CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 2 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 2 septembrie în istoria noastră

1031: A murit intr-un accident  de vânătoare, fiind ucis de un mistret , Sfântul Emeric (Szent Imre, Santo Américo, Emericus sau Americus); n. circa 1007.

A fost fiul regelui Ștefan I al Ungariei  și al  reginei Ghizela de Bavaria, soția acestuia și sora  lui  Heinrich al II-lea, rege al Germaniei în 1002, rege al Italiei în 1004 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană.

Saint Emeric Of Hungary Stock Photo, Picture And Royalty Free Image. Image  32682466.

A fost canonizat împreună cu tatăl său, de papa Grigore al VII–lea, in anul 1083. Este sărbătorit de vorbitorii de limbă maghiară pe 4 noiembrie și în calendarul roman universal, pe 5 noiembrie.


Numele Imre (Emeric) este unul dintre ele mai răspândite prenume maghiare si numeroase localitati  precum Sântimbru Alba, Sântimbru, Harghita etc., iși au numele de la Sfântul Emeric
.

Datorita faptului că patronul onomastic al geograful Amerigo Vespucci a fost prinţul Emeric, numele acestuia a fost transmis noului continent, America.

1442: Bătălia de pe Ialomiţa între otomani și armata transilvăneană comandată de Iancu de Hunedoara se încheie cu înfrângerea turcilor, conduşi de Şehabeddin, beylerbeyul Rumeliei.

 Sehabeddin invadase Țara Românească în 1442 și-l înlocuise pe Vlad Dracul, cu fiul lui Dan al II-lea, Basarab al II-lea.

1442 Bătălia De Pe Ialomița

Victoria de pe Ialomiţa a marcat începutul campaniei ofensive a lui Iancu de Hunedoara împotriva Imperiului Otoman.

 Iancu, în fruntea a circa 25.000 de oşteni, a atacat pe râul Ialomiţa o oaste otomana numarand cca. 80000 de soldati   obţinand  o strălucită victorie.

După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul Munteniei, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări.

Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman.

Documentele vremii consemnau : „Bătălia fu decisivă și până la căderea nopții, turcii au fost puși pe fugă. Cu un sangiac și patru bei căzuți, Sehabeddin trece Dunărea cu o parte din armată, iar restul trupelor turcești risipite prin țară sunt nimicite una câte una. Se zice că prada de război a lui Iancu fu uriașă (steaguri, corturi, peste 5.000 de cămile, cai, catâri și haine scumpe). Fidel concepției militare conform căreia atacul este cea mai bună apărare, Iancu trece Dunărea în noiembrie-decembrie, împrăștie pe turci la Vidin și se reîntoarce victorios prin Serbia” [EnciclopediaRomâniei.ro]

 1631: Leon Voda, domnul Ţării Românesti, i-a invins pe boierii rasculaţi conduși de Matei aga din Brâncoveni, viitorul domn Matei Voda Basarab.

Leon Tomșa - Wikipedia

Bătălia s-a purtat „peste podul Boilicului de pe râul Dâmbovița, deasupra viilor cinstitului oraș București, mai jos de mănăstirea lui Mihai Vodă, spre drumul Giurgiului și pe lângă eleșteul zis mai târziu al lui Șerban Vodă, în apropierea mănăstirii lui Radu Vodă și zidurile lui Fana Vistierul”.

În amintirea biruinței repurtate și pentru a veșnici memoria celor căzuți, la 20 februarie 1632, Leon Vodă a făcut peste mormântul celor căzuți în luptă, o movilă mare și a așezat pe ea o cruce de piatră, pe care a inscripționat o relatare a luptei, în limba română cu litere chirilice.

Între anii 1664-1665 domnitorul Radu Leon (1664 – 1669), fiul lui Leon Vodă, restaurează crucea, asigurându-i și un adăpost din cărămidă, astăzi dispărut.

Leon Vodă, fiul său, zis Negustorul de Scoici, și istoria celui mai vechi  monument istoric din București – Evenimentul Zilei

După renovarea crucii, Radu Leon zidește biserica Slobozia.

Ridicată inițial pe un plan dreptunghiular, biserica a fost refăcută și mărită, pe un plan treflat, în anul 1743 de Marele Vistier Constantin Năsturel, nepotul soției lui Matei Basarab.[2] Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 a Municipiului București . Crucea este situată pe Strada Leon Voda, sector 4, în curtea Bisericii „Sf. Dumitru” – Slobozia, la intersecția Bulevardului Dimitrie Cantemir cu Bulevardul Mărășești.

1829: Este semnat Tratatul de pace ruso-turc de la Adrianopol; (2/14 septembrie).

Arcul de Triumf de  la St.Petersburg (foto) care comemorează victoria Imperiului Rus în Războiul ruso-turc , încheiat odată cu semnarea Tratatului de la Adrianopole

La finele Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, pe 2/14 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de la Adrianopol sauPacea de la Adrianopol (azi Edirne, Turcia), un tratat  care a avut implicatii deosebite asupra Principatelor Române, Moldova şi Valahia, (aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman şi protectoratul Rusiei) care  îşi recăpătau autonomia administrativă si a reconfigurat harta politica a Balcanilor.

Acest tratat  a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european.

Turcia învinsă a fost nevoită să facă importante concesiuni  şi obligată să slăbească controlul asupra Tărilor româneşti.

În timp ce Rusia cauta să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei , interesele economice englezeşti au jucat un rol decisiv.

Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grîul românesc, ajunge pînă la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele.

Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăreau  tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate.

Tratatul de pace de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Semnat la Adrianopol ( azi Edirne, în Turcia Europeană) , tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Greciei, autonomia Serbiei precum şi autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei (titlul V al acestui tratat), inclusiv retrocedarea celei din urmă cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele, Giurgiu şi Brăila.

Pentru Principatele Române, tratatul prevedea recunoașterea domniei pe viață a principilor aleși, fixa hotarul dintre Imperiul Otoman și Muntenia pe talvegul Dunării și restituia raialele Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele.

Prin acest tratat se consfințea scăderea considerabilă a puterii Sublimei Porți asupra Țărilor Române în favoarea celei țariste.

Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările.

Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război.

Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei otomane.

Acum rămîneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană – tributul anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor.

Titlul V din Tratat prevedea:

„Deoarece cnezatele Moldovei şi Valahiei s-au supus în baza capitulaţiilor speciale puterii supreme a Porţii Strălucitoare şi deoarece Rusia s-a angajat să garanteze bunăstarea lor, atunci acestora li se păstrează toate drepturile, avantajele şi beneficiile, acordate în aceste capitulaţii sau acorduri, semnate între ambele case imperiale sau în hatti-şerifuri, editate anterior.

De aceea acestor cnezate li se acordă libertatea religioasă, securitatea deplină, administrarea populară locală şi dreptul de comerţ liber. Articolele suplimentare acordurilor anterioare, considerate necesare pentru ca aceste regiuni neapărat să se poată folosi de drepturile lor, specificate într-un document separat, care este şi va fi respectat identic cu celelalte părţi ale prezentului acord.”

Tratatul avea anexat „Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Valahia” care prevedea:

    – raialele turceşti din stînga Dunării sunt restituite Valahiei;
    – autonomia administrativă;
    – domni pămînteni aleşi pe viaţă;
    – libertatea comerţului pentru toate produsele;
    – dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti;
    – scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;
    – limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate;
    – menţinerea ocupaţiei ruseşti pînă la plata despăgubirilor de război de către turci;
    – interdicţia pentru musulmani de a stăpîni pămînturi în Principate. 

Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu  transpunerea în practică a prevederilor Tratatului de la Adrianopol.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Pavel_Dmitrievici_Kiseleff.jpg

El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti. De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate.

1831: S-a născut la Broșteni, Caraș-Severin, folcloristul Simeon Mangiuca, autorul unor importante studii privind obiceiurile populare româneşti şi colindele; lucrări de etnobotanică; membru de onoare al Academiei Române din 1890; (m. 4 decembrie 1890, Oravița).

1831-1890 Simeon Mangiuca

 

Între anii 1852–1855 a urmat Facultatea de Drept la Budapesta, unde și-a luat și doctoratul. Apoi a studiat timp de trei ani Teologia la Vârșeț. 

A fost practicant de drept la locotenența Voivodinei din Timișoara și profesor de Limba și literatura română la gimnaziul german din Timișoara, prim-pretor al circumscripției Jamu Mare, și-a pregătit examenul de avocatură (cenzura), pe care l-a luat în 1868. În anul următor a lăsat administrația și s-a stabilit avocat la Oravița. A studiat folclorul românesc, obiceiurile populare, colindele și obiceiurile funebre. Este autorul uneia dintre primele cercetări de folclor comparat din Banat. A publicat numeroase lucrări de referință în domeniu în ziare precum Albina (Viena), Luminătorul (Timișoara) și Familia (Oradea). Lucrări publicate: Baba DochiaCalendarul iulian, gregorian și poporul românDaco-romänische Sprach und Geschichtforschung cea mai importantă lucrare a sa, apărută în anul morții sale, în mai multe ediții; cuprinde valoroase studii de fonologie și morfologie a limbii române.

1848: In timpul celei de-a treia Adunari naționale de la Blaj,  cei 60 000 de participanți  declară că nu recunosc „uniunea” Transilvaniei cu Ungaria  și reafirmă revendicările țărănimii iobage. Se formează oastea populară sub conducerea lui Avram Iancu, Axente Sever şi Iovian Brad.

 1860: S-a născut compozitorul de muzică corală şi dirijorul Ion Costescu; (m. 1935).

2 septembrie 1861, Ocnele Mari, Vâlcea, Mircea Demetriade – 11 septembrie 1914, București

1861: S-a născut la Ocnele Mari, Vâlcea, poetul simbolist, dramaturg și actorul Mircea Demetriade. A urmat Conservatorul din București, cursul de Declamațiune. A tradus din lirica franceză.

1861-1914 Mircea Demetriade

Era fiul actorului Costache Demetriade şi frate cu actorii Aristide Demetriade şi Aristizza Romanescu; (m. 11 septembrie 1914, București).

A debutat în Literatorul cu poeziile din ciclul Acuarele, a colaborat cu o mulțime de publicații: Portofoliul românFântâna BlanduzieiRevistaliterarăRevista orientalăAnalele literareTelegraful românNaționalulCiulinulDuminicaPeleșulGenerația nouăHermes, în care i-au apărut peste 1.500 de poezii.

A fost redactor la Literatorul și director la Revista poporului. Din scrierile sale: FabuleRenegatulOpere dramaticeVisul lui Ali

1887 (2/14 septembrie): S-a născut matematicianul Simion Stoilow, unul dintre creatorii pe plan mondial ai teoriei topologice a funcţiilor analitice.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fdfc6-simion_stoilow.jpg

Este considerat întemeietor al şcolii române de analiză complexă si a fost  membru al Academiei Române din 1945;  (d. 4 aprilie 1961)

Şi-a făcut studiile liceale la Craiova, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe de la Sorbona (1907-1914).

În 1916 a devenit doctor în ştiinţe matematice, iar în 1919 a susţinut examenul de docenţă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost conferenţiar de algebră superioară la Universităţile din Iaşi (1920-1921) şi Bucureşti (1921-1923), profesor de teoria funcţiilor şi algebră superioară la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi (1923-1929), profesor de analiză matematică la Institutul Politehnic Bucureşti (1939-1941) şi la Catedra de teoria funcţiilor de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1941-1961), al cărei rector a fost între 1944-1945.

De asemenea, a fost director al Institutului de Matematică al Academiei Române (1954-1961) şi ambasador al României în Franţa (1946-1948), potrivit sursei citate.

Simion Stoilow este unul dintre creatorii pe plan mondial ai teoriei topologice a funcţiilor (cu numeroase şi importante aplicaţii). A iniţiat noi cercetări în matematică prin utilizarea metodelor topologice în studiul funcţiilor de variabilă complexă, a făcut cele dintâi cercetări asupra teoriei ecuaţiilor liniare cu derivate parţiale în domeniul complex, a stabilit soluţiile cvadruplu periodice ale unor astfel de ecuaţii cu coeficienţi constanţi, a studiat funcţiile continue şi derivatele lor etc.

În 1926 a emis o teoremă care-i poartă numele („teorema Stoilow”), iar în 1933 a obţinut „teorema Hadamard-Stoilow” de echivalenţă globală a două spaţii topologice. Terminologia ştiinţifică internaţională i-a consemnat descoperirile matematice, fiind cunoscute, de exemplu, „suprafeţele Iversen-Stoilow”.

A colaborat cu peste o sută de publicații.

1895: S-a născut Dumitru Ion  Suchianu, jurist, sociolog, eseist, traducător, istoric, critic literar şi de film; (m. 17 aprilie 1985).

Imagini pentru suchianu biografia

În 1924 a scris pentru prima oara în publicațiile vremii despre film și cinematografie.

Între anii 1926-1948, a fost magistrat și membru în comisia de cenzură a filmelor 1940, iar în era numit Director general al Cinematografiei.

A contribuit la organizarea studioului Oficiului Naţional Cinematografic.

  În 1929 este remarcat ca primul teoretician român al filmului.

În 1966 a avut  o scurtă apariție ca actor, interpretând, alături de Margareta Pâslaru, Cornel Coman și Ștefan Iordache cu un rol în comedia „Un film cu o fată fermecătoare” regizată de Lucian Bratu.

 Scriitorul Ionel teodoreanu scria despre D. I. Suchianu:

„… Și bucureșteanul Suchianu a trecut de câteva ori prin redacție, elegant, sportiv, ruginiu, creț, clipicios, graseindu-și teoriile și paradoxele (cu sorbituri intermitente ca de supă), foarte pitoresc, uneori parodiant hazos, alteori frenetic, facând scenă din locul lui, – ceilalti, în raport cu el, devenind sala, adică spectatori.

Asa e Suchianu: un om-spectacol pe care unii il aplaudă, iar altii nu. Profesorul Ibrăileanu îl asculta cu interes”.

 A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) și Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1973. Din scrierile sale: Despre avuțieAspecte LiterareCurs de cinematografAmica mea EuropaVedetele filmului de odinioarăAlte foste adevăruri viitoare.

1900: A murit Aron Densusianu (născut Aron Pop), istoric şi critic literar (a fost unul dintre primii critici literari români care s-au consacrat studierii constante a literaturii române), poet şi folclorist, unul dintre membrii marcanţi ai ASTREI.

Aron Densusianu - opera, viata, biografie : comentarii si analize

A fost membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1877.

Era frate cu istoricul Nicolae Densuşianu şi tatăl criticului Ovid Densusianu; (n. 1837).

1901: S-a născut la Turnu Măgurele , popularul compozitor și dirijor, Gherase Dendrino; d. 4 ianuarie 1973,la București.

Este considerat unul dintre întemeietorii școlii de muzică ușoară românească. S-a simțit atras inițial de medicină sau de studiile juridice, însă pasiunea pentru muzică a învins. A absolvit Conservatorul din București, unde a studiat cu D.G. Kiriac, A. Castaldi și Dimitrie Dinicu (violoncelul).

Și-a început cariera ca dirijor la Teatrul Alhambra în 1946, a trecut apoi la Teatrul de Estradă, iar din 1950, a fost prim dirijor la Teatrul de Stat de Operetă din București.

În compoziție a început prin a scrie muzică ușoară, din 1934, aducând o contribuție remarcabilă în dezvoltarea acestui gen la noi, atât prin varietatea inspirației melodice, care-și trage seva din folclor, cât și prin bogăția mijloacelor de expresie.

1908 : S-a născut la Constanța, actorul de comedie, scenaristul și scriitorul  H. Nicolaide; d. 1989 la București.

1908-1989 H. Nicolaide

Născut într-o familie de greci, tatăl său a facut parte din Comitetul Comunitații Elene din Constanța o perioda lungă de timp. Datorită acestuia și a altor greci s-a înființat în Constanța o trupă de teatru de actori amatori, unde Hristu și-a făcut debutul.  A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și a debutat pe scenă la Roman, în rolul Ianke din celebra piesă Take, Ianke și Cadâr, îndrumat de actorul Gheorghe Timică.

A jucat pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București în: Faxum melodi… pe care l-a scris împreună cu Nicolae Chirițescu, Colț cu Brezoianu, scris cu Puiu Maximilian și dirijat de compozitorul Elly Roman, dar și în Pigulete plus cinci fete la Teatrul Mic. Și-a scris singur cupletele, scenetele, schetch-urile pe care le-a interpretat la teatrul de revistă.

A jucat în filme: Directorul nostru și Mofturi 1900 – ambele regizate de Jean Georgescu, Hoțul invizibilRoșcovanulToate pânzele sus, etc.și a scris scenarii pentru Vacanță la mareDragoste la zero grade (în colaborare cu Cezar Grigoriu). La TV a jucat în anecdote ca Starea de leșinA dispărut copilul, etc.

A apărut în emisiunea TV pentru copii Măzgălici și Zugrăvici, în care desena și cânta. A primit titlul de Artist emerit (1962). A scris versurile șlagărului Cărăruie care suie în vârf de munte. Este autorul cărții  ”1001 de zâmbete” în care povestește despre Maria Tănase, cu care era bun prieten.

1909: Un număr de 47 de scriitori se întrunesc în amfiteatrul Liceului Lazar din Bucuresti și pun adevaratele temelii ale Societatii Scriitorilor Români, care era totusi o continuare a Societatii infiintata in 1908 de Cincinat Pavelescu.

Adunarea de constituire a Societăţii Scriitorilor Români – Revista  Culturală Leviathan

Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează  din anii  1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociația literară Română din 1848 dar aceasta nu funcționează.

O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română.

Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909.

 Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”.

A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcționat în refugiu la Iași.

În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de șapte ani consecutiv.

A fost în opinia istoricilor literari cea mai bună perioadă a S.S.R. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri comuniste, epurări etc.

Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită Uniunea Scriitorilor din Romania în 1990.

 1916: S-a născut la Biharfélegyháza, în prezent Roșiori, Bihor , istoricul și arhivarul maghiar din România, Zsigmond (Sigismund) Jakó Pal, membru de onoare al Academiei Române (din 1996); ( d. 26 octombrie 2008, Cluj).

A fost un cunoscut specialist în istoria culturii şi societăţii medievale transilvănene, în ştiinţe auxiliare istoriei, cu deosebire în diplomatică şi paleografie latină medievală transilvăneană.

1916: În timpul Primului Război Mondial , între trupe române și trupe bulgare și germane se desfășoară Bătălia de la Turtucaia; (20 august/2 septembrie–24 august/6 septembrie 1916).

Operațiunile militare propriu-zise împotriva Turtucaiei au început în noaptea de 19/20 august (1/2 septembrie), printr-un atac concentric al trupelor Puterilor Centrale. Dinspre vest, din direcția Rusciuk (Ruse) a venit coloana mixtă Hammerstein, care a atacat spre Satu Vechi, din sud, a înaintat Divizia 4 Preslav, atacând sectorul Daidîr, iar dinspre sud-est, a atacat Brigada I-a din Divizia 1 Sofia spre sectorul Antimova. 

Atacul a fost declanșat la 20 august/2 septembrie; deși nu au fost atacate direct de inamic, ci numai bombardate, unitățile române s-au retras spre Dunăre. După câteva zile de acalmie, asaltul final a fost dat în dimineața zilei de 23 august/5 septembrie. În dimineața zilei de 24 august/6 septembrie, artileria inamică a executat o violentă pregătire de artilerie, urmată de atacul soldaților bulgari la baionetă.

Apărarea a cedat, armata română a fost înfrântă și nevoită să se predea în fața atacului germano-bulgar. Pierderile suferite de trupele române au fost însemnate, bulgarii luând 28.500 de prizonieri, din cei 39.000 care au luptat în capul de pod. Circa 7.000 au reprezentat pierderile, morți și răniți.

1917: S-a născut medicul ftiziolog Constantin Anastasatu, autorul unor lucrări de referință în domeniul chimioterapiei şi chimioprofilaxiei în tuberculoză.

2 Septembrie în istoria românilor

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1990; (m. 1995).

1918 (2/15 septembrie): La Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaţilor şi rutenilor se votează o moţiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei şi eliberarea tuturor popoarelor asuprite.

1920: S-a născut la Braila, actriţa Irina Răchiţeanu-Şirianu; (m.15 octombrie 1993, București).

Imagini pentru Irina Răchiţeanu-Şirianu;

A făcut studii de actorie la Conservatorul din București , la clasa profesoarei Maria Filotti fiind angajată imediat după absolvire, la Teatrul din Sărindar.

Ulterior, a jucat la Teatrul Modern, în piesa Henric al IV-lea de Pirandello, în regia lui Aurel Ion Maican.

La Teatrul Comedia al lui Sică Alexandrescu a jucat în Strigoii de Ibsen și Mașina de scris de Cocteau.

În fine, la Teatrul Nostru, a interpretat, triumfal, rolul titular din Thérèse Raquin de Zola, în regia Luciei Sturdza-Bulandra.

A fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București.

A fost și profesoară la IATC si   fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1950) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A primit titlul de Artist Emerit.

1923: S-a născut pictorul Virgil Preda, personalitate de prim rang a artei plastice românești; (m. 2011).

Imagini pentru pictorul Virgil Preda photos

1935: S-a născut la Rugetu, Slătioara, județul Vâlcea, poetul român Damian Ureche; (Elegie cu Francesca da Rimini, Spectacolul privirii); (m.20 septembrie 1994, Timișoara).

Își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie din Timișoara și Facultatea de Ziaristică București.

Devine corector la “Scrisul Bănățean” și ulterior redactor la revista “Orizont” din Timișoara, șeful secției poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1967.

A publicat 21 de cărți. Majoritatea volumelor de versuri au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor din Timișoara.

Centrul de librării Timlibris îi decernează Marele Premiu de Popularitate în anul 1992. Are funcția de redactor șef al revistei “Timișoara mon amour”.

După trecerea în eternitate a poetului, ia ființă Fundația Literară „Damian Ureche”, avându-l președintele de onoare pe scriitorul Fănuș Neagu.

 1943: Maresalul Antonescu, Conducatorul României, s-a întâlnit în Germania, la Munchen,  cu Adolf Hitler .

Adolf Hitler și Ion Antonescu la întâlnirea de la Munchen din 2 septembrie 1943 (Foto: National Digital Archives Poland)

Au avut două întâlniri, în zilele de 2 și 3 septembrie, având loc discuții și negocieri pentru reconfirmarea alianței dintre cele două țări.

1950: S-a născut la București, muzicianul Sorin Chifiriuc, un apreciat compozitor, chitarist, basist și cântăreț, o personalitate complexă a muzicii rock, din anii 80 ai secolului trecut. În urmă cu câțiva ani s-a călugărit.

A absolvit Conservatorul din București la clasa de Compoziție, fiind coleg de an cu Dan Andrei Aldea. A evoluat în formațiile: Curtea Veche nr. 43IrisDominoSfinx și Roata. Mai puțin cunoscută este cariera sa alături de grupurile Electric Red RoostersDoi GalbiniCeata melopoică (condusă de muzicianul Mircea Florian).

Cunoscut pentru contribuțiile semnificative la dezvoltarea muzicii rock din România, în anii ’70, ’80 și ’90. Începând din anii ’90, interpretează și muzică blues, fiind unul dintre puținii promotori ai subgenurilor punk, a adus influențe Sex Pistols în formația Irisnew wave, alături de grupurile DominoSfinx și post-punk, parțial cu Sfinx dar îndeosebi cu Roata.

1958: A fost inaugurat la Bucureşti, Muzeul „George Enescu”. Acesta funcționează în Palatul Cantacuzino, fiind donat statului român de Maria Cantacuzino-Enescu soția compozitorului, cu acest scop.

Citatul zilei… George ENESCU | Cunoaste lumea

Muzeul prezintă cronologic mărturii din viața și activitatea fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte și documente, vioara primită cadou de la un unchi, la vârsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome și medalii care i-au fost conferite, printre care și Legiunea Franceză de Onoare, masca și mâna mortuară, etc. Cuplul Enescu a locuit, între 1945–1946, în căsuța albă din spatele palatului, unde este amenajată Casa Memorială „George Enescu”

1991: Naufragiul cargoului „Rostok”, sub pavilion ucrainean.

Nava ucraineană, care avea la bord 5.000 de tone de oţel, a eşuat la mila 31 a canalului Sulina în 2 septembrie 1991în dreptul comunei Partizani.

Timp de un an, navigaţia în zonă a fost blocată în totalitate, iar apoi pe canalul Sulina circulaţia navelor s-a desfăşurat cu greutate, alte zeci de nave eşuând de-a lungul anilor din cauza lăţimii reduse a canalului.

Scoaterea la suprafață a epavei a durat mai mult de 14 ani, timp în care circulația fluvială pe brațul Sulina a fost grav afectată. Încercările de scoatere la suprafață a epavei au costat și viața a doi scafandri. Autorităţile din zonă au estimat că, din această cauză, pagubele înregistrate s-au ridicat la câteva zeci de milioane de dolari.

1997: La Catedrala greco-catolica „Sfânta Treime” din Blaj au fost depuse osemintele marelui iluminist Ioan Inocentiu Micu (Klein), aduse de la Roma, dupa 230 de ani de la moartea sa.

Imagini pentru photos Inocenţiu Micu-Klein

Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș.

În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne

  La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei Sf. Treime, iar la 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat in fata iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”.

1999: Banca Nationala a României (BNR) a pus în circulatie, începând cu aceasta data, bancnota din plastic cu valoare nominala de 2000 lei. BNR a vrut sa marcheze, în acest fel, eclipsa de soare din 11 august 1999 si intrarea în anul 2000.

2002: A încetat din viaţă Rodica Ojog-Braşoveanu, renumita scriitoare de romane poliţiste.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este rodica-ojog-brasoveanu-946225l.jpg

S-a născut la 28 august 1939, la Bucureşti, fiind fiica Anei Ojog, profesoară, şi a lui Victor Ojog, avocat.

În primii ani ai copilăriei, tatăl său, fost deputat liberal, a fost arestat şi întemniţat de mai multe ori.

A urmat primele clase la școala „Maison des Français”, fiind terorizată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”, iar în perioada 1948-1955 a urmat Liceul „Domniţa Ileana”, azi „Mihai Eminescu”.

Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, de unde, în 1956, este exmatriculată şi arestată sub acuzaţia de solidarizare cu susţinătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.

În anul 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare în fabrica de medicamente “Galenica” (unde a devenit, aşa cum cerea regimul, fruntaşă în producţie cu activităţi obşteşti – la brigadă, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor, etc.), şi este admisă la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Iaşi, absolvită în anul 1967.

După încheierea studiilor pe care şi le dorise, a început să profeseze avocatura.În această perioadă se căsătoreşte cu actorul Cosma Braşoveanu.

În anul 1969, debutează în literatură cu un scenariu de televiziune – „Crima din Cişmigiu”, iar mai târziu publică romanele „Moartea semnează indescifrabil”, Enigmă la mansardă, Cocoşatul are alibi, ș.a.

Ca urmare a succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat exclusiv literaturii.

 

 2002: Specialiștii Institutului Clinic Fundeni din Bucuresti  au realizat, în premieră națională, un transplant de măduvă într-un caz de leucemie acută.

 2004: A murit juristul Tudor R. Popescu autorul unor importante lucrări de drept civil, dreptul familiei şi drept internaţional privat,unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti români în drept internaţional.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1913).

2005: A încetat  din viaţă la Bucuresti, Alexandru Paleologu, scriitor, om politic liberal si diplomat, fost deţinut politic între anii 1959 şi 1964.

S-a născut in data de 14 martie 1919 la Bucuresti, într-o veche familie boierească cu originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea.

Prin diverse înrudiri, Paleologu era un descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Imagini pentru photos Alexandru Paleologu

A urmat Facultatea de Drept din Bucureşti, iar  in  1944 devenea referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului si între 1946 și 1948 atașat de legație la Ministerul Afacerilor Externe al României.

În data de 8 septembrie 1959 este arestat în lotul Noica-Pillat, la ora 2 noaptea fiind obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din București și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii.

În timpul detenției a fost racolat de Securitate ca informator, dar a recunoscut încă dinainte de 1989 această colaborare, iar după 1990 a fost primul caz de recunoaștere și asumare publică și explicită a acestei colaborări.

Mărturia sa va fi publicată mai târziu într-un volum de convorbiri cu istoricul și romancierul Stelian Tănase, Sfidarea memoriei.

De asemeni, își va cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligenței”.

Racolarea sa ca informator s-a petrecut în condiții de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor.

După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989 și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât și din cauza vederilor sale monarhiste.

În 1990 a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris

Intre lucrarile sale se remarca :„Bunul simţ ca paradox”, „Souvenirs merveilleux de l’Ambassadeur de Golans”, „Sfidarea memoriei”, convorbiri cu Stelian Tănase, „Politeţea ca armă”.

In anul 2000 a primit  Premiul de Excelență în Cultura Română, acordat de Fundația Națională pentru Știintă și Arte și grupul de presă  „Curentul”, sub patronajul Președintelui României

2016: A murit la București, Nicolae Vieru, gimnast, profesor, antrenor, arbitru, fost preşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică (1987-2005).

Imagini pentru Nicolae Vieru, gimnast,photos

A fost vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (1976-2008) şi vicepreşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (1991-1998); (n. 21 aprilie 1932, la Buhuşi, jud Bacău). 

 2017: A murit Virgil Duda (numele la naştere: Rubin Leibovici), romancier şi eseist de etnie evreiască stabilit în Israel din 1988, fratele criticului literar Lucian Raicu (1934-2006), (n. 1939) 

2017: A decedat la Buzău, poetul şi publicistul român Gheorghe Istrate, (n. la 11 mai 1940, satul Limpeziş, comuna Movila-Banului, judeţul Buzău), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Consiliului de conducere al acesteia și cetăţean de onoare al oraşului Buzău.

MEDALION: Poetul Gheorghe Istrate a plecat mut ca o lebădă

A fost  unul dintre cei mai importanţi scriitori şaizecişti, fiind citat în fruntea generației sale, alături de Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu şi ­George Alboiu.

A studiat  la Facultatea de Filologie din Bucureşti, unde i-a avut  ca profesori pe: G. Călinescu, Al. Rosetti, Tudor Vianu, Al. Piru, Iorgu Iordan, Mihai Pop, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, N. Manolescu, Romul Munteanu, Dumitru Micu, Boris Cazacu, Marian Popa, iar colegi de an pe: Constanţa Buzea, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Dorin Tudoran, Florin Manolescu, Liviu şi Dorina Grăsoiu, Tia Şerbănescu, Şerban Codrin.

Debutul său literar a fost în 1956, cu poezie în ziarul Viaţa Buzăului, iar editorial, debutează cu volumul de versuri Măştile somnului, primit entuziast de critica literară şi premiat cu Medalia de argint de revista  „Breve” din Italia, la concursul „Napoli-Ospite”, a cărui Medalie de aur i-a fost conferită lui Marin Sorescu.

Opera sa, cuprinde poezii, în majoritate în stil clasic: Poeme (Valea Plângerii), 1971, Pseudopatriarchalia, 1974, Zodia şarpelui, 1975, Cântec la izvoarele lumii, 1975, Sceptrul singurătăţii, 1978, Rune (antologie), 1980, Oase de fluturi, 1982, Interiorul tăcerii, 1985, Despărţirea de cuvinte, 1988, Ritual/ Rite (antologie bilingvă română-franceză, 1995,Limpeziş. Locul fiinţei (antologie), 1997, Versuri/ Gedichte (ediţie română-germană), 1999, Fragmente despre infinit, 2000, Puberul divin (33 sonete imperfecte), 2003, Omul întrerupt/ Der unterbrochene Mensch, 2008, Germania.

Gheorghe Istrate a lucrat în presa centrală la ziarele ,,Scânteia tineretului”, „Tribuna României” și a fost redactor-şef al revistei „Curierul românesc”, pe care a fondat-o.

A primit importante distincţii şi premii: Premiul revistei „Luceafărul”(1965), Premiul USR (1985), Premiul revistei „Observator-Munchen” (Germania, 1997), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2000), mai multe premii „Opera omnia”.


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Mucenic Mamant

Sfantul Mucenic Mamant

Sfantul Mucenic Mamant  s-a nascut in Paflagonia (Asia Mica), din parinti crestini. Theodot si Rufina, parintii acestuia, pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, au fost intemnitati, astfel ca Sfantul Mamant s-a nascut in inchisoare.

Tatal sau moare inainte ca acesta sa se nasca, iar mama sa a trecut la cele vesnice dupa ce l-a nascut.

Un inger i se descopera unei femei crestine, Amina, si ii porunceste sa mearga la temnita si sa-l ia pe Mamant.

Mamant nu a grait pana la varsta de cinci ani, iar cand a implinit aceasta varsta, primul cuvant pe care l-a rostit a fost „Mama”. Amina, vazand ca deseori copilul isi striga mama, i-a pus numele Mamant.

In vremea domniei lui Aurelian a fost o cruda prigoana impotriva crestinilor. Nu au fost iertati nici copiii.

Astfel, Mamant la varsta de cincisprezece ani ajunge inaintea imparatului si i se cere sa renunte la credinta in Hristos.

Mamant refuza si este supus la multe chinuri: biciuire, ardere cu faclii, ca in cele din urma sa fie aruncat in mare.

Un inger al Domnului l-a scos din mare si l-a dus pe un munte de langa Cezareea. Aici fiarele salbatice s-au imblanzit datorita rugaciunilor acestuia.

Descoperit de persecutorii săi, este adus din nou la judecata și ucis.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/02/o-istorie-a-zilei-de-2-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. Creștin Ortodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

02/09/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: