CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

1595 : Oștile otomane conduse de marele vizir Sinan Pașa au ocupat, după retragerea strategică a trupelor muntene conduse de Mihai Viteazul, cetatea Bucureștilor

Pierderile importante suferite la Călugăreni, au încetinit înaintarea uriașei oștiri conduse de Sinan Pașa. Reorganizându-și oastea, marele vizir otoman a înaintat prudent către București. Turcii au sosit la 18/28 august 1595 la București, pe care l-au găsit distrus de oștile muntene în retragere.

Koca Sinan Paşa (”Sinan cel Mare” 1506 - 3 aprilie 1596), 
om de stat și comandant militar de origine albaneză, a ocupat de cinci ori poziția de mare vizir

Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, odată ajuns în București, Sinan Foto) a stabilit cartierul general la mănăstirea Radu Vodă și a decis într-un consiliu de război fortificarea orașelor Gucurești și Târgoviște, în așteptarea iminentului contraatac creștin.

Totodată, l-a numit beilerbei pe Satîrgi Mehmed Pașa, dându-i sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni și ordinul să construiască o palancă cu șanțuri de apărare și valuri din pământ întărit cu bârne și cu căptușeală din lemn. Unele biserici au fost transformate în moschei, iar mănăstirea lui Alexandru Vodă a fost fortificată.

1657: S-a stins din viaţă la Mănăstirea Secu, Mitropolitul Moldovei Varlaam ( numele de botez Vasile Moţoc ), autorul “Cazaniei” sau “Cărţii româneaşti de învăţătură” şi al primelor versuri în limba română, una din personalităţile marcante ale perioadei domniei în Moldova a lui Vasile Lupu. 

 S-a numărat, în 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

 

Vasta sa cultură cărturărească şi teologică de ortodoxie creştină acumulată, l-a făcut să se evidenţieze printre fraţii de credinţă şi rugăciune.

În 1610 termină de întocmit traducerea din limba slavonă în română a manuscrisului “Scara paradisului” a ecumenului creştin ortodox, Ioan Climax, al unei mănăstiri de pe muntele Sinai, Orientul Apropiat, cunoscut în ţările române ca Ioan Scărariul. În 1628, Varlaam, devine duhovnic şi sfetnicul personal al domnitorului Moldovei Miron Barnovschi-Movilă.

În scurtă vreme va fi numit în fruntea unei solii la Moscova trimise cu daruri şi comenzi de icoane la ţarul Rusiei Mihail Fiodorovici şi Patriarhul Moscovei Filaret Nikitici.

La întoarcere trece pe la Kiev, unde este primit cu ospitalitate de arhimandridul Petru Movilă, iar în 1632 este uns Mitropolit al Moldovei sărind treapta de egumen.

În 1639 Varlaam figurează printre cei 3 candidaţi la funţia de Patriarh al Constantinopolului alături de Partenie (Mitropolit al Adrianopolului) căruia i sa dat preferinţa şi de Porfirie (Mitropolit al Niceii) fapt ce demonstrază înalta sa pondere în lumea ortodoxă.

Cazania lui Varlaam (Cartea românească de înţelepciune) este cea mai relevantă lucrare a sa pe care o finalizează în 1637. “Cazania” lui Varlaam contine primele versuri în limba română, intitulate “Stihuri în stema domniei Moldovei“. Reuşeşte să o tipăreacă abia în 1643 la Iaşi la “tiparul domnesc“.

Varlaam participă la publicarea în 1644 a “Predisloviei” şi a altei tipărituri “Şapte taine bisericeşti” în tălmăcirea lui Eustratie Logofătul. În 1645 vede lumina tiparului o altă carte “Răspunsul împotriva catihismului calvinesc” fiind un fel de mărturisire ortodoxă din Moldova pentru românii din Transilvania.

Foto:“Cazania” (“Cartea românească de învăţătură“) lui Varlaam.


Cartea românească de învăţătură (Cazania) a Mitropolitului Moldovei Varlaam, opera sa de vîrf, este apreciată drept capodopără a literaturii române din prima jumătate a sec. XVII. Cunoscutul istoric literar George Ivaşcu, referindu-se la această operă, arată: “Cartea românească de învăţătură… deţine în cultura română un loc analog “Bibliei” lui Luther în cultura germană. Ea este cea mai însemnată scriere sub raportul contribuţiei la formarea limbii literare, atît prin geniul lingvistic al tălmăcitorului, care a reuşit cel dintîi să emancipeze limba română de originalele slavone, creînd pe o bază populară, stilul cărturăresc al limbii noastre vechi, cît şi prin răspîndirea extraordinară ce a cunoscut-o…“.

Prin activitatea sa de mare prelat şi de cărturar Mitropolitul Varlaam a apărat biserica ortodoxă din ţările române de curentele reformatoare. Prin cărţile sale şi prin activitatea sa de Mitropolit al Moldovei Varlaam a făcut un mare pas în trecerea la limba română în biserică.

În multe biblioteci, arhive, mănăstiri şi biserici din România, Republica Moldova, Rusia şi alte ţări, se păstrează cărţi tipărite şi manuscrise, obiecte de cult şi veşminte care au aparţinut celebrului cărturar.

La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinților din calendar, cu zi de pomenire la 30 august.


1844: Se constituie în Muntenia,  printr-un Ofis semnat de principele Gheorghe Bibescu, la propunerea Departamentului Treburilor din Lăuntru, „Roata de Pompieri”.

Serviciul nou-înfiintat avea o structură militară și era împărțit în șase grupe, cu un efectiv de 7 ofițeri, 23 subofițeri și 256 soldați.

Un oraș renăscut din cenușă! Incendiul din 1847 a ars un sfert din  Bucureşti. "Oamenii alergau cu chipuri învineţite de fum, înroşite de  flăcări" | Antena 1

Foto: Marele incendiu de la 1847 din București

Ca dotare tehnică, noua unitate militară din Garnizoana Bucureștilor dispunea de 14 pompe de incendiu, un car de instrumente, 30 sacale, 48 cai, 40 căngi și 50 lopeți de lemn.

1848 : În Muntenia, la Pitești, s-a produs un mare incendiu care a distrus aproape în întregime orașul. Focul a durat 4 ore si a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri și biserici.

1848 Pitești

[…] În ziua de 18 august, miercuri seara, la orele 3 noaptea, a luat foc orașul Pitești și a ars tot târgul, trei mahalale și trei biserici: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și Mavrodolu. Focul a durat 4 ore și a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri și biserici […]”. [Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV].

Bisericii Sfântul Gheorghe i-a ars acoperișul de șindrilă și amvonul, clopotele căzând jos, iar negustorii și-au salvat o parte din mărfuri, introducându-le în biserică. Din cauza incendiului, în oraș au fost distruse toate clădirile din Evul Mediu

 1849: S-a născut Teodor V. Ştefanelli (numele la naştere: Teodor Ştefaniuc), scriitor şi istoric (preocupat de  istoria Bucovinei), deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Naţional Român şi participant activ la unirea cu România din 1918.

Perfect zebră Nevinovat cu cine a fost prieten mihai eminescu din politica  - pkdchudautu.com

A fost unul dintre fondatorii societatii „Arboroasa” a studenților români din Cernăuți si a fost coleg de școală și de universitate cu Mihai Eminescu, publicând un volum de amintiri despre marele poet.

 A fost membru titular al Academiei Române din 1910; (d.23.07.1920).


 


1857: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Eusebie Mandicevschi, compozitor, muzicolog şi profesor român stabilit la Viena; (m. 1929).

În 1896 a început să predea istoria muzicii şi teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul şi compoziţia la Conservatorul din Viena (Wiener Konservatorium).

Cu Eusebie Mandicevschi au studiat o serie de muzicieni români, între care Marţian Negrea, Gheorghe Mandicevschi, Ciprian Porumbescu.   În 1897, ca preţuire pentru studiile sale de muzicologie, Mandicevschi a fost făcut Doctor honoris causa al universităţii din Leipzig, iar în 1926 primit titlul de Hofrat.

Imagini pentru Eusebie Mandicevschi,photos

A compus piese pentru pian, cicluri de lieduri, coruri bărbăteşti, variaţiuni pentru pian pe teme de Händel precum şi un mare număr de lucrări liturgice pentru cor bărbătesc, pentru cor de femei şi pentru cor mixt, armonizate.

Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeţi ca Taras Şevcenko, Iuri Adalbertovici Fedkovici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum şi compoziţii bazate pe cântece populare ucrainiene, româneşti, germane şi maghiare.

În ciuda acestor lucrări proprii, în prezent este mai bine cunoscut ca editor al compoziţiilor clasice.

S-a numărat între principalii iniţiatori ai ediţiilor complete cu operele compozitorilor Franz Schubert, Joseph Haydn şi Johannes Brahms, cu care a păstrat o adâncă prietenie până la moartea acestuia, care l-a lăsat prin testament custode al masei succesorale.

1858: A murit la Iași, cântăreţul, cobzar şi violonist,Barbu Lăutarul (Vasile Barbu),

Din marturii ale vremii, se știe că marele compozitor Franz Liszt, aflat la Iași în 1847, a rămas impresionat de măiestria artistică a lăutarului român; (n. 1780).

1869: A murit la Dumbrăveni, Suceava,  juristul şi publicistul Damaschin Bojincă, un cărturar român  susţinator al tezelor şcolii latiniste despre originea şi dezvoltarea poporului român, fost ministru de justiţie sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza; (n. 1802, Gârlişte, Caraş-Severin).

A studiat la Budapesta şi a activat în Moldova după 1833, ca al doilea jurisconsult al statului şi ca profesor de drept civil la Academia Mihăileană.

A participat la pregătirea ediţiei româneşti din 1833 a Codului Calimachi şi a fost ministru de justiţie sub Alexandru Ioan Cuza.

A susţinut tezele şcolii latiniste despre originea şi dezvoltarea poporului român.

 1877: A apărut  la Sibiu, săptămânal (18 august 1877 – 1 octombrie 1878) apoi bisăptămânal (15 octombrie 1878- 30 septembrie 1880), publicatia romaneasca “Albina Carpaţilor”.

  Redactorii sai au fost Ioan Alexandru Lapedatu, Iosif Popescu, editor și redactor Visarion Roman.

Imagini pentru albina carpaţilor  photos

A fost o revistă cu profil enciclopedic, in care erau publicate  fragmente de romane, „nuvele și alte narațiuni, datine, credințe și muravuri, articole istorice, descrieri de călătorii, biografii, articole de igienă, poezii, recenzii și studii, articole de științe naturale, industrie, arhitectură și sculptură, bibliografii.”

Fiecare număr conținea ilustrații.

1882 : S-a născut  la Buzău, actorul de operetă revistă, teatru și film Velimir Vladimir Maximilian; d.18 august 1959, București.

actor V.Maximilian Biografie

S-a impus de timpuriu în roluri variate, de operetă, comedie și dramă. A fost un consecvent animator al operetei.

 A activat în compania a soților Bulandra , precum și în alte companii și societăți teatrale, impunându-se prin deosebitele sale calități de actor comic: umorul, discreția și măsura.

A creat tipuri remarcabile: Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă de Caragiale, Topaze din Topaze și César din Marius, două piesele de Marcel Pagnol, etc.

A jucat și în filme: Un leac pentru soacreBulevardul „Fluieră Vântu”. Preocupat de rolul social al teatrului, a scris cartea Teatru, actor și public (1913). Este autorul unui volum de amintiri.

1883:  S-a născut in oraşul Săveni, judeţul Botoşani, dr. Mihai Ciucă, bacteriolog, imunolog şi epidemiolog român, discipol al dr. Ioan Cantacuzino.

Imagini pentru dr. Mihai Ciucă, bacteriolog,photos

De numele lui  se leagă realizarea primelor vaccinuri antiholerice, eradicarea malariei şi realizarea primului centru de malarioterapie din România.

A fost membru al delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920) si membru titular al Academiei Române din 1938 ; (d. 20 februarie 1969, Bucuresti).

1897: S-a născut fizicianul Alexandru Cişman, autorul unor valoroase cercetări în feromagnetism, radiotehnică, biofizică, electroliză; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1967).

A efectuat teza de doctorat cu titlul Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan. A investigat ulterior gazele ionizate.

1898: Se constituie la Timişoara, Clubul  Biciclist, al cărui statut a fost aprobat la 1 mai 1899.

În anul 1898, în oraşul de pe Bega existau numai puţin de patru cluburi de biciclişti: Tigris Kerekpar Egyesulet, Velocitas, Hunyadi Kerekpar Egyesulet şi Temesvari Bicycle Club.

1916: S-a născut  la București, prof.Neagu Bunea  Djuvara, istoric, diplomat şi filolog român de prestigiu.


 1916: Bulgaria a atacat România în Dobrogea. Declaraţia de război a fost făcută abia a doua zi.

17 august 1916: Bulgaria a atacat Dobrogea românească

 De partea românilor, Dunărea și frontiera terestră erau apărate de Armata a III-a, având în față Armata a III-a bulgară, bine dotată grație armamentului austro-german și beneficiind de susținerea ofițerilor și trupelor specializate germane.

Elementul esențial care dădea forță acestei armate îl reprezenta comandamentul său german și însăși experiența șefului ei suprem, mareșalul Mackensen.

În schimb, armata română se afla într-o poziție de inferioritate atât numerică,  cât și tehnică, iar din punct de vedere organizatoric comandamentul se găsea la aproape 200 de kilometri de front, la cartierul-general al generalului Mihail Aslan la… București !

La data de 26 august armata română a evacuat Silistra, iar la mijlocul lunii septembrie a reușit să oprească ofensiva inamicului pe aliniamentul Rasova – Cobadin – Topraisar.

La lupte a participat, de partea română, o divizie de prizonieri sârbi și croați din armata austro-ungară, formată în Rusia.

Diferite împărțiri ale Dobrogei între România și Bulgaria - foto: ro.wikipedia.org

     Harta: Diferite împărțiri ale Dobrogei între România și Bulgaria – foto: ro.wikipedia.org

1930: S-a născut profesorul universitar israelian originar din Romania, Liviu Librescu.

A murit în timpul masacrului de la universitatea americana Virginia Tech, din 16 aprilie 2007.


 


 1935: S-a născut în localitatea Florica, în jud. Buzău, poetul român Ion Gheorghe, reprezentant al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.

A făcut studii dezordonate – absolvind şi Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”, şi Şcoala pedagogică de învăţători, şi Facultatea de Filologie – şi a întreprins călătorii de documentare în zone ale lumii fără nici o legătură logică între ele: Danemarca, Vietnamul de Nord, Cuba, Irak.

Devine membru al Cenaclului literar „Al. Sahia” din Buzău, condus de inginerul Gheorghe Ceaușu. Fiind laureat al premiului revistei Tânărul scriitor, este admis la Școala de literatură, pe care o absolvă în cadrul promoției a III-a alături de Nicolae Labiș, Lucian Raicu, Ghe. Tomozei, M. Negulescu, Doina Sălăjan, Radu Cosașu, Florin Mugur și alții.

Din 1954 până în 1957 lucrează cu intermitențe la revistele agrar-culturale Albina și Drumul belșugului.

În 1957 își face debutul editorial cu romanul în versuri Pâine și sare, apărut la Editura pentru literatură și artă. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

ioooon

În 1965 face un lung voiaj pe Oceanul Atlantic, cu traulerul „Constanța”.

Expediază din Danemarca Scrisorile esențiale, care i se publică în Luceafărul. În 1966 îi apare, la Editura pentru literatură, volumul Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic – Scrisorile esențiale, volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

În 1967 îi apare Zoosophia la Editura Tineretului, în 1968 Vine iarba, la Editura pentru literatură, în 1969 Cavalerul trac, la Editura Tineretului, iar în 1970 Mai-mult-ca-plânsul: Icoane pe sticlă, la Editura Albatros, pentru care primește Mențiunea Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.

Tot în 1970 obține Licența în Filologie la Universitatea din București.

În 1972 îi apare, la Editura Cartea Românească, volumul Megalitice, distins cu premiul revistei Săptămâna.

Momentul maxim al afirmării sale îl constituie apariţia volumului Megalitice, 1972, în care este evocată, printr-un fel de jocuri de umbre, prin misterioase zvonuri, civilizaţia ţărănească arhaică de pe teritoriul României.

Drum său de poet se împotmoleşte în curând, în tendenţioasa şi confuza doctrină a „protocronismului”, cuvânt cu falsă rezonanţă ştiinţifică – şi cu insolentă trimitere polemică la „sincronismul lui E. Lovinescu – inventat de susţinătorii politicii culturale a lui Nicolae Ceauşescu.

În activitatea sa culturală se evidenţiază în activitatea jurnalistică la publicațiile Albina, Drumul belşugului, Luceafărul 1992,

– funcţionar la Ministerul Culturii 1994

– 1996 – ataşat cultural la Ambasada României din Beijing.

La începutul anilor 1980 Ion Gheorghe, a fost ţinta unei acuzaţii de plagiat.

Aceleaşi versuri au fost republicate în volumul „Zicere din ziceri”, de data asta cu indicarea sursei.

Ion Gheorghe a fost acuzat de asemenea că ar fi luat parte la dezvoltarea cultului personalităţii Elenei Ceauşescu.

1937: S-a născut Sorin Alexandrescu, critic, istoric şi teoretician literar român stabilit din 1975 în Olanda, profesor la Catedra de limbă română a Universităţii din Amsterdam.

S-a întors după 1990  în România şi s-a implicat în proiectul de renovare şi modernizare a Bibliotecii Centrale Universitare din București.

1938: S-a semnat laSinaia, un acord între România, Marea Britanie şi Franţa (la care au aderat Germania şi Italia), în urma căruia majoritatea competențelor Comisiei Europene a Dunării (CED) privind controlul navigaţiei pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era lăsat în grija Guvernului României.

Administratia Fluviala a Dunarii de Jos(initial Palatul Comisiei Europene a  Dunării)(1860)

Administratia Fluviala a Dunarii de Jos(initial Palatul Comisiei Europene a Dunării)(1860)

Controlul navigației pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era asigurat de Administrația Dunării de Jos, organism aflat sub controlul Guvernului României.


 1944: A murit eroic  în luptă asul aviaţiei de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial, căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu; (n. 17 mai 1912, Coloneşti, jud. Olt).

A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare si a  participat în URSS la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk şi Mariupol, unde a luptat alături de aviaţia germană  si a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploieşti, împotriva aviaţiei de bombardament americane.

A căzut eroic în lupta, in timpul raidului american asupra Ploieştiului din 18 august 1944.

În momentul căderii, era asul aviatiei cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47), din Forţele Aeriene Regale ale României.

A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul militar Ghencea în data de 22 august 1944.

A fost citat de două ori pe ordin de zi şi decorat cu numeroase ordine şi medalii.

Baza 95 Aeriană Bacău poartă acum numele eroului căpitan aviator Alexandru Şerbănescu.


 

1948: Este adoptată „Convenția privind regimul navigației pe Dunăre” și Protocolul-anexă, la sfârșitul conferinței privind regimul navigației pe Dunăre (Belgrad, 30 iulie-18 august).La sfârșitul conferinței de la Belgrad (30 iulie–18 august) privind regimul navigației pe Dunăre, a fost adoptată Convenția privind regimul navigației pe Dunăre, împreună cu cele două anexe și Protocolul adițional. Principiul fundamental al Convenției îl constituia respectarea dreptului popoarelor de a dispune de bunurile lor, în conformitate cu interesele lor, regimul stabilit prin convenție aplicându-se părții navigabile a Dunării de la Ulm la Marea Neagră, urmând brațul Sulina, cu acces la mare prin Canalul Sulina. Prin art. 5 al Convenției a fost înființată Comisia Dunării. Convenția a fost semnată de URSS, Bulgaria, Ungaria, România, Ucraina, Cehoslovacia, Iugoslavia și a intrat în vigoare la 11 mai 1949

  Convenţia privind regimul navigaţiei pe Dunăre, semnată la Belgrad la 18 august 1948 a stat la baza unei recomandări făcute de Comisia Dunării, aceea ca Radio România Actualităţi să transmită zilnic nivelurile apelor fluviului în limbile română, franceză şi rusă. 

1949: S-a adoptat în România, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională.

23 august Cea mai importantă sarbatoare comunista | Antena 1

  Ziua Naţională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Hotărârea va fi abrogată în 1990, imediat după victoria revoluției anticomuniste, când se va proclama sărbătoare națională ziua de 1 decembrie .

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, în România ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică..


1952: A decedat la Bucureşti, omul politic Liviu-Ioan-Ştefan Cigăreanu, doctor în drept, avocat, fost decan al Baroului Timiş şi prefect al Judeţului Timiş-Torontal; ( d.7 decembrie 1875, Turda, Comitatul Turda).

Descendent al Familiei Raţiu de Nagylak (Noşlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea şi reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. Liviu-Ioan-Ştefan a fost fiul lui Ion şi Ana Cigăreanu. Mama sa a fost sora Protop.

Nicolae-Portos Raţiu, stră-strănepot al Prepoz. Basiliu Raţiu şi strănepot de văr al Dr. Ioan Raţiu.
A fost căsătorit cu Ana Coman, decedată pe 2 iulie 1944. Au avut o fiică, Ana-Angela (Mimi), decedată pe 13 aprilie 1944.

Viaţa sa a fost dedicată emancipării poporului român din Transilvania şi împlinirii Marii Uniri, iar destinul său a fost exemplar pentru noi, urmaşii săi.

După absolvirea liceului la Blaj, unde a participat la difuzarea Memorandului, urmează cursurile Facultăţii de Drept, Universitatea din Cluj (1893-1898), luând parte activă la manifestaţiile de solidaritate cu tribunii din procesul Memorandului.
A fost unul din cei 41 de studenţi exmatriculaţi, înainte de examen, din universităţile austro-ungare, în iunie 1894, din cauza apelului lansat intelectualilor în 5 mai 1894, prima zi a procesului memorandiştilor şi solidarizarea cu comitetul naţional condus de dr. Ioan Raţiu.
După anularea interdicţiei, la intervenţia guvernului român, în Octombrie 1894 s-a reînscris la facultate şi în anul IV de studii s-a transferat la Budapesta.
După absolvire, fiind considerat „persona non grata”, este silit să se auto-exileze ca stagiar la Biserica Alba, Vârşeţ, Banat (acum în Serbia).
În anul 1902 devine doctor în drept al Universităţii din Budapesta şi deschide birou de avocat la Oraviţa.

A fost membru al Partidului Naţional Român din 1894. Ca membru în conducerea Partidului Naţional Român mobilizează românii de pe valea Caraşului pentru participarea la activismul parlamentar.
A participat ca delegat al oraşului Oraviţa la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. După împlinirea la 1 Decembrie 1918 a „Unirii cu Ţara”, în anul 1919 se transferă la Timişoara ca avocat şi jurist consult al Uzinelor şi Domeniilor Reşiţa. Competenţa juridică şi social-morală îl impun în elita intelectuală bănăţeană.
Este ales decan al Baroului Timiş, în trei rânduri, în anii 1924, 1927 şi 1937, vicepreşedinte al Uniunii Avocaţilor din România şi prefect al judeţului Timiş-Torontal în guvernarea Partidului Naţional Ţărănesc, 1928-1930.


Încă de la înfiinţarea corpului profesional al avocaţilor, aceştia au fost în primele rânduri ale luptei duse pentru reîntregirea neamului românesc, mulţi dintre acestia făcând parte din rândurile Partidului Naţional Român, din componenţa căruia făcea parte şi elita intelectualilor bănăţeni.

După instaurarea administraţiei româneşti în Banat, printre cei care au ocupat demnitatea de Prefect al Judetului Timiş a fost şi Liviu Cigăreanu. A fost decorat cu Ordinul Coroana României, în grad de ofţer, pentru serviciile aduse Marii Uniri.

În 1939 se retrage din avocatură şi devine notar public iar pe timpul războiului a fost şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri.

În locuinţa sa a adăpostit două familii de evrei, iar din 1943, pe nepotul său Mircea-Dimitrie Raţiu, supravegheat de Siguranţa Statului pentru colaborare cu fratele său Ion-Iancu, refugiat politic în Anglia din 1940.  
A contribuit la acţiunea de salvare a comuniştilor (Gheorghe Gheorghiu-Dej ş.a.) închişi la Caransebeş, opunându-se predării acestora germanilor, care i-ar fi executat ca spioni ai URSS.

Regimul austro-ungar şi cel totalitar nu s-au încumetat să-l priveze de libertate, pentru criticile publice aduse.

Sub dictatura comunistă instaurată de trupele sovietice, a fost însă arestat, în noaptea din Sâmbăta Paştilor la 15 aprilie 1952, condamnat şi exterminat la vârsta de 77 ani.
A decedat în închisoarea Văcăreşti la 18 august 1952, unde ispăşea o condamnare  de 24 luni în colonia de munca (decizia M.A.I. nr.532/1952), pentru activitate în Partidul Naţional Ţărănesc.
Oficial, a murit decimat de enterită dizenteriformă, după patru luni de detenţie şi a fost îngropat într-un loc necunoscut.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Cig%C4%83reanu)

Placă comemorativă așezată pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda

Placă comemorativă așezată pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda.

 1957: A murit la Bârlad, George Tutoveanu, poet idilist, afirmat în publicaţiile sămănătoriste;  (născut  Gheorghe Ionescu, la 20 noiembrie 1872, in orasul  Bârlad).

A fost profesor la „Liceul de Fete” şi la „Şcoala Normală” din Bârlad, revizor şcolar al judeţului Tutova, inspector cultural general la „Casa Şcoalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al „Societăţii Scriitorilor din România” şi al „Societăţii Literare Academia Bârlădeană”.

În Bârlad, unde a lucrat în învăţământ, din 1903 până la pensionare în 1933, a scos mai multe ziare şi reviste : Făt-Frumos (1904) împreună cu Emil Gârleanu, Florile dalbe(1918), împreună cu Vasile Voiculescu şi Tudor Pamfile, Graiul nostru (1925) publicaţia Academiei Bîrlădene, Scrisul nostru(1925), Moldova (1931).


1966: S-a născut la Arad, solistul Ovidiu Ioncu „Kempes”, liderul trupei „Kempes” şi fostul vocalist al trupelor „Cargo” şi „Rezident EX”.

Imagini pentru Ovidiu Ioncu „Kempes” photos

 În 1988, Ovidiu Ioncu este cooptat în Cargo de la trupa Capricorn din Arad, în locul lui Leo Iorga.

Porecla „Kempes” i s-a dat datorită îndemânării în ale fotbalului şi a asemănării cu fotbalistul argentinian Mario Kempes.

Pe 28 martie 2015 a lansat albumul „Regăsire” cu noua lui formaţie denumită de asemenea KEMPES, ca şi porecla artistului.

 La puţin timp după lansarea albumului Destin, Kempes are un accident de motocicletă, în care este rănit grav. A urmat un concert în semn de solidaritate ce a avut loc la Sala Polivalentă în care alături de Cargo au cântat Mircea Nedelcu, Berti Barbera, Vali Sterian, Iris, Weinberger şi alţii.

În 2003, după 15 ani de muncă în formaţia Cargo, Ovidiu Ioncu ‘Kempes” emigrează în Australia.

 La începtului lui 2012, Ovidiu Ioncu revine în ţară într-un nou proiect: Rezident EX, alături de care cântă doi ani, susţinând o serie de concerte.

Formaţia lansează în 2013 albumul „Alpha”.  Pe 23 noiembrie 2013, Ovidiu Ioncu anunţă plecarea de la Rezident EX şi înfiinţarea formaţiei KEMPES, alături de instrumentiştii formaţiei Gothic, cu care a înregistrat albumul „Regăsire”, lansat pe 28 martie 2015 printr-un concert la Berăria H din Bucureşti. Formaţia susţine numeroase concerte în ţară şi în Bucureşti.

1967: S-a născut la Bucureşti poeta Eugenia Ţarălungă. A urmat Facultatea de Tehnologie Chimică (1986-1991), Şcoala Superioară de Jurnalism (1993), Şcoala de radio BBC, Şcoala de televiziune BBC (1993-1994), cursuri de relaţii publice.

Eugenia Ţarălungă scrie o poezie în care limbajul are unul dintre rolurile principale, construieşte ideea, atitudinea, poeticitatea însăşi.

În prezent este redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române.

A fost, în toamna anului 1988, membră a cenaclului Universitas. Din noiembrie 2014 este membră PEN Club.

1977: S-a născut la Medgidia,în jud.Constanţa, muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf .

A  început să înveţe în România, dar pentru a putea studia teologia islamică şi-a continuat şcolarizarea începând din anul 1991 în Turcia. In 1995 a fost admis la Facultatea de Teologie Islamică „19 Mayis” din oraşul Samsun , pe care a absolvit-o în anul 2000.

  Din anul 2004 este doctorand în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa,  cu tema tezei de doctorat: „Drepturile omului conform Dreptului Islamic şi Dreptului Canonic”.

  La 15 septembrie 2005, in urma alegerilor pentru numirea unui nou muftiu care  au avut loc  in Sura-Islam (Consiliul Sinodal) din care fac parte 15 clerici, 8 mireni, în urma expirării mandatului de 5 ani al muftiului  Bagâş Sanghirai , Iusuf Murat a fost ales imam la vârsta de 28 de ani, pentru un mandat de cinci ani.

Este cel mai tânăr muftiu din România şi a fost ales cu 19 voturi din cele 25 exprimate de membrii Sura-Islam.

1997 : A fost stabilită ora oficială de vară.

Prin Ordonanța de Guvern nr. 20/18 august 1997 privind stabilirea orarului de vara și a orei oficiale de vara pe teritoriul României, s-a stabilit orarul de vară, corelat cu orarul de vară practicat în țările Uniunii Europene. Ordonanța a intrat în vigoare la 20 august 1997.

1998: A murit Iosif Sava, muzicolog, realizator de emisiuni radio şi de televiziune (născut Iosif Segal), moderatorul “Seratelor muzicale” de la TVR.

Se împlinesc 20 de ani de la moartea muzicologului ieşean Iosif Sava

Între scrierile sale s-au remarcat: “Seismograf muzical”, “Majestatea sa muzica”, “Muzica si zgomotul lumii”) ; (n. 15.02.1933, Iași).

2016: A murit Mihai Gingulescu, actor al Teatrului Naţional Târgu-Mureş. S-a născut la 29 ianuarie 1940 în Bucureşti, unde şi-a terminat studiile în anul 1962 la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

A fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu-Mureş, căruia i-a rămas fidel toată viaţa. Cu decenii mai târziu, îşi amintea de acel eveniment în felul următor: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când îmi aduc aminte de… acea zi de vară a anului 1962, sufletul meu râde, iar gândul îi îmbrăţişează pe toţi cei care au fost acolo, atunci.”

Mihai Gingulescu :: Teatrul Național Târgu-Mureș

Din anul 1962, de când a absolvit Institutul de Teatru I.L. Caragiale din  Bucureşti, a fost actor la Teatrului Naţional Târgu-Mureş şi unul dintre actorii fondatori ai secţiei române. 

Pe scena târgumureşeană a interpretat mai mult de 150 de roluri.

Intre anii 1991-1994 a fost director general al Teatrului Naţional Târgu-Mureş.

A fost de asemenea cadru didactic la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş. 

În anul 2014 i s-a dedicat o stea omagială în foaierul Teatrului Naţional.

Mihai Gingulescu a fost deputat al primului Parlament liber al României (1990-1991), făcând parte din Grupul parlamentar al Frontului Salvării Naţionale.

Între anii 1991-1994 a fost directorul general al Teatrului Naţional Târgu-Mureş, perioadă în care colectivul teatrului a realizat o amplă deschidere spre spaţiul cultural european.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Ioan de Rila – ocrotitorul Bulgariei

Sfantul Ioan de Rila (cca. 867 – 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar si unul dintre cei mai reprezentativi sfinti ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfantul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinti canonizati dupa increstinarea bulgarilor.

Este atat intemeietorul monahismului bulgar cat si al primului asezamant monahal din Bulgaria, Manastirea Rila.

Sfantul Ioan de Rila s-a nascut la anul 867 in Skrino, la poalele Muntelui Osogovo (Dupnitsa de astazi). A fost contemporan cu Boris I, cu fiul sau Vladimir, Tarul Simeon I cel Mare, si cu fiul celui din urma, Tarul Petru I.

Manastirea Rila

Initial păstor, la varsta de 25 de ani a ales să-si traiasca viata în singuratate si rugăciune.

Sfantul Ioan de Rila a trait in singuratate in mai multe locuri, inainte de a se duce in Muntii Rila, unde si-a petrecut restul vietii. 

Sfantul Ioan de Rila era cunoscut, incă din timpul vietii, ca făcător de minuni. 

Vestea aceasta  s-a raspandit  cu usurinta in intreaga tara, ajungand pana in capitala Imperiului Bulgar.

Tarul Petru I a intreprins o calatorie de 120 km, pana in Muntii Rila, pentru a se intalni cu Sfantul Ioan si a lua povatuire duhovniceasca.

Sfantul Ioan de la Rila

Intâlnirea lor este descrisa în detaliu intr-una din „Vietile” Sfantului precum si in “Testamentul” Sfantului Ioan.

Dupa o lunga calatorie , Tarul Petru I a ajuns la locul unde se nevoia Sfantul Ioan, insa sfantul refuza sa-l intalneasca pe imparat in persoana.

Imparatul a trimis un soldat pentru a-i oferi darurile pe care la adusese sfantului. Sfantul Ioan a pastrat numai o mica parte din mancare, si i-a inapoiat tot aurul si celelalte daruri de valoare, spunandu-i tarului ca nu calugarii au nevoie de aur, ci imparatii, pentru a putea apara tara si a-l oferi saracilor.

Cu putin inainte de moartea sa (18 august 946) Sfantul Ioan de Rila si-a scris “Testamentul” ce se pastrea za pna in zilele noastre. La putin timp dupa moartea sa, moastele sale , facatoare de minuni, au fost mutate in Sofia, in timpul lui Petru I.

Dupa ce regele maghiar Bella II a cucerit Sofia in 1183, moastele Sfantul Ioan de Rila au fost trimise in capitala Ungariei, Esztergom, unde au ramas timp de 4 ani, pana in 1187, cand au fost readuse in Sofia.

          

In anul 1194, Tarul Ivan Asen I a ordonat ca moastele Sfantului sa fie mutate in Veliko Tarnovo, noua capitala.

Supravietuind cuceririi turcesti a orasului din 1393, au fost inapoiate Manastirii Rila in anul 1469 cu permisiunea Sultanului Murad II.

Sfantul Ioan de la Rila

Sfantul Ioan de la Rila

Sfântul Ioan de Rila este reprezentat pe reversul monedei bulgare de o leva incepand cu anul 2002 si de asemenea, chipul său a fost imprimat pe bancnota de o leva.

Este prăznuit la 18 august și la 19 octombrie.

CITIȚI ȘI:


Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.; 
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

18/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: