CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Flagelul neomarxismului

Karl Marx și Friedrich Engels

(Foto: Karl Marx și Friedrich Engels)

Neomarxismul este o școală de gândire marxistă care cuprinde abordări din secolul al XX-lea care modifică sau extind marxismul și teoria marxistă, de obicei prin încorporarea elementelor din alte tradiții intelectuale precum teoria critică, psihanaliza sau existențialismul (în cazul lui Jean-Paul Sartre) .

Ca și în cazul multor utilizări ale prefixului neo-, unii teoreticieni și grupuri desemnați ca neomarxiști au încercat să completeze deficiențele percepute ale marxismului ortodox sau materialismului dialectic scrie https://www.telework.ro/neomarxism.

Mulți neo-marxiști proeminenți, precum Herbert Marcuse și alți membri ai Școlii din Frankfurt, au fost istoric sociologi și psihologi.

Neomarxismul se încadrează în cadrul mai larg al Noii Stângi. În sens sociologic, neomarxismul adaugă în filozofia marxistă o înțelegere mai largă a inegalității sociale a lui Max Weber, precum statutul și puterea. Exemple de neomarxism includ marxismul analitic, marxismul structural francez, teoria critică, studii culturale, precum și unele forme de feminism. Teoria lui Erik Olin Wright a locațiilor contradictorii de clase este un exemplu al sincretismului găsit în gândirea neomarxistă, întrucât încorporează sociologia weberiană, criminologia critică și anarhismul.

Istorie

Neomarxismul s-a dezvoltat ca rezultat al problemelor sociale și politice pe care teoria marxistă tradițională nu a putut să le abordeze suficient. Această iterație de gândire a avut tendința spre diseminarea ideologică pașnică, mai degrabă decât metodele revoluționare și adesea violente din trecut. Din punct de vedere economic, liderii neomarxisti s-au deplasat dincolo de epoca strigătului public asupra războiului de clasă și au încercat să proiecteze modele viabile pentru rezolvarea ei.

Există multe ramuri diferite ale neomarxismului, care deseori nu sunt de acord între ele și teoriile lor. După Primul Război Mondial, unii neomarxiști s-au opus și au format ulterior Școala de la Frankfurt. Școala de la Frankfurt nu s-a identificat niciodată ca neo-marxistă. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, neomarxismul și alte teorii marxiste au devenit anateme în culturile occidentale democratice și capitaliste, unde termenul a obținut conotații negative în timpul Sperieturii Roșii. Din acest motiv, teoreticienii sociali ai aceleiași ideologii de atunci au avut tendința de a se disocia de termenul de neomarxism. Exemple de astfel de gânditori includ David Harvey și Jacque Fresco, cu o anumită ambiguitate în jurul lui Noam Chomsky, care a fost etichetat ca neo-marxist de unii, dar care personal nu este de acord cu astfel de aprecieri. Unii consideră socialismul libertarian un exemplu de neomarxism rebrănduit.

Economia neomarxistă

Termenii de economie politică neomarxistăpost-marxistă și radicală au fost folosiți pentru prima dată pentru a se referi la o tradiție distinctă a teoriei economice din anii 1970 și 1980 care provine din gândirea economică marxiană. Multe dintre figurile de frunte au fost asociate cu Școala Monthly Review de stânga. Abordarea neomarxistă a economiei dezvoltării este legată de dependență și de teoriile sistemelor mondiale. În aceste cazuri, „exploatarea” care o clasifică drept marxistă este una externă, mai degrabă decât exploatarea „internă” normală a marxismului clasic.

În economia industrială, abordarea neomarxistă subliniază mai degrabă natura monopolistă și oligarhică decât cea competitivă a capitalismului. Această abordare este asociată cu Michał Kalecki, Paul A. Baran și Paul Sweezy.

Teoreticieni precum Samuel Bowles, David Gordon, John Roemer, Herbert Gintis, Jon Elster și Adam Przeworski au adoptat tehnicile economiei neoclasice, inclusiv teoria jocurilor și modelarea matematică, pentru a demonstra concepte marxiste precum exploatarea și conflictul de clasă.

Abordarea neomarxiană a integrat economia non-marxistă sau „burgheză” de la post-keynesieni precum Joan Robinson și școala neoricardiană a lui Piero Sraffa. Economiștii polonezi Michał Kalecki, Rosa Luxemburg, Henryk Grossman, Adam Przeworski și Oskar Lange au avut influență în această școală, în special în dezvoltarea teoriilor subconsumului. În timp ce majoritatea partidelor comuniste oficiale au denunțat teoriile neomarxiene drept „economie burgheză”, unii neomarxiști au servit drept consilieri ai guvernelor socialiste sau ale lumii a treia în curs de dezvoltare.

În ciuda faptului că este un economist marxist ortodox, Maurice Dobb a fost, de asemenea, asociat cu acest curent.

Concepte

Companiile mari pot menține prețurile de vânzare la niveluri ridicate, concurând în același timp la reducerea costurilor, promovarea și comercializarea produselor lor. Cu toate acestea, concurența este în general limitată, cu câteva formațiuni mari de capital care împărtășesc diverse piețe, cu excepția câtorva monopoluri reale (cum ar fi sistemul Bell de la acea vreme). Excedentele economice care rezultă nu pot fi absorbite prin consumatorii care cheltuiesc mai mult. Prin urmare, concentrarea surplusului în mâinile elitei de afaceri trebuie orientată spre tendințe guvernamentale imperialiste și militariste, care este cel mai simplu și mai sigur mod de a utiliza surplusul de capacitate productivă.

Exploatarea se concentrează asupra lucrătorilor cu salarii mici și a grupurilor domestice, în special a minorităților. Câștigătorii medii văd că presiunile în producție le distrug relațiile umane, ducând la înstrăinare și ostilitate mai extinse. Întregul sistem este în mare măsură irațional, deoarece, deși indivizii pot lua decizii raționale, obiectivele sistemice finale nu sunt raționale. Sistemul continuă să funcționeze atâta timp cât sunt urmărite politicile keynesiene de ocupare completă a forței de muncă, dar există o amenințare continuă la adresa stabilității din partea țărilor mai puțin dezvoltate, prin restricțiile dominării neo-coloniale.

Teoria valorii muncii

Paul A. Baran a introdus conceptul de excedent economic potențial pentru a face față complexităților noi ridicate de dominanța capitalului monopol, în special previziunea teoretică conform căreia capitalismul monopolist ar fi asociat cu utilizarea capacității scăzute și, prin urmare, surplusul potențial ar fi de obicei mult mai mare decât surplusul realizat. Cu Paul Sweezy, Baran a elaborat importanța acestei inovații, consistența acesteia cu conceptul de valoare al muncii al lui Marx și relația suplimentară cu categoria de plusvaloare a lui Marx.

Conform categoriilor lui Baran:

  • Excedentul economic real: „diferența dintre producția curentă reală a societății și consumul curent real”. Prin urmare, este egal cu economiile curente sau acumularea.
  • Excedent economic potențial: „diferența dintre acea producție care ar putea fi produsă într-un mediu natural și tehnic dat cu ajutorul resurselor productive angajabile și ceea ce ar putea fi considerat consum esențial”.

Baran a introdus, de asemenea, conceptul de excedent planificat – o categorie care nu putea fi operaționalizată decât într-o societate socialistă planificată rațional. Aceasta a fost definită ca „diferența dintre producția„ optimă ”a societății disponibilă într-un mediu natural și tehnologic dat istoric în condiții de utilizare„ ”optimă” planificată a tuturor resurselor productive disponibile și o parte a volumului de consum „optim” ales.”

Baran a folosit conceptul de surplus pentru a analiza economiile subdezvoltate (sau ceea ce se numește acum mai optimist „economii în curs de dezvoltare”) în Political Economy of Growth.

15/08/2021 Posted by | analize | , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 15 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 15 august în istoria noastră

1513: Voievodul Moldovei, Bogdan al III-lea (Orbu), fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Voichița, s-a căsătorit cu domnița Ruxandra. Bogdan al III-lea (n. 9 martie 1479,Huși, România – d. 20 aprilie 1517, Huși, România) a fost domn al Moldovei între 2 iulie 1504 și 20 aprilie 1517. Este fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497.

Maria Voichița, era fiica domnitorului Țării Românești, Radu cel Frumos, nepoata lui Vlad Dracul și strănepoata lui Mircea cel Bătrân.

Bogdan a murit la 20 aprilie 1517 la Huși, fiind îngropat la Mănăstirea Putna. Datele privitoare la sluțenia lui Bogdan al III-lea provin de la cronicarii poloni, niciun document intern nu consemnează așa ceva.

Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa – de Orbu – datorită lui Grigore Ureche (abia în secolul al XVII-lea).

Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan Vodă cel Orb și Grozav (în sensul de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). El era orb la un ochi, posibil în urma bătăliei de la Codrii Cosminului din 1497.

Grigore Ureche s-a folosit de informații polone subiective (exagerarea defectului avut de voievodul român era folosită de regele Poloniei drept pretext pentru anularea logodnei dintre sora sa și Bogdan al III-lea).

Teoria legată de sluțenia lui Bogdan al III-lea este anulată și de imaginile sale de pe frescele din bisericile Sfântul Ilie din Suceava și Sfântul Nicolae din Dorohoi, de la Mănăstirea Dobrovăț sau Mănăstirea Putna.

1517: A avut loc la praznicul Adormirii Maicii Domnului, sfinţirea Mănăstirii Argeşului (cunoscută în popor ca Biserica Meşterului Manole), considerată una dintre minunile arhitecturale ale acestei ţări.

Noul domn din neamul Craioveştilor, Neagoe Basarab, a hotărât să ridice în locul vechii mitropolii de la Curtea de Argeş, căzută în ruină, o biserică „cum n-a mai fost alta”.

La slujba de sfinţire, după descrierea făcută de Gavriil Protul de la Muntele Athos, a fost prezent însuşi Neagoe Basarab, familia sa, curtenii şi boierii ţării, a fost de faţă Teolipt – Patriarhul Constantinopolului, însoţit de mare sobor, toţi arhimandriţii şi egumenul mănăstirilor din Sfântul Munte Athos şi tot „clerosul” din Ţara Românească, în frunte cu Mitropolitul Macarie şi mult popor venit din aproape toate colţurile ţării.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 001.jpg

Foto: Portretul votiv al domnitorului Neagoe Basarab și al familiei sale

1530: Este terminată construcţia Mânăstirii Humor, ctitorie a marelui logofăt Teodor Bubuiog si opera a zugravului Toma de la Suceava.

Humor

În căutarea unui miracol – Roșu de Humor | Cunoaste lumea

Pe peretele exterior sudic al pronaosului bisericii se află o pisanie scrisă în limba slavonă şi care are următorul text:

„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, la porunca şi cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ştefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei şi Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala şi prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, şi a soţiei sale Anastasia, în anul 7038 august 15 şi când era egumen Chir Paisie” (1530).

Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) şi Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie).

 1595: Oastea otomană ocupă Bucureștiul. Unele biserici sunt transformate în moschei.

Mănăstirea lui Alexandru Vodă este incendiată de trupele lui Sinan Paşa, în timpul retragerii acestora din calea armatei lui Mihai Viteazul.

1714: Constantin Brâncoveanu, domnul  Ţării Româneşti din 1688, şi cei patru fii ai săi au fost decapitaţi la Constantinopol.

A fost Domn al Țării Românești între anii 1688 – 1714. În timpul cât a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale.

A reuşit, pe plan extern, timp de un sfert de veac, să menţină o poziţie de echilibru a ţării între Imperiul Otoman, Rusia şi Imperiul Habsburgic; domnia sa s-a caracterizat printr-o deosebită înflorire a culturii şi artei (în timpul său creându-se şi dezvoltându-se „stilul brâncovenesc”).

În 1714, pe 15 august, a fost martirizat de către turci, la Istanbul, chiar în ziua în care împlinea 60 de ani, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu, deoarece a refuzat să trădeze religia strămoşilor şi să se convertească la islamism.

Osemintele domnitorului sunt înmormântate în biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, biserică ctitorită de familia Brâncoveanu între anii 1705-1707 (n. 1654).

  Datorită râvnei sale pentru apărarea Ortodoxiei, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1992, fiind prăznuit a doua zi după data morţii sale, la 16 august.

1852: A murit arhitectul peisagist vienez Carl Friederich Wilhelm Mayer, realizatorul „Grădinei publice a Cişmigiului”.

Plimbare in vechiul Cişmigiu

 Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti.

Istoria sa incepe in anul 1779, cand Alexandru Ipsilanti, domnitorul fanariot al Tarii Romanesti din acea vreme, a poruncit construirea in Bucuresti a doua cismele .

Una dintre cismele a fost asezata in locul in care astazi se afla gradina dinspre strada Stirbei Voda.

Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului  sau  “Marele cismigiu” – asa cum era el supranumit si-a ridicat o resedinta chiar in vecinatatea acestei cismele.

Orasul nu s-a extins foarte mult in partea de Vest, datorita faptului ca aveau loc inundatii foarte des, apele lacului Cismigiu se umflau in fiecare an, nivelul apei crescand pana la Cercul Militar de astazi.

In timp, dispare denumirea de “Lacul lui Dura Negustorul”,dat terenului pe care se va afla  parcul de astazi, numele sau fiind inlocuit de “Lacul Cismigiului”.

In anul 1830, Generalul Pavel Kiseleff porunceste secarea baltii ce devenise intre timp un focar de infectie si transformarea locului intr-o gradina publica.

Acest lucru devine posibil in anul 1847, in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Acesta il cheama pe gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena si ii incredinteaza terenul pentru a-l transforma intr-o gradina publica deosebita.

Ajutat de gradinarul Franz Harer, Wilhelm Mayer incepe lucrarile, dupa exproprierea  cu răscumpărare a acestei mlaştini, care a fost asanată.

In anul 1848 Gheorghe Bibescu abdica, fapt pentru care planurile amenajarii gradinii publice sunt din nou schimbate. Noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste saparerea unui helesteu si al unui canal de legatura cu Dambovita.

4 ani mai tarziu, mai exact anul 1852 este cel mai important moment pentru transformarea gradinii, atunci cand aceasta incepe sa fie amenajata propriu-zis.

Pentru prima oara terenul a fost imprejmuit cu uluci si s-au montat bancute, fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stajen (aproximativ 2 metri).

Lucrarile au durat 2 ani, in acest timp fiind finalizate detaliile de infrumusetare ale gradinii, urmand ca in anul 1854 sa aiba loc inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu.

In anul 1856, o parte a lacului Cismigiu a secat din cauza pantofarilor ce aruncasera aici resturile de materiale specifice meseriei lor. 

Realitate din acea vreme este descrisa de N.T.Orasanu astfel:

“aici fu o balta mare, un loc umed, mocirlos/salbatec din natura, necurat, nesanatos/insa arta poate multe si ea facu un paradisu/cum la multi din ipokimeni nici ca le trecea prin visu./.. Aici vine toata mana, si s’amestecara impreuna/eleganta, lux, mandrie, maniere si turnura,/vorbe dulci si complimente sbor din fiecare gura./Cate un june c’o grizeta, prin tufisuri ca se pierde…”

Anul 1883 aduce pentru prima data in istoria parcului o noutate, atat pentru parc, cat si pentru acea perioada. Iarna geroasa face ca lacul din gradina sa inghetete, fiind organizate concursuri pe gheata.

Spatiul gradinii Cismigiu se extinde cu 15.000 de metri patrati dupa ce Primaria cumpara un teren din fosta gradina a familiei Cretulescu. Spatiul nou achizitionat este si el amenajat in acealsi stil, fiind aduse pentru prima data lebede si pelicani.

Cismigiul a ajuns in scurt timp un adevarat simbol al Bucurestiului.

Un pretenţios ofiţer al Armatei austriece de ocupaţie, pe nume W. Derblich, notea la inceputul secolului tracut: „Cişmigiul este singurul loc unde se uită că te găseşti in Muntenia, ci te vezi transportat aievea, intr-un elegant loc de distracţie al unui stat civilizat”.

1869: S-a născut Victor – Vartan Mestugean, prozator şi publicist; între anii 1924 şi 1942 a editat revista culturală armeană în limba română „Ararat”.

A fost din 1920 director al Şcolii armene din Bucureşti  ; (m. 1942).

1870: În revista „Convorbiri Literare” a fost publicat poemul eminescian „Epigonii”, considerat manifestul literar al poetului român nepereche Mihai Eminescu :

Mihai Eminescu, Epigonii (din Convorbiri literare, Iași, 15 August 1870) |  Tipărituri vechi

 1877: S-a născut la Craiova, Francisc Şirato, pictor, grafician şi critic de artă, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea; (m. 4 august 1953, Bucureşti).

1877-1953 Francisc Şirato

A expus pentru prima dată la Salonul Oficial în 1907, iar desenele sale au apărut cu regularitate în paginile revistei Furnica. Între 1908–1914, a expus la Tinerimea Artistică, numărându-se printre primii membri ai acestei asociații.

A făcut parte din Grupul celor patru, alături de Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han.

În 1917 a devenit custode la Muzeul Național de Artă populară, iar în anul 1932, a fost numit profesor la Academia de Belle-Arte din București, fiind un bun pedagog.

Autoportret

A avut și o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole și cronici de artă în Sburătorul și Cugetul românesc și o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu.. A fost distins cu Premiul Național pentru Pictură (1946). 

1881: A încetat din viaţă la Rusăneşti, jud. Olt, Alexandru GOLESCU (Negru sau Arăpilă), om politic român, militant de frunte  pentru Unirea din 1859, fost  ministru şi prim-ministru în timpul domniei lui Al. I. Cuza ; (n.1819.

A participat, alături de marele său prieten Nicolae Bălcescu, la revoluţia din 1848 din Ţara Românească, fiind secretar al Guvernului provizoriu şi agent al acestui guvern în Occident.

1883: S-a născut Corneliu Moldovanu (pseudonimul lui Corneliu Dumitrache), poet, prozator şi dramaturg; membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, al cărui preşedinte a fost (1921-1923; 1933-1935).

A făcut parte din mai multe Consilii de Administraţie ale SRR şi a colaborat constant la emisiunea „Universitatea Radio”; director general al Teatrului Naţional din Bucureşti şi director general al teatrelor (1924-1926; 1927-1928); (m. 1952).

1888: A apărut  la Bucureşti, cotidianul “Adevărul” (1888-1916; 1919-1937 şi 1946-1951; din 25 decembrie 1989), cel mai longeviv din istoria presei româneşti, după „Universul”.

Fondatorul şi primul director al ziarului a fost Alexandru V. Beldiman

1894: S-a născut la Sântana de Mureș, Ion Chinezu, critic literar şi traducător (între anii 1949 şi 1964 a tradus din literatura maghiară clasică şi contemporană).

A inceput studiul  Teologia la Blaj, a renunţat şi a urmat Filologia la Budapesta şi la Bucureşti, obtinand licenţa în 1920 si devenind profesor de liceu, mai întîi la Tg. Mureş, 1920-1925, apoi la Cluj, intre anii 1925-1940, când vine la Bucureşti.

Va fi trimis consul român la Cluj, în perioada Dictatului de la Viena.

În 1944 este luat prizonier în Germania, de unde revine după un an.

În 1930 şi-a luat doctoratul în filologie cu tema Literatura maghiară din Transilvania. Remarcat de N. Iorga, va beneficia de o bursă la Paris, in anii 1930-1932.

În perioada interbelica a desfăşurat o intensă activitate de publicist şi critic literar, colaborând la revistele lui Victor Papilian şi fondând revista Gând românesc, una dintre cele mai prestigioase reviste transilvăneane interbelice.

A colaborat la realizarea unora dintre lucrările iniţiate de Muzeul Limbii Române din Cluj („Dicţionarul limbii române”, „Atlasul lingvistic al României” şi „Bibliografiile Dacoromaniei”).

A colaborat la „Dacoromania”, „Societatea de mâine”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Erdely Helikon” etc.

A decedat la 10 decembrie 1966.

1896: S-a născut regizorul de teatru şi film Sică Alexandrescu; a fost vreme îndelungată regizor al Teatrului Naţional din Bucureşti; (d. 6 august 1973).

Maestrul Sică Alexandrescu, cenzurat de evrei | Istoria Incomodă

1903: S-a născut la  Craiova, Ştefan Marius Milcu, omul de ştiinţă considerat alături de Constantin I. Parhon, intemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie; (d. 1 decembrie 1997).

Ştefan-Marius Milcu, creatorul endocrinologiei moderne în România este considerat pionier al aplicării izotopilor radioactivi în endocrinologie si cel care a introdus în antropologie metoda de investigare medico-socială. A introdus în antropologie metoda de investigare medico-socială; membru titular al Academiei Române din 1948, vicepreşedinte al acestui for (1963-1974) (m. 1997).

 1909: S-a născut chimista Ecaterina Ciorănescu-Neniţescu, autoarea unor  lucrări de referinta în domeniul chimiei organice şi al medicamentelor de sinteză; membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 2000).

1912: S-a nascut (Poienita-Dumitresti, Vrancea) Grigore Gheba, matematician, autor a peste 40 de culegeri de probleme de matematică pentru elevi (romanul « Între viaţă şi moarte »); (d.5.09.2004).

Grigore Gheba  a fost general  și profesor de matematică .

A scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare.

Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie.A urmat liceul la Râmnicu-Sărat.

Apoi a făcut școala de ofițeri la Bacău, obținând gradul de sublocotenent. În 1936 s-a căsătorit cu Lilica Popescu.

La începutul războiului a luptat pe front la artilerie împotriva rușilor, în Transnistria. În 1942 a căzut prizonier și a trecut prin 3 lagăre de prizonieri. Gheba s-a înscris apoi în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat împotriva nemților. A fost rănit de două ori și a primit 8 decorații.

Considerat cel mai important autor de culegeri de matematică din România, Gheba a fost un om al cărui destin a fost presărat cu numeroase dezamăgiri. A fost prizonier în lagărele din Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-25.jpeg

În 1975 i s-a interzis să-și mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care i-a deranjat pe șefii partidului comunist.

După război a urmat Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Prima sa culegere de matematică a apărut în 1958, iar ultima în 2004, când împlinise deja 91 de ani.

Faima lui Gheba a atins maximul prin anii 1975.

În 1957, la doi ani după moartea primei soții, s-a recăsătorit cu Lucreția.

La 6 septembrie 2004, dimineața, a făcut un atac de cord.

A murit fără să-și termine noile culegeri pe care se pregătea să le publice.

  1916 (15/28 august): În timpul primei conflagraţii mondiale, Germania declară război României, după ce  la 14/27 august 1916,  ţara noastră declarase război Austro-Ungariei.

1916: Este  înfiinţat Corpul Apărării Antiaeriene, prima entitate românească specializată în lupta contra aeronavelor inamice.

1917: Bătălia de la Varniţa şi Muncelu. Ofensiva armatei germano-austro-ungare este oprită de armata română cu preţul unor grele pierderi.

102 ani de la moartea eroică a Ecaterinei Teodoroiu | Didactika

În cursul acestei bătălii a căzut eroic la datorie, Ecaterina Teodoroiu, supranumită “Eroina de la Jiu”; (15/28.08 – 21.08/3.09).

1919: S-a născut la Târgu Jiu, Sanda Tătărescu-Negropontes, descendentă, dintr-o familie de nobili cu ramuri în Franța și Elveția, fostă politiciană liberală, senator, fostă deținută politic; d.20 iulie 2009, București.

1919-2009 Sanda Tătărescu-negropontes

A fost văduva unui om de afaceri grec, Ulise Negropontes, care a lăsat o avere uriașă.

În anul 1950, odată cu confiscarea averii, a fost declarată „dușman al poporului” și întemnițată în închisoarea de la Târgșor.

Dupa 3 ani în închisoare, colegă de celulă cu o femeie condamnată pentru canibalism, a fost eliberată și trimisă la „reeducare”, fiind angajată la deratizare. În decembrie 1989, s-a alăturat PNL, fiind aleasă senator.

După 1990, Sanda Tătărescu-Negropontes a început bătălia în justiție pentru recuperarea averii familiei, care i-a fost înapoiată doar parțial. Dupa retrocedarea unei părți din avere a intrat în Top 300 al celor mai bogați români, numărându-se printre cele mai bogate 10 femei din România.

1931: A apărut in clandestinitate primul număr al ziarului  comunist român „Scânteia”.

Facebook

Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român până la căderea lui în urma victoriei revoluției anticomuniste din decembrie 1989.
Ziarul Scânteia (după ortografia vremii, devenit Scînteia în urma reformei ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940 în condițiile regimului burghezo-moșieresc.
Începând din 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin „Scînteia” înțelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”.
Urmașul ziarului Scînteia este ziarul Adevărul.

1932: A murit generalul Traian MOŞOIU.

http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2012/12/triumful-generalului-mosoiu-in.html

S-a remarcat în luptele pentru eliberarea teritoriului României de sub ocupaţia Puterilor Centrale, în timpul primului război mondial.

După război, in calitate de ministru (al fortelor armate, al comunicaţiilor sau al lucrărilor publice), s-a ocupat de reorganizarea şi refacerea armatei, a economiei şi a administraţiei, grav afectate de conflagraţia mondială (n.2 iulie 1868).

 1944: A murit Ştefania Mărăcineanu, chimistă şi fiziciană de renume internaţional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială (1924) şi procedeul de declanşare artificială a ploii (1931).

A organizat   la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti primul Laborator de Radioactivitate din România; (n. 1882).

1947: In România a fost adoptata sub presiunea ocupanților sovietici, fără o informare prealabilă a populație, Legea 287 pentru înfăptuirea reformei monetare, care a intrat în vigoare la 15 august 1947.

Anii celui de-al Doilea Război Mondial și perioada care a urmat produseseră o depreciere fără precedent a monedei naționale. Până la începutul lunii august 1947, nivelul prețurilor cu amănuntul crescuse de 8365 ori fă de 1938, în circulație vehiculându-se o masă uriașă de semne monetare. Potrivit acestei legi, bancnotele BNR și monedele emise de Ministerul Finanțelor au fost retrase din circulație.

Acestea au fost înlocuite cu noi însemne monetare: bancnote de 100, 500 și 1000 de lei emise de BNR și monede în valoare de 50 de bani, 1, 2 și 5 lei de metal, cărora li se adăugau și bilete de 20 de lei de hârtie. Raportul de preschimbare a banilor vechi cu cei noi a fost de 20.000 de lei vechi pentru 1 leu stabilizat.

Operațiunea s-a desfășurat pe o perioadă determinată, în intervalul 15-21 august 1947. Se impuneau anumite praguri pentru a limita circulația bănească și, mai mult decât atât, să deposedeze de bani pe cei care dețineau o sumă prea mare, în accepțiunea puterii comuniste.

Consecința a fost o reducere drastică a masei monetare. O cantitate mare de bani care fusese economisită de firme, bănci sau persoane fizice devenise, peste noapte, lipsită de valoare sau predată autorităților statului. Devalorizarea leului în 1945-1947 a anulat practic datoria publică, iar Legea pentru reforma monetară recunoaște ca datorie publică doar rentele perpetue.

În sume limitate, în funcție de profesia deținătorilor, schimbarea banilor s-a facut la raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou.

Familiile de țărani puteau schimba cel mai mult: 5 milioane de lei, iar dacă aveau dovada că au livrat statului cota de produse mai aveau voie să schimbe în plus 2,5 milioane.

Urmau apoi salariații, pensionarii și cei cu profesii liberale recunoscute oficial, cu 3 milioane de lei. Restul a avut dreptul să schimbe 1,5 milioane de lei vechi. Sumele neschimbate au fost  blocate în conturi.

1947 Reforma Monetara Caricatură Din Presa Comunistă

Caricatură din presa comunistă

„Stabilizarea monetară, inițiată de partid, a fost primită cu imensă satisfacție în țară”.

Acesta a fost mesajul propagandei comuniste, după reforma din 1947.

1951: Pe baza unei Decizii MAI, fruntașii Partidului Național Țărănesc din România condamnați în procesul „Tămădău” – Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino ș.a – încarcerați la Galați, au fost transferați la Sighet în apropierea graniței cu URSS.

1952: În urma Ordinului 490/1952 al MAI, semnat de ministrul de Interne comunist , Pavel Ștefan, în colaborare cu șeful Securității, Alexandru Drăghici, în noaptea de 14/15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, sute de preoți și familiile lor au fost arestați pentru „uneltire impotriva ordinii sociale”,anchetați și trimiși în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. În aceeași noapte, au fost reținuți „administrativ” și trimiși în lagăre de muncă, sute de activiști liberali, țărăniști și monarhiști.

1956: A murit medicul si profesorul universitar Victor Papilian, prozator, dramaturg, eseist şi memorialist; (n. 17 iunie 1888, Galati).

A fost decan la „Facultatea de Medicină” din Cluj, membru al „Societăţii de Biologie” şi a „Societăţii de Antropologie” din Cluj.

A fost şi director al Filarmonicii şi al Teatrului din Cluj.

În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost pensionat forţat.

La începutul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al „ideologiei burgheze” pentru „atitudine refractară ideilor socialiste”.

După eliberarea din închisoare a frecventat serviciile religioase clandestine săvârşite de preotul Vasile Chindriş.

Pe plan literar a folosit  la început  pseudonimul Sylvius Rolando. O parte din manuscrisele sale au ajuns, după arestarea sa, în arhiva Securităţii din Bistriţa.

De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenţionat să le vândă în Franţa.

În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a Criminalităţii Economico-Financiare din cadrul poliţiei Bistriţa a efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele şi a ridicat arhiva în vederea expertizării şi înregistrării ei în documentele de patrimoniu.

După efectuarea expertizei, manuscrisele au fost luate în evidenţă şi înregistrate la Oficiul Judeţean al Patrimoniului Naţional Cultural Bistriţa-Năsăud si aşteaptă lumina tiparului şi interesul cititorilor.

1992: A decedat indrăgita actriţă si interpretă de muzică usoară şi folk, Anda Calugareanu;  (n.24 octombrie 1946, Bucureşti).


Numele său la naștere era Anca Miranda Călugăreanu.
Prima sa apariție mai importantă pe scenă a fost la Sala Palatului din București, în anul 1965, cu formația de muzică pop  Sincron.
A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare și a colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra.

 

O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu.

1992: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a trecut în rândul Sfinților din calendar pe Constantin Brâncoveanu și fiii săi și pe sfetnicul Ianache, având zi de prăznuire data de 16 august a fiecărui an.

1992 Sfinții Mucenici Brâncoveanu și Fii și Ianache Văcărescu

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariției Bibliei în limba română, Biblia de la București (1688). Marele domn și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania. A dat Bucureștiului o nouă Academie Domnească, transformând Școala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni și străini”, cu o programă asemănătoare instituțiilor de grad superior. Pentru că a refuzat să se lepede de la credința creștină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsă au suferit-o și cei patru fii ai săi, împreuna cu sfetnicul Ianache.

2007: A murit  criticul şi istoricul literar Alexandru Dan Condeescu, editor, fost director al Muzeului Literaturii Române; (n. 15 februarie 1950, Bucureşti).

Imagini pentru Alexandru Dan Condeescu,photos

În 1999 şi-a susţinut teza de doctorat cu lucrarea „Nichita Stănescu. Geometria haosului (viaţa şi opera)”.

A editat opera poetului Nichita Stănescu, cu care a colaborat strâns în anii 1978 – 1983 (anul decesului marelui poet român). 

 Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara :

1985 – Ordinea cuvintelor, antologie selectivă în două volume a poeziilor publicate de Nichita Stănescu între debutul literar şi deces, seria Mari scriitori români, Editura Cartea Românească, Bucureşti
1999 – Nichita Stănescu. Geometria haosului (viaţa şi opera), lucrare de doctorat
Planeta Moft, un eseu dedicat lui Ion Luca Caragiale.

Dan Condeescu a fost distins cu mai multe ordine si medalii, intre care se remarca :

1977 – Premiul pentru critică al revistei „Luceafarul”
1988 – Premiul pentru eseu al Consiliului Ziariştilor din România
1998 – Premiul pentru debut în volum al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti

2000 – Rangul de cavaler al ordinului „Serviciu credincios”acordat de presedintele Romaniei.

2004 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru secţiunea Antologii, Dicţionare, Ediţii critice s-a acordat lui Alexandru Condeescu şi Nichita Stănescu, pentru Opera Magna, Editura MLR.

2009: A decedat compozitorul și interpretul român de muzică ușoară, Florin Bogardo; (n. 1942).

2017: A murit muzicologul Viorel Cosma, lexicograf și critic muzical român; (n. 30 martie 1923, Timișoara ).

A murit Viorel Cosma, unul dintre cei mai importanţi specialişti în muzica  lui Enescu

Viorel Cosma a pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând – prin cele 9 lexicoane (1965–2006) – cea mai amplă exegeză lexicografică naţională din lume, investigaţia istorică întinzându-se pe 5 secole (1500–2000); unul dintre cei mai importanţi specialişti în muzica lui Enescu.

Ca profesor de muzicologie a ridicat prima generaţie profesionistă de muzicologi şi critici muzicali români din secolul XX, deţinând prima catedră de profil din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

2017: A decedat regizorul român Mircea Plângău; (n. 1955). A fost regizorul filmului „Liceenii în alertă”ultimul din seria “Liceenii, și de asemenea a obținut 2 premii APTR pentru filme documentare.

Oana Sîrbu despre moartea lui Mircea Plângău, regizorul filmului ”Liceenii în alertă”: ”Știam că este bolnav, nu cunoșteam detalii. Dumnezeu să-l ierte!”

2017: A încetat din viață la Montreal, în Canada, marele actor român de teatru și film, Septimiu Sever; (n.30 aprilie1926 la Turda).

A murit actorul Septimiu Sever

A absolvit în 1947 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Marioarei Voiculescu.

În 1948 a fost angajat la Teatrul Dramatic „Radu Stanca” din Sibiu iar din 1949 a fost angajat la Teatrul Bulandra din București.

A jucat în spectacole și pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului Național din Cluj, Teatrului Mic din București și Teatrului „Ion Creangă” din București.

În anul 1971, împreună cu soția sa, Erastia Peretz (care fusese aleasă Miss România în 1931, pe când avea 17 ani ), a emigrat în Franța.

În 1972 s-a mutat în Canada, unde s-a stabilit la Montréal. A jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone și de asemenea, a ajutat la punerea în scenă a unor piese la Teatrul de Vară și a primit câteva roluri la Radio-Canada.

Astazi, 15 august, în România  se sărbătoreşte  Ziua Marinei.

Foto: Bricul „Mircea”

Oficializată ca sarbatoare a marinarilor români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare,  Ziua Marinei Române a reprezentat  mai bine de un secol, o autentică serbare a mării şi spiritualităţii marinăreşti.

În urmă cu un secol, prin adresa cu Nr. 6082 din 6 august 1902, Cristea Georgescu, primarul Constanţei, din dorinţa de a atrage turişti, se adresa primarilor comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei acestei sărbători:

,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. – Sfânta Maria , patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut precum regale, alergări, corabia Argonauţilor şi altele.”

În anul 1945, la sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de Control, atât la deschiderea expoziţiei Marinei în localul Subsecretariatului de Stat al Marinei din Bucureşti, cât şi pe Lacul Herăstrău, acolo unde, după oficierea unei slujbe religioase, s-au arborat drapelele României şi ale Naţiunilor Unite şi s-a dat startul serbărilor nautice.

Între anii 1949 şi 1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S. (ultima duminică din luna iulie), ceremonialul fiind diminuat ca semnificaţie din cauza intenţiei conducerii Ministerului Apărării Naţionale de a schimba data acestei tradiţionale sărbători naţionale.

Din anul 1954, când Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 309 din 29 august 1953, în prima duminică din luna august, programul Zilei Marinei a fost politizat şi adaptat noii ideologii promovată intens şi în rândurile oştirii.

Ca urmare, la 1 august 1954 s-a serbat pentru prima dată în Republica Populară Română Ziua Forţelor Maritime Militare.

Din anii ’60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe.

Acestea includeau conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în întreprinderi şi în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegaţiile de marinari a unor machete de nave, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-şcoală ,,Mircea” şi ,,Libertatea” şi ieşiri pe mare cu acestea.

Din anul 1990, o dată cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea Sfintei Marii – Praznicul Adormirii Maicii Domnului, organizatorii, atât la Constanţa, cat şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au păstrat în programele serbărilor atât elemente tradiţionale cât şi probe noi, în pas cu specificul local şi preferinţele publicului spectator al noului mileniu.

Prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august.

La Constanţa, manifestările au avut loc iniţial pe terasa Comandamentului Marinei Militare, respectiv Statului Major al Forţelor Navale şi, ulterior, pe platforma portuară, în perimetrul danei de pasagere şi a Farului ,,Carol I”, pentru a da o încărcătură cuvenită acestui regal marinăresc.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Adormirea Maicii Domnului

Imagini pentru adormirea maicii domnului icoane

Adormirea Maicii Domnului este praznuita pe 15 august. Despre aceasta sarbatoare nu gasim informatii in Sfintele Evanghelii, ci numai in Traditia Bisericii.

Potrivit acestei Traditii, Maica Domnului a fost instiinţată printr-un inger de mutarea ei din aceasta viaţă: “Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine.

Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare“.

Dupa ce Fecioara Maria si-a cerut iertaciune de la toti, si-a dat duhul. Domnul Insusi S-a coborat din ceruri pentru a primi in mâinile Sale sufletul ei cel sfant.

Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor si auzul surzilor s-au deschis, ologii si bolnavii s-au vindecat.

Trupul a stat trei zile in mormant, dupa care a fost ridicat in chip tainic spre lacasurile ceresti. Traditia marturiseste ca Toma soseste la Ierusalim in a treia zi dupa inmormantarea Maicii Domnului.

Dorind sa cinsteasca trupul ei, Apostolii au deschis mormantul. Dar minune! Mormantul era gol. Trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la ceruri de Fiul ei.

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/15/o-istorie-a-zilei-de-15-august-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro; CreștinOrtodox.ro.;Cinemagia.ro.

15/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

RUSIA SE DECONECTEAZĂ DE LA REȚEAUA GLOBALĂ A INTERNETULUI

AGORA - Experimentul de a deconecta Rusia de la internet a eșuat

Rusia a efectuat teste tehnice pentru a se deconecta de la Internetul mondial


Rusia a efectuat teste tehnice pentru a se deconecta de la Internet. Știrea a fost raportată de site-ul rus RBC conform căreia testele în cauză ar fi avut succes, scrie Cesare Sacchetti în publicația italiană https://lacrunadellago.net/.

La această repetiție generală pentru a separa Rusia de rețeaua internațională a Internetului a participat Rostelecom, principala companie de telefonie de stat împreună cu alți patru operatori de telefonie mobilă.

Relația Rusiei cu Internetul a intrat în criză mai ales după 2014, când statul profund al Americii împreună cu ONG-urile finanțate de speculatorul financiar, George Soros, au dat naștere la „Euromaidan”, care l-a forțat pe președintele ucrainean de atunci Ianukovici să părăsească țara

Din acel moment Kremlinul a căutat în permanență modalități de a se separa de web și de a construi un fel de „Internet suveran”.

În acest sens, este interesant de menționat momentul testelor rusești care au fost efectuate în perioada 15 iunie – 15 iulie, care dezvăluie strategia precisă a Rusiei de a se imuniza în fața viitoarelor atacuri cibernetice.

Subiectul a redevenit extrem de actual, din momentul în care forumul de la Davos, unul dintre cluburile de referință ale elitelor globaliste, a început să dea alarma cu privire la presupusul risc de hacking.

De fapt, Davos a lansat Cyber ​​Polygon pe 9 iulie , un fel de simulare a atacurilor cibernetice efectuate la scară globală.

Exercițiile efectuate la aceste niveluri sunt adesea preludiul scenariilor de criză artificială create de instituțiile globaliste în sine pentru a atinge un obiectiv prestabilit.

În jargonul serviciilor secrete, acestea sunt cunosute și sub denumirea de ”operațiuni sub steag fals”.

Ideea de referință este de a destabiliza scenariul actual pentru a atinge un obiectiv specific.Cel mai cunoscut și mai recent exercițiu în acest sens este infamul „Eveniment 201” finanțat de Bill Gates în octombrie 2019, care „întâmplător” a prezis apariția unei „pandemii”.

Acum trebuie luat în considerare un fapt destul de important despre falsa pandemie pe care colonelul rus Kvaciov a definit-o în mod strălucit drept „operațiunea teroristă coronavirus”.

Scopul inițial și principal al acestei operațiuni a fost de a se crea o societate globală autoritară care să ducă la apariția unui guvern mondial.

În ceea ce privește „prognozele” privind urgența artificială pandemică, există o publicație care datează din 2010 și îi aparține lui Rockefeller , unul dintre magnații elitelor mondiale, numită „Operațiunea Lockstep”, care descrie perfect tot ce s-a întâmplat în ultimul an și jumătate.

Unul dintre momentele cruciale pentru atingerea obiectivului final al apariției guvernului mondial este aceea de a produce o criză economică atât de devastatoare și de radicală încât să favorizeze proclamarea legii marțiale.

Acest scenariu a fost abordat în documentul Rockefeller și mai multe avertizări prezentate de guvernele lumii au dezvăluit spre sfârșitul anului 2020 că prăbușirea economiei globale prin închideri în masă de intreprinderi a fost unul dintre principalele scopuri ale Operațiunii coronavirus.

Informațiile provenite în special din lumea politicii canadiene și de la guvernul francez au dezvăluit că eșaloanele superioare ale globalismului doreau să ajungă în urma destabilizării la Marea Resetare și la o societate dezindustrializată și depopulată.

Cu toate acestea, operațiunea teroristă coronavirus nu a produs rezultatele dorite și Marea Resetare așteptată nu s-a întâmplat. Acesta este motivul pentru care puterile financiare internaționale au căutat un alt mare eveniment catalizator pentru a ajunge la Marea Resetare.

Poligonul cibernetic pare să corespundă acestui deziderat al forțelor din umbră, deoarece poate provoca prin atacuri cibernetice masive o paralizie a lanțului global de aprovizionare cu alimente și bunuri de primă necesitate.

Totul este acum conectat la rețea și, dacă rețeaua este destabilizată sau sabotată, sistemul bancar și distribuția alimentelor din supermarketuri intră în criză.

Practic, ar avea loc un scenariu destul de asemănător cu cel descris în filmul „Die Hard 4”, în care un atac hacking la nivel național provoacă o stare de paralizie completă tuturor activităților zilnice obișnuit.

Practic totul devine imposibil, de la traficul rutier sabotat de semafoare nebune controlate de la distanță de hackeri, până la oprirea de la distanță a rețelei de electricitate.

Cu toate acestea, calendarul Cyber ​​Polygon a fost impresionant.Au început să se producă atacuri cibernetice care au dus la blocarea a mii de site-uri, inclusiv a celor de la Amazon și UPS.

Aceasta pare a fi următoarea mișcare a ocultei de la Davos, anume de a realiza o destabilizare globală fără precedent și de a stabili o tiranie mondială bazată pe represiunea completă împotriva oponenților săi.

Rusia pare să fi ghicit deja mișcările clubului globalist și se pregătește să se deconecteze de la sistem și să devină complet imună la o următoare actiune sub steag fals cibernetic.

Cei de la Davos se grăbesc pentru că știu că timpul se scurge în defavoarea lor. Rusia rămâne în opoziție puternică față de planul Noii Ordini Mondiale. În Statele Unite administrația Biden pare să fie în așteptarea încheierii evaluărilor privitoare la frauda electorală din 2020.

Toamna se apropie și globalismul este pe cale să lanseze ceea ce pare a fi un asalt final disperat.

15/08/2021 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: