).

1996: A murit compozitorul şi pedagogul român Ion Dumitrescu; (născut la 20 mai 1913, la Oteșani, Vâlcea).

A început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925 – 1933) si s-a perfecționat cu Mihail Jora (compoziție).

Profesor de muzică la Liceul “Gheorghe Lazăr”, “Sfântul Gheorghe” și “Matei Basarab” din București (1938 – 1940), profesor de teorie – solfegiu la Academia de Muzică Religioasă din București (1939 – 1940); dirijor si compozitor la Teatrul National din Bucuresti (1940 – 1947); profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din Bucuresti (1940 – 1944), profesor de teorie – solfegiu (1944-1948), armonie (1948 – 1979), decan la Facultatea de Compozitie (1951 – 1952) si profesor sef de catedra – armonie, contrapunct – forme – compozitie (1956 – 1979) la Conservatorul Bucuresti, profesor de teorie – solfegiu si armonie la Conservatorul de Jazz din Bucuresti (1946 – 1947). Secretar (1954 – 1956), prim secretar (1956 – 1963) si presedinte (1963 – 1977) la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

A scris eseuri; studii, articole, cronici in “Muzica”, Studii de Muzicologie, “Enesciana”, “Contemporanul”, “Scanteia”, “Romania Literara” “Revue Roumaine”, “Drum Nou” (Brasov) etc.

A facut parte din jurii nationale si internationale de concursuri muzicale (Bucuresti – 1958,1961, 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Paris – 1971, Versailles – 1972).

A fost distins cu Premiul de compozitie “Paul Ciuntu” (1940), Premiul de Stat (1949, 1954), a primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1954), Premiul Academiei Romane (1957), Ordinul Meritul Cultural (1966), titlul de Profesor Universitar Emerit (!970), Ordinul Steaua R. S. Romania cls. I (1973), titlul de membru corespondent la “Institut de France” – “Academie de Beaux Arts” din Paris (1977) si al “Academiei Tiberina” din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

1996: A murit la Cluj- Napoca, Gavril Scridon, critic şi istoric literar, autor al unei „Istorii a literaturii maghiare din România (1918-1989)”si profesor în învăţământul superior clujean; (n.16 mai 1922, comuna Feldru, judetul Bistrita-Nasaud).

Gavril Scridon

 A condus, timp de 12 ani (1973-l985), Catedra de literatura romana, comparata si teorie literara de la Facultatea de Filologie din Cluj.

Prin cumul de functii, a fost redactor al revista Tribuna (1957-l959), cercetator la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara al Acad. R.P.R. (1953-l954), sef de Catedra la Institutul Medico-Farmaceutic din Tg. Mures (1959-l964, la Catedra de limba romana si limba straine), decan si sef de Catedra la Institutul Pedagogic de Trei Ani din Tg. Mures (1960-l967).

Lector de limba si literatura romana la Univ. „Ludwig Maximilian” din Munchen (1968-l970).Un nou stagiu in strainatate, in calitate de prof. oaspete („vendegprofesszor”), la Univ. „Eotvos Lorand” din Budapesta, Catedra de filologie romana (1982-l989), unde a predat cursuri de limba, stilistica, istoria literaturii romane din sec. XIX si cursuri speciale consacrate poetilor M. Eminescu si G. Cosbuc.

1997: Inaugurarea şi sfinţirea „Memorialului Gherla”, în incinta penitenciarului cu acelaşi nume, care a fost una dintre cele mai barbare închisori din timpul regimului comunist.

Perioada 1948-1964, a marcat Penitenciarul Gherla prin numeroasele execuţii, torturi si asasinate, ale  deţinuţilor politici, dar şi prin condiţiile inumane de detenţie ale acestora.

Locașul de cult a fost înălțat între 1992–1994 într-o latură a Cimitirului orașului, chiar lângă împrejmuirea închisorii, după proiectul arhitectului Ion Mitrea.

1997 Memorialul Gherla

Muzeul penitenciarului a fost amenajat cu sprijinul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala judeţului Cluj, în încăperea în care au avut loc execuţiile, în memoria celor ucişi în anii de teroare comunistă.

2006: A murit istoricul Paul Cernovodeanu autorul unor cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele XVI-XIX, editor de izvoare externe și  membru de onoare al Academiei Române din 1999.

Paul Cernovodeanu (n. 11 februarie 1927, București) a fost un istoric și genealogist român specializat în istoria medie și modernă, care a deținut demnitatea de membru de onoare al Academiei Române din 1999. A fost unul dintre membrii fondatori ai Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași. A elaborat, singur sau în colaborare, peste 300 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi peste hotare, printre care „Documente privind istoria oraşului Bucureşti”, „Călători străini în Ţările Române”, „England’s Trade Policy in the Levant 1660/1714”, „Dimitrie Cantemir, Historian of South-East European and Oriental Civilization”, „Cavalerii Apocalipsului. Calamnităţile naturale în trecutul României (până la 1800)”, „În vâltoarea primejdiilor. Politica externă şi diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu. (1688-1714), „Un istoric al antichităţii iudaice. Primele ecouri ale operei lui Josephus Flavius în limba română” şi încă altele care au îmbogăţit patrimoniul istoriografiei româneşti. A colaborat, ca autor şi coordonator, la elaborarea volumului VI din Istoria Românilor. Totodată, Paul Cernovodeanu a fost ales ca membru al mai multor instituţii de specialitate din ţară şi străinătate.

2011: A fost inaugurat cel  mai mare şi mai modern stadion din ţară, National Arena din Bucureşti, cu ocazia partidei dintre echipa naţională a României cu reprezentativa Franţei, din preliminariile Campionatului European de Fotbal 2012. Este primul stadion de elită UEFA din România.

MAX BÖGL & ASTALDI: Arena Nationala – constructie complexa de nivel international. Reabilitarea si modernizarea Stadionului National "Lia Manoliu" | Revista Constructiilor


Stadionul are o suprafață de 108.000 m² și o înălțime de șase etaje. Construcția include un garaj subteran cu 200 de locuri de parcare, 40 de loje a câte 12 locuri, săli de conferințe și restaurante.

Capacitatea sa este de 55.600 de spectatori, din care 20.000 la tribuna I și 364 locuri pentru presă, cu pupitre individuale.

De asemenea stadionul are 94 de căi de acces, ceea ce permite ca evacuarea spectatorilor să se poată realiza în 20 de minute. Arena mai este dotată și cu un cub video, situat deasupra centrului terenului, echipat cu 4 ecrane de 30 m² fiecare.

Bugetul pentru ridicarea arenei a fost inițial de 119 milioane de euro.

Când a ajuns la stadiul de finisări, costurile se ridicaseră la 213 milioane de euro, ajungându-se la o depășire de buget de 94 de milioane de euro.

Construcția la Arena Națională a început în 2007, pe locul fostului Stadion Național (construit în 1953).

Aici s-a desfăşurat, în mai 2012, Finala UEFA Europa League, aceasta fiind prima finală europeană găzduită de România.

2017: A decedat la Bucureşti, fotbalistul şi antrenorul român de fotbal Nicolae Lupescu (n. 17 decembrie 1940,  Bucureşti), fost jucător în echipa naţională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanţă pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a. 

Imagini pentru Nicolae Lupescu photos .

 Este tatăl fotbalistului, Ionuţ Lupescu.

A jucat în aproape întreaga sa activitate sportivă la echipa Rapid Bucureşti.

În perioada  1972- 1977 a activat timp de cinci sezoane, la clubul FC Admira Wacker Mödling din Austria.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose

Pomenirea minunii Sfantului Arhanghel Mihail in Colose

În cursul anului bisericesc avem parte de mai multe sarbatori inchinate Sfintilor Arhangheli.

Pe 6 septembrie facem pomenirea unei minuni a Sfantului Arhanghel Mihail din Colose, din Frigia.

Potrivit  traditiei, Sfantul Apostol Ioan insotit de Filip a predicat Evanghelia la Heretop, aproape de cetatea Colose.

El a privit catre acest loc si a prorocit ca din el va tasni un izvor cu ape vindecatoare si ca va fi cercetat de Sfantul Arhanghel Mihail.

La putin timp prorocia s-a implinit, iar la el veneau din toate partile persoane pentru a primi vindecare de diverse boli. Unui pagan din Laodiceea i s-a aratat Sfantul Mihail si i-a spus sa-si ia fiica lipsita de puterea de a vorbi si sa vina la acel izvor pentru a primi vindecare.

Dupa ce fata a baut din acea apa, a inceput sa vorbeasca. Tatal fetei, in semn de recunostinta a zidit acolo o biseria inchinata Arhanghelului Mihail.

Păgânii, văzând ca multi se botează in acea biserica, au dorit sa schimbe cursul acelui izvor peste ea. Arhanghelul Mihail i s-a descoperit lui Arhip si l-a incurajat pe acesta sa loveasca cu toiagul in stanca, pentru a face loc apei sa treaca prin ea.

Din acel moment locul s-a numit „Hones”, adica „mistuire”, pentru ca acolo apele se mistuie în piatra.

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7. rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8. Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

CITIȚI ȘI :

06/09/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 06/09/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: