CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Expansiunea rusească în Siberia și Orientul Îndepărtat

the Growth of the Tsardom of Russia sayat-nova: In... - Maps on the Web

Harta înaintării Rusiei în Siberia și Extremul Orient

Pe la 1630, statul rus, care deținea deja o mare parte din Siberia, a început explorarea și cucerirea nordului Orientului Îndepărtat, consemnează istoricul Boris Egorov în https://www.rbth.com/history/334084-how-russia-annexed-far-east.

 Detașamentele de cazaci au avansat spre coasta Pacificului, stabilind forturi și cetăți de-a lungul drumului pe care îl deschideau, plasând triburile locale sub „mâna Înaltului Suveran” și impunând o taxă pe blănuri , cunoscută sub numele de yasak.

Klavdi Vasilievich Lebedev - The development of new lands by Russian | Sale  artwork, Russian art, Artist

„Dezvoltarea noilor teritorii”. Klavdi Lebedev

Instaurarea puterii țariste nu a fost întotdeauna pașnică, departe de ea. A existat o rezistență acerbă la noua ordine, în special, din partea locuitorilor din Peninsula Ciukotka. A culminat cu ambele părți care au luptat peste o mie de soldați în lupte întinse. În folclorul Ciukcilor a prins rădăcini o imagine neplăcută a rusului: „Haine precum fierul, mustața asemănătoare morii, ochii rotunzi de fier, sulițele până la cot, militari, dornici de luptă”.

campanie Siberian Ermak și cucerirea Siberia

„Cucerirea Siberiei de Yermak Timofeievici”.Vasili Surikov

Ciukcii a reușit să provoace mai multe lovituri usturătoare trupelor ruse. De exemplu, în bătălia de la Yegach din 1730, colonelul cazac Afanasy Shestakov a pierit, iar în bătălia de la Orlova din 1747, detașamentul maiorului Dmitry Pavluțki a fost condus și comandantul însuși ucis. Împărăteasa Ecaterina a II-a a depășit în cele din urmă problema promițând apărătorilor independență în treburile interne în schimbul ascultării lor.

În ciuda rezistenței ciuccilor, precum și a numeroaselor revolte ale coriacilor în peninsula Kamciatka, rușii și-au continuat avansul în regiunile nordice ale Extremului Orient, atât de mult, încât până la sfârșitul secolului al XVIII-lea începuseră să colonizeze Alaska (pe continentul nord-american). 

Situația a fost mai complicată în sud, în bazinul râului Amur, unde Rusia s-a confruntat cu opoziția puternicului Imperiu Qing din China.

Покорение Сибири Ермаком Тимофеевичем»

Sosirea „barbarilor îndepărtați” în țările Daurilor, un popor mongol care a adus tribut Beijingului, a fost privită ca o invadare cruntă a sferei de influență a Chinei. În 1685, fortul rus Albazin de pe râul Amur a fost asediat de o armată chineză de 5.000 de oameni. În ciuda forței de atacde zece ori superioare a inamicului, garnizoana rusă a rezistat. Abia când a devenit clar că nu vor veni trupe în ajutorul lor apărătorii ruși au fost de acord cu o predare onorabilă.

Dinastia Qing (cunoscută și sub numele de dinastia manciuriană, ultima dinastie imperială din China) a domnit între 1644 și 1912). Chinezii au dărâmat fortificațiile, dar după ce au părăsit Albazin, această cetate a fost reocupată de trupele rusești.

 Armata chineză a asediat fortul pentru a doua oară, dar atacurile sale furioase nu au servit la nimic. Cu toate acestea, confruntarea violentă cu China a epuizat resursele deja suprasolicitate ale statului rus din Extremul Orient, astfel că în 1689, părțile au semnat Tratatul de la Nercinsk, prin care rușii au cedat cetatea Albazin și o parte din teritoriile lor cucerite de Imperiul Qing, oprindu-se astfel avansul Rusiei către Oceanul Pacific, de-a lungul fluviului Amur.

Orașul Pekin în sec. al XVII-lea

Expansiunea rusească în Siberia și Orientul Îndepărtat | CER SI PAMANT  ROMANESC

Soli ruși în China în secolul al XVII-lea

Aproape un secol și jumătate după aceea, rușii și-au pierdut interesul pentru regiunea Amur. Pe de o parte, Sankt Petersburg era convins că chinezii aveau o control ferm asupra regiunii (de fapt, Imperiul Qing nu a făcut nimic pentru a o coloniza). 

Apariția unor noi armate intervenționiste a forțat Rusia să își activeze forțele în Extremul Orient. Navele britanice, franceze și americane deveneau din ce în ce mai des întâlnite în Marea Okhotsk. „În anii 1820–30, an de an, escadrile întregi de vânătoare de balene străine au început să apară în număr din ce în ce mai mare pe țărmurile rusești pustii și deseori au atacat și jefuit așezările de coastă … Rusia s-a confruntat, dacă nu chiar cu pierderea completă a regiunii, cu o creștere semnificativă a pagubelor cauzate de navigatorii străini populației și proprietăților statului de pe coastă și din apele Pacificului ”, scria amiralul Ghenadi Nevelskoi în memoriile sale.

Guvernatorul general al Siberiei de Est, Nikolai Muraviov, înțelegea bine amenințarea pe care o reprezenta pentru Rusia confiscarea regiunii Amur de către o putere europeană sau de către americani: „Malul stâng al Amurului nu aparține nimănui: acolo cutreierând popoarele locale tunguse. Dacă britanicii vor afla acest lucru, vor ocupa Sahalin și gura Amurului. Se va întâmpla foarte brusc, fără avertisment, ceea ce ar putea duce la scoaterea Rusiei din întreaga Siberie, deoarece Siberia aparține oricui deține malul stâng și gura Amurului … ”

Nikolay Muravyov-Amursky

Portretul contelui Nikolai Muraviov-Amurski. Konstantin Makovski

În 1849 și 1850, Muraviov a autorizat mai multe expediții în regiunea Amur, inițial sub comanda căpitanului Nevelskoi. După ce am aflat că Sahalin este, de fapt, o insulă, că gura Amurului este perfect navigabilă și că nu exista o amprentă chineză, Nevelskoi a acționat cu îndrăzneală și hotărâre. 

El a fondat postul Nikolaev (acum orașul Nikolaevsk-pe-Amur) la gura râului și a difuzat manifeste în mai multe limbi destinate triburilor locale și navigatorilor străini, în care se spunea că având în vedere faptul că „ întregul teritoriu Amur până la granița coreeană cu insula Sahalin este o posesiune rusă, nu vor fi tolerate ordine sau insulte neautorizate aduse popoarelor care locuiesc. ”

Old photos of Nikolayevsk-on-Amur - 1 page

Orașul Nikolaevsk pe Amur din Extremul Orient rus

Temându-se încă de o reacție nervoasă din partea Chinei condusă de dinastia Qing, guvernul rus a hotărât să îl retragă pe Nevelskoi., dar Țarul a spus : „Fapta lui Nevelskoi este vitejească, nobilă și patriotică și acolo unde, odată a fost ridicat steagul rusesc, nu trebuie niciodată coborât”.

G. I. Nevelskoy - Land and People - Historical Baggage

Gennadi Nevelskoi

Rusia a început să își consolideze în mod constant prezența militară în regiunea Amur și în cele din urmă, slăbită de războaiele opiului împotriva puterilor occidentale, China a fost nevoită să recunoască regiunea Amur și vastul teritoriu Ussuri ca parte a Imperiului Rus. Cea mai importantă serie de acorduri bilaterale care au oficializat aceste achiziții a fost Convenția de la Beijing din 1860. 

Pentru a face guvernul chinez să accepte, ambasadorul rus în Regatul Mijlociu, Nikolai Ignatiev, a mediat negocierile cu Franța și Marea Britanie, ale căror trupe intraseră deja în capitala Chinei și le-a convins să nu părăsească orașul.

cersipamantromanesc | CER SI PAMANT ROMANESC

Foto: Semnarea Tratatului de la Peking de către Lordul Elgin și Prințul Kung.Domeniu public

Atunci au fost definite, în general, contururile frontierelor din Extremul Orient rus, care se mențin până astăzi cu modificări minore. Mult timp, a rămas nerezolvată doar problema suveranitătății statului rus asupra Sahalinului și a Insulelor Kurile, și care au intrat în cele din urmă sub stăpânirea Moscovei, după războiul sovieto-japonez din 1945.

Expansiunea rusească în Siberia și Orientul Îndepărtat | CER SI PAMANT  ROMANESC

Foto: Blindate T-26 sovietice în sudul Sahalinului, 1945

09/08/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 9 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 9 august în istoria noastră

117: A murit împăratul roman Traian.

Împăratul Traian

Împăratul Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53), a domnit între anii 98 -117 ), fiind  al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia.

În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.

  Traian a lansat in anul 101 o expediție în regatul Dacia , aflat la nord de Dunare și l-a forțat   pe regele Decebal să capituleze. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.

Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture.

Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă.

Decebal pe Columna lui Traian – sebastianstanculescu.ro

Foto: Imaginea eroului Decebal de pe Columna lui Traian

Decebal

Regele Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei sale distruse, Traian a ordonat construirea unui nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

Totodată, Traian a hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o la imperiu ca provincie romană.

1518:  Bătălia de la Ștefănești–Ciuhur purtată în timpul domniei lui Ștefăniță Vodă (1517–1527), împotriva hoardelor de tătari care au invadat Moldova.

Stefanita voda | ISTORII REGĂSITE

În anul 7026 [1518], luna lui August în 9, bătu Ștefan voievod pe Tătari la Prut și-i goni peste câmp până în Ciuhru, omorându-i și prinzându-le căpeteniile lor” (Letopisețul de la Putna).

1591 : Voievodul  Petru Șchiopul a încheiat a patra sa domnie în Moldova.

Petru al VI-lea Șchiopul (n.1537– d.1 iulie 1594, Bolzano, Italia), fiu al lui Mircea al III-lea, voievod de Valahia și al Mariei Despina, a fost domn al Moldovei de patru ori, record ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române, în perioadele: 11 iunie 1574–18 noiembrie 1577; 31 decembrie 1577–9 februarie 1578; 13 martie 1578–2 decembrie 1579 și 17 octombrie 1582–9/19 august 1591.

SUB SEMNUL "DOMNULUI TRANDAFIR". 90 de ani de asistentă medicală la  Spitalul General CF Pascani - Societate

Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoavă, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoavă, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru a reușit să-i alunge pe toți cu ajutorul turcilor. A fost primul din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor.

Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoavă, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoavă, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor. Însuși polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă.

Petru Șchiopul – litografie publicată de Dimitrie Papazoglu în anul 1891 după fresca de la Mitropolia din Târgoviște Totuși, Petru nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câștigă din nou domnia.

Ajunge să aibă mare influență asupra lui un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care urmărea convertirea Moldovei la catolicism, ținea corespondența cu Papa și câștigase pentru cauza sa o parte dintre boieri. Iezuiții au trimis atunci o misiune cu scopul nedeclarat de a converti poporul.

1601: Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) şi al Moldovei (1600) , a fost ucis pe Câmpia Turzii, din ordinul generalului austriac Gheorghe Basta  fostul sau aliat, dupa ce, la 24 iulie/3 august 1601, în lupta de la Gurăslău (Gorăslău), forţele unite ale lui Mihai Viteazul şi ale  lui Basta au înfrânt armata  condusă de Sigismund Bathori

Mihai Viteazul, domn al Munteniei, Ardealului şi a toată Ţara Moldovei, portret

 Foto: Mihai Viteazul, domn al Munteniei, Ardealului şi a toată Ţara Moldovei

În zorii zilei de 9 august 1601, stil vechi (19 august 1601, stil nou), domnitorul Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul generalului Habsburgic Gheorghe Basta.

În urma strălucitelor victorii ale lui Mihai Viteazul în Muntenia, Bulgaria, Transilvania şi Moldova, personalitatea sa a ajuns să inspire respect şi îngrijorare în minţile vecinilor, inclusiv cele ale aliaţilor austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate româneşti şi a promova interesele acestora prin acţiuni independente, rapide, ferme şi foarte eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austiei.

Harta Principatelor româneşti sub Mihai Viteazul, mai - septembrie  1600

Harta Principatelor româneşti sub Mihai Viteazul, mai – septembrie 1600

Astfel contextul internaţional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Puterile vecine vedeau în noul stat o contradicţie cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) îşi vedeau ameninţate planurile de menţinere a Transilvaniei în sfera de influenţă, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunţării la Muntenia.

Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forţe din regiune.

Existau însă şi conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn.Mihai nu reuşeste să înfrîngă revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) şi astfel pierde Ardealul.

În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Munteniei, însă şi pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileştilor, Simion Movilă.

Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susţină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania.

Continuă prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiţii, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri, perspectivă cu care împăratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul generalului habsburgic Basta, pe 9 august 1601, Mihai Viteazul este asasinat.

Capul său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Muntenia şi înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lîngă Tîrgovişte.

Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: “Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei.

Asasinarea lui Mihai Viteazul la Turda, gravură realizată la Leiden, Olanda, 1703

Foto: Asasinarea domnitorului lui Mihai Viteazul la Turda, gravură realizată la Leiden, Olanda, 1703

1880: S-a născut istoricul, teologul şi omul politic Ioan Lupaş, cel care a organizat, împreună cu Alexandru Lapedatu, Institutul de Istorie Naţională din Cluj (1920), pe care l-a condus până în 1945.

Imagini pentru ioan lupaş photos

A fost membru titular al Academiei Române din 1916, ministru al sănătăţii şi ocrotirilor sociale (1926-1927) şi al cultelor şi artelor (1937-1938).

În urma activităţii sale politice, a fost închis mai mulţi ani la Sighet (1950-1955), din dispoziţia autorităţilor comuniste; (m. 1967)

1914: S-a născut la Craiova, compozitorul român de etnie evreiasca Alexandru Mandy (Armand Abram Penchas) ; ( d. 10 octombrie 2005, Bucureşti).

PORTRET: Compozitorul Alexandru Mandy – 105 de ani de la naştere – Radio  România Cultural

Alexandu Mandy ocupă un loc cu totul special în istoria muzicii româneşti. Pe lângă faptul ca a fost un mare compozitor, a scris versurile la aproape toate compoziţiile sale.

Între anii 1950 și 1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film „I.L.Caragiale” din București.

În perioada 1955-1962 a lucrat ca farmacist la Fabrica de medicamente nr. 1 din Bucureşti.

În anul 1956 şi-a făcut debutul în muzica uşoară, compunând piesa „Noapte albă”, pe versuri de Eugen Mirea, melodie interpretată de Gigi Marga.

Din anul 1962 Mandy a lucrat la Combinatul Fondului Plastic din Bucureşti, ca şef al Secţiei de culori de pictură, iar în anul 1974 s-a pensionat, dedicându-şi întreaga activitate compoziţiilor muzicale.

Mandy participă la Festivalul Mamaia din 1964 cu piesa “Da”, pe un text de Madeleine Fortunescu, în interpretarea Margaretei Păslaru.

A compus piesele „Cântecul vântului” şi „Glasul tău”, un omagiu adus Mariei Tănase, ambele interpretate de Sergiu Cioiu, şi ambele devenite şlagăre odată cu participarea în competiţia Festivalului Mamaia, în acelaşi an (piesele au obţinut Premiul Litoralului respectiv menţiune).

Dealtfel, cântăreții Sergiu Cioiu şi Mihaela Mihai au fost interpreţii preferaţi ai compozitorului, cărora le-a încredinţat multe piese de referinţă, primul interpretând nu mai puţin de 25 de melodii compuse de Mandy, iar Mihaela Mihai – 15.

Alexandru Mandy a compus cântece memorabile pentru solişti celebri, care au debutat la Festivalurile de la Mamaia sau Cerbul de Aur: Doina Spătaru, Dida Drăgan, Angela Similea, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, sau Dorin Anastasiu.

În anul 1969 a primit Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicilogilor din România pentru piesa “Coloana fără sfârşit”, îar în 1970 – Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicilogilor din România pentru piesa “Sub un petec de cer”.

În anul 2000, Mandy primea Premiul de Excelenţă oferit de Asociaţia Naţională a Interpreţilor şi Ansamblurilor Artistice din România şi Premiul de excelenţă în cadrul celei de-a XXX-a ediţii a Festivalului de la Mamaia.

În 22 martie 2004 este decorat cu Ordinul “Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categora B – Muzică”, de către Preşedintele României.

Alexandru Mandy a trecut la cele veşnice la 10 octombrie 2005, la Căminul de bătrâni din strada Jimbolia, din Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Evreiesc Sefard din București.

1916: S-a născut politicianul comunist roman Manea Mănescu ; (d. 27 februarie 2009).

 

  A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989).

Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și prim-ministru (1974-1979).

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii.

Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție.

Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

 1919: S-a născut la Craiova, renumita violonistă şi profesoară de muzică Lola Bobescu, cea despre care maestrul Yehudi Menuhin spunea că e “cea mai mare violonistă a secolului XX”; (m. 4 septembrie 2003, Belgia) .

Făcea parte dintr-o distinsă familie de muzicieni români (compozitorii, dirijorii şi pedagogii Constantin, Jean şi Aurel Bobescu), violonista Lola Violeta Ana-Maria Bobescu. A fost profesoară de vioară la Conservatorul din Liège (1962-1974) şi la Conservatorul regal din Bruxelles.

A colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, a concertat în recitaluri de muzică de cameră, adesea acompaniată de pianistul Jacques Genty, dar a revenit în România cu regularitate, apărând în concerte cu orchestrele Filarmonicii şi Radio din Bucureşti, precum şi în provincie. Incredibil de talentată şi elegantă, Lola Bobescu a înregistrat discuri la casele Electrecord, Decca, Columbia, Nippon Program, Arcophon etc.

1941: Armata Română a încheiat operaţiunile militare în Nordul Bucovinei, atingând graniţa României din vara anului 1940, când acest teritoriu fusese anexat de URSS, în urma unui ultimatum.

1948: S-a născut la  Gorcea, Jud. Caraş-Severin, juristul şi omul politic român Antonie Iorgovan, supranumit şi “părintele Constituţiei României” intrată în vigoare după revoluția anticomunistă din 1989; (d. 4 octombrie 2007).

Antonie Iorgovan şi Dan Iosif au murit iradiaţi | VoceaValcii.ro

1951: S-a născut Cristian Brâncuşi, compozitor, fost dirijor al Orchestrei de Cameră Radio din Bucureşti.

Cristian Brâncuşi - Photos

1969: A murit la Bucureşti, dr. Constantin Ion Parhon, întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie ; (n. 28 octombrie 1874, Câmpulung Muscel).

Medic endocrinolog şi neuropsihiatru, om politic, membru titular al Academiei Române din 22 mai 1939, Constantin Parhon  fost atras  de ideile socialiste din tinereţe si a fost membru al PCR încă de la fondarea acestuia.

La Iaşi, pe data de 1 mai 1917, a intemeiat  Partidul Muncii, alături de Nicolae Lupu şi Grigore Iunian.

In data de  25 decembrie 1918, această formaţiune politică a fuzionat cu Partidul Ţărănesc.

În anul 1921, s-a fondat Partidul Comunist Român. Împreună cu câţiva colegi din PNŢ, s-a alăturat noului partid, exponent al ideologiei marxist-leniniste.

Ce credea Constantin Parhon despre ”amorul contemporan” – Evenimentul  Istoric

 

Parhon nu a avut o activitate politică notabilă până la venirea comuniştilor la putere.

În anul 1946, este ales preşedinte al Asociaţiei Române pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică (ARLUS). De asemenea, va fi ales deputat de Maramureş la alegerile din 19 noiembrie 1946.

Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri în stat de către comunişti şi lichidarea oricăror forme de opoziţie faţă de noul regim.

După abdicarea regelui Mihai şi proclamarea Republcii pe 30 decembrie 1947, a fost numit preşedinte al prezidiului provizoriu al RPR, iar după adoptarea Constituţiei Populare pe 13 aprilie 1948, a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte al prezidiului Marii Adunări Naţionale.

1991: A decedat Cella Delavrancea, stralucita  pianistă, critic muzical şi profesoara de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, una din prietenele intime ale reginei Maria a României; (n. 15 decembrie 1887).

Imagine similară

A concertat în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, si si-a facut debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane şi texte cu caracter memorialistic.

Din 1950 este profesoară la Liceul de muzică din Bucureşti, între 1950 şi 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din Bucureşti, din 1954 până la ieşirea la pensie.

A publicat sute de cronici muzicale şi de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.

A scris ,,O vizită în atelierul lui Brâncuşi”, despre o întâmplare adevărată din viaţa sa, care s-a petrecut  la Paris în anul 1922.

A părăsit această lume la vârsta de 104 ani.

2005: A decedat sculptorul român Gheorghe Coman (n. 8 septembrie 1925, Ploiești). A trăit la Ploiești, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici prahoveni.

Ploiesti, Ploiesti | Ploiestii's Blog

Lui i se datorează celebrul bust al lui Caragiale din centrul Ploieștiului creat împreună cu sculptorul Gh. Damian în 1952. Sculpturile sale, dedicate reprezentării unora dintre cele mai mari figuri ale istoriei și culturii naționale, ca și decorării spațiului urban, monahal, turistic, sunt expuse în Ploiești, Buzău, Târgoviște.

A fost animatorul vestitei Tabere de sculptură Măgura, de la mânăstirea Ciolanu – Buzău, printre primele de acest gen din România, inițiativă care a avut un larg ecou și peste hotare. A pus la punct acest proiect împreună cu ziaristul Paul Lampert de la România liberă. Gheorghe Coman s-a remarcat, de asemenea, printr-un gest de mare probitate morală, refuzând o comandă foarte promițătoare sub raport pecuniar, de a prezenta figura dominantă a așa-numitei ,,epoci de aur” – Nicolae Ceaușescu -, lucrare preluată ulterior de alt sculptor. După 1989 a desfășurat și o susținută activitate publicistică.

2008: A murit compozitorul român de etnie germană, stabilit în Germania,Walter Mihail Klepper ; (n. 1929).

2011: A murit dirijorul şi compozitorul Boris Cobasnian; simbol al culturii dobrogene, a impus în muzica corală românească noi coordonate ca dirijor al corului Operei din Constanţa şi al corului Vox Maris; (n. 1926).

 2011: A murit la Craiova, muzicianul Teodor Costin, dirijor (1952 – 1986) şi director (1962 – 1986) la Filarmonica “Oltenia” din Craiova, dirijor şi director (1972 – 1985) la Teatrul Liric din Craiova); n. 22 decembrie 1923, Petrești, R. Moldova.

TEODOR COSTIN – o epocă în viaţa muzicală craioveană | Cuvântul Libertăţii

 

2012: A decedat filologul şi profesorul universitar din R. Moldova, Gheorghe Dodiţă.

Gheorghe Dodiţă s-a născut la 12.04.1931 şi a ţinut aproape şase decenii Cursul universitar Literatura română veche în faţa studenţilor facultăţilor de Litere, Istorie şi Jurnalism de la Chişinău.

Este autorul manualului de crestomaţie „Literatura română veche”.


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Apostol Matia

Sfantul Apostol Matia

Sfântul Matia a fost ales in ndul celor doisprezece Apostoli, in locul lui Iuda Iscarioteanul, prin tragere la sorți.

Sfantul Evanghelist Luca ne relatează acest episod in Faptele Apostolilor: “si au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iustus, și pe Matia.

Si, rugandu-se, au zis: “Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arata pe care dintre acestia doi l-ai ales sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care a cazut Iuda, ca sa mearga in locul lui.

Si au tras la sorti; si sortul a cazut pe Matia; si el s-a randuit impreuna cu cei unsprezece apostoli“ (Fapte 1:23-26).

Sfantul Matia s-a nascut in Betleem, din tribul lui Iuda. A studiat Cartile Legii cu Sfantul si Dreptul Simeon. La inceput a facut parte din cei saptezeci de Apostoli.

Sfantul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos in Iudeea, Macedonia si Etiopia.

Potrivit unor documente Apostolul Matia ar fi primit martiriul in Etiopia, in vreme ce alte scrieri vorbesc de plecarea sa din Etiopia spre Macedonia si Iudeea, locuri unde va vesti invatatura lui Hristos.

Acestea din urma documente vorbesc de aducerea sa la Templu, din porunca arhiereului Anania, spre a raspunde acuzatiilor aduse de iudei ca propovaduieste un proroc fals, pe Iisus Nazarineanul. Pentru ca nu refuza sa-si lepede credinta in Hristos, Sfantul Apostol Matia este batut cu pietre pana la moarte.

Ca acestia sa nu fie acuzati de romani pentru ucidere nedreapta, i-au taiat capul Sfantului Matia, cu o secure. Amintim ca romanii apelau la aceasta practica, atunci cand cineva se ridica impotriva Cezarului.

Astfel, moartea Apostolului Matia are drept motiv nerespectarea legii romane si nu credinta in Hristos.

Potrivit traditiei, moastele Sfantului Apostol Matia au fost aduse la Roma de imparateasa Elena, in anul 324.

O parte din ele a fost trimisa in Trier, cel mai vechi oras din Germania.

Aici, ele au fost descoperite in urma unor lucrari de restaurare a unei biserici.

Dupa aceasta descoperire, ele au fost mutate in biserica abatiei benedictine, care isi va lua numele Sfantul Apostol Matia. Aceasta abatie este in prezent un mare centru de pelerinaj pentru Biserica Romano-Catolica.

Tinand seama ca exista doua versiuni cu privire la locul mortii sale, sunt si documente care vorbesc despre prezenta moastelor sale in Georgia de astazi.

Poate fi veridica si aceasta varianta, daca tinem seama de faptul ca Etiopia este identificată de unii cercetători cu estul Georgiei.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/09/o-istorie-a-zilei-de-9-august-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

09/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Execuții în rândul ţăranilor români participanți la marea răscoală din în 1784 condusă de Horea, Cloșca și Crișan

236 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan. Ce a provocat  revolta țărănimii iobage din Transilvania de la 1784-1785 - Alba24

Execuţia lui Horea şi Cloşca de la Alba Iulia, la 26 februarie 1785 nu a fost singurul martiraj aplicat cu brutalitate asupra ţăranilor români participanţi la marea răscoală, scrie Dr. Gheorghe Anghel în http://www.dacoromania-alba.ro.

Nobilimea din comitatele Alba, Hunedoara, Cluj, Arad etc a început să se răzbune şi să execute în masă ţăranii prinşi în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1784.

Execuţiile au fost oprite în urma ordinului împăratului, sosit în Transilvania la 27 noiembrie 1784, aplicat imediat de contele Iankovits.    

Până atunci la Alba Iulia au fost executaţi 11 ţărani în ziua de 25 octombrie. Între aceştia s-au aflat: Ursu Uibariu, considerat cel de-al patrulea căpitan al răscoalei, însărcinat de Cloşca să încheie armistiţiul de la Tibru cu căpitanul Schultz.

A fost tras în teapă la Alba Iulia. Ceilalţi căpitani numiţi de Horea şi Cloşca au fost: Toma Sânghetean, Vasile şi Ion Munteanu, cărora călăul le-a tăiat capul: Iacob Muntean şi Irimie Martian au fost frânţi cu roata iar Mihoc a fost tăiat de viu în patru bucăţi.

Acelasi cu nume de principe Grancea Rakoczi din Alba Iulia, care a executat pe Horea şi Cloşca, a dus la îndeplinire, contra plată, voinţa nobilimii. 

    După 28 februarie au mai rămas în închisoarea din cetatea Alba Iulia circa 400 de deţinuţi şi după o riguroasă selecţie făcută de contele Iankovits, au mai fost reţinuţi 120. Dintre aceştia 60 au fost pedepsiţi cu lovituri de bete şi eliberaţi iar dintre ceilalţi 25 au fost condamnaţi la moarte în luna martie 1785, iar în mai încă 9.    

Între aceştia se aflau cei mai renumiţi căpitani şi conducători ai răscoalei din părţile Hunedoarei, Zarandului şi Albei.

Cei mai cunoscuţi au fost: Pol Constamin din Crisciori şi Popa Hagi Crişănut din Bistra, om învăţat şi cunoscut în Munţii Apuseni, ambii condamnaţi la moarte prin tragerea în teapă, căpitanii: Vasile Zgârciu din Abrud, Iacob Toader din Vidra, prin tragere în teapă şi Dumitru Todea, fostul jude din Râu Mare (Albac) arestat şi învinuit de tulburările iscate în târgul Câmpenilor în 1782 a fost condamnat la tăierea capului iar corpul să i se taie în 4 bucăţi şi să se pună în ţepe de domeniul de sus.

Acesta a stat închis 2 ani în castelul Kemeny din Galda, Cloşca încercând să-l elibereze în toamna anului 1784.

A mai fost învinuit de faptul că la sfătuit pe Horea să plece la Viena, procurându-i bani de drum (circa 300-400 florini). Celorlalţi condamnaţi la moarte trebuia să li se taie capul iar fiului cel mare a lui Horea, Ionuţ a primit un an de închisoare.   

  Cei mai mulţi condamnaţi au rămas în închisoarea cetăţii din Alba Iulia urmând ca Împăratul Iosif al II-lea să le confirme sentinţele.

În noaptea de 7 august 1785 , 31 dintre condamnaţi între care 20 condamnați la moarte au evadat.

Între 3 şi 7 august condamnaţii au lucrat noaptea, în timp ce unii cântau şi fluierau, reuşind să facă o spărtură în zidul cetăţii pe care ziua o astupau din nou spre a nu fi descoperiţi. În ziua de 6 august l-au chemat degrabă pe Popa Nicolae Raţiu ca să-i împărtăşească taina lor şi să-i ceară sfatul.

Acesta i-a mângâiat, binecuvântat, promiţându-le că nu-i va denunţa; au ieşit din închisoare noaptea pe la orele 2, unul câte unul pe o frânghie improvizată, fugind în pădurea apropiată. O parte au luat-o spre Mureş, iar alta spre Zlatna. 

    Faptul a produs o mare nelinişte în rândul autorităţilor şi nobilimii. Emisari speciali au străbătut satele din munţi anunţând că dacă se vor preda sentinţele lor vor fi revizuite. În primele 2 săptămâni s-au reîntors 16 condamnaţi, apoi rând pe rând toţi.

Ofiţer austriac citeşte ţăranilor decretul imperial de amnistie

Împăratul le-a comutat pedeapsa din condamnare la moarte la 3 ani muncă silnică la lucrări publice.  

   Prin intervenţia împăratului condamnările au încetat şi suferintele au fost mai puţine. Totuşi cea mai mare parte dintre condamnaţi au fost deportaţi împreună cu familiile lor în Banat pierzându-li-se urma.

09/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: