CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O DEZINFORMARE ORDINARĂ: Stalin a fost un vizionar pacifist !

Stalin

© Foto: EPA-EFE/MAXIM SHIPENKOV

5 martie 2021 – Un susținător al partidului comunist participă lângă zidul Kremlinului din Piața Roșie de la Moscova la ceremonia de depunere a coroanelor de flori la mormântul sângerosului dictator Iosif Stalin.

DEZINFORMARE: Destrămarea URSS a fost un eșec al omenirii, Stalin a fost un vizionar pacifist

Potrivit publicației rusești Sputnik, Puciul de la Moscova din 19 august 1991, care a dus la destrămarea Uniunii Sovietice, a fost o greșeală ce a condus la o mare pierdere pentru umanitate.
Promovarea acestei narațiuni false se înscrie într-un proces mai amplu de revizionism istoric și cosmetizare a imaginii și acțiunilor criminale petrecute în fosta URSS, scrie https://www.veridica.ro/dezinformare/fake-news.
ȘTIREA: „Chiar dacă finalul oficial al URSS a fost în ziua de Crăciun a aceluiași an, când Mihail Sergheevici Gorbaciov și-a dat demisia din fruntea ”unui stat care mai exista”, data de 19 august a marcat înfrângerea ultimei încercări de supraviețuire a ”Puterii sovietelor”.
Este vorba de ”puciul de la Moscova”, în care un grup de conducători politici și militari au încercat chipurile să ia puterea, ținându-l pe Gorbaciov prizonier, dar ”uitându-l” pe Boris Elțîn, liber să strângă în jurul lui un grup de fideli, inclusiv de generali de prim rang.
Sunt multe detalii care ridică de atunci întrebări, dubii majore, cu privire la acel puci […] Practic, referitor la acele dubii, pare că 19 august a fost mai curând un prilej de a ridica pe culmi puterea noului conducător, Boris Elțîn – ciudat de dorit și de Occident.
De fapt, nu era deloc ciudat – pentru că Occidentul cunoștea bine personajul și slăbiciunilor lui – așa încât cred că adevărata cădere a ”Puterii sovietelor” nu s-a oficializat prin demisia lui Gorbaciov, ci prin alegerea lui Boris Elțîn.
A urmat un adevărat purgatoriu pentru Rusia și majoritatea statelor sovietice, întrerupt de apariția providențială a structurii de putere cu Vladimir Putin în vârf […] Pe scurt, să amintim că URSS apare în cea mai frământată perioadă, în care capitalismul occidental, ajuns la un punct de răscruce, dorește o reîmpărțire colonială.
O reîmpărțire pentru care nu contau vieți, distrugeri, orori! […] Ei bine, apariția URSS a fost un fenomen fulminant – pentru că statul proletarilor dădea speranță zecilor de milioane de exploatați din întreaga lume; acum nu mai erau singuri, izolați, ci exista un pol de putere, pe care îl considerau al lor. Un far, care știa bine să lumineze printr-o propaganda gândită, atrăgătoare, dar și o lumină preluată de jurnaliști, scriitori și alți intelectuali din întreaga lume […]
Pentru că așa început epoca marelui creator al URSS, ”pragmaticul nostru gruzin” (cum îl numea Lenin), Iosif Vissarionovici Stalin, omul de oțel pentru care nu a existat imposibilul.
Stalin vede tabloul de ansamblu cu ochii unui spirit cultivat, cu pregătire solidă teologică, subpusă bizar ideologiei marxiste, excelent ziarist (a fondat ziarul ”Pravda”) și care înțelegea importanța armei propagandistice, dar și un om de acțiune, gata să folosească arma.
Stalin este, fără îndoială, creatorul URSS, este cel care înțelege că puterea și echilibrul unei națiuni nu se clădește numai cu speranțe, ci cu realism vizionar”, scrie Sputnik Moldova.
Stalin Society – The defence of Stalin and the achievements of the Soviet  Union

Realitatea

NARAȚIUNI:

1. Dezmembrarea URSS a fost un dezastru pentru omenire.

2. Comunismul a fost un curent politic aplecat spre nevoie oamenilor.

3. Iosif Stalin a fost un vizionar și un pacifist.

CONTEXT/ETOS LOCAL: Recent au fost aniversați 30 de ani de la Puciul de la Moscova, o tentativă de răsturnare de la putere a ultimului președinte sovietic, Mihail Gorbaciov, de către elemente dure ale Partidului nemulțumite de politicile liderului și de pierderea imperiului european (în statele fostului Tratatului de la Varșovia regimurile comuniste fuseseră îndepărtate).

Gorbaciov a supraviețuit puciului grație intervenției energice a președintelui Rusiei, Boris Elțin, dar avea să demisioneze câteva luni mai târziu, pe 25 decembrie 1991, pecetluind, astfel, destrămarea URSS-ului.

Prăbușirea Imperiului Sovietic și pierderea statutului de mare putere a fost greu de acceptat atât de elemente ale fostului regim, cât și de o parte a populației. Dificultățile economice din anii ’90 au dus la accentuarea unui sentiment de nostalgie față de URSS, idealizată prin contrast cu prezentul dificil.

După venirea la putere a lui Vladimir Putin, un exponent al unei caste de elită a URSS – temutul KGB – care chiar a declarat că destrămarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică din secolul XX, Rusia s-a angrenat într-un proces de cosmetizare a trecutului sovietic.

Cea mai mare atenție i-a fost acordată epocii staliniste și celui de-Al Doilea Război Mondial; la Stalin a început un proces de reabilitare prin care se caută transformarea sa într-un mare om de stat, în timp ce în cazul războiului, se încearcă ștergerea faptelor care nu convin narativului oficial, cum ar fi responsabilitatea pe care URSS a avut-o în declanșarea conflagrației, agresiunile acesteia, cooperarea cu Germania nazistă până în 1941.

Eforturile de cosmetizare a istoriei reprezintă un aspect al efortului mai amplu de dezinformare și manipulare prin care Rusia încearcă să își atingă obiectivele politice.

OBIECTUL DEZINFORMĂRII: Crearea unui sentiment de nostalgie față de Uniunea Sovietică și glorificarea cultului lui Iosif Stalin, conducătorul URSS până în 1953.

DE CE SUNT FALSE ACESTE NARAȚIUNI ?

Stalin este considerat a fi unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX și ai istoriei în general, iar unii istorici îl consideră responsabil de moartea a până la 20 de milioane de persoane.

Dictatorul a devenit centrul unui cult al personalității iar în URSS a fost instaurat un climat general de teroare. Au avut loc execuții, foamete cauzată de politicile lui Stalin, mase de oameni au ajuns în sistemul penitenciar Gulag, populații întregi (moldoveni, ceceni, tătari) au fost deportate.

Numai în perioada 1926-1937, conform recensămintele din Uniunea Sovietică au murit între 5-10 milioane de oameni, marea lor majoritate în timpul foametei din 1931-1934. Circa 3,5 milioane dintre ei au fost ucraineni.

Soviet CCCP USSR Stalin kindness illuminates Children Classic Wall Stickers  Canvas Painting Vintage Poster Home Bar Decor Gift|Wall Stickers| -  AliExpress

În timpul „Marii Epurări” dintre 1936-1938, Stalin a primit nu mai puțin de 383 de liste cu numele a mii de lucrători din partid, soviete, organizaţia de tineret Komsomol, armată şi întreprinderi.

Au urmat crimele produse de sovietici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care a izbucnit odată cu invadarea de către Germania și URSS, a Poloniei (e de notat masacrul de la Katyn, în aprile-mai 1940, când peste 22.000 de ofițeri polonezi au fost uciși din ordinului lui Stalin), anexarea statelor baltice și a teritoriilor românești Basarabia și Bucovina de Nord, invazia Finlandei, iar exemplele pot continua.

De altfel, în 2019, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care atribuie responsabilitatea pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în egală măsură Germaniei și Uniunii Sovietice și amintește că ambele regimuri totalitare sunt vinovate de crime în masă.

Chiar și dincolo de perioada stalinistă, URSS a fost un imperiu totalitar creat pe scheletul fostului Imperiu Țarist, fără a ține cont de aspirațiile popoarelor componente (multe dintre acestea și-au manifestat alte opțiuni, independența sau alipirea la alte state, imediat după Primul Război Mondial). Uniunea Sovietică a impus, totodată, regimuri totalitare comuniste în întreg estul Europei, țările din această regiune fiind simpli sateliți ai Moscovei, care a intervenit brutal de fiecare dată când i-a fost amenințată hegemonia (Ungaria, 1956, Cehoslovacia, 1968).

Imperiul Sovietic, menținut zeci de ani prin teroare, s-a prăbușit din cauza incapacității sale de a ține pasul cu Occidentul și a crizei economice prelungite pe care a traversat-o.

La final s-a văzut că regimul nu beneficia nici măcar de sprijin popular – statele din estul Europei au trecut prin revoluții anti-comuniste și, ulterior, au optat pentru Uniunea Europeană și NATO; subiecții URSS au ales independența atunci când controlul centrului a slăbit; majoritatea populației Rusiei a respins comunismul (puciul din 1991 a eșuat grație mobilizării populare împotriva puciștilor).

Acolo unde Rusia și-a menținut influența a făcut-o prin intermediul unor regimuri corupte (Ucraina sub Ianukovici) sau autoritare (Belarus), ori prin conflictele înghețate pe care le-a alimentat (Georgia, Republica Moldova).

CUI ÎI SERVEȘTE NARAȚIUNEA?

Fără NICI O ÎNDOIALĂ Kremlinului angajat în încercarea de cosmetizare a imaginii URSS, ca parte a campaniei de dezinformare pe care o duce.

01/09/2021 Posted by | analize | , , , , , , , | Lasă un comentariu

CERCETĂRI PRIVITOARE LA ROMÂNII DE LA EST DE BUG (1941-1944),ORGANIZATE DE INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ SUB CONDUCEREA SOCIOLOGULUI ANTON GOLOPENȚIA (Ep.III).

„Fără amintirea Patriei” – ROMÂNII DE LA EST DE BUG în cercetarea echipelor organizate de Institutul Central de Statistică 1941-1944 (Ep.3)

FRAGMENTE DIN VOLUMUL IN PREGATIRE „CALATORII IDENTITARE”

În continuarea articolului

”CERCETĂRI PRIVITOARE LA ROMÂNII DE LA EST DE BUG (1941-1944),ORGANIZATE DE INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ SUB CONDUCEREA SOCIOLOGULUI ANTON GOLOPENȚIA” (Ep.II). https://wordpress.com/post/cersipamantromanesc.wordpress.com/164225

* * *

Multe din localităţile bejenilor români aveau nume româneşti: Arcaşi (pe malul drept al Bugului), Grădiniţă, Şerban, Solobozia Valahă (între Nistru şi Bug), Bucureşti, Vaslui (pe Nipru), Olteanka, Voloskaia (Valahă), denumirile geografice indicând explicit naţionalitatea locuitorilor.

O încheiere la această succintă prezentare a campaniei de identificare a românilor de la est de Bug ar trebui să cuprindă şi destinul oamenilor care au realizat studiul, ca şi posteritatea enormului material documentar rezultat în urma efortului de cercetare.

         OAMENII

Anton Golopentia şi-a continuat activitatea în cadrul I.C.S. în funcţia de director general 1947-19148). În 1950 a fost arestat (ridicat din Biblioteca Academiei) în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, cu care colaborase anterior.

Nu a mai fost eliberat din detenţie. Moare în închisoarea Văcăreşti la numai 42 de ani, după ce “cunoscuse” tehnicile de interogare care începuseră să fie folosite în RepublicaPopulară Română.

În 1996, George Popescu, fostul său colaborator îi aduce un cald elogiu, spunând esenţialul despre Anton Golopentia: “Domnia sa ştia că nu eram doar un teritoriu şi o populaţie. Ci un popor şi o ţară”. Nicolae Betea a fost condamnatla 10 ani închisoare şi 5 ani domiciliu forţat în Bărăgan, lângă Feteşti. A murit intr-u azil de bătrâni din Bucureşti. Constantin Pavel, care a executat şi el, o condamnare identică, înnebuneşte.

Sabin Manuila a reuşit în 1948 să părăsească România, stabilindu-se la New York. Aflat pe pământ american colaborează cu dr. Wilhelm Filderman, fostul conducător al “Uniunii Comunităţilor Evreieşti”.

Împreună elaborează studiul” Evoluţia numerică regională a populaţiei evreieşti din România”. Anton Raţiu, de asemenea, anchetat de securitate avea să scrie în volumul publicat în 1994: “Viaţa mi s-a scurs pe acelaşi făgaş, al aceluiaşi destin întunecat, amar, obscur. Destin hărăzit de mereu aceeaşi şi aceeaşi sursă cinică şi barbară”.

Nichita Smochină, recunoscut acum drept cel mai reprezentativ exponent al românilor transnistreni a fost nevoit să se ascundă în munţi ceva timp. Supravegheat operativ de securitate – situaţie de care era conştient – evită să-şi mai întâlnească apropiaţii pentru a nu-i expune unor eventuale măsuri administrative.

Târziu, i se recunoaşte calitatea de membru corespondent al academiei, dar fără să primească şi pensia la care era îndreptăţit în această calitate. Alexandru Smochină care funcţionase ca subprefect în Gvernamintul civil al Transnistriei (1941-1944) a fost interogat cu privire la activitatea sa din Tiraspol şi Berezovca în timpul războiului.

În decembrie 1948 a fost arestat de securitatea romană şi predat organelor sovietice de “specialitate”. Rechizitorul împotriva sa menţiona următoarele infracţiuni prevăzute în Codul penal al R.S.S. Ucrainiene: “spionaj împotriva statului sovietic”, “propagandă antisovietică pe timp de război” şi… “românizarea moldovenilor”.

În 1949 a fost condamnat la 25 de ani de Gulag, pedeapsa pe care a executat-o la Kolama, Republica Yakutia, dincolo de Cercul Polar. A fost eliberat în 1956.

Nu toţi colegii şi colaboratorii lui Golopentia au avut de suferit: Henri H. Stahl şi-a continuat opera.

În 1969 primeşte titlul de “profesor emerit al R.S.R”, devenind în 1974 membru corespondent al Academiei Române. Corneliu Mănescu a ajuns ministru de externe, demis în perioada Ceauşescu.

Traian Herseni a continuat să-şi publice studiile de referinţă până la încetarea din viaţă. Ovidiu Bârlea a lucrat la Institutul de folclor Bucureşti. În 1981 a semnat excepţionalul studiu “Folclorul românesc “(volum II publicat în 1983). Întreaga sa activitate a fost recunoscută ca o pagină de excepţie în istoria folcloristicii româneşti.

Nicolae Marin Dunăre va publica mai multe lucrări de arta populară, studii despre portul popular, broderii ţărăneşti şi ornamentică tradiţională. Gheorghe (George) Retegan, arestat în 1950 sub acuzaţia de “crimă de înaltă trădare” va fi achitat de Tribunalul Militar Bucureşti.

A publicat în “Revista română de statistică”. Până la pensionare a fost profesor la A.S.E. şi Universitatea Bucureşti.

MATERIALUL DOCUMENTAR

Represaliile care s-au abătut asupra unora dintre cercatatori au fost însoţite de o politică de respingere a oricărei analize a rezultatelor obţinute pe teren în condiţii vitrege, datorate numai şi numai abnegaţiei membrilor echipelor coordonate de Anton Golopentia.

Materialul documentar oferit cercetătorilor spre studiu, analiza şi, eventual, actualizare nu a mai fost valorificat din punct de vedere academic, ştiinţific sau documentar.În parte, acest dezinteres a fost încurajat şi de atenuarea interesului pentru destinul românilor din afara ţării, în general şi a romanităţii răsăritene, în special.

Volumul publicat de Anton Raţiu în 1994 a reprezentat singura apariţie în peste 50 de ani. Abia în 2006, când apare monumentală monografie a activităţii I.R.E.B., editată de Sanda Golopentia, preocupările unei generaţii de valoare au fost readuse în atenţia publică; o generaţie care a continuat opera înaintaşilor fără a căror eforturi am fi rămas doar o populaţie obscură, îngroşând rinduriele locuitorilor dintr-un imperiu vecin. Comunităţile studiate între 1941-1944 au suferit, ele însele un proces de deznaţionalizare/asimilare.

Simboluri populare la românii de la Est de Bug

Vasile Harea sesizase devreme că situaţia grupurilor izolate în stepa nu poate dăinui: Această stare de lucruri nu poate să se prelungească la nesfârşit. Înstrăinarea completă îi ameninţa…” (13). Lucurile s-au schimbat după cel de-al II-lea război mondial când, potrivit propagandei sovietice, aceste grupuri de populaţie au început: “Să trăiască în familia unită a popoarelor Uniunii Sovietice, fiind egali în drepturi, fericiţi şi liberi “. Procesul de pierdere identitară a continuat în ritm accelerat; aria limbii române s-a restrâns totodată dramatic. Dispariţia grupurilor etnice, minoritare, izolate de masă mare a contionalilor nu reprezintă, la scara istorică, un caz singular. În ceea ce priveşte evoluţia populaţiilor româneşti se cunoaşte cazul pisticosilor, locuitori valahi din Bitinia, nord-vestul Asiei Mici sau situaţia goralilor din Polonia, desprinse, în timp, din trunchiul lot etnic.

După decembrie 1989, nici noi nu ne-am mai preocupat de cei rămaşi departe. Exceptând fotografiile prof. Vasile Soimaru. (14) şi un documentar realizat de Marian Voicu pentru Televiziunea Romană nu există alte mărturii contemporane despre românii/moldovenii de la est de Bug.

Cu atât mai remarcabile au fost cercetările folcloriştilor din Chişinău, sub direcţia Academiei de Ştiinţe a Moldovei (la acea epocă, încă R.S.S.M.) în regiunile Nikolaev, Khirovograd, în raioanele Voznesensk, Arbuzinca, Pervomaisk, Olsansk (1969-1970) sau în Nordul Caucazului (1987-1988. Trebuie menţionate: culegerea de folclor moldovenesc “Şi cânt codului cu drag” publicată în 1987, volumul lui T. Colac “Nistrule, apleacă-ţi malul. Folclor poetic din Transnistria” apărut la Chişinău în anul 2004 sau lucrarea “Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din Nordul Caucazului” publicată în două volume sub egida Institutului de folclor al A.S. M., Chişinău, 1987.

Jurnalistul de televiziune, Marian Voicu a oferit un document impresionant care ne îngăduie să vedem astăzi, o comunitate românească, ce fusese studiată şi de participanţii la I.R.E.B. Sub titlul “Români uitaţi. Moldovenii de dincolo de Prut”, reportajul intră în viaţa locuitorilor din Martanosa şi Grutkoe, regiunea Kirovograd, sate aflate în stepa ucrainiana de peste 300 de ani. Aflăm un grup uman marginalizat care-şi practică limba maternă în cadrul limitat al relaţiilor de familie; o limbă de ogradă.

Deşi îşi vorbesc limba numai în jurul mesei – aşa cum apar filmaţi – limba română rămâne singurul reper de identitate şi o sursă puternică de confort identitar. Sunt conştienţi de precaritatea vieţii lor. Îi atrag atenţia reporterului ca mai vorbesc limba română, deşi influenţată de limba. ucrainiana, recunosc că “au calicit limba”.

Unul “grăieşte curat”, dar un puşti declara “Ia niznaiu moldovski “, cu toate că înţelege limba maternă.

Şcoala e în ucrainiana, iar biserica nu şi-a revenit după decenii de “ateism ştiinţific”. Matusa Maria Vartic se arata mai sceptică şi precizează, râzând, că ei vorbesc… “limba martanosa”. Mai au rude în Moldova (Basarabia), pe la Cahul.

“Acolo e România?” întreabă o mătuşă.” Nu “, vine răspunsul. “Nu încă”?, se mira mătuşă. (filmul, realizat în iunie 2000 este disponibil pe vimeo.com).

Gustul amar care persistă după vizionare avertizează că, în absenţa unui sentiment real de solidaritate culturală şi lingvistică, românii estici pot fi considerate de-acum încolo doar un subiect de arhivă, o pagină de carte cumpărată la anticariat, un expozeu istoric; fără materialitatea solidă a unei existenţe sociale. O amintire…

Temele de cercetare şi metodologia aplicată în teren aprofundate de poiectul I.R.E.B. constituie o operă unică care ne oferă şi în prezent argumentele pentru a înţelege mai bine mecanismele asimilării.

Subiectul este cu atât mai actual cu cât marile migraţii contemporane- spre statele Uniunii Europene, spre S.U.A sau Canada, şi nu numai – indică şi un scenariu posibil al pierderii condiţiei naţionale originare.

Ştiri de presă menţionau că în anul 2016 s-au născut mai mulţi copii români în afara frontierelor ţării, decât în interiorul lor; un avertisment care justifica abordarea de urgenţă a fenomenului. Exodul masiv al populaţiei României şi deteritorializarea sentimentului identitar pot fi urmate de un proces de deculturalizare, desfăşurat în etape desigur, dar ireversibil.

În sfârşit, soarta ţesăturilor expuse în 1943 la sediul I.C.S. trebuie umarita peste ani. Conform art. 12 din Convenţia de Armistiţiu (publicată în Monitorul Oficial nr. 219/22 septembrie 1944) semnată la Moscova de către Lucreţiu Pătrăşcanu şi mareşalul sovietic Rodion Malinowski, guvernul român s – a obligat să restituie, în “desăvârşită bună stare”, valorile luate de pe teritoriile Uniunii Sovietice în timpul războiului.

Astfel, toate cusăturile – textile de interior sau de port – toate ţesăturile lucrate în şezători de tărăncile române din Dombass au devenit “captură de război” care trebuiau restituite. Şterguri, şervete, păretare, chilimuri, paturi înflorate, scoarţe, broderii în fir de lână sau de mătase, căpătâie (feţe de perne) au devenit la insistenţa învingătorilor – subit interesaţi de arta populară românească – “pradă de război “a învinsului. Nu au mai ajuns în muzeele noastre etnografice. Au fost restituite Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

În mod cu totul miraculos, o mică parte din cusături rămăseseră în grija familei Golopenția în aşteptarea unor vremuri prielnice. După emigrarea doamnei Sanda Golopenția în S.U.A., o parte din ţesăturile achiziţionate la schimb pe malurile Donețului au reintrat în posesia fiicei sociologului Anton Golopenția.

În anul 2006, aceasta donează piesele Muzeului Ţăranului Român. După 71 de ani, ţesăturile ajung, din nou, în faţa unui public avizat: se organizează expoziţia “În urma acului. Românii de peste Bug”, coordonată de Ioana Popescu, M.T.R., 2014.

Un epilog nesperat, singurul, marcat de încrederea stăruinţei.

VA URMA

Note

13) citat de dr. hab. Nicolae Baiesu, “ Observatii privind cultura populara a romanilor de la est de Nistru, Bug, din Nordul Caucazului” , in revista “Akademos”, nr. 2 (13), iunie 2009, Chisinau
14) Vasile Soimaru, “Romanii din jurul Romaniei. Monografie etnofotografica”, Ed. Magic Print-Onesti si Ed. Serebia-Chisinau, 2014
15) Dr. hab. Nicolae Baiesu, op. cit., p. 109-111

SURSA:

România Breaking News – RBN Press - ROMÂNIA BREAKING NEWS

01/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 1 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 1 septembrie în istoria noastră

462: Inceputul anului bisericesc si probabil al  primului ciclu indiction bizantin.

toti sfintii

Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul civil.

Deşi Biserica săvârşeşte în ziua Anului Nou îndătinatul Te Deum pentru începutul şi pentru întreaga curgere a anului civil, care începe la 1 ianuarie, trebuie ştiut faptul că anul bisericesc, spre deosebire de cel civil, începe la 1 septembrie.

Data de 1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit şi Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie.

ChristPreachNaz

Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însuşit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuşi Mântuitorul Hristos zicea:

„N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17), adică să desăvârşească Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut şi la romani, care începeau noul an de la această dată (Mineiul pe Septembrie, p. 22).

Un al doilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost aşezată ca zi a începutului de an bisericesc este tradiţia potrivit căreia, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă şi citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).

Data anului nou bisericesc s-a hotărât de către cei 318 Sfinţi Părinţi participanţi la Sinodul I de la Niceea din anul 325, pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul aceste luni, deoarece, după calendarul iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret a Mântuitorului după întoarcerea din pustia Carantaniei s-a făcut în luna a şaptea, numită Tişri, care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie.

În fine, al treilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie este socotită ca ziua de început a anului bisericesc este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a lunii septembrie a început creaţia lumii.

Un indiction (lat.: indictio) este oricare dintre anii dintr-un ciclu de 15 ani, folosit până în prezent în documentele medievale din Europa,atât în Est cât şi în Vest.

Fiecare an dintr-un ciclu fost numerotat : primul indiction, apoi al doilea indiction, etc.

Cu toate acestea , ciclurile nu au fost numerotate,  astfel incat  este nevoie de alte informaţii pentru a identifica un anumit an din acest ciclu.

În cazul în care termenul a început să fie folosit ,acesta se referea doar la un ciclu complet, iar anii individuali au fost menţionaţi ca fiind Anul 1 al Indictionului, Anul 2 al Indictionului, etc.

In timp, utilizarea s-a schimbat  şi treptat a început să se folosească noţiunea de primul indiction, al doilea indiction , şi aşa mai departe.

Iniţial, indictioanele s-au referit la o reevaluare periodică pentru un impozit agricol sau de teren la sfârşitul secolul al treilea in Egiptul roman.

Acestea au fost împarţite iniţial în cicluri de 5 ani începând cu anul 287 d.Hr., apoi într -o serie de non-ciclic, care a ajuns la numarul 26 din 318 d.Hr . Dar, din 314 d.Hr., a apărut ciclul de 15 ani.

Cronica Constantinopolitană ( c. 630 d. Hr. ) atribuie primul său an la 312-313 d.Hr., în timp ce un document copt din 933 d.Hr. alocă primul său an la 297-298 d.Hr. , un ciclu mai devreme.

Ambele au fost ani din calendarul alexandrin in care prima zi a fost pe 29 august în anii iulieni nebisecţi şi pe 30 august, în anii bisecţi , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni.

Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care nu au legătură cu colectarea taxelor la mijlocul secolului al patrulea .

Până în secolul al IV-lea a fost utilizat la datarea documentelor de-a lungul Mării Mediterane .

În Imperiul Roman de Răsărit în afara Egiptului, prima zi a anului a fost 23 septembrie, ziua de naştere a lui Augustus .

În ultima jumătate a secolului al cincilea, probabil, 462 d. Hr. , aceasta s-a mutat pe 1 septembrie, unde a rămas în tot restul Imperiului Bizantin .

În 537 d.Hr., imparatul Iustinian a decretat că toate datele trebuie să includă Indictionul prin Novella 47, care în cele din urmă a facut ca anul bizantin să înceapă anul pe 1 septembrie .

In  vestul Mediteranei insa , prima zi a fost pe 24 septembrie în funcţie de lucrările lui Beda Venerabilul, sau următoarele zile de 25 decembrie sau 1 ianuarie, acest indiction fiind numitIndictionul papal .

1552: A murit la Țuțora, voievodul moldovean Ștefan Rareș (Ștefan cel Tânăr sau Ștefăniță) al doilea fiu al lui Petru Rareș ; n. 1531.

Foto: Ștefan Rareș și mama sa Elena

A fost Domn al Moldovei între 24 mai 1551–1 septembrie 1552, uns domn la data de 11 iunie 1551.

A avuto domnie haotică pe plan intern şi pe plan extern. Pentru a „stinge numele rău al frățîne-său” Ștefan Rareș începu persecuții religioase împotriva neortodocșilor. S-a opus răspîndirii Reformei în Moldova și i-a prigonit pe armeni, impunîndu-i să se convertească la ortodoxie. Foarte autoritar, dar și foarte desfrînat, a stîrnit repede ura boierilor.

Aliat cu turcii, a trecut pasul Oituzului în Transilvania, devastând secuimea și Sibiul, dar pe drumul de întoarcere a fost bătut de generalul Giovanni Battista Castaldo și Ștefan Báthory, care i-au luat prada. Ca printr-o minune a izbutit sä-și salveze viața.

Toate încercările lui de a avea relaţii cu vecinii erau zadarnice. S-a înconjurat de dregători turci, dușmănindu-se cu polonezii.

Boierii pribegiți în Polonia, adică gruparea filopolonă, pîndeau momentul să-l detroneze pe acest fiu al lui Petru Rareş, conspirând împotriva lui, susținuți de generalul Castaldo, comisarul imperial al Transilvaniei. 

A fost ucis în timpul unei vânători, la vârsta de numai 20 de ani, la ordinele generalului Castaldo, de un grup de boieri conspiratori.

În noaptea de 1 septembrie 1552 în tabăra de la Țuțora pe Prut, ei au prăbușit cortul domnesc asupra lui Ştefan Rareş „și cu multe rane pătrunzîndu-l au muritu”.

1600: Nobilimea transilvăneană refuză să participe la Dieta de la Sebeşul săsesc convocată de Mihai Viteazul, proclamă insurecţia şi alege conducător pe Ştefan Csáki.

Generalul austriac George Basta, comandantul trupelor imperiale, se alătură nobilimii impotriva lui Mihai.

Unirea țărilor române și creșterea puterii lui Mihai a dat naștere împotrivirii nobilimii transilvănene dar și boierimii moldovene, care-și temeau privilegiile și dominația economică și politică. Pe când Mihai se afla în Moldova, nobilimea ardeleană și-a pregătit răzvrătirea. Refuzând chemarea la Dieta care urma să se întrunească la Sebeș la 1 septembrie 1600, nobilimea, sub conducerea lui Ștefan Csaki, s-a întrunit la Turda și, în înțelegere cu Basta, a depus jurământul de credință împăratului Austriei.

1661: Acațiu (Ákos) Barcsai, principe al Transilvaniei între 1658-1660, a confirmat scutirea preoților români de dijmă și nona din cereale și vite și a intervenit in numeroase cazuri pentru promovarea în rândurile nobilimii principatului a unor fruntași români.

A török Barcsay Ákosnak ajánlja fel az erdélyi fejedelemséget (1658.  szeptember 14. ) - 2018. szeptember 14., péntek - Háromszék, független  napilap Sepsiszentgyörgy

În 1659 Acațiu Barcsai a scutit din nou preoții români de dijme și none. Acațiu a confirmat și la 1 septembrie 1663 scutirea preoților români de dijma și nona din cereale și vite și le-a acordat și scutirea de censul viilor.

1757: Cărturarul Dimitrie Eustatievici Braşoveanul (n. 1730 – m. 1796) încheie, la şcheii Braşovului, redactarea “Gramaticii româneşti”, prima lucrare de acest fel, dedicată domnitorului muntean Constantin Nicolae Mavrocordat.

Partea a şasea, “Pentru prosodie”, este considerată cel dintâi tratat românesc de versificaţie. Lucrarea s-a păstrat în două copii manuscrise, din 1757 şi 1774.

Dimitrie Eustatievici Brașoveanul, Gramatica rumânească (1757) | Tipărituri vechi

Foto: Tipărituriromanesti.wordpress.com

Prin lucrarea sa, Dimitrie Eustatievici, nu numai că urmărea o adaptare după gramaticile latinești, slave sau grecești, dar, neavând un alt model în limba română, a realizat o carte proprie limbii noastre, pusă în slujba școlii. Partea a șasea, Pentru prosodie, este considerată cel dintâi tratat românesc de versificație.

Acum întăi izvodită prin Dimitrie Eustatiev Brașoveanul Metodos prea folositori și prea trebuincios, întărit cu pilde prea folositoare așezat cu rânduială dreaptă și izvodit în Bolgaria Brașovului. Anul 1757, sep. 1”. Lucrarea s-a păstrat în două copii manuscrise, din 1757 și 1774. 

Fiu al protopopului şcheian Eustatie Grid, născut în anul 1730, în Şcheii Braşovului, a învăţat carte în şcoala de lângă Biserica Sf. Nicolae – prima din ţară –  condusă şi reorganizată pe atunci de tatăl său. 

Din anul 1744 s-a înscris la prestigioasa Academie Teologică din Kiev (înfiinţată de mitropolitul român Petru Movilă), unde, învăţând teologia şi filozofia în limbile de cultură ale timpului, slavă, latină şi greacă, şi-a însuşit vaste cunoştinte de cultură universală.

Nu se cunoaşte durata studiilor făcute aici, dar cele două atestate, eliberate în limba latină de Academia amintită conving asupra faptului că Dimitrie Eustatievici a reuşit să se ridice la nivelul cerinţelor acestei înalte instituţii spirituale.

 Dimitrie Eustatievici a  fost Director al şcolilor Naţionale Neunite din Transilvania, iniţiatorul primei reviste economice din ţară şi creator de cărţi bisericeşti şi şcolare .

1847: S-a născut Simeon Florea Marian, preot, folclorist şi etnograf cel care a pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului românesc.

1847-1907 Simion Florea Marian

A fost membru titular (din 1881) al Academiei Române și de asemenea un membru activ în Societatea geografică română, în Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale: Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți, etc.

Considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate, culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetător.

Lucrarea sa „Chromatica poporului român” (1882) reprezintă prima cercetare românească asupra unei probleme de industrie populară; (m. 1907).

NOTĂ: Unele surse  menţionează ca dată a naşterii sale ziua de  1 octombrie 1847.

1862: S-a născut chimistul român Lazăr Edeleanu, unul dintre promotorii petrochimiei moderne în România; (m. 7 aprilie 1941).

S-a născut la Bucureşti, în familia numeroasă a strungarului Şaie Edeleanu. În tinereţe a muncit din greu pentru a-şi plăti studiile.

 După ce a absolvit cu brio Bacalaureatul (1882), munceşte din greu timp de un an şi strânge banii pentru a-şi continua studiile. Se înscrie la Universitatea Humboldt din Berlin, unde studiază chimia şi unde îi are ca dascăli pe cei mai renumiţi profesori ai vremii, printre care A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg si H.L. Helmholtz.

         În anul 1887, Lazăr Edeleanu obţine titlul de doctor în chimie

Este recunoscut ca unul dintre marii cercetări în domeniul chimiei şi tehnologiei petrolului (autor al  procedeului, ce-i poartă numele, de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol, bazat pe solubilitatea specifică a diferitelor clase de hidrocarburi în bioxidul de sulf lichid). Procedeul a fost folosit pentru prima dată în lume la rafinăria „Vega” din Ploieşti, fiind adoptat ulterior şi de alte ţări).

De asemenea a sintetizat substanţa cunoscută ulterior sub numele de amfetamină .

În timpul vieţii, a primit ordinul Regele Leopold al Belgiei, cu gradul de ofiţer (1906), a devenit membru al „Societăţii de Ştiinţe Naturale” din Moscova (1910), membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra (1925), a primit medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată în domeniul chimiei analitice (1932) şi a fost numit consilier economic onorific al României în Germania (1932). Toate aceste distincţii şi brevete încununează o muncă de excepţie şi o viaţă pe măsură.

1863: Pe platoul Cotroceni. din București a avut loc ceremonia de distribuire unităților militare, a primelor drapele de luptă.

1863 Primul Drapel De Luptă

Drapelele distribuite cu această ocazie aveau culorile roșu, galben și albastru, cu inscripția Honor et patria, iar in vârful lăncii se afla acvila cruciată.

În discursul ținut în fața trupelor, domnitorul Al.Ioan Cuza spunea: Primind dar steagurile cele noi   militarilor adunați, aduceți-vă pururea aminte că vă încredințez onoarea țării. Steagul e România. Acest pământ binecuvantat al patriei, stropit cu sângele străbunilor noștri și îmbelșugat cu sudorile muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor naște copiii voștri. Steagul este încă simbolul devotamentului, credinței, ordinii și al disciplinei ce reprezintă oastea. Steagul e totdeauna trecutul, prezentul și viitorul țării, întreaga istorie a României”.

1865: A început constructia liniei de cale ferata Bucuresti-Giurgiu, data în exploatare la 19/31 octombrie 1869, în acelasi timp cu Gara Filaret, prima gara a Bucureștiului. A fost prima linie ferată construită pe teritoriul românesc.

Imagini pentru Gara Filaret, photos

Foto: Gara Filaret din București

Construcția fusese concesionată la 1 septembrie 1865, prin Decretul domnesc nr. 1076 al principelui Al.Ioan Cuza, asociației J.T. Barkley & J. Staniforth, care a lucrat – cu o întrerupere între februarie 1866 și aprilie 1867 – până în august 1869.

1878: S-a născut prinţesa Alexandra de Edinburgh şi Saxa-Coburg şi Gotha, membră a familiei regale britanice. sora reginei Maria a României ; (d.16 aprilie 1942).

Imagini pentru Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha photos

Tatăl prințesei Alexandra a fost Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, al doilea fiu al reginei Victoria și a Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei de Hesse.

1881: A fost înființat la Craiova,  Liceul Militar „D.A. Sturdza”.

Un liceu de elită din alte timpuri - GAZETA de SUD

A fost al doilea liceu militar din țară, dupa cel de la Iași, având denumirea Școala fiilor de militari din Craiova. La 20 August 1902 s-a transformat în Gimnaziul fiilor de militari „D.A. Sturdza”, pentru ca la 1 Aprilie 1914 să fie numit Liceul Militar „D.A Sturdza”.

După doi ani de studiu, elevii erau înaintați în gradul de sublocotenenți la infanterie, cavalerie, artilerie, geniu și uneori și la marină. Primii 20 erau repartizați, în al doilea an de studii, la armele considerate speciale – geniu, artilerie și marină.

1893: Parlamentul României a votat “Legea pentru organizarea Gendarmeriei Rurale” Rurale, actul de naştere al Jandarmeriei Române, promulgată prin Decret Regal de Carol I, lege care prevedea instituirea unui Corp de pază şi ordine cu caracter militarizat în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nu corespundeau unui stat modern european.

Această lege a pus accentul pe atribuţiile Jandarmeriei Rurale de a „veghea în localităţile rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinii şi executarea legilor”, stipulându-se, totodată, garantarea unei circulaţii normale şi civilizate pe principalele căi de comunicaţie ale ţării.

In 1885, generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului fusese insărcinat cu elaborarea unui proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, iniţiativă rămasă nerealizată.

Doi ani mai târziu, în anul 1887, I.C. Brătianu, în expunerea de motive la Legea comunală, sublinia că „Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum”, a cărei activitate se dovedise nesatisfăcătoare.

Această lege a fost adoptată la 7 mai 1887 şi prevedea organizarea, printr-o lege specială, a jandarmeriei rurale, însă lipsa resurselor financiare a întârziat înfăptuirea ei.

Folosindu-se experienţa organizării jandarmeriei ţinuturilor din Moldova anilor 1850-1864, a călăraşilor şi dorobanţilor din Muntenia, plecându-se şi de la faptul că în majoritatea statelor europene exista la acea dată o asemenea armă, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a prezentat Parlamentului Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893. Publicată în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893.

In art. 1 aceasta legea statuta: „Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său.”

1900: S-a născut intr-o familie franceza la Saint Avald, Lorena, Franţa, scriitoarea româna Henriette Yvonne Stahl (“Între zi şi noapte”; “Fratele meu, omul”; “Orizont, linie severă”); (d. 25 mai 1984, Bucureşti).

Era sora sociologului H. H. Stahl şi fiica scriitorului Henri Stahl. A urmat „Conservatorul de Artă Dramatică” din Bucureşti, între anii 1922 – 1925, unde a studiat actoria, la clasa actorului Ion Livescu.

În 1931 îl cunoaşte pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani. În 1945, îl cunoaşte pe romancierul Petru Dumitriu si legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenţei mari de vârstă (24 de ani!).

În 1954 are loc un episod interesant: căsătoria celor doi, urmată aproape imediat de divorţ.

La opt luni după fuga din ţară a lui Petru Dumitriu, Henriette Yvonne Stahl a fost arestată şi interogată.

Pentru că recunoscuse că ştia de pregatirea fugii, a fost ameninţată cu acuzaţia de înaltă trădare de ţară. Inteligentă, calmă şi puternică a explicat că a preferat pentru ţară şi pentru conştiinţa ei un transfug, nu un sinucigaş, întrucât avea convingerea, că dacă fostul ei soţ nu ar fi reuşit să fugă, s-ar fi sinucis.

A facut un an de puşcărie, fiind  terorizată de frica bătăii, când auzea noaptea urlete din alte celule şi era supravegheată şi când mergea la toaletă.

A fost  obligată să semneze că ea ar fi scris opera lui Petru Dumitriu, insa mai târziu,  avea să declare: „De când lumea şi pământul se ştie că tot ce se spune în puşcărie nu are valoare”. („Mihaela Cristea în dialog cu Henriette Yvonne Stahl”, Ed. Minerva, 1996). 

1901: S-a născut in Bucuresti, Marin Iorda (pe numele realMarin Iordache) prozator şi dramaturg, director de teatre pentru copii, autor al unuia dintre primele desene animate româneşti, avându-l ca personaj principal pe Haplea; (m. 25 iunie 1972, Bucuresti).

În anul 1914 devine colaborator al Revistei copiilor și a tinerimii, editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive.

După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția Revistei copiilor și a tinerimii. Alături de el s-au alăturat revistei scriitori ca Ion Slavici, Ion Agârbiceanu sau Victor Ion Popa. Peste câțiva ani, a început colaborarea la Adevărul literar.

În anul 1919 a intrat prin concurs la Școala de belle-arte din București. În anul 1924, odată cu lansarea revistei Dimineața copiilor,  începe să creioneze un personaj de benzi animate numit Haplea, după scenariul lui Nicolae Batzaria (1874-1952).

Imagini pentru Marin Iorda

Marin Iorda este creatorul celui mai vechi film de desene animate românesc, păstrat în Arhiva Națională de Filme. Este vorba de Haplea (1927), pornind de la figura personajului similar pe care îl lansase în benzi desenate umoristice în revista Dimineața copiilor.

Spre deosebire de Păcală (un alt personaj de desen animat din acei ani), care era un personaj preluat din folclorul românesc, personajul Haplea era un personaj care a intrat în folclor datorită popularității benzilor desenate și figurii sale de naiv contemporan. Peripețiile lui Haplea și ale familie sale – Coana Frosa, Hăplina și Hăplișor – au apărut in mai multe reviste pentru copii, între anii 1924 și 1970.

1910: S-a născut (la Sankt-Petersburg, Rusia) Olga Necrasov, zoolog şi antropolog român de origine rusă, cu contribuţi notabile în domenii ca: serologie antropologică, anatomie umană şi comparată, biometrie, biostatică, craniologie şi bioantropologie; membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 2000).

1912: La Bucureşti, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului românesc „Războiul Independenţei”.

A rulat timp de o lună, record pentru acea vreme.

Filmul reprezintă o reconstituire a principalelor etape ale Războiului de Independență din 1877-1878. A fost  regizat de Aristide Demetriade.

Printre actori îi putem aminti pe Jeny Metaxa, Nicolae Soreanu, Aristide Demetriade sau Constantin Nottara.

Filmul de față este primul lungmetraj românesc fără sonorizare.

A fost prezentat ulterior în Transilvania, la Viena şi Budapesta şi este considerat prima producţie cinematografică româneasca importantă.

1916: Primul Razboi Mondial – Bulgaria si Turcia declară război României.

Începe bătălia de la Turtucaia, care va dura până la 24 august/1 septembrie Armata română este înfrântă, pierzând mii de morţi şi aproape 25.000 prizonieri.

1922: Inaugurarea, la Rio de Janeiro (Brazilia), a primei expoziţii de produse româneşti în America de Sud.

1929: La Radiodifuziunea Română are loc prima transmisie de teatru pentru copii, cu piesa „Pufuşor şi Mustăcioară” de Victor Ion Popa.

 1929: S-a născut biologul Viorica Simionescu, cadru didactic şi cercetător de prestigiu; timp de peste patru decenii a fost profesor la Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie de la Universitatea din Iaşi; a publicat peste 70 de lucrări ştiinţifice privind probleme de zoologie; (m. 1990).

 1930: A murit actorul Aristide Demetriade; în afara scenei, este consemnată şi activitatea sa legată de primele încercări cinematografice de la noi, atât ca actor, cât şi ca regizor, alături de Grigore Brezeanu (n. 1872).

1935: Intră în exploatare primul avion românesc destinat transportului de pasageri

Avionul ICAR Comercial a fost construit la uzina ICAR din București, fiind primul avion de transport construit în România.

Primii ICARI de pasageri construiti in Romania - Istoria Aviatiei Romane

A fost realizat după proiectul german BFW (Bayerishe Flugzeugwerke) M.36. Cabina dispunea de 6 locuri pentru pasageri și două posturi pentru piloți. În exploatare, un loc de pasager a fost desființat, mărindu-se capacitatea de transport pentru bagaje și poștă.

Prototipul, singurul aparat de acest tip construit, a fost înmatriculat YR-ACS, după o perioadă de încercări, a intrat în serviciu efectiv la LARES. În perioada 1 septembrie 1935–iunie 1940, avionul a acumulat 216 h și 39 min de zbor. Aparatul a operat în timpul războiului pana la 31 decembrie 1943, pe aerodromul Băneasa iar la 26 ianuarie 1944 a fost radiat, fiind casat.

1938: În temeiul prevederilor Decretului Lege nr. 3047/31 august 1938, în România s-a înființat Oficiul Național al Cinematografiei, instituție independentă, condusă de regizorul Paul Călinescu, prin reorganizarea Direcției Cinematografice. Sediul Oficiului Național al Cinematografiei era imobil proprietate privată a cinematografiei.

1941: A murit matematicianul şi astronomul Gheorghe Bratu; fondatorul Observatorului astronomic din Cluj şi directorul acestuia (1920-1923, 1928-1941), a instalat, în 1933, luneta Prin cu obiectiv Zeiss 20-300 cm şi telescopul Newton 50-250 cm construit de Casa Couder.

A  elaborat cursul de astronomie şi a ţinut numeroase conferinţe pe teme astronomice în cadrul Extensiunii universitare şi la Universitatea de vară de la Vălenii de Munte; a întemeiat şi a condus Alliance Française filiala Cluj.

De asemenea,a donat Observatorului astronomic biblioteca sa de specialitate, alcătuită din aproape 400 de cărţi şi reviste; (n. 1881).

1941: S-a născut soprana română de origine maghiară Julia Várady, stabilită în Germania din anul 1970.

1944:  A încetat din viaţă la Valea Mare, județul Argeș, prozatorul şi dramaturgul român Liviu Rebreanu, unul dintre creatorii romanului românesc modern. (Opere: Ion, Pădurea spânzuraţilor, Adam şi Eva, Răscoala).

 

S-a născut la 27 noiembrie 1885, comuna Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud.

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și apoi în limba română, multe amintiri din copilărie aduc pe oamenii  locurilor natale în prim-plan.

Deși localizate în imaginarul sat Pripas (identificat de cercetători cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai tîrziu), unele episoade din romanul “Ion” au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).

La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii).

În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911).

A început un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecîndu-se în mod deosebit asupra paginilor de critică și istorie literară din Viața românească, aparținînd, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu.

A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încearcat să traducă după o versiune germană, romanul Război și pace de Tolstoi.

În traducerea lui, revista Țara noastră a publicat poemulMoartea șoimanului de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunîndu-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela Mîna (prima variantă a nuvelei Ocrotitorul), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov.

La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la plămînul drept). La 7 iulie Rebreanu scria în Jurnal: ”Perspective puține de salvare, dată fiind vîrsta mea, chistul din plămînul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vîrsta de 59 de ani. Peste cîteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

1948: A fost infiintata la București,  Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), cea mai longeviva institutie bancara din România, prin fuziunea Casei de Depuneri si Consemnatiuni ( fondata in 1864) cu Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale ( infiintata in 1880).

Instituția a luat naştere in baza Decretului nr.387 pentru organizarea, functionarea si administrarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Republica Populara Romana (C.E.C.), publicat in Buletinul Oficial, nr. 64.

 1949: S-a născut actriţa Luminiţa Gheorghiu, protagonista peliculei “Poziţia copilului”, în regia lui Călin Netzer, filmul care a obţinut marele trofeu la Festivalul de Film de la Berlin, în 2013.

Imagini pentru luminiţa gheorghiu photos

1950: S-a născut marele fotbalist român Dudu Georgescu.

In  1975 si 1976 i s-a decernat celebrul trofeu “Gheata de aur”, pentru cele mai multe goluri înscrise.

1951: S-a născut  Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu; (d. 25 septembrie 1996).

1953: A murit lingvistul Theodor Capidan; s-a impus prin marile monografii lingvistice, etnografice şi folclorice privind dialectele româneşti sud-dunărene (megleno-român şi macedo-român).

Imagini pentru Theodor Capidan;photos

Alături de Constantin Lacea, a fost cel mai devotat colaborator al lui Sextil Puşcariu la elaborarea „Dicţionarului limbii române”; membru titular al Academiei Române din 1935; (n. 1879).

1955: S-a înfiinţat Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca. Concertul inaugural a avut loc la data de 4 decembrie 1955.

1963: A luat fiinţă prima unitate specializată în domeniul informaticii şi automatizării a Armatei române.

1964: A decedat dirijorul George Georgescu, fost director al Orchestrei Filarmonice din București între anii 1920-1963, unul din cei mai mari reprezentanți ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane, membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1887).

Imagini pentru george georgescu photos

1974: A murit Coca Farago (prenumele la naştere: Ana-Virginia), poetă, prozatoare şi autoare dramatică, fiica poetei Elena Farago.

Imagini pentru coca farago

A fost actriţă la teatrele din Craiova şi Cernăuţi, pictor scenograf la Teatrul Naţional din Craiova; (n. 1913).

1977: A decedat  poetul, prozatorul, dramaturgul şi publicistul român Ştefan Tita; (n. 1905).

î

Imagini pentru Ştefan Tita,photos

 

 1980: S-a născut Alexandra Velniciuc, actriţă şi prezentatoare TV.

Imagine similară

1990: Delta Dunării a fost declarată rezervație a biosferei

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 983/25 august 1990 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, publicată în Monitorul Oficial nr. 105/14 septembrie 1990, cu data de intrare în vigoare 1 septembrie 1990, „se infiinteaza „Delta Dunarii” – rezervație a biosferei, instituție cu personalitate juridică în subordinea Departamentului mediului”.

1990: Prin Hotărârea Guvernului nr. 276/1 septembrie 1990 , a fost constituită Academia de Poliție „Ștefan cel Mare a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Academia Ştefan cel Mare :: TopicMd - Forum din Moldova

1992 – A încetat din viață la Frumușani, cântărețul de muzică populară, romanțe și muzică ușoară,Ion Luican.

Numele său este indisolubil legat de cântecul M-a făcut mama oltean.

1995: A murit (la München, în Germania) Adrian Dohotaru, poet, dramaturg şi ziarist; fost secretar de stat în MAE; (n. 1939).

Imagini pentru Adrian Dohotaru,

1996: A încetat din viaţă marele jucător şi antrenor de fotbal român Ion Oblemenco; (n. mai 1945).

2008: A murit actorul Sorin Gheorghiu; (n. 1939).

A jucat pe scenele Teatrului de Stat „Ioan Slavici”din Arad (1961 – 1965), ale Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti (1966 – 1969), precum şi ale Teatrului Valah din  Giurgiu (1969 – 1972).

Imagini pentru sorin gheorghiu

În perioada maturităţii sale artistice, Gheorghiu a creat roluri pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti (1972 – 1993), sub bagheta regizorilor Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Grigore Gonţă, Tudor Mărăscu.

De asemenea, el a jucat în filmele „Examen”, de Titus Muntean, şi „Secretul lui Nemesis”, de Geo Saizescu, precum şi în producţia tv „Roşia de un kilogram”, în regia lui Petre Bokor.

2008: A incetat din viata în orasul german Frankfurt am Main, biofiziciană germană de origine română, Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, şefa grupului de Psihofizică de la Institutul „Max Planck” pentru Cercetarea Creierului şi titulara catedrei de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie de la Universitatea „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt am Main.

S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuţii fundamentale privitor la plasticitatea neurală şi ambliopie; (n. 1945, Medias).

VisionScience: News

A fost afiliată la Association for Research in Vision and OphthalmologyEuropean Brain and Behaviour Society șiInternational Society on Infant Studies. A făcut parte din colectivele redacționale ale revistelor Vision Research șiInvestigative Ophthalmology & Visual Science.

În 1994 a primit premiul acordat de Societatea Bielschowsky pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie(Bielschowsky-Gesellschaft für Schielforschung und Neuroophthalmologie).

2011: A murit medicul chirurg pediatru Alexandru Pesamosca; unul din marile nume din istoria chirurgiei româneşti, care a rezolvat un număr foarte mare de cazuri (aproape 50.000), inclusiv în chirurgia plastică pediatrică (fără să fie chirurg plastic) şi în domeniul malformaţiilor congenitale ale copilului, indiferent de tipul malformaţiei; unele dintre operaţiile efectuate au constituit premiere mondiale; (n. 1930).

A văzut lumina zilei în ziua de 14 martie a anului 1930, la Constanţa, într-o familie cu origini italiene. Unul dintre cei mai remarcabili chirurgi pediatri, ce vreme de jumătate de secol, dr. pesamosca a făcut un număr impresionant de operaţii, salvând de la infirmitate pe viaţă sau chiar de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei pe care alţi medici i-au considerat irecuperabili şi fără speranţă.

Numit adesea şi „doctorul fără de arginţi” sau „Îngerul copiilor”, Alexandru Pesamosca a absolvit Facultatea de Medicină Generală la Bucureşti, în anul 1954, fiind discipolul reputatului chirurg Dumitru Vereanu.

Chiar dacă şi-a dorit să-şi urmeze tatăl în carieră, el s-a îndreptat către medicină, e drept în urma unei împrejurări care i-a schimbat total cursul vieţii: în anul 1948 părintele său (ofiţer de marină), a fost dat afară din armată odată cu desfiinţarea Marinei Regale, iar fiului i s-a interzis să mai aibă acces la şcoala navală. 

„Aşa că am terminat cu visele legate de mare – a mărturisit mai târziu într-un interviu acordat Revistei „Felicia” prof. dr. Alexandru Pesamosca – şi am început să învăţ pentru medicină.”

2017: A murit istoricul român Zoe Petre,  publicist, profesor și om politic, membru fondator al Alianţei Civice (1990), membru fondator şi vicepreşedinte al Fundaţiei Române pentru Democraţie (1993).

A fost decan al Facultății de Istorie a Universității din București (1990-1996) şi ulterior consilier prezidenţial pe probleme de politică internă şi externă al preşedintelui Emil Constantinescu (1996-2000).

Imagini pentru istoricul român Zoe Petre,photos

A fost coordonator al Departamentului de Politici Publice al Preşedinţiei României, membru fondator al Solidarităţii Universitare şi preşedinte al acestui for (2001-2003), membru fondator şi vicepreşedinte al partidului „Acţiunea Populară” (2003), director al Institutului pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor (INCOR) (din 2001); (n. 1940).   

 2018:  Participanții la Marşul Centenarului Marii Uniri, plecați  la data de 1 iulie 2018, de la Alba Iulia , a ajuns în Piața Marii Adunări Naționale din Chişinău, unde au fost intampinați de peste 10 000 de basarabeni unioniști.

Marșul Centenarului - foto preluat de pe www.facebook.com

Marșul Centenarului – foto http://www.facebook.com

Marșul Centenarului sau Marșul Centenarului Marii Uniri a fost o manifestare civică coordonată de o serie de organizații neguvernamentale din România și Republica Moldova, care colaborau  sub denumirea colectivă de  Alianța pentru Centenar.

Participanții la Marșul Centenarului, atât cetățeni din România cât și din Republica Moldova, au traversat Munții Carpați în trei zone diferite, au trecut prin 300 de orașe și sate din cele două state românești, parcurgând cu pasul locuri semnificative pentru istoria Marii Uniri a românilor din 1918 și a Primului Război Mondial.  

Prin organizarea, amploarea și obiectivele ei, această acțiune a fost până acum unică în România și Republica Moldova.

Marșul s-a încheiat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, unde a fost întâmpinat de peste 10.000 de români basarabeni patrioți.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Pe 1 septembrie, Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul.

Datorita Sfântului Dionisie Exiguul afirmăm astazi că suntem in anul 2016 “dupa Hristos“, deoarece el a propus numărarea anilor incepând cu Intruparea Domnului.

Astfel, el abandoneaza era lui Diocletian  si accepta anul 753 a.u.c. ca an al Intruparii Domnului si punctul de la care incepe era crestina.

Chiar daca in calculul propus de el intalnim si o eroare, ideea in sine a fost cu adevarat revolutionara.

Calendarul  stabilit de el a fost adoptat in Italia in anul 527, mai tarziu in Franta si in Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzandu-se cu vremea in intreaga lume crestina.

Dionisie Exiguul  a atras atentia multor cercetatori care l-au numit „erudit daco-roman”, sau „Dionisie Romanul, o podoaba a Bisericii noastre stramosesti”.

S-a nascut in Scythia Minor (Dobrogea de azi) intre anii 460-470, teritoriul sub care a fost cunoscut în antichitate actualul teritoriu al Dobrogei și Cadrilaterului,si a intrat de tanar in viata monahala.

Calificativul de “cel Mic” sau “Exiguus” si l-a luat el insusi ca gest de smerenie.

La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul Ioan Casian, a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din aceste parti, dar din cauza raspandirii monofizitismului, a ramas putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol unde ramane o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducatori din greaca in latina.

In Italia a trait pana la sfarsitul vietii sale, lucrand in timpul pastoririi a zece papi, incepand cu Atanasie al II-lea (496-498) si incheind in timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555).

Dionisie Exiguul

Datorita traducerilor pe care le-a facut din diversi scriitori si Parinti ai Bisericii crestine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a facut cunoscuta teologia rasariteana in mediul latin.

A fost si profesor la o „Academie” din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii.

Avea bune cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de cronologie bisericeasca, initiind pentru prima oara era crestina, adica numararea anilor de la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, nu de la imparatul persecutor Diocletian, cum era pana atunci.

Al doilea mare merit care ii revine lui Dionisie cel Mic, se leaga de activitatea de traducere in latina si de colectionare a canoanelor bisericesti, fixate la diferite sinoade sau concilii si care fusesera redactate in limba greaca.

Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele vesnice in Italia, la Vivarium, pe la 545-550.

Canonizarea sa a fost hotarata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta din 8-9 iulie 2008.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/01/o-istorie-a-zilei-de-1-septembrie-video-4/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. Crestin Ortodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

01/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: